Sunt prieten cu comuniştii… pe facebook!

Reţelele sociale au schimbat noţiunea de prieten. Cică prietenii mei de pe facebook, de pe odnoklasniki. Care prieteni? Tipul care era cu 7 ani mai mic decât tine, care acum este în Italia, unde munceşte la negru? Sau poate profesorul de liceu pe care îl cunoşti, dar cu care practic nu ai vorbit pentru că nu avea ore în clasa ta? Nu ştiu cum e la voi, dar eu nu am decât caţiva prieteni, zeci de amici, şi mii de cunoscuţi.

Aşa că atunci când cineva mă găseşte pe Facebook, Odnoklasniki şi vrea să-mi fie “prieten” am, aşa, un disconfort mic. Prieten, cu tine? Dar abia te cunosc dragă. Desigur, nu este vina omului, pe internet, prieten înseamnă şi cunoscut, şi amic, şi orice vrei… Culmea, culmilor, pe internet sunt prieten cu “duşmanii”. Nu ştiu dacă este corect să spun “duşman”, am zis-o de dragul expresiei: sunt prieten cu duşmanul! De exemplu, Grigore Petrenco nu-mi este duşman, abia dacă îl cunsosc, abia dacă îl ştiu pe om. Tot atât de adevărat este că activitatea lui politică îmi crează frisoane. Brrr! Cum poţi să fii aşa?

În consecinţă am scris despre asta un post. A doua zi primesc o cerere de prietenie pe facebook. Grigore Petrenco vrea să fie “prietenul meu”. Nu sunt om rău. Vrei să fim prieteni? Prieteni să fim. Aşa că acum sunt “prieten” pe internet cu Grigore Petrenco, un tip care nu-mi este duşman, dar pe care l-am numit “Petren’coi într-o căldare”. După asta, lista mea de prieteni comunişti a început să se lungească: Igor Dodon, Mark Tkaciuk. Ştiţi ce-i ciudat? Nu sunt prieten cu nici un deputat din AIE!