Crestinismul si Islamul

  Nu vreau să răspund eu, ci  să lăsăm Sfîntul Cuvînt  Dumnezeiesc să răspundă la aceasta întrebare.

Da,  dacă…

Da, dacă îl accepţi pe Isus Hristos în viaţa ta. Dacă eşti musulman, vei spune; “Dar eu accept măreţia lui Isus. Noi, musulmanii recunoaştem pe Isus ca şi mare prooroc al nostru”. Ce trebuie să recunoşti şi să accepţi tu cu privire la  Isus ca să poţi intra în împărăţia lui Dumnezeu?

Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu, în cartea Ingilului(Noul Testament) ne spune aşa:

1 La început era Cuvîntul(Isus), şi Cuvîntul (Isus)era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul(Isus) era Dumnezeu.14 Şi Cuvîntul (Isus)S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.  (Evanghelia după Ioan 1:1,14)

În altă parte Dumnezeu se adresează Domnului Isus spunînd:

pe cînd Fiului I -a zis: ,,Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule(atenţie Dumnezeu se adresează Domnului Isus), este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: (Evrei 1:8)

Dacă un musulman nu acceptă Dumnezeirea lui Isus Hristos, atunci El nu poate să intre în Împărăţia Lui Dumnezeu.

Noi toţi. Fie musulman, fie creştin, toţi sunt sub păcat. Şi Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu spune:

23 Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.(Romani 3:23)

Cuvîntul “toţi” include pe toţi oamenii şi inclusiv pe tine drag cititor. Indiferent de cultul tău, de naţionalitatea ta sau de culoarea ta. Toţi suntem păcătoşi. În lumea aceasta este o lege pe care chiar dacă oamenii nu o realizează, îşi are originea în Dumnezeu. Şi anume: “Pentru orice lucru rău pe care l-ai făcut, tu trebuie să plăteşti preţul”. Dumnezeu în Sfâtnul Lui Cuvînt spune:

20 Dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau dacă -l pîndeşte şi arungă ceva asupra lui şi moare, 21 sau dacă -l loveşte cu mîna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l -a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş, cînd îl va întîlni.31 Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.33 Să nu pîngăriţi ţara unde veţi fi, căci sîngele celui nevinovat pîngăreşte ţara; şi ispăşirea sîngelui vărsat în ţară nu se va putea face decît prin sîngele celui ce -l va vărsa. (Tora, cartea Numeri 35:20-21,31,33)

Deaceea în Noul Testament (Ingil), Dumnezeu ne mai spune:

22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare.(Evrei 9:22)

Fiindcă noi toţi am păcătuit şi eram vrăjmaşi cu Dumnezeu, am avut nevoie de o jertfă, de vărsare de sînge curat, care să ne aducă iertare de păcate. Cine avea să fie acea jertfă?

13 Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului,(jertfe aduse după Vechiul Testament) 14 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!(Evrei 9:13-14)

Dragul meu, Isus Hristos, aşa cum îl numeşte şi Coranul – Cuvîntul Lui Dumnezeu, S-a făcut trup pentru noi. A venit pe acest pămînt, şi S-a jertfit pentru noi toţi. Ca prin sîngele Lui să ne fie curăţit nu numai trupul, ci şi cugetul nostru.  Dacă accepţi această jertfă a lui Hristos pentru tine personal, atunci ai siguranţă că vei intra în împărăţia Lui Dumnezeu. 

Am văzut că un musulman pentru a intra în Împărăţia Lui Dumnezeu, trebuie să accepte Dumnezeirea Lui Isus Hristos, Jertfa Lui pentru păcatele noastre. Vreau să mai adaug un singur lucru. Şi anume “Calea Lui”. Chiar dacă oamenii obişnuiesc să spună că la Dumnezeu putem ajunge pe mai multe căi, totuşi aceasta nu are nici o bază biblică. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a spus astfel ucenicilor Săi:

Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. (Ingil, Evanghelia după Ioan 14:6)

Isus este adevărata Cale pe care trebuie să mergi ca să poţi să intri în Împărăţia Tatălui, Creatorului acestui Univers. Nu sunt mai multe căi, ci doar una şi această cale este Isus Hristos. Dacă crezi în El şi îl mărturiseşti cu gura ta ca Domn şi Mîntuitor personal, atunci tu ai siguranţa intrării în împărăţia Lui Dumnezeu.

Nu, dacă…

Un musulman nu poate moşteni împărăţia lui Dumnezeu dacă nu crede şi nu acceptă mîntuirea care este în Isus Hristos. Dacă nu accepţi Dumnezeirea, Jertfa si Calea lui Iusus, atunci,  Sfînta Carte al lui Dumnezeu îţi  spune:

Oricine crede în El(Isus Hristos), nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.36 Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.“(Ingil, Evanghelia după Ioan 3:18,36)

Dragul meu. Tu ai o valoare de nedescris în ochii Lui Dumnezeu. El, Creatorul tău, Tatăl tău, care te-a creat, a pus atîta preţ pe tine că a ales să se întrupeze în persoana Domnului Isus ca mai apoi să te salveze prin sîngele Său de sub păcat. Fără El, rătăceşti şi nu ai o cale pe care ştii că trebuie să mergi. Ce este mai bine pentru tine? Să trăieşti o viaţă, fiind nesigur totdeauna cu privire la viitorul tău? Sau mai bine să accepţi adevărul despre Isus şi să fii sigur azi şi toată viaţa unde mergi şi ce va fi cu tine în viitor? Ori  accepţi tot adevărul despre Isus, ori nu accepţi nimic dragul meu.

Cugetă la aceste adevăruri şi pune-ţi întrebarea ţie personal: “Vei intra tu în Împărăţia Lui Dumnezeu?”

Cînd am scris articolul “Originea Islamului” am primit de la unul din cititori următorul comentariu:

“Coranul este o carte mai completă, cu mai multe explicaţii şi amănunte, deoarece a apărut cu aproximativ 620 de ani dupa Biblie… atunci cînd omenirea putea întelege mai bine anumite lucruri…”

Toţi musulmanii cred la fel, dar nici unul nu o poate dovedi…! Dacă aş spune-o mai direct, Coranul nu este altceva decît o copiere a Biblie pe frînturi, rupte din context şi din auzirile pe care le-a avut Muhamed despre aceasta. Ori de câte ori cer unui musulman să-mi arate unde Coranul este mai complet decât Biblia si cum acesta o întrece, nimeni din ei nu pot să-mi dea un răspuns care m-ar satisface. Ar spune ei ca Coranul dă o explicaţie mai bună in ce priveste perioada creaţiei, în ce priveşte potopul de apă, etc. Totuşi toate acestea sunt doar aluzii şi închipuiri false. Adevărul trist, este că cei mai multi oameni, nu au citit niciodată Biblia în întregime. Si dacă au început să o citească, nu au făcut-o decît cu scopul de a găsi în ea greşelile, care de altfel există doar în imaginaţia lor… În ocntinuare voi căuta să raspund la întrebarea pusă mai sus.

Coranul trebuie să confirme  Învăţătura Bibliei

Sura 2:97, numită “Sura Vacii” relatează urmatoarele:

“Spune, oricine se împotriveşte lui Gavril, să ştie că el a adus aceasta (Coranul) în inima ta, după voia lui Dumnezeu, ca să confirme scripturile de mai înainte şi să aducă vestea bună şi călăuzire pentru credincioşi?”

