|
|
Dacă m-ar întreba cineva ce vreau cu adevărat
Nu știu ce aș răspunde…
Mi-am comandat o pizza cu muuult cașcaval
Am băut niște Gin amestecat cu Schweppes de lămîie
Cristina și Vika își terminaseră paharele
și își mai turnau …
Dumitru se încordase cumva lîngă
mine în colț și l-am întrebat:
„La ce te gîndești?”
M-am pierdut cumva între să mai beau
și să iau o felie de pizza
Fierbinte.
Mi-am fript limba.
Nu m-am gîndit niciodată cu adevărat la asta
și acum mi-e frică să mă gîndesc…
M-am zgribulit mergând pe stradă
Frigul de toamnă m-a făcut să-mi bag mîinele în buzunare
Am auzit parcă un scâncet surd
Și pentru o clipă am crezut că îl aud cumva din adâncul meu.
Fără să-mi dau seama am pornit în direcția lui.
Acolo între garajele de metal vopsite în gri,
sub niște tufe uscate zăcea un cîine…
Cîinele acela cu privirea unui bătrân înțelept,
care mă petrecuse de atâtea ori pînă acasă,
Mergând cu mine de atâtea ori pe alei înguste și întunecoase,
Zăcea într-o mocirlă de sînge și glod
Ca o cîrpă aruncată și făcută boț
Am căzut în genunchi lîngă el
încercând să-i opresc sîngerările
Dar sîngele lui cald era peste tot
iar mîinele mele erau murdare de glod
O dată cu sîngele lui curgeam și eu Furie
Eram gata să sfâșii pe toți… dacă aș fi avut ghiare și colți…
aș fi înghițit întreg pământul.
Cînd ai început să primești pumni
și ți-a țișnit sîngele
Cînd te-am văzut cum primești picioare în burtă
stînd aruncat pe jos
Mi-au apărut ghiare și colți
și am început să sfîșii
Toate loviturile pe care le primeam nu erau nimic
în comparație cu imaginea prietenului meu zăcînd
într-o mocirlă de sînge și glod.
De data asta nu o să te las să mori.
Noi ne aratam unii altora etichetele hainelor
Noi ne aratam unii altora etichetele hainelor
Cum iti astept reducerile in secret Nanushka
in timp ce lupt cu consumerismul in viata de zi cu zi
O, fusta ta asimetrica in culoarea lime!
O, camasa din piele vegana in burnt orange!
O, Nanushka mi-ai ars jumatate din bursa Fullbright
mi-ai aratat de ce iubeau atat de mult hainele de firma
de ce Victoria in clasa a patra stralucind in garderoba noua
anul ala in sur si indigo de ce Ludmila spunand ca poate a gresit enorm
lasand rochia aia in albastru-intense in magazinul Gucci din Londra
Noi ne aratam unii altora etichetele hainelor in pauzele dintre lectii aveam
o bluza mica de la Benetton primita de la mama de ziua mea la 13 ani,
in seara aia am studiat pana tarziu eticheta verde
aprins frumoasa eticheta pe care aveam sa o
tai de atatea ori si sa o cos din nou
in spatele puloverelor vechi
de la piata
xxx
veniți și va înmuiați mâinile
în zeama pepenelui galben
veniți doar pentru experientă şi nu pentru
altceva,
veniți de vă îmbulziți pentru ca e un
pepene generos
şi are sa va ajunga la toți,
în primul rând voi,
cei care înca nu ați atins absurdul,
dar ați stat într-o parte,
pentru ca nu aveți o parere personala
despre fenomen,
va asigur ca nu veți rămâne fără
senzații de care mai apoi
să profitați, ca mai apoi
să -mi cerşiți rețeta
creşterii şi îngrijirii,
ca mai apoi să stați în rândul în care
unul altuia își transmit saliva
din gura în gură,
cu seducție sau pe împrumut.
eu sunt murdar deja.
toți cei pe care-i cunosc personal
sunt murdari
deja.
*În mai se petrec nopțile cu tine
la balcoanele motelelelor în pielea goală,
desfășurand iluzia de a fi noi înșine
unul pentru altul.E un fundal de shades of cool și
ploaie
diminețiledupa discuții lungi contemplative,
îngenunchere,sexul ca
controversă.Mai e luna noastră de miere
și așa va rămâne pentru totdeauna în
memorie.
Souvenir
acasă
acasă la mine
am
un sertar
sertarul e plin, doldora.
de deschis,
-mai bine nu te-aventura
Dar dacă totuși insiști, trage de amândoua mânere
Simultan,
Ca să nu cazi,
Nici tu,
Nici sertarul
Sertarul ăsta e circular, și totuși are 4 colțuri,
Ironic,
Dar e circular pentru că-n timpul liber ObIeCtElE din el joacă
Hora unirii,
Și cu 4 colțuri, pentru că trebuie cumva să dăm impresia că viața noastră e un organizer planner.
Tot sertarul ăsta adăpostește
Vise
Și
Visuri,
Vise de acum 10 ani transformate 10 ani mai sus în visuri,
Și visuri pe care nu vrem să le limităm doar la vise.
Sertarul ăsta, neironic vorbind,
supravețuiește de la geneza Перестройкeиь,
însă trăiește de 6575 de zile,
de când a cam început să aspire
bla-bla-bla-uri,
brățări ale prieteniei,
foi de jurnal arse,
canvasuri sinoptice,
scrisori zdrobite,
partituri de chitaro-pian,
și amintiri.
Cineva ar putea să zică:
-Ha, ai o capsulă a timpului la tine acasă, ce fain, poți adăuga lucruri în ea de fiecare dată când te-ntorci
Nu l-aș contrazice dacă ar ști că mai nou capsulele timpului îs adăpostite-n ADN-uri,
Și
sertarele
Sertarele la fel.
