Îi neglijezi pe cei dragi?

“Trăiţi în dragoste” (Efeseni 5:2)

Marele eseist şi istoric scoţian Thomas Carlyle s-a căsătorit cu secretara sa, Jane Welsh. Ea a continuat să lucreze pentru el, dar când aceasta s-a îmbolnăvit, Carlyle, care era profund devotat muncii sale, nu a băgat-o în seamă, aşa că a lăsat-o să lucreze în continuare. Dar ea avea cancer şi în cele din urmă a ajuns la pat. Deşi Carlyle o iubea cu adevărat, şi-a dat seama că nu prea are timp să stea cu ea şi că nu-i poate acorda prea multa atenţie. Apoi ea a murit. După înmormântare, Carlyle s-a dus în camera lui Jane, i-a vazut jurnalul ce stătea pe masă, l-a luat şi a început să-l citească. Pe o singură pagina era doar un rând: “Ieri a petrecut o ora cu mine şi m-am simţit ca-n paradis: îl iubesc atât de mult”. O realitate pe care a fost prea orb să o vadă i se releva acum cu o limpezime zdrobitoare. Fusese prea ocupat ca să-şi dea seama cât de mult a însemnat el pentru Jane. S-a gândit la toate momentele în care a fost preocupat de munca sa şi nu a putut să-i dea atenţie. Nu o văzuse suferind. Nu văzuse dragostea ei. Intorcând pagina, a citit nişte cuvinte pe care nu le va uita niciodată: “Am ascultat toată ziua pentru a-i auzi paşii în hol, dar acum e târziu şi cred că azi nu va veni”. A pus jurnalul înapoi pe masă şi a alergat afară. Prietenii l-au găsit lângă mormântul ei, acoperit de noroi. Avea ochii roşii de plâns; lacrimile îi şiroiau pe obraz. “Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut”, striga el. Dupa moartea lui Jane, Carlyle nu a mai scris decât foarte puţin. Ii neglijezi tu pe cei dragi? Ei au nevoie de timpul tău.