Potrivit acestui verset din Coran, Biblia  trebuie să fie baza sau temelia pe care ar fi trebuit sa se zidească învăţătura adusă de Coran. Referinţa la “Scripturile de mai înainte” se referă la Taurot(Tora-cărţile scrise de Moise), Zabur(Psalmii) şi Ingjil (Noul Testament), cărţi care sunt recunoscute de majoritatea musulmanilor că sunt date de Dumnezeu. Totuşi adevărul este că în multe privinţe Cornaul contrazice foarte grav Biblia. Nu este foarte greu să ştim şi de ce. Dumnezeu a ştiut că după ce va finisa de scris Sfânta Carte Biblia, vor mai aparea foarte mulţi aşa zişii “prooroci ai Lui” şi vor încerca sa aducă un alt mesaj decît cel lăsat de El. Astfel Dumnezeu a spus:

8 Mãrturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta(Biblia) că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.  19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“(Apocalipsa 22:18-19) 

  Vestea Bună a fost adusă prin Domnul Isus Hristos şi nu prin Coran.

Acelaşi verest din Coran, citat  mai sus(Sura 2:97) spune ca el(Coranul)  a fost dat ca  “să aducă vestea bună şi călăuzire pentru credincioşi?” Potrivit cu învăţătura Biblie “Vestea Bună” este Evanghelia Domnului Isus Hristos. Vestea bună şi călăuzire pentru credincioşi, potrivit “Scripturilor de mai înainte”, nu este altceva decît moartea, învierea şi arătarea Domnului Isus. (Citiţi 1Cor 15:1-11) Vestea bună este că noi eram morţi în păcatle noastre, dar Dumnezeu care ne-a iubit, a dat pe Singurul Lui Fiu ca să moara în locul nostru  la crucea de la Golgota.  După ce a fost răstignit, a fost îngropat şi a treia zi dupa Scripturi, El a înviat din morţi. Ca şi mărturie a învierii lui, au fost cei peste 500 de  fraţi carora li s-a arătat de odată. După 40 de zile de la învierea Lui, Isus Hristos S-a înălţat la cer unde stă la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi toţi(Romani 8:34). Astăzi, oricine crede în El nu piere, ci primeşte în dar, Viaţa Veşnică! Aceasta este dragii mei Vestea Bună a Evangheliei, despre care Bilia spune că:

“El(Hristos) a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.  Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.  (Epistola către Efeseni 2:17-18)

Reeşind din toate acestea, Vestea Bună a fost adusă prin Isus Hristos şi nu prin Coran.  Poate vei spune “Păi Coranul a adus o altă veste bună.”  Mă întreb oare care este aceasta? Că omul poate sa devină sfînt şi drept înaintea Lui Dumnezeu numai prin faptele lui bune si eforturile lui proprii? Să fie oare aceasta o veste bună? Nici pe departe.

Biblia decide veridicitatea Coranului şi nu invers

Sura 10:94 spune aşa:

“ dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi-am trimis(Coranul) Noi , întreabă pe cei ce au citit Scripturile precedente (Biblia), înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de la Domnul tău, deci să nu fii indoielnic? (Sura 10:94)

Potrivit acestui verset Coranic, oricine vrea să înţeleagă Coranul  aşa ca să nu mai aibă nici o îndoială asupra lui trebuie sa citească intreaga Biblie sau să meargă după explicaţii la cei ce au citit-o. Deci, Biblia dă tonul dar nu Coranul. Atunci cum pot spune musulamanii ca Coranul este o carte mai completă decît Biblia? Pentru a înţelege Biblia nu mai ai nevoie de nici o carte, pentrucă Ea este adevărul absolut şi complet al Lui Dumnezeu. Biblia interpretează Biblia. Pe de altă parte, Coranul mărturiseste despre nevoia sa după  Biblie pentru a fi inţeles. 

Gindeştete singur

Biblia nu a facut niciodata sub nici o forma vreo relatarea cu privire la Coran. Nu a spus şi nu a anuţat de venirea acestuia, ceea ce ne arată ca nu a fost in planul Lui Dumnezeu niciodată. Biblia nu a avut şi nu va mai avea  nevoie niciodată ca sa mai fie completată de altceva. Dumnezeu este Preaînalt, Sfînt, Atotputernic şi Perfect,  şi El a scris Sfinta carte Biblia fară greaşeală şi absolut completă. Pentruca prin Ea şi Cunoasterea Domnului Isus Hristos sa ne dăruiasca TOT ce priveşte viaţa şi evlavia(2Petru 1:3). Şi cînd spune TOT, se are învedere ca ea are TOT, absolut TOT,  de ce avem noi nevoie pentru a trăi o viaţă evlavioasă, adică plăcută Lui Dumnezeu. Şi pentru aceasta nu mai avem nevoie de o altă carte “mai bună” decît Ea. Pentrucă mai bună nu există şi nu va exista niciodată.

Cornaul foloseste locuri din Biblie dar nu Biblia din Coran. Coranul are nevoie de Biblie, dar nu Biblia de Coran.  Biblia da tonul şi ea arată  daca Cornaul este adevărat sau nu. Şi dacă ea trebuie să arate veridicitatea Coranului, atunci de cine trebuie să asculţi mai mult? Şi după toate acestea te mai întrebi ” Este oare Coranul o carte mai bună decît Biblia?” Bine înţeles că nu! Slavă Lui Dumnezeu pentru aceasta!

La unul din articolele mele despre islam şi creştinism, o cititoare care pe semne este musulmancă, a făcut următorul cometariu:

L-aş întreba pe onorabilul domn, autor al acestui articol cum poate face comparaţie dintre o biblie care nu mai există în forma originală şi un coran pe care nu l-a citit?

Eram într-o ţară musulmană, când la un moment dat m-am prins într-o conversaţie cu mai mulţi musulmani care mă înconjuraseră. Au început să mă bombardeze cu întrebări capcane. Întrebările lor aveau un singur scop: să mă prindă la cuvinte, ca mai apoi să mă omoare cu cea mai mare uşurinţă. Şi dacă aveau să fie cumva, în chip miraculos, prinşi de poliţie, apoi numai faptul că aveau să mărturisească că au omorît un creştin care provăduia Biblia şi pe Isus Hristos ca Dumnezeu, aceasta le asigura libertatea deplină. Şi mai pui că după toate acestea, religia Islamistă se proclamă a fi “religia păcii”. Totuşi Dumnezeu mi-a dat înţelepciune şi curaj, şi chiar în ciuda pericolului în care mă aflam, El a fost proslăvit. Cînd le-am spus acelor oameni despre felul cum Isus Hristos şi înţelegerea adevărurilor despre El, din Sfînta Scriptură, mi-a schimbat viaţa, toţi ei au rămas adînc mişcaţi şi au muţit. Unul din ei s-a întors spre liderul lor şi l-a întrebat: “Ceea ce a mărturisit el este adevărat?” Neavînd ce să răspundă, liderul islamist, a putut să facă doar următoarea afirmaţie: “Nu, Cartea lor Sfîntă a fost schimbată de oameni şi ea nu mai este adevărată”. Cînd am cerut să-mi aducă dovezi cu privire la firmaţia lui, a muţit complet. Pentru că nu au o altă explicaţie de ce învăţătura Bibliei nu se potriveşte cu cea a Coranului, unica explicaţie pe care o aduc sună cam aşa: “Biblia nu mai există in forma ei originală. Ea a fost schimbată de către oameni “. Să fie oare aşa? Haideţi să vedem împreună. După ce voi aduce dovezi clare în favoarea autenticităţii Bibliei, în alte articole vom privi şi la autenticitatea Coranului. Sunt multe dovezi care adeveresc veridicitatea Bibliei însă ele pot fi divizate in două categorii, şi anume: Dovezi interne şi externe. Astăzi ne vom opri asupra dovezilor interne. Dovezile interne sunt acele lucruri din însăşi interiorul Bibliei care demonstrează originea divină a acesteia. Dar pentrucă termenul ‚”Biblie” nu se întîlneşte scris pe paginile Sfintei Scripturi, este drept să dau mai întîi o explicaţie scurtă despre originea acestui cuvînt.

