Încă unu!

Adică încă un erou al ultimilor 20 de ani. Valeriu Reniţă, «opoziţionerul» etc. Am şi eu ai aduce aminte ceva, de fapt nu lui, cititorului nostru naiv-credul, dar şi marelui anal/oral-ist N Negru.
La începutul anului 90 omul era la Vecernii Kişinev, scria contra noastră, dar era şi prieten cu Tolea Şalaru. Acesta a organizat 2 acte contra mea. Prima la TV, a doua — în ziarul Tineretul Moldovei. Un alt mare erou, patriot etc, Sergiu Cojocaru m-a innvitat la Călăraşi la cenaclu /să fi fost 7 februarie/. Acolo am vorbit eu ce am vorbit, iar V Reniţă a făcut un mic material în care eram calomniat, nu tare, aşa oleacă. Nu a stat la o parte nici seniorul V. Mîndîcanu, a aruncat şi el o petricică… Fiindcă a primit şi el un păhar…
M-am judecat şi chiar am cîştigat procesul, asta şi pentru că redacţia şi cel în cauză nu se prezentau.
Trec la ăl negru. Eram în relaţii bune cu el, vorbeam în aceiaşi termeni despre Hadîrcă şi alţii. Era firesc să mă plîng şi lui: «Uite cum m-au terfelit ticăloşii!» Reacţia a fost neaşteptată, cam aşa: Cine eşti tu?
Astfel au fost lăsate reniţele să parvină. Şi unul eu am încercat să mă opun…
Dar acum nu o fac. Nu zic că Reniţă e rău — nelizea!
Iurie Ţurcanu