Basarabeanca

Favicon Basarabeanca

Suntem ceea ce suntem, iar restul depinde doar de noi!

RSS posts

Comentează

Leacul - suntem noi!
sursa: adevarul.ro Ești departe…te simt. Dar, ești rece. Însă, dacă mi-ai permite, doar dacă mi-ai permite să mă apropii de tine, aș fi în stare să topesc și ghețarii, doar…dacă mai lăsa… Știu că ți-e greu, știu că suferi. Dar ascultă atent ce spune inima mea, şi vei înțelege care e leacul sufletelor bolnave.

Mi-amintesc ultimul moment împreună, când stăteam la belvedere și-ți spuneam în glumă: - Pe tine nu te gâdilă barba?! Iar tu zâmbind cu poftă mi-ai răspuns, - Nu, dar ce ai vrea să vezi cum e?!  mai intimidat. * Dar ştii, ştii cum ar arăta pentru o clipă viaţa noastră dacă am fi împreună?! Aș adormi de fiecare data cu fața la tine și te-aș privi într-una. Şi, trezindu-mă m-aş grăbi, nu, nu să-ţi fac cafea, ci să te sărut. Fiindcă dimineaţa, cu siguranţă nu începe cu o cafea... ci cu noi!  * Şi dacă va veni momentul, privindu-te, îți voi vorbi mai puțin. Ba nu, nu-ți voi vorbi de fel, fiindcă dragostea nu se spune, ci se simte…
Simplifică-mi existenţa
vetogate.com Era într-o dimineață răcoroasă de toamnă. Luau micul dejun împreună.  El era tăcut, încerca să fie serios, însă, nu-l prindea. 

Între ei dăinuia o liniște asurzitoare. Televizorul le servea drept oglindă, fiindcă nimeni dintre ei nici că avea de gând să se atingă de telecomandă. Şi, tăcere. Pentru un moment, ea credea că trăiau ca și personajele cărții "1984" de George Orwell. Fără zâmbet, discuţii, de parcă iar fi tras cineva la răspundere pentru aceste mici îndeletniciri.

El, o privea pătrunzător. Însă, ea știa că nu la ea îi este gândul ci la cea pe care o poartă în inima şi gând mereu. Se plimbau, ea încerca să-i ţie pasul mai lent, să privească luna, stelele, vroia să-l facă să simtă aceeaşi ce simte şi ea.

Dar... O îngropa de vie tăcerea. Și cât de mult îşi dorea ca atunci când ajung să-şi spună noapte bună, să stea mai mult fața în față, să se privească, să se simtă, să se iubească. * Dar, ea înţelege că brațele lui niciodată n-o s-o încălzească strâns la piept, ochii lui n-o s-o privească cu dăruire, iar buzele lui n-o să-i rostească acele două cuvinte  - ... ştiţi voi care!  Şi, adorm ambii, ea cu gândul la el, şi el cu gândul la alta...
Sărutul...
sursa: pixabay.com Ea, dragostea... *** Erau la un metru distanţă, se priveau. Ea, în ochii lui putea citi 1000 de cuvinte şi totodată.. tăcere. Emoţiile îi copleşeau de simţeau ambii cum tremură. El s-a apropiat, a luat-o de brâu strâns la pieptul lui şi... a sărutat-o. Sufletele lor se contopeau într-unul singur, nu mai simţeau pământul de sub picioare, de parcă şi-ar fi luat zborul undeva departe. * Şi sau pierdut în bezna nopţii, printre lună şi stele, departe de ochii lumii, departe de raţiune... departe, în universul lor. Neînfricoşaţi, sinceri şi fără regrete.