Însemnătatea cuvintului “Biblie”: Expresia vine de la cuvântul grecesc biblos, „plantă de papirus”. Frunzele acelei plante erau folosite drept hârtie. Deasemenea acest cuvînt, “Biblos”, se mai poate traduce în limba greacă ca şi “Carte”. Mai rar este folosit termenul de “Bibliotecă” sau “Divina Bibliotecă”, deci “Colecţia de cărţi Divine”. Alte denumiri ale Bibliei le întilnim chiar pe paginile ei însăşi, şi anume: Evanghelistul Luca şi apostolul Iacov, O numesc :”Scriptura” (Evanghelia după Luca 4:21, Iacov 2:23) sau “Scripturile” – (Luca 24:27) Marele Apostol al neamurilor, Pavel, o numeşte:”Sfînta Scriptură”, sau “Sfintele Scripturi”( Romani 1:2, 2Timotei 3:15), tot el, o mai numeşte “Legea şi Proorocii” (Romani 3:21) Daniel cînd face afirmaţie la Ea, spune: “Cărţile” – Daniel 9:2 Acum, după ce am văzut ce este cu acest cuvîntul “Biblia”, haideţi să vedem care sunt dovezile interne ce demonstrează divinitatea şi autenticitatea acestei Cărţi minunate.

Dovada Unităţii: Chiar dacă Biblia este o colecţie din 66 de cărţi individuale, scrisă pe mai multe continente, în 3 limbi diferite, de-a lungul unei perioade in jur de 1500 ani, de către mai mult de 40 autori (care aveau vârste şi stiluri diferite de viaţă şi mulţi din ei nu s-au cunoscut niciodată), Biblia îşi păstrează unitatea de la început până la sfârşit fără vreo contradicţie. Această unitate este unică prin comparaţie cu orice alte cărţi şi este o dovadă a originii divine a cuvintelor sale. Întrucât Dumnezeu a folosit anumiţi oameni astfel încât ei au înregistrat în Biblie chiar cuvintele Lui. Dar să presupunem că afirmaţia musulmanilor este adevărată şi Biblia nu mai este cea originală, ci a fost schimbată de oameni. Această afirmaţie o poate face numai cineva care niciodată nu a studiat-o cu adevărat. Este imposibil ca o minte de om, să o poată schimba şi modela într-un mod aşa de perfect. Astfel că atunci cînd citeşti cartea Apocalipsei (ultima carte a Bibliei) să-ţi dai seama defapt că ea se leagă într-o unitate divină cu cartea Genezei(prima carte din Biblie), o completează pe aceasta şi pe toate celelalte cărţi ale Vechiului si Noului Testament. Imaginaţi-vă doar: o carte (imaginară)ce conţine în ea istorie, cultură şi religie, a început să fie scrisă cam prin anul 508 DH. Timp de o perioadă de 1500 ani, au scris în ea, fiecare la timpul său mai mult de 40 autori. Autori care au trăit in secole diferite şi imperii diferite. Au avut stil de viaţă diferit şi probleme diferite. Au trecut 1500 ani şi anul acesta, în 2008, cartea aceea imaginară ar trebui să fie finisată. Este greu să crezi, din punct de vedere omeneşte, că aceşti autori ar fi putut menţine o unitate  strînsă în gîndire, principii şi valori. Istoria religiilor lumii, arată că valorile şi principiile se schimbă cu timpul. Chiar in timpul vieţii sale, un autor poate să-şi schimbe părerea şi anumite principii de viaţă. Scrierele lui din tinereţe se pot deosebi foarte mult de cele pe care le va scri la bătrîneţe, şi felul cum vede lucrurile în tinereţe, probabil că le va vedea altfel la bătrîneţe. Totuşi analizînd Biblia din acest punct de vedere îţi vei da seamă ca această Carte Divină este diferită. Unitate pe care o are această carte este unică în istoria literaturii mondiale. Şi defapt îţi demonstrează că dacă omul ar fi încercat să o falsifice şi dacă nu ar mai fi fost în ea conţinutul cel original, atunci nici unitatea nu ar mai fi existat.  Exemplul cărţii imaginare de mai sus, din punct de vedere omeneşte  este imposibil de realizat. Totuşi, afară numai de perioada timpului 508 DH si 2008, aceste afirmaţii sunt adevărate cu privire la Biblie.

Dovada Profeţiilor: Dacă nu ar mai fi rămas nici o altă dovadă a veridicităţii Bibliei, şi am fi avut-o pe aceasta, ne-ar fi fost îndeajuns. Biblia conţine sute de profeţii descrise în detaliu cu privire la viitorul anumitor popoare, inclusiv ale Israelului, cu privire la viitorul anumitor oraşe, cu privire la viitorul omenirii şi cu privire la venirea Lui Mesia, Mântuitor al Israelului şi al tuturor celor ce cred în El. Spre deosebire de profeţiile din alte cărţi religioase , profeţiile Biblice nu au dat greş niciodată în împlinirea lor. Există peste 300 de profeţii cu privire la Isus Hristos numai în Vechiul Testament. Nu numai că ele au prezis locul unde El s-a născut şi din ce familie va proveni, ci au spus şi cum El a murit şi a înviat în a treia zi. Pur şi simplu nu există o cale logică în a explica profeţiile împlinite din Biblie decât prin a accepta originea divină a acesteia. Nu există nici o altă carte religioasă care să conţină profeţii mai detaliate şi de acest tip precum Biblia. Dar să admitem din nou faptul că “Biblia a fost schimbată de către oameni”, aşa cum susţin musulmanii. Atunci cum se explică faputl ca aceste profeţii s-au împlinit şi se împlinesc în continuare cu cea mai mare exactitate? Dacă a fost schimbată, cu siguranţă că au fost schimbate şi profeţiile din ea. Daca nu mai este cea originală şi nu mai este autentică, de ce evenimentele proorocite pe paginile ei se împlinesc?! O altă dovadă care defapt tot face parte din o serie de profeţii împlinite este:

