Despre toate

  Despre falsul entuziasm de după 15.11.2020 După războiul ruso-turc 1828-1829 generalul Kisiliov a impus în Principatele Dunărene prima constituţie numită Regulamentul Organic. Câţiva ani mai devreme pentru o asemenea tentativă monarhia rusă a suprimat cu cruzime mişcarea decembriştilor. Ceea a fost respins brutal de centrul imperial a fost acceptabil la periferie, deci mesajul era că Imperiul Rus în calitate de noul stăpân a Europei de după războaiele napolioniene poate moderniza, şi poate fi acceptat ca putere globală. Azi Moscova este a câta oară prima capitală a Europei. La a o distanţă nu prea mare de Kremlin se află un stat apărut ca proiect catolic pus în aplicare de regatul maghiar, apoi după o scurtă emancipare intrat în alt proiect cel islamic pus în aplicare de otomani, deci este un spaţiu politic unde ultima oară s-au luat decizii vre-o 500 de ani în urmă. Liderul acestui stat cu alură sa de”voievod” din epoca emancipării evident că parea depaşit (03.06.2017 Sankt-Petersburg). Problema e că Moscova mai are în străinătatea apropiată încă vre-o treişpe state şi lideri aflaţi în postură asemănătoare. Acest bagaj aduce grave imagini noii Rusii din secolul 21. Aşa că entuziazmul de după 15 noiembrie nu trebuie privit ca un proces independent, ci ca unul ce face  parte dintr-o amplă mişcare dirijată ce ar trebui să grăbească modernizarea periferiei moscovite.

Despre feminism şi muierism. Exista