Victoria Laur - Personal Blog

 Victoria Laur - Personal Blog Victoria Laur - Personal Blog


Despre toate câte puțin și puțin despre toate.
RSS posts

Personale


Comenteaza





Despre problema generațiilor
Călătoream azi cu troleibuzul și am văzut cum un bătrânel s-a ridicat ca să îi ofere locul unei doamne în vârste care tocmai urcase. M-am gândit atunci că asta înseamnă respectul și educația. Nu sunt adepta moraliștilor care zic ce, cum și când trebuie să facem. Să faci ceva anume atunci când trebuie și cum trebuie (cel mai des trebuie cuiva) înseamnă să nu trăiești, dar să exiști. Totuși a fost emoționată situația. M-am gândit că generația lor este diferită de a noastră anume prin acel "trebuie" care îi impune să fie întotdeauna demni. Clar că nu există pădure fără uscături, dar totuși oamenii în vârsta sunt pe cât de diferiți, pe atât de deosebiți. Mi-am amintit acum despre bunicile mele (așa s-a întâmplat că buneii nu i-am cunoscut). Ambele femei de la țară, cu inimile ca o pâine caldă și tristă ironie a sorții, ambele singure. Una a crescut singură 4 copii și s-a stins când a văzut primii pași ai strănepoților, iar cealaltă a învățat aproape jumătate de veac toți copiii satului. Câtă dragoste în inimile lor! Încercați să prindeți fir de vorbă cu vreun bătrânel, fie el rudă, vecin, cunoscut. O să vă deschidă sufletul și o să vă încălzească inima. Ei sunt amalgan de înțelepciune și cumpătare.  Noi nu vom fi niciodată ca ei! Urmașii noștri nu vor fi niciodată ca noi!
Domnilor politicieni...
Stimați Domni Miniștri, Deputați, Domnule Președinte, Am uneori impresia că în țara asta  nu poate fi rău și de fiecare dată reușiți să îmi demonstrați cât de mult greșesc crezând astfel. Ne tot îndemnați să vă votăm și promiteți că va fi mă bine. Când și unde va fi mai bine, domnilor? Tot încercăm să alegem din ce-i mai rău ce-i mai bun și nuștiu cum se face că de fiecare dată rămânem cu nimic. Oare nu merită țara asta să fie condusă de oameni demni pentru care Moldova nu este doar un sac fără fund...De fapt sac fără fund nici nu există. Ori se termină odată grâul din el ori e rupt. La noi și grâu e puțin și cusăturile se desfac. În 2014 ați furat acel miliard și recent ați lăsat pe umerii noștri recuperarea banilor. De ce nu ați refuzat voi mașinile de serviciu, șoferii, paza, o parte din salariile de câteva zeci de mii de lei pentru a recupera miliardul? De ce? Știți de ce? Pentru că e ușor să votezi asemenea decizii din birouri confortabile, cu aer condiționat, cu fotolii din piele, cu telefoane și ceasuri de câteva mii de dolari...  Încercați să trăiți voi cu salariul unui profesor, medic, educator... Domnule Președinte, Poate nu sunteți prea informat, în țara asta există  probleme mult mai serioase decât coborârea și schimbarea drapelelor, limba de funcționare a site-urilor, cetățenia lui Băsescu și reparația clădirii Președinției. Apropos, dacă căutați bani pentru a restabili edificiul respectiv, poate găsiți și resurse pentru a aduce grădinițile, școlile și instituțiile medicale din țară la  starea corespunzătoare. Ori biroul de pe bd. Ștefan cel Mare e mai important decât toate celelalte?! Domnilor Miniștri, Unde ne este  justiția, educația, infrastructura, turismul? De ce ne faceți să fugim de acasă? De ce nu creați condiții pentru că fiecare dintre noi să își poată construi o viață decentă în Moldova? Ori nu mai aveți nevoie de tineri, de specialiști în diverse domenii, de artiști? Domnilor deputați, Sunt sigură că mulți dintre moldoveni vor fi gata să ierte apartenențele de partid, viziunile geopolitice, păcatele din trecut dacă în Moldova  legea va fi una pentru toți iar economia se va dezvolta. Până atunci,vorba ceea, "să vă steie nod în gât" toate câte le aveți. Domnilor politicieni, Uitați pentru o vreme de lozinci, nu mai aruncați cu gunoi în oponenți, închideți interesele personale în safeu, vă înțelegeți și începeți să lucrați pentru binele țarii, doar pentru asta vă ocupați funcțiile!? Să ne fie de bine! (că vouă și așa nu vă este tare rău...)
IPhone 7 în buzunar şi suflet gol
Recent în magazinele din Moldova a aparut un nou model de iPhone. Telefonul super-extra-performant costa cam 25 mii de lei, nuştiu exact şi nici nu am fost tentată să aflu. Mă şochează faptul că mai mult de jumătate din populaţia ţării nu are suficienţi bani pentru lucrurile strict necesare dar visează să aibă un iPhone.  Evident! Cum se poate, vecinul ori cumătrul are iar eu să nu am. Mă omoară mentalilatea asta a moldoveanului care presupune să nu rămână cumva în urma neamurilor, vecinilor şi uneori chiar străinilor.  Analizaţi singuri, 25 mii de lei. Un telefon! Pentru ce?! În viziunea mea un telefon mobil este creat pentru a menţine mai uşor legătura între oameni. Nu sunt aşa de învechită cum ar părea şi cred că e normal să ai aplicaţii, acces la internet, muzică, cameră foto, toate într-un dispozitiv. E normal. Dar nu cu 25 mii de lei.  Cu 25 mii de lei majoritatea studenţilor îşi pot achita întreaga perioada de studii. Cu 25 mii de lei pleci  într-o călătorie de lux în weekend. Cu 25 mii de lei plăteşti chiria pentru jumătate de an ori serviciile comunale pentru un an. Cu 25 mii de lei îţi cumperi o maşină de mâna a doua. Cu 25 de mii de lei începi o afacere. Nu! De ce ne-ar trebui nouă toate acestea?! Ne trebuie iPhone. Şi de dorit să fie cel nai nou model de iPhine! Să fim în rând cu lumea! Atunci, pune 25 de mii de lei în buzunar şi mergi la psihiatru. Cu siguranţă aceşti bani vor fi suficienţi pentru o investigaţie şi un tratament care să te facă să revii la realitate.  Folosesc un telefon de 2000 de lei. E destul de bun ca să fiu mereu pe fir, să pot face poze, să navighez pe reţelele de socializare, să privesc video şi tot aşa. Bun, nu are căşti conectate prin bluetooth, dar credeţi-mă, mă aranjează şi cele standart.  Mă întreb, din ce trebuie să fie făcut acest telefon să coste 25 mii de lei? Aur? Platină? Pot presupune cu o precizie de 75% că acest dispozitiv, că şi restul, ori cel puţin detaliile lui îşi au originea în China. La naiba, pentru ce să plăteşti atunci 25 de mii dacă poţi plăti 3 mii.  Moldoveni, fiţi adecvaţi! Schimbaţi-vă valorile! Nu vă mai întrebaţi ce vor spune cumătrii, vecinii, neamurile! Voi o să vă trăiţi viaţa , nu ei.  Nu ar fi oare mai frumos să călătoreşti, să studiezi, să iubeşti şi să îţi trăieşti viaţa din plin decât să ai iPhone 7 în buzunar şi sufletul gol?
Cea mai frumoasă carte, cartea pe care o citim acum...