Poporul Israel: Cineva spunea : “Dacă ai încerca să dovedeşti că Biblia nu este adevarată, una din cele mai mari dificultăţi cu care te vei întîlni este poporul Israel”. Istoria acestui popor, care este scrisă foarte detailat în Sfînta Scriptură, dă peste cap încercările oricui de a dovedi că Biblia nu este Cuvîntul Lui Dumnezeu. Deuteronomul capitolul 7:7 spune că el (Israelul) era cel mai mic la număr dintre toate popoarele. Fără un teritoriu specific, fără libertate, erau robi in Egipt. Pe atunci, Egiptul era puterea mondială dominantă. Totuşi datorită promisiunii pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam, apoi fiului acestuia Isaac şi nepotului său Iacov, Dumnezeu i-a “scos din Egipt, cu mînă tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni.”(Deuteronom 26:8) Dumnezeu potrivit promisiunii (care tot a fost o profeţie ce avea să se împlinească in viitor), a dat lui Israel teritoriul lor propriu, a făcut un legămînt cu ei şi ei au fost naţiunea pusă de-o parte pentru Dumnezeu. Din nefericire Israelul a avut o istorie plină de rebeliune la adresa Lui Dumnezeu. De nenumărate ori, evreii s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu. Ca rezultat mînia Lui Dumnezeu se aprindea asupra lor, ei se smereau îşi cereau iertare şi regretau păcatele făcute. Împăcîndu-se cu Dumnezeu, primeau din nou binecuvintarea Lui. Dar după aceea tot procesul se începea de la început. Dumnezeu a trimis popoare prin intermediul cărora îi pedepsea pentru păcatul lor, astfel ca ei să-şi dea seama de fărădelegile săvîrşite. În anul 70 dH, Romanii au împresurat Israelul şi au împrăştiat pe Iudei pe toată faţa pămîntului.Mai mult decît atît le-au interzis să se mai întoarcă vreodată în ţara lor de baştină. Evreii nu au avut o ţară timp de 1900 de ani. Dar necătînd la toate acestea, Dumnezeu le făcuse următoarea promisiune:

,,Cînd veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacã veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.”(Neemia 1:8-9, vezi şi Deuteronomul 30:1-5)

Faptul că Israelul a rămas în picioare pînă azi, este o minune. Toate celelalte popoare care şi-au pierdut teritoriul său, cu timpul s-au încadrat, şi s-au amstecat cu popoarele unde locuiau şi timp de cîteva sute de ani şi-au pierdut identitatea. Totuşi Israelul a rămas în picioare şi Cuvintul Lui Dumnezeu s-a împlinit cu credincioşie înaintea ochilor noştri, cînd în 1948 Evreii sau întors în Israel, ţara lor de baştină. Să fie toate aceste profeţii şi multe altele, minciuni schimbate de oameni? Dacă da, atunci istoria tot schimbată şi neadevărată este!

Autoritate şi putere Unică: A patra dovadă internă a originii divine a Bibliei constă în autoritatea şi puterea unică pe care ea le are. Chiar dacă această dovadă este mult mai subiectivă decât primele trei , nu există o mărturie mai puternică decât aceasta care să susţină originea divină a Bibliei. Biblia deţine o autoritate unică pe care nu o are nici o altă carte scrisă vreodată. Această autoritate şi putere se văd cel mai bine în felul cum nenumărate vieţi(eu sunt unul dintre) au fost transformate şi schimbate prin înţelegerea mesajului acestei cărţi. Prin ea, nenumăraţi dependenţi de droguri au fost vindecaţi, nenumăraţi homosexuali au fost eliberaţi, nenumăraţi criminali au fost transformaţi, nenumăraţi păcătoşi sunt mustraţi; Prin ea, ura a fost transformată în dragoste. Biblia conţine o putere dinamică şi transformatoare care nu este posibilă decât datorită faptului că ea este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.

“Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.”(Evrei 4:12)

Să poată face aşa ceva o minciună născocită foarte delicat de către oameni? Poate oare o minciună să pătrundă pînă acolo ca să-ţi cerceteze simţirile şi gîndurile inimii? Bine înţeles că nu. Nici o carte din lumea aceasta nu are această putere. Arătaţi-mi un singur musulman care potrivit cu invăţăturile Coranului şi crezul islamic a trăit naşterea din nou, acea schimbare radicală a minţii şi a inimii omului. Nici unul din ei, unul măcar nu a avut parte de Naşterea din Nou, chiar dacă o parte mare din ei, dintr-o dorinţă sinceră de a se apropia de Dumnezeu, au încercat şi încearcă pînă azi să trăiască prin eforturile lor proprii o viaţă neprihănită. Foarte mulţi din ei pretind a trăi o viaţă sfîntă, dar aceasta este ceva care izvorăşte din sforţările lor zilnice şi nu puterea Lui Dumnezeu în ei. Tocmai aici este şi diferenţa. Creştinul trăieşte potrivit puterii care i-o dă Dumnezeu prin prezenţa Duhului Sfînt în el, şi viaţa lui nu este meritul şi lauda lui, ci meritul şi lauda lui Dumnezeu. Musulmanul trăieşte prin efortul lui proprii, printr-o sforţare din răsputeri care are ca scop dorinţa de a trăi mai bine înaintea lui Dumnezeu.Din dorinţa de aşi aduna cît mai multe fapte bune pentru ziua judecăţii. Dar de cele mai multe ori, ca să nu zic în toate cazurile, efortul şi sforţările lor eşuează. De ce? Pentru că Islamul, însuşi coranul prezintă doar o religie goală fară ca să dea enoriaşilor săi posiblitatea de a avea o relaţie personală cu Dumnezeu. Pentrucă Coranul, spre deosebire de Sfînta Carte Biblia, nu are autoritatea si puterea unică de a schimba viaţa omului, începind din interior, de la sursă. Coranul ca şi toate religiile încearca să-l schimbe pe om pe dinafară. Haine, păr, baie înainte de rugăciune etc. Dar care apă ne va spăla inima de păcat? Care, dacă nu Cuvîntul Lui Dumnezeu, Apa vieţii, Isus Hristos mîntuitorul nostru?

Gindeştete singur: Presupun că ştiţi ce înseamnă “Puzzle”. Orice puzzle are un desen anumit. Punînd acele mici detalii, toate împreună se va primi desenul proiectat de autor. Dacă cumva ai încerca să schimbi cu locul acele detalii mici, atunci şi încercarea ta de a finisa puzzl-ul va eşua. Tot aşa este şi cu Biblia. Din primul său capitol pînă la ultimul, prezintă acelaşi adevăr, acelaşi Dumnezeu plin de dragoste şi milă care ne-a iubit fără condiţii. Care a pus preţ pe persoana noastră de la începutul începuturilor. Care a vrut în toate timpurile să aibă o relaţie personală şi strînsă cu fiecare dintre noi, şi pentru aceasta a mers pînă la jertfă. Aceste adevăruri se văd clar, ca şi un fir roşu prin toată Biblia. Acum, dacă ai încerca sa falsifici toate aceste adevăruri, ar eşua întreaga Biblie, întregul tablou, exact ca şi în cazul cu puzzl-ul. Dragă cititor, gîndeştete bine, dacă Biblia ar fi fost modificată de către oameni, atunci de unde atîta unitate în ea? Dacă nu mai este cea originală, de ce atunci continuă să se mai împlinească? Dacă nu mai este Cuvîntul Lui Dumnezeu după care El vrea să ne rînduim vieţile, de ce mai are atîta putere de a schimba caracterele şi vieţile oamenilor? Dar dacă Dumnezeu te-a convins azi că Biblia este autentică şi neschimbată, ce acţiuni vei lua mai departe? Te îndemn cu toată dragostea Domnului Isus, să primeşti azi în inima ta Cuvîntul Vieţii. Care îţi va schimba cu siguranţă inima şi viaţa, exact aşa cu m-a schimbat pe mine şi pe mulţi alţii. Dacă eşti unul din cei care au avut parte de schimbarea vieţii prin credinţă în Isus Hristos şi în adevărurile Sfîntei Scritpuri, te îndemn să scrii un comentariu mai jos. În scurte cuvinte să depui o mărturie depsre viaţa ta transformată.

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi!