Istoria mea începeÎntr-o zi de iarnă friguroasă și cu multă ninsoareCred că primul lucru pe care l-am prins a fost părul creț și lung al mamei.Sau poate nu?Nu pot să zic că acel mic boț de 3kgEram euCel puțin așa cum mă știu aziSau poate eram mai eu decît sunt acum și nu țin minte?Cu timpul amintirile tale nu sunt nimic alt ceva decit istoriile pe care ți le povestește mama sau bunica amestecate cu cele inventate de tineDeci nu sunt și nu ești decît propria ta invențieȘi totuși nu mă pot ști alt fel decît cum sunt aziTu cum ești azi? Nu știi?Uneori nici eu nu mai știu…
Și stăm noi 3 în baia micuțăCu faianță albastrăEu stau făcută boț în cada rece urmărind cum lîngă oglindă pîlpîe lumina gălbuie și opacă a lumânăriiȘi simt fruntea fierbinte a Cristinei pe umărul meu și vocea lui Dumitru de undeva din întunericTotul în jur e doar vibrațiiCă tremură cada și tremur și euȘi tremurați și voiNiște frunze ruginite gata gata să cadăȘi totuși eu construiesc o pînză de păianjen„Vreau sa ma sinucid dar nu o voi face”Fiecare din noi a rostit Matra asta măcar o datăCu încăpățînare și nervozitate argumentăm celuilalt de ce nu ar trebui să o facăCînd eșuăm să ne găsim propriile motivePoate pentru că iubim pe ceilalți mai mult decîtNe iubim pe noi înșine?Sau poate e un fel de egoism suprem pentru că știm că cît avem în preajmă oameni care ne sunt dragi existența noastră este mai puțin mizerabilă?Stăm noi 3 în baia micuță cu faianță albastrăPe semi întuneric, o intimitate perfectăAproape sacralăCa într-o biserică cu poduri înalte care la apus se colorează într-un spectru cald de culori și luminăO liniște duhovnicească care te face să vreai să te spovedeștiȘi iată-ne pe noi 3 parca stînd într-o barcă ce plutește în mocirla de lacrimi, emoții, trăiri și istoriiIstoria mea este Eu azi cu voi 2 în barca de salvare.
cand a implinit 60 tata a intrat intr-o biserica pentru prima oara
a intrat in biserica din cartier pe langa care am trecut de o mie de ori
in drum spre scoala
uimit ca mai este in viata a aprins o lumanare pentru sine
in ultima vizita m-a condus la aeroport dimineata devreme
mi-a purtat bagajele inca beat
mi-a dat din mana cat am asteptat in coada de la pasapoarte
pana cand ambii nu mai eram vizibili
peste putin timp am revenitacasa
am intrat in biserica aia si am aprins
o lumanare
pentru el
TO BE CONTINUED
Tango to Evora s-a lipit de mine.
La 13 ani am inceput sa scriu
o poezie din alta lume.
La 14 ani,
Profesorul de istorie,
Domnu’ Chicki a murit gazat
In timp ce eu visam la revolutia franceza.
Imi imprumutase o carte despre ea,
cu scadenta acum peste reinvieri.
El stia sa scoata poezie din orice,
In special din rasmerite.
Si uite asa am terminat liceul
Cu pusca sufletului in mana.
Mi-am cautat camarazi de acelasi calibru
Si m-am aruncat in lume
Cu setea lui Robespierre
mi-am deschis ochii cu creionul dermatograf,
am inceput sa port buze de mac.
« Am conformatia lu’ mamaie »,
Femeie-mar care calca fricile pe tocuri,
Bazin lat, maini de moasa, ras infundat.
La 19 ani s-au copt sfarcurile
Am inceput sa-mi pregatesc valiza
Pentru un undeva incapator
Cu multe avioane si ore de literature
prizate in camerele de fumatori.
Impostoarea
Am recunoscut-o in autobuz
cand a ridicat telefonul,
intai a cautat retete,
apoi a raspuns la mesajele de ieri,
si-a verificat mailul,
apoi din esarfa ei se auzea Jehro “I want love/ We need love […]”
Avea ochii inghititi de amintiri
Pe cand avea 20 sau 30 ani
cand zilele mancate pe nerasuflate se numarau in nopti roase de visuri.
Pe cand Nichita Stanescu ii mai soptea ce picioare frumoase are,
ea atunci isi mijea sfarcurile.
Pe cand purta la ea un carnetel de impliniri:
o poezie reusita,
o cafea fierbinte cat o calatorie in strainatate,
cate o imagine dintr-un roman pe care si-o tatua pe buze, sa n-o mai urle in public,
un examen luat pe Starobinski.
La statia de la teatru
a inceput sa-si aranjeze rochia rosie incapatoare,
a schimbat muzica.
Era din nou o angajata experimentata,
cu mintea libera si fara poezie personala,
un corp plin de potentialitati.
M-am asezat vis-à-vis de ea si i-am zambit.
Mi-a zis ca la munca la ea,
e un barbat care ii spala intotdeauna farfuria.
Tura asta i-a adus cheesecake.
Si i-a spus ca de acum e bun de insuratoare :
gateste, spala, face curatenie.
In timpul asta ma gandeam ca asta e noul sexi.
Mi-a mai zis ca vine din Steagu.
Nu a intrebat-o nimeni
ce-i mai face sotu’ si copiii, cum merge cu scolile.
Mai avem doua statii pana in centru, apoi fiecare la viata ei.
N-a stiut sa-mi spuna in final daca reteta ei functioneaza sau nu.