Nu am mai scris demult aici, din lipsa de timp, ori din lipsa de inspiraţie, nu mai ştiu... Azi vă povestesc despre cărți, sau mai bine-zis despre o carte. Sunt tipul de persoană care, fie nu citeşte nimic timp de câteva luni, fie citeşte o carte într-o singură zi. Aşa mi s-a întâmplat şi acum.  Am descoperit-o recent pe Parinoush Saniee, o scriitoare iraniană cărţile căreia au fost mai mult timp cenzurate în Occident.  "Cel care mă aşteaptă" este povestea unei tinere musulmane care încearcă să se opună regulilor dure ale societăţii în care trăieşte. Pentru noi, copii ai libertăţii totale, faptele descrise pot părea sălbatice, inumane, dure şi chiar de necrezut. Realitatea rămâne a fi aceasta chiar şi la mijlocul celui de al II-a deceniu al secolului XXI.  Că să vă intrig şi să vă inspir să o citiţi vă prezint câteva citate care m-au făcut să văd altfel lumea: “Nimeni nu ne vrea pentru noi înșine, pentru ce suntem, toți ne vor pentru ei înșiși.” “Atunci simțeam că îmi vine să-l îmbrățișez, să-l sărut, dar nu puteam, pentru că e necuviincios ca o fată să sărute un bărbat, chiar dacă este vorba de tatăl ei.” “Se spune că atunci cînd un bărbat își ia soție, se oprește, când se naște primul copil, cade în genunchi, al doilea îl îndoaie și la al treilea dispare.” “Tot ceea ce îmi doream am obținut în ziua în care nu mi-am mai dorit.” “Oamenilor le place să-și inventeze eroii ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.” “E într-adevăr ciudat cum soțul, chiar și cel mai rău, poate să reprezinte un sprijin important pentru o femeie în momentele grele.” Lectură plăcută!
De ce bărbații consideră că unele femei sunt proaste?!
Așteptam azi autobuzul și am fost martor a unei discuții telefonice care m-a șocat. Lângă mine stătea o domnișoară aranjată care încerca insistent să telefoneze pe cineva. Când i s-a răspuns fata a luat la întrebări interlocutorul: -De ce nu-mi răspunzi? -Eu te întreb de ce nu îmi răspunzi? -Și dacă ești la Strășeni nu trebuie să îmi răspunzi la telefon? -Și ce faci tu la Strășeni? -Îîîî! Da ce? Aaaa! Am vrut să văd ce faci! -Tu poți să îmi spui normal ce faci? -Și ce vrei să faci mai departe? -Eu te întreb ce vrei să mai faci? -Ce înseamnă "ce trebuie aceea am să fac"? Ce ai tu de făcut acolo la Strășeni? -Așa și spune că vrei să fumezi! -Ce hai?Ce hai? Hai! Mai dute în... Domnișoara a închis telefonul iritată și a plecat lăsând în urma zeci de impresii pentru o gloată de oameni nedumeriți care își așteptau obosiți autobuzul. Mă întreb care a fost reacția băiatului și ce va urma în relația lor. Ei bine, pe mine nu mă privește asta. Vroiam de fapt să spun că unele dintre noi ar trebui să fie mai simple și mai cumpătate. Nu îl sâcâiți dacă nu vă răspunde, poate e la baie în acel moment. Ori vreți să vă povestească în detalii ce face acolo? Nu sunați de o sută de ori pe minut. Dacă o să vadă că ați telefonat o să revină el cu un apel. Nu îl întrebați de sute de ori ce face. Dacă îl iubiți cu adevărat trebuie să aveți încredere. În caz contrar riscați să rămâneți proaste și singure. Fiți fericite! 
Un nou erou al Moldovei
Toată lumea știe că în Moldova nu există politică, în Moldova există circ. Toată lumea știe și așteaptă un erou care o să vină să salveze țara asta de toate necazurile și o să o îndrume pe calea cea dreaptă. Drept că și calea cea dreaptă e diferită pentru fiecare. Evident, la orice colț se țin dispute lungi despre politică, istorie, valori, perspective. Cu atâția analiști, învățați, politologi și specialiști în cele mai diverse domenii pe metru pătrat Moldova ar trebui să înflorească peste noapte, dar nu. Toți așteaptă eroul! Mai în glumă, mai în serios, am încercat să schițez imaginea unui politician ideal, al unui Superman pentru Moldova, ori revenind la folclor, imaginea unui PăcalăMan.  Eroul creat de Hollywood purta pe tricou litera S. Politicianul ideal pentru Moldova va purta un tricou cu litera P, astfel încât oamenii să îi atribuie numele potrivit reeșind din faptele sale. PăcalăMan nu va transfera bani în offshore, astfel economisind milioane de lei. Din acești bani fiecare moldovean își va procura un automobil. Eroul nostru va micșora toate tarifele pentru serviciile comunale. Din economiile făcute fiecare pensionar va putea călători peste hotare. Ca un erou adevărat, PăcalăMan va lupta cu îndrăzneală contra fărădelegilor, a corupției și va întoarce moldovenilor miliardul furat.  În semn de recunoștință moldovenii vor modifica Constituția și îl vor numi președinte pe viață. Anume atunci PacalăMan va avea tot ce își dorește și va uita că nu trebuie să transfere banii furați în offshore, că nu trebuie să apere fărădelegile și să își vândă deciziile. Iar Moldova, Moldova va aștepta un alt erou, litera de pe maioul căruia ar însemna altceva decât P-ul de pe tricoul lui PăcalăMan...
Moldova în care aș vrea să trăiesc..
De o bucată de vreme tot mă frământă gândul că țara asta nu are viitor. Chiar și așa, aș putea găsi zeci de argumente pentru care Moldova este cea mai frumoasă țară de pe glob. Optimistă de fire, cu sinceră speranță, astăzi scriu despre Moldova în care aș vrea să trăiesc. Nu vreau o Moldovă bogată, vreau să trăiesc într-o Moldovă în care salariile, pensiile, indemnizațiile sunt suficiente pentru a te întreține, o Moldovă în care bătrânii nu vor fi nevoiți să numere ultimii bănuți rămași pentru pâine după ce au achitat toate facturile, o Moldova în care mamele vor putea să cumpere mai mult decât un pachet de scutece din indemnizația pentru copii, o Moldovă în care persoanele cu disabilități vor primi indemnizații suficiente ca să își poată procura medicamente. Nu vreau să trăiesc într-o Moldovă coruptă. Vreau să avem medicină cu adevărat gratuită, să nu se mai cumpere examenele, să nu se mai fraudeze deciziile. Îmi doresc un stat de drept, unde legea este supremă iar justiția corectă și echidistantă. Vreau să trăiesc într-o Moldovă educată. Mi-ar plăcea ca oamenii să se asculte, să se respecte și să se înțeleagă, indiferent de vârstă, viziuni, aparențe, și apartenențe de orice fel. Vreau să trăiesc într-o Moldovă curată. Ar fi minunat să avem mai puțin gunoi în stradă, să salubrizăm mai des pădurile și să defrișăm mai puțini copaci. Vreau să trăiesc într-o Moldovă unită. Nu vreau să ne divizăm în moldoveni, ruși, români, țigani, găgăuzi, ucraineni. Astfel devenim mai vulnerabili. Indiferent de etnii trebuie să fim conștienți de faptul că suntem cetățenii unui singur stat - Republica Moldova și trebuie să îi respectam istoria, valorile și tradițiile. Vreau să trăiesc într-o Moldovă în care guvernanții servesc poporul și nu invers. Îmi doresc o clasă politică sănătoasă care ar lua decizii în conformitate cu interesele poporului, nu cu propriile interese. Îmi doresc o Moldovă în care aș vrea să mă întorc, nu din care aș vrea să plec!
Bunicii noștri n-au avut abecedare...