În cartea sa, “Care este Numele Lui?” ,Aheed Deedat, un “mare teolog” musulman,  a încercat să convingă cititorii săi că numele Alah se referă la acelaş Dumnezeu căruia i se închină atât creştinii cît şi musulmanii. Ba mai mult, prin această carte a hulit împotriva Numelui Lui Dumnezeu, încercînd să arate că “Biblia nu este adevarată”. A fost foarte preocupat sa explice o mulţime de nume din mai multe limbi, “arătînd” că îşi au rădăcina în cuvîntul Alah. Însă despre provenienţa numelui Alah, nici nu a atins subiectul. În acest articol, vreau sa vedem care este originea lui Alah şi defapt ce se ascunde în spatele acestui nume. Să fie oare numai o simplă traducere a Numelui Lui Dumnezeu în limba arabă, sau este ceva mai mult decît atît?

Cum a aparut numele Allah?

Înaintre ca să vorbim despre apariţia numelui Alah, este bine să ştim că învăţătura islamistă spune că numele lui Dumnezeu este Alah şi acest nume nu se traduce. Acest nume trebuie sa fie rostit aşa cum sună în limba arabă, indiferent de limba vorbitorului. Oare ce este cu acest nume? Cum a apărut el? Alah derivează din AL+ ILAH =ALAH. ILAH în limba arabă înseamnă “Dumnezeu”. AL este articolul definit “L”. Deci Alah s-ar traduce ca şi : “Dumnezeul“. Muhamed nu a fost cel ce a introdus lumii arabe şi întregii lumi, numele de Alah. Acest nume era foarte bine cunoscut de locuitorii Arabiei pe timpul lui.

“Alah a fost idolul şef, sau dumnezeul şef între cei 360 de dumnzei cărora li se închinau în Arabia pe vremea cînd Muhamed s-a evidenţiat ca şi prooroc. Interesant că nu mulţi musulmani vor să accepte faptul că pagînii din arabia i se închinaseră lui Alah înainte ca Muhamed să apară. Cîţiva din ei chiar se mînie, cînd sunt confruntaţi cu acest adevăr. Dar istoria nu este de partea lor. Literatura pre-islamică a demonstrat acest fapt”.(Who Is This Allah?, G. J. O. Moshay, 1994, p 138).

“Înainte de Islam, religia lumii Aarabe se închina la o mulţime de duhuri, numite jinni. Alah era unul din mulţii dumnezeii, cărora li se slujea in Meca. Dar după aceea Muhamed a început să înveţe oamenii că Alah, este Singurul Dumnezeu. Dumnezeul căruia I se inchină atît Iudeii cît şi Creştinii”. (A Short History of Philosophy, Robert C. Solomon, p. 130)

Potrivit celor doua citate de mai sus, Alah nu este numai numele lui Dumnezeu în limba arabă ci este un nume care i se atribuia unui idol şef între cei 360 de dumnezei care se bucurau de reverenţă din partea locuitorilor Arabie în acel timp.

Allah – dumnezeul lună

Dacă mergi printro ţară musulmană, foarte uşor poţi observa că pe vîrful oricărei moschei(casa de rugaciune a musulmanilor) atîrnă o lună în creştere şi o stea în mijloc. Islamul a preluat din lumea păgînă o mulţime de datini, şi aşa cum vedem şi luna în creştere este tot un semn luat de acolo. Defapt, Alah, în lumea pre-islamică nu a fost altul decît dumnezeul-lună. Şi acest semn îi reprezintă pe musulmani pînă în ziua de azi. Dumnezeul-lună (Alah) era căsătorit cu zeiţa-soare. Iar stelele erau fiicele lui. Ca şi istoria, arheologia deasemenea demonstrează că Alah era un idol pagîn. Arheologii au descoperit în Orientul Mijlociu o mulţime de temple pagîne care erau închinate dumnezeului-lună, iar semnul lui fiind o lună în creştere. În Persia ca şi în Egipt dumnezeul lună era desenat pe pereţi sau capuri de statui. El era judecătorul omului şi al altor dumnezei. Dumnezeu a avertizat de nenumărate ori pe copii săi cu privire la închinarea la lună, soare sau stele.Vechiul Testament ne avertizează spunînd:

“Vegheazã asupra sufletului tãu, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le -a fãcut şi le -a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg. (Deut 4:19) “2 Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; 3 care să meargă dupã alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n-am poruncit. 5… să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. “(Deut 17:2-3,5b)(citiţi şi alte texte Biblice 2Împ 21:3-5, 23:5, Ier 8:2, 19:13, Ţef 1:5)

Aşa cum vedem in Sfînta Scriptură nici pentru poporul lui Dumnezeu ,Israel, nu era o noutate închinarea la dumnezeul-lună care ar fi fost căsătorit cu zeiţa-soare şi stelele fiind fiicele lui. Defapt de foarte multe ori cînd Israel cădea în idolatrie, dumnezeul-lună era unul din complice. Această religie sau practică era bine cunoscută în acele timpuri, şi de aceea Dumnezeu ne avertizează cu privire la ele. În antichitate ele puteau fi văzute foarte des pe mînerurile de la uşă, talismane, pe obiecte făcute din lut, pereţi, uşorii uşii, etc. Oamenii ajungeau pînă acolo că coceau pîinea în formă de lună în creştere ca şi un act de închinare la dumnezeul lună, sau lui Alah. Popoarele antice, obişnuiau să numească pe dumnezeul lună sub diferite nume. Pentru regiunea nordica din Mesopotamia, numita Sumeria, cele mai populare nume ale dumnezeului lună erau: Nanna, Suen şi Asimbabbar. Asirienii, Babilonienii şi Acadienii, au luat numele “Suen” şi l-au transformat în “Sin”, ca fiind numele lor preferat pentru dumnezeul lună. În conformitate cu mai multe inscripţii antice, s-a demostrat că în timp ce numele dumnezeului lună putea fi Suen, Sin, Nanna, etc. totuşi titlul său oficial era “al-ilah” adică Alah. Istoria demonstrează că templulu dumnezeului lună, era activ şi în timpul vieţii lui Muhamed. Aceasta fiind religia dominantă a Arabiei pe atunci. Muhamed nu a încercat să abată pe oamenii săi din acele timpuri de la închinarea lui Alah, ci învăţătura lui a trecut cu un pas mai departe. De la Alah-dumnezeul lună, cel mai mare dintre toti dumnezeii(cei 360 idoli la care se închinau arabii), la Alah unicul dumnezeu. Interesant că şi expresia pe care o folosesc musulmanii ca şi “Alah u Acbar” înseamnă “Alah este cel mai mare”. Expresia în limba arabă nu spune că Alah este mare, ci îl identifica pe Alah dintr-o grupa oarecare ca fiind cel mai mare. Despre ce grupă poate fi vorba? Despre grupa celor 360 de dumnezei cărora li se închinau arabii din acele timpuri, Alah fiind dumnezeul şef între aceşti dumnezei.

Islamul şi dumnezeul său Alah nu vin din Biblie ci din păgînismul Sabeenilor(sau Madeieni). Ei nu se închinau Dumnezeului Bibliei ci la dumnezeul lună şi la fiicele sale al-Uzza, al-Lat şi Manat. (afrimaţie făcută de Al-Kindi. Apologet creştin)

Văzînd toate acestea, oare ne mai putem mira de ce semnul ce reprezintă pe musulmani este luna în creştere? De ce luna în creştere atîrna pe fiecare moscheie? De ce luna în creştere se găseşte pe drapelurile a multor ţări islamice? Răspunsul este simplu. Pentrucă islamul se trage dintr-o lume păgînă de unde şi-a luat şi semnul, şi dumnezeul.  Aş mai vrea să adaug aici  un singur gînd. Atît creştinii din ţările arabe, cit si musulmanii, cînd se adresează Lui Dumnezeu,  spun: “Allah”. Aceasta însă, nu înseamna că ambele părţi se adresează la Unul şi Acelaşi Dumnezeu.

