Speranța cultivată de profesori în licee

Probabil că nu la toți a fost la fel, însă majoritatea își aduc aminte de atmosfera clasei a XII – a , atunci când se apropia atât de mult așteptatul bacalaureat. Timpul atât de lung ce trecea mai greu ca de obicei, un timp ce nu se compara cu toți anii de învățătură în școala primară, gimnaziu și chiar cei doi ani de liceu, însă acest al treilea an fiecare știe cât de vesel a fost.

Poate că nu ar fi atât de apăsătoare această perioadă decât cele precedente, dacă nu ar fi atitudinea dureroasă a profesorilor față de elevi. Nu vreau să spun aici de ceea ce salariu au dăruitorii noștri de carte, și nu vreau să spun cum e de lucrat cu elevii, însă cu tot respectul față de învățători, aici le voi spune un STOP și voi aborda câteva puncte neplăcute, care le-ar putea perfecționa.

Încep de la chestia cu profilurile în licee, Real și Uman. Fiecărui personal îi este drag un anumit domeniu din astea sau poate ambele, și odată ce elevul învață la profilul Uman, înseamnă că-i plac obiectele umane ca (limba ce o vorbește, istorie, limbi străine, etc.), și mult mai puțin preferă să învețe matematică, fizică, chimie, informatica (pascal). Exact aceeași situație se întâmplă și cu realiștii, ce își preferă domeniul plin de exactitate, și nici pe aproape de a scrie comentarii la opere literare și istorie fără sfârșit. Deci, ambele părți sunt nevoite să facă și orele nedorite, de care ei spun că nu au nevoie căci vor să facă studii superioare în domeniul profilului în care învață. Nu vreau să spun că nu sunt necesare asemenea obiecte, ba trebuie, însă nu în felul cum se procedează la noi. Cum ?

De exemplu: Elevii de la uman, cu greu știu să facă matematică sau fizică, însă cerințele sunt minunate, profesorii violând elevul în capul căruia se învârt idei de romantism sau problemele războiului mondial. De ce dragii noștri învățători îi împing în prăpastie pe cei ce nu știu a scrie teorema lui Pitagora, notându-i cu note (corespunzătoare), chiar dacă știe că salariul nu i se va mări?

Sărmanii elevi ajung să nu doarmă nopți întregi din cauza că nu-i vine muza să scrie un comentariu literar, gândindu-se cum să acumuleze o notă mai mare pentru a intra la (informatică de exemplu).

De ce oare nu ar fi mai bine ca în licee, obiectele nu atât necesare pentru profilul anumit, să fie predate într-un mod mai liber, să fie doar un curs de acele obiecte – fără seminare, de a fi cumva mai simplist? Nu ar fi mai buni specialiști în domeniile preferate, studiind mai mult obiectele necesare pentru profilul anumit? Oare un iubitor de informatică, dacă ar studia mai mult obiecte reale, nu ar fi el apoi un informatician de calitate, ce ne-ar ridica nivelul dat? Oare un îndrăgostit de literatură, dacă ar studia ce i se potrivește, nu ar apărea mai mulți scriitori, poeți sau actori de teatru, care la rândul lor iar relaxa și satisface pe aceiași informaticieni ce ar merge cu soția la teatru?

Acest atac așa părut de la prima vedere către profesori, nu e chiar într-atât de negativ, dar, numai dumneavoastră dragi profesori ați fi în stare să schimbați ceva în cele spuse, ridicând întrebări și propunând chestii favorabile pentru a se naște noi oameni mari, (un nou Eminescu sau Newton), și nu în ultimul rând – să-i susțineți și să nu-i clasificați după diverse criterii materiale, căci voi ați fost și sunteți izvorul de inspirație al noii generații de care ar fi bine să vă mândriți uneori…

Autor: Bejenari Sergiu