Bunicii noşri n-au avut abecedare, Şi când au luat peniţa în mână Şi fruntea au plecat-o spre caiet Ei nu ştiau a scri încă în latină Şi nu ştiau ce înseamnă alfabet. Ei au plâns iubiri închipuite Şi în desagă-s lacrimi mii, Ei au crezut în idealuri sfinte Şi-n suflet au rămas naivi copii. Ei au cântat în limba sfânta doina Şi dorul sfânt ei l-au cântat - De altfel, doar românul ştie De dor, de doină, de oftat... Limba noastră este pururi sfânta, Doina  este cântul nostru cel dintâi, Marea noastră este zarea sinilie, Visul nostru-i ciocârlia în câmpii! Noi îl citim pe Eminescu Şi Creangă stă la capătâi, Noi îl iubim pe Păunescu Şi ne rugăm la cer întii. Cerului îi cerem ploaie, Roadă mare la pământ- Ne răsună peste glie Graiul cel bătut de vânt.    Bunicii noşri n-au avut abecedare, Şi când au luat peniţa în mână Şi fruntea au plecat-o spre caiet Ei nu ştiau a scri încă în latină Şi nu ştiau ce înseamnă alfabet... Noi tot am plâns iubiri închipuite Şi în desagă-s lacrimi mii, Noi credem încă în idealuri sfinte Şi-n suflet mai suntem naivi copii!
Blestem