Ori de cîte ori vorbim despre islam şi creştinism, apar aceaste întrebări: “Se închină creştinii şi musulmanii la acelaşi Dumnezeu? Este Dumnezeul Bibliei acelaşi cu cel al Coranului?” Ce ne face sa spunem “Nu” sau “Da”? În acest articol vom privi ce spune Biblia despre Dumnezeu şi apoi ce spune Coranul. Vom vedea că în unele privinţe Coranul adevereşte cele scrise în Biblie dar în acelaşi timp se şi contrazice. Haideţi să privim împreună.

Biblia mărturiseşte despre Sfînta Treime

Dumnezeu Sfintei Scripturi, Biblia, este UNUL şi se descoperă pe Sine în trei persoane. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt. Nu 3 dumnezei care lucrează în unison, ci un singur Dumnezeu care se descoperă în trei persoane. Biblia ne relatează că:

“La început(atunci cînd nimic afară de Dumnezeu nu era prezent), Dumnezeu(ELOHIM) a făcut cerurile şi pămîntul. 2 Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!“ Şi a fost lumină. (Gen 1:1-3)

Primul nume sub care Dumnezeu se descoperă în Vechiul Testament este ELOHIM. Cuvîntul “EL” înseamnă mare sau puternic şi se referă în Biblie la Dumnezeul Atotputernic. Cuvîntul “ELOHIM” este tradus în Vechiul Testament, “Dumnezeu.” Terminaţia de la sfîrşit “HIM”, este de asemenea importantă căci, în evreieşte, arată pluralul, adică trei sau mai multe persoane. Înseamnă oare ca există mai mulţi dumnezei? Nicidecum! Deuteronom 6:4 scrie “Domnul, Dumnezeul nostru (ELOHIM) este singurul Domn.” Dumezeu Tatăl, Dumezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt sau Sfînta Treime. În Dumnezeu sînt trei persoane dumnezeieşti care sînt Unul şi acelaşi Dumnezeu. El este în acelaşi timp, o singură fiinţă şi trei persoane care sînt una. Cînd încă nimic, din materia pe care o vedem şi o pipăim noi, nu exista, Dumnezeu era prezent. Cînd încă nimic nu exista Duhul Sfint, Duhul Lui Dumnezeu, sau Dumnezeu Duhul Sfint, era acolo. Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl şi pe Dumnezeu Duhul Sfînt prezenţi şi lucrînd împreună la creaţie. Dar apare întrebarea: “Era, Dumnezeu Fiul, prezent la creaţie, era El atunci cînd nimic nu exista înafară de Dumnezeu?” Priviţi cum răspunde Sfînta Scriptură la această întrebare:

“La început era Cuvîntul(Isus), şi Cuvîntul(Isus) era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul(Isus) era Dumnezeu. 2 El(Isus) era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El(Isus); şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El(Isus). 14 Şi Cuvîntul(Isus) S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Evanghelia dupa Ioan 1:1-3,14)

Dumnezeu a făurit creaţia Lui prin Cuvîntul Său. Aşa cum am văzut la Geneza 1:3 şi în tot capitolul, expresia cheie este “Şi Dumezeu a zis…”. Dumnezeu a zis, sau a Cuvîntat, şi îndată apărea ceea ce spunea sau Cuvînta El. Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Isus Hristos, era prezent la începutul începuturilor. Fiecare personă din Sfînta Treime a luat parte la facerea tuturor lucrurilor. Geneza 1:26 arată desluşit acest lucru:

“Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru( Nostru = Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt), după asemănarea Noastră; “ (Geneza 1:26)

Cuvîntul “Nostru”, în acest capitol, nu ne arată numai o formă de politeţe(aşa cum susţin unii musulmani). Ci ne demonstrează că Dumnezeu în Persoana Sfîntei Treimi, era prezent acolo.Citiţi şi alte texte Biblice care ne învaţă despre Sfînta Treime. (Isaia 6:8, Isaia 48:16-17, Mat 1:18, Luka 1:35, Fapte 10:36, Rom 8:9-11, 1Cor 8:6, 1Cor 12:3-6, etc.)

Coranul neagă doctrina Trinităţii

După mărturisirea lui însuşi(Sura 2:97, 5:52), Coranul pretinde a fi o confirmare a Scripturilor precedente, adică Biblia. Totuşi el nu confirmă cele scrise de mai sus ci dimpotrivă se contrazice.

“Şi aceia sînt necredincioşi care zic: “Dumnezeu este al treilea din trei”. Căci nu este Dumnezeu afară de unicul Dumnezeu, şi dacă nu se vor păzi să vorbească astfel , îi va atinge pe cei necredincioşi din ei o pedeapsă drureroasă.” (Sura 5:77)

Muhamed face în acest verset o aluzie la Sfînta Treime şi ne numeşte, pe noi, cei care credem în Sfînta Treime, necredincioşi. Totuşi vorbele lui nu sunt adevarate. Pentrucă noi, creştinii, nu credem că “Dumnezeu este al treilea din trei”, ci noi credem că Dumnezeu este UNUL(nu trei), care s-a descoperit şi se descoperă în trei Persoane, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Sînt mai multe versete în Coran care atacă direct Sfînta Treime. Musulmanii nu pot să înţeleagă cum Isus poate fi Fiul Lui Dumnezeu. Aceasta este o barieră peste care le este foarte greu să treacă. De ce? Pentrucă în înţelegerea Coranului, Dumnezeu ar fi trebuit să aiba o soţie ca să poată avea un fiu. Deci cu alte cuvinte, Sfînta Treime ar fi trebuit să existe după formula :”Tatăl+Mama+Fiul”. Toate lucrurile sunt luate din punct de vedere omeneşte. Aşa cum şi Nicodim vroia să înţeleagă naşterea din nou din punct de vedere omeneşte şi l-a întrebat pe Domnul Isus : ,,Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?“(Ioan 3:4) Isus nu a fost născut sau creat pentru ca sa fie Dumnezeu Fiul , El…

Isus este Dumnezeu de la începutul îceputurilor Aşa cum am văzut mai sus în Ioan 1:1, Domnul Isus este de la început cu Dumnezeu şi El este de la început Dumnezeu. Isus Hristos Dumnezeu nu are un punct de pornire a existenţei Sale. Deci existenţa Lui nu a început atunci cînd S-a născut din fecioara Maria. Pentrucă,

“Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”(Ioan 1:3)

Fecioara Maria a fost creată prin Isus, pentrucă El este mai înainte de ea.

“El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut(arată nu un început ci o prioritate) din toată zidirea. 16 Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. 17 El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.”(Col 1:15-17) “El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a desbrăcat pe Sine însu-şi a luat un chip de rob, fãcîndu-Se asemenea oamenilor.(Fil 2:6-7)

Vechiul Testament şi profeţii ne descoperă că Isus Hristos este Dumnezeu.(Isaia 9:6, 7:14, 11:1-10)Cerul ne declară aceasta (Mat 3:17, Luka 3:22,). Noul Testament o confirmă (Luka 1:32, Evrei 1:8, Ioan 10:30, 1:1,14, Col 1:15). Diavolul o ştie (Marcu 5:6-10, Luk 4:41). Hristos însuşi mărturiseşte aceasta (Ioan 8:19, 10:30). Ucenicii au crezut aceasta ( Ioan 6:68-69, Mat 16:15-16), şi au mărturisit şi învăţat pe oameni.(Rom 1:9, 5:10, 8:3, 32, 2Cor 5:19). Cine este Isus pentru tine?

