Marea confuzie

Motto: 1) Totul este confuzie /iu tsu, parafrază/
2)Cultura, în cel mai bun caz, este un surogat al spiritului /iu tsu/
Am mai abordat tema şi dacă cei de la Curierul Bîkului /L&A/ şi de la Patriarhia Basarabiei nu citesc curaj.net — cu atît mai rău pentru ei!
Unul Morăraş stă la taclale cu însuşi Ioan Ciuntu… Şi ce scoate din acesta! Ce scoate!!
Aflăm că Ioan, cu seminarul de la Odesa s-a cultivat de unul singur în românism, dar nu se leapădă nici de «cultura rusă». De la un purtător de reasă era de aşteptat să zică «şi spiritualitatea rusă»… Aşi!
Precizez tema: este vorba despre confuzia cultură-spiritualuitate, pe care eu o consider fundamentală. Deseori auzim spiritul culturii, cultura spiritului, vorbe care sunt înţelese întrun anume sens, dar oe fond sunt confuzii. În concepţia mea, care presupune delimitatea netă a sferelor /spirituală, culturală, politică, economică…./ cu armonizarea lor ulterioară.
Nu voi fi academic, nici pot. Cum fac eu discriminarea între cultură şi spiritualitate? Răspunsul de astă dată prin sloganurile acestora. Cultura zice: condiţia umană cu toate ale sale e bună. Spiritul e categoric: condiţia umană trebuie depăşită! Nu ştiu de unde l-am luat, dacă nu-mi spune cineva î-l declar al lui iu tsu/. Cel din sfera culturii ciripeşte « Frumoasă-i viaţa în colhoz» şi «Turnaţi jin şi daţi găluşte…». Spiritualul zice /de pildă/: « Cerşesc îcă-un adaos/ să-ngăduie întrarea-mi în veşnicul repaos». Cel din cultură scrie poiezioare dulci-lacrimogene despre mămică-sa, lucru normal. Spiritualul zice Maicii sale: «Ce am eu cu tine, femee?». Cam dur, dar asta e în această dimensiune a spiritului.
La sigur există şi tangenţe, intersecţii chiar: Goethe, Dostoevsky, Eminescu. Nu însă Ion cu Doina sau Vieru. Pardion pentru francheţe — aşa-i la noi, pricepeţi unde.
Dar iată «prea iubitorul de aproapele», cuviosul Ioan le pune pe toate la o grămadă şi ne cere imperativ: «Avem cu toţii mari obligaţiuni… în faţa lui Eminescu, Grigore Vieru, Ion şi Doina, Dumnezeu,…Ţării Romîneşti» Asta pentru ca «să ne schimbăm duhul», spiritul adică. Dar a începuto cu limba. Şi dacă o aşa barbă e cu confuzii, apoi ce să zicem de biet enoriaş, săracu? Printre care şi umilul Laie…
Iurie Ţurcanu
Pis. O banală curiozitate: a citit, cuviosul etc, pe scurt, mama lui, să zicem, Antropomorfism?
Piis. Iată nivelul lui Laie şi a ziarului său /la propriu/!