Inimă fierbinte, Cântec de viori, Sufletul nu minte- Cu iubire zbori! Verde primăvară, Margine de sat, Amintire amară Cu miros de brad! Toamnă aurie, Strigăt de cocor- Viața să îți fie Fântână de dor!
Avem nevoie unii de alții
Azi bărbații adevărați sunt o raritate. Știu că voi, atât de tari, puternici, curajoși o să îmi reproșați că sunt prea puternice femeile, că suntem noi vinovate, că nu știm ce vrem și o să aduceți încă zeci de argumente să vă îndreptățiți, dar totuși bărbații adevărați sunt o raritate.  Nu! Nu sunt idealista și visătoarea care își așteaptă prințul pe cal alb, ori mai modern, la volanul unui Bentley.  Oare câți dintre voi, cei care vă credeți atât de bravi, să-i ofere umbrela ei, fără să se gândească că o să îi plouă. Oare câți dintre voi, atât de curajoși, sunt gata să recunoască că uneori nu au dreptate, nu să își demonstreze superioritatea. Oare câți dintre voi, atât de eroi, sunt gata să spună "Te iubesc", nu să caute motiv anume ca să o vadă. Câți dintre voi?! Puțini, nu-i așa?! Ce ziceți? Scorpii! Poate, dar nu ne-am născut așa, mai degrabă am devenit! Am devenit pentru că ne-am săturat să vă spunem de atâtea ori că ni s-a stricat mașina, că nu ne funcționează robinetul , că e prea greu bagajul... Fiecare dintre poate să bată un cui în perete, să mute dulapul, să instaleze versiunea nouă Windows ori să facă alte chestii pe care voi le considerați bărbătești. Da, poate, la fel cum voi știți să vă pregătiți cina, să vă spălați șosetele ori să vă călcați cămașa. Nu pentru asta ne alegem unii pe alții. Avem nevoie unii de ceilalți pentru că ne iubim și nu putem altfel.
Între dragoste și ură...


Între vorbă şi tăcere- Liniştea şi un cuvânt, De la cântec la durere Viaţa noastră-i legământ... De la secetă la ploi- O fântână şi-un izvor, Între pace și război Viaţa noastră-i numai dor... Între dragoste şi ură, De la lacrimi la sărut Viaţa noastră-i o furtună Între patimă şi lut...

Generat în 0.327 secunde.