Oraşul Marii Uniri

Ziua de 1 decembrie o sărbătoresc în fiecare an cam de atunci de cînd am înţeles semnificaţia ei pentru istoria noastră şi pentru poporul nostru. În această zi holul liceului se umplea cu lucrările noastre: desene, rebusuri, poezii. Făceam şi serate,  făceam concursuri în echipe, cîntam şi eram fericiţi că deşi afară e regimul ne dictează o altă istorie, acolo, în sala de curs, nimeni nu nu interzicea să fim români, chiar dacă învăţam aşa-zisa  ”istorie integrată”.

Atunci, din băncile şcolii am auzit de Alba Iulia. Oraş istoric, oraş care a “găzduit” Marea Unire. Oraş – simbol.

Anul acesta am avut ocazia să văd cu ochii mei acest oraş. Nu ştiam că e un oraş cu un potenţial turistic atît de mare.

Am văzut Porţile Cetăţii, construite în prima jumatate a secolului al XVIII-lea, Obeliscul lui Horea, Closca şi Crisan (inaugurat în 1937, are o înălţime de 28 m), Catedrala Reîntregerii, Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul…

Ceea ce nu am reuşit să văd, dar neapărat aş dori să vizitez, este Sala Unirii, de asemena şi Muzeul Naţional al Unirii.

Mi-a plăcut în mod deosebit spectacolul din stradă. Parada militară urmată de parada portului popular, care au adus în stradă sute de oameni.

Îmbrăcaţi în haine naţionale, oamenii, de la mic la mare, au cîntat şi au dansat sub privirile sutelor de vizitatori. Nu au lipsit şi expoziţiile de bucate tradiţionale şi de lucruri manuale confecţionate de ţărani.

În plus, am asistat şi la dezvelirea bustului lui Grigore Vieru, la fel şi la lansarea primului album dedicat poetului, care conţine peste 300 de fotografii. Aici i-am recunoscut atît pe Eugen Doga, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, cît şi pe soţia poetului dna Raisa Vieru.

Împreună cu basarabenii din Suceava şi din alte oraşe ale României am plecat cu inima împăcată că am păşit pe acele pămînturi unde la 1918 s-a împlinit visul oricărui român.

Parada portului militar

Catedrala Reîntregirii

Bustul lui Grigore Vieru

Poarta cetăţii