Coranul confirmă şi neagă Dumnezeirea lui Isus Hristos

Oare cum o carte ce pretinde a fi “de la Dumnezeu” poate să confimre ceva si apoi acelaşi adevăr să-l contrazică? Interesant nu? Tocmai asta face Coranul cu privire la Dumnezeirea Domnului Isus. Priviţi cu atenţie la versetul de mai jos: (cineva poate spune că aceasta este doar o tălmăcire a Coranului în limba română. Totuşi nu numai traducerea română ci şi toate celelalte se traduc în acelaşi fel aici, doar că la unele poate numărul versetului diferă)

“… Întradevăr, Mesia Isus, fiul Mariei este un trimis al lui Dumnezeu şi Cuvîntul Său pe care l-a pus în Maria şi duhul Său. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu spuneţi nimic despre treime, opriţi-vă de asta şi va fi mai bine pentru voi. Dumnezu e doar un unic Dumnezeu. Mărire Lui! El să aibă un fiu?…” (Sura Muierilor 4:169)

În acest loc din Coran, putem face o listă foarte interesantă despre Isus. Si anume: Isus = Mesia Isus = Trimis al lui Dumnezeu Isus = Cuvîntul Lui Dumnezeu Isus = Duhul lui Dumnezeu Acetea sunt 4 caracterstici extraordinare pe care ni le dă Coranul şi care de fapt adeveresc Dumnezeirea Domnului Hristos. Toţi musulmanii spun: “Isus Mesia”. Dar nici măcar nu ştiu că de fapt spunînd “Mesia” deja adevereşti Dumnezeirea Lui. “Mesia” este echivalentul lui “Hristos”, ceea ce înseamnă “Unsul”, sau “Cel ce avea să vină” să ne salveze de sub robia păcatelor. Dicţionarul Biblic spune că este şi o indicaţie la numele “Imanuel” adică “Dumnezeu este cu noi”(Isaia 9:6), ceea ce indica Dumnezeirea Lui. Deci spunînd Isus Mesia spui Isus Dumnezeu. A doua caracteristică de asemenea este adevarată cu privire la Isus, dar să ne oprim la cea de a treia. Isus este Cuvîntul lui Dumnezeu. Şi aici nu este unica dată cînd Coranul spune aceasta. Biblia de asemenea scrie că Isus este Cuvîntul lui Dumnezeu(vezi mai sus Ioan 1:1,14). Dumnezeu a creat totul prin Cuvîntul Său. A zis şi s-a făcut. Isus Cuvîntul Lui Dumnezeu, este Dumnezeul care a creat tot universul şi pe noi inclusiv. Ultima caracteristică îmi place foarte mult. Ea spune “Isus este Duhul Lui Dumnezeu”. Gîndeşte-te, Dumnezeu are trup? Bine înţeles că nu. Dumnezeu este Duh şi aceasta ne-o mărturiseşte şi Biblia cînd spune:

“Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”(Ioan 4:24)

Deci dacă Dumnezeu este Duh şi Isus este Duhul Lui Dumnezeu , cine este atunci Isus? Dacă nu ai înţeles vreau să te mai gîndeşti încă odată: Dumnezeu nu are carne şi oase ci este Duh. Isus este Duhul Lui Dumnezeu. Cine este Isus? Isus este ceea ce este şi Dumnezeu, adică Duhul Său, El este Dumnezeu! Slăvit Să-i fie Numele Lui! Însă aici intră Coranul în contrazicere. După ce a mărturisit toate aceste lucruri despre Domnul Isus, tot în acelaşi verset, spune “Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu spuneţi nimic despre treime”. Adeverind că Isus este Dumnezeu, el defapt a adeverit şi existenţa Sfîntei Treimi, totuşi după aceasta spune să nu spunem nimic despre treime… Nu vreau ca vizitatorii musulmani de pe acest portal să se supere, dar întreg Coranul este plin de astfel de contradicţii, ceea ce ne vorbeşte şi despre valoarea si valabilitatea acestei cărţi. “Este Dumnezeul Bibliei şi al Coranului Acelaşi?” Bine înţeles că nu. Dumnezeu să ne lumineze pe toţi în această privinţă şi să putem sta tari pentru adevărul Lui neschimbător.

Pentrucă creştinii sunt tot mai mult atacaţi de doctrina Islamistă, în acest articol vom privi la originea Religiei Islamice din 3  puncte de vedere. Iar în final vom face toţi împreună o concluzie.

Originea Islamului: Istorie

Religia Islamică, este cea mai tînară printre marele religii ale lumii. Cea mai tînără însă nicidecum cea mai mică. Astăzi este considerată ca cea mai rapid raspindită relgie din lume. Muhamed (circa 570-632 D.H) întroduce islamul în anul 610 d.H., după ce ar fi avut o descoperire din partea lui Dumnezeu prin Ingerul Gavril. Muhamed a dictat Coranul, cartea pe care musulmanii o cred a fi sfîntă, avînd cuvite perfecte din partea lui Alah.

“Istoria demonstrează faptul că înainte de Muhamed, arabii fiind pagîni se inchinau la 360 de dumnezei. Cîte unui dumnezeu la fiecare zi din an. Iar dumnezeul AL-Ilah era cel mai mare dintre toţi aceşti dumnezei. (Islam: Muhammad and His Religion, Arthur Jeffery, 1958, p 85)?

Aşa cum vom vedea în alt articol, idolul şef AL-Ilah este si numele din care derivează astăzi numele de Alah.

“Înainte de Islam, religia lumii Aarabe se închina la o mulţime de duhuri, numite jinn. Alah era unul din mulţii dumnezeii, cărora li se slujea in Meca. Dar dupa aceea Muhamed a început sa înveţe oamenii ca Alah, este Singurul Dumnezeu. Dumnezeu căruia I se inchină atît Iudeii cît şi Creştinii?. (A Short History of Philosophy, Robert C. Solomon, p. 130).

Orginea Islamului: Islam

Originea Islamului, aşa cum o relatează mai multe surse, arată că îşi are începutul legat de proorocul Muhamed, adică în secolul 7. Părerea musulmanilor, însă, este alta. Ei cred că islamul a început mult înainte de naşterea lui Muhamed şi că proorocul este ultimul şi cel mai distins dintre proorocii recunoscuţi de musulmani. Coranul a fost dictat de Muahamed, dar potrivit lui, religia Islamică nu a început odată cu el. Ei spun că Adam a fost primul om şi primul musulman pe pamînt, şi însuşi Domnul Isus a fost musulman care se ruga de 5 ori pe zi. Coranul mărturiseşte despre sine că a fost “dat de Dumnezeu? prin îngerul Gavril proorocului Muhamed, pentru ca să confimre Scripturile de mai înainte, sau Scripturile precedente.

“Spune, oricine se împotriveşte lui Gavril, să ştie că el a adus aceasta (Coranul) în inima ta, după voia lui Dumnezeu, ca să confirme scripturile precedente şi să aducă vestea bună şi călăuzire pentru credincioşi? (Sura 2:97).(traducrerea din limba Engleză)

Orgininea Islamului: Scripturile Precedente

Musulmanii cred în 4 cărţi venite de la Dumnezeu şi anume: Tora (Primele 5 cărţi ale V.Testament scrise de Moise), Pasalmii lui David (Zaburi Doud) , Noul Testament (Ingil) şi Coranul. Cînd Coranul spune că a venit să confirme cele scrise în Scripturile precedente, el se referă la Tora, Psalmi şi N.Testament. Coranul marturiseşte că aceste cărţi au venit de la Dumnezeu. Nu numai că le acceptă, dar spune :

“ dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi-am trimis(adică Coranul) Noi, intreabă pe cei ce au citit Scripturile precedente (Tora, Psalmii si Noul Testament), înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de la Domnul tău, deci să nu fii indoielnic? (Sura 10:94)

Dar aici se incep toate neînţelegerile şi problemele. Toate aceste probleme ţin nemărginit de persoana şi Dumnezeirea Domnului Isus Hristos, Mesia. Coranul vine în contradicţie cu ceea ce este scris în Tora, Psalmi şi N. Testament. De exemplu, el contrazice răstignirea Domnului Isus (Sura 4:157-158)  pe cînd toate cele 4 Evangheliii şi intreg Noul Testament, Tora şi Psalmii, îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca răstignit şi înviat.(Genesa 3:15,Isaia 53, Psalmul 22,Mat 27:33-36, Marcu 15:24-25, Luca 23:33, Ioan 19:17-18 etc.)

În Biblie nu găsim nici o singură referinţă la Muhamed, totuşi musulmanii susţin că însuşi Domnul Isus a profeţit venirea lui Muhamed pe acest pamînt.

O altă contradicţie şi neînţelegere este între musulmani şi Evrei. Potrivit Cuvîntului Lui Dumnezeu, Biblia, Dumnezeu a făcut un legamînt cu Avraam şi seminţia lui după el, Isaac fiind urmaşul făgăduinţei, născut din soţia lui Avraam, Sara(Genesa 15). Cînd Avraam a primit făgăduinţa aceasta din partea lui Dumnezeu, avea 75 de ani şi încă nu avea copii. Sara, soţia sa, era stearpă. Ca să mai ai copii la o aşa vîrstă înaintată, trebuia să se întîmple numai un miracol. Sara, a hotărît să-l ajute pe Dumnezeu în împlinirea făgăduinţei Lui, propunîndu-i lui Avraam să intre la roaba sa egipteancă, Agar. Şi aceasta să le nască copilul fagaduintei.

“Avram a ascultat cele spuse de Sara. 3 Atunci Sara, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, 4 El a intrat la Agar, şi ea a rãmas însărcinată… Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a nãscut Agar, numele Ismael. 16 Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i-a născut Agar pe Ismael. (Genesa 16:2-4, 15-16).

Totuşi nu Ismael era copilul pe care îl promisese Domnul lui Avraam. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va da un fiu din soţia lui, Sara, şi numele lui va fi Isaac. (Genesa 17-18). Dumnezeu a împlinit promisiunea Sa şi Sara i-a născut pe Isaac lui Avraam. El a fost fiul făgăduit de Dumnezeu de la început.(Genesa 21:1-3) Mai tîrziu lui Isaac i s-a născut Iacov, iar lui Iacov i s-au născut 12 fii care formează cele 12 seminţii ale poporului Israel prin care s-a născut Mîntuitorul, Mesia Isus Hristos. Însă Coranul spune că nu Isaac, ci Ismael este copilul făgaduinţei dat de Dumnezeu lui Avraam. (Sura 19:54, Sura 37:83-109 comparaţi cu Genesa 12:1-19). Iar legamîntul şi fagăduinţele lui Dumnezeu au fost date lui Ismael şi nu lui Isaac. Muhamed descendează din Ismael şi de aceea a încercat să convingă pe toţi urmaşii săi că Ismael este copilul făgăduinţei, dat de Dumnezeu lui Avraam, şi că arabii, dar nu Evreii sunt poporul ales al lui Dumnzeu. De aceea au şi existat multe războaie între Israeliţi si vecinii săi Arabi, in anul 1948-49, apoi 1956, în 1967, în 1973-74 şi în 1982. Faputl că Israel rămîne pînă azi în picioare, este o minune şi o puternica mărturie ca ei sunt poporul cu care Dumnezeu a făcut legămînt, urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov.

Concluzii: Am văzut, pe scurt, că istoria Islamului începe odată cu Muhamed, în secolul 7. Profetul Muhamed a dictat Coranul crezînd că este “primit din partea lui Dumnezeu? prin îngerul Gavril. Coranul, potrivit cu cele scrise în el, ar fi trebuit să confirme cele scrise în Biblie, Scripturile prcedente. Dar aici intervine mare dilemă. Coranul în cele mai multe privinţe se contrazice total cu doctrina Bibliei. Şi atunci, ce să mai credem? Avem două opţiuni. Prima: să credem că Cuvîntul Lui Dumnezeu, Biblia, este Adevărul absolut, complet şi fără greşeală. Iar Coranul şi religia Islamică nu sunt decît o tentativă din partea diavolului asupra cuvîntului Lui Dumnezeu, pentru a duce în eroare pe oameni.

Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.(1Ioan 2:22)

A doua opţiune: să credem că Coranul este cartea adevarată, iar Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu. Musulmanii nu pot explica de ce Coranul nu confirma cele scrise in Biblie. Cei mai mulţi din ei preferă să spună: “Adevărata Biblie a fost pierdută cu anii?. Unii mai zic: “Biblia a fost schimbată de către preoţii Iudei din acele timpuri?. Ambele cazuri sunt minciuni, pentru că nici unii din ei nu au dovezi clare pentru a confirma spusele lor. În schimb, sunt foarte multe dovezi care confirmă contrariul(voi prezenta în alt articol), şi anume că Biblia este Cuvîntul Lui Dumnezeu, complet, desăvîrşit, lăsat pentru noi, oamenii.Oare poate Dumnezeu să mintă? Bineînţeles că NU. Atunci Dumnezeu care nu minte şi care ne-a repetat de nenumarate ori, in Tora, Psalmi si Noul Testament că Isus Hristos, nu a fost doar un simplu om, sau un simplu prooroc, ci El este Fiul Lui Dumnezeu, chipul Dumnezeului nevăzut(Epislola către Coloseni 1:15), El este Dumnezeu din Dumnezeu şi însăşi Dumnezeu îl numeşte pe Isus, Dumnezeu.(Epistola către Evrei 1:8). Oare poate Dumnezeu să vină dupa aceia cu o altă carte pe nume “Coran? şi să spună: “Îmi pare foarte rău, dar în primele trei cărţi venite de la mine, am cam greşit Eu şi v-am minţit, acum în ultima carte vă spun şi vă adeveresc ca Isus nu este Dumnezeu?. Oare poate fi aşa? Bineînţeles că nu. Sună amuzant nu?! Ultimele cuvinte pe care Dumnezeu ni le-a lasat pe paginile Sfintei Scripturi spun urmatoarele:

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărtii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“ 20 Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: ,,Da, Eu vin curînd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse! 21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin?.(Apocalipsa 22:18-21)

Tot ce a avut Dumnezeu să ne spună, este scris pe paginile Sfintei Scripturi, Biblia. Cuvîntul lui Dumnezeu este absolut şi complet, neavînd nevoie de o altă carte ca să-l mai completeze. De aceea şi apostolul Pavel a scris:

“8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovãduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit -o noi, să fie anatema! 9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacã vã propovãduieşte cineva o Evanghelie, deosebitã de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!( Galatians 1:8-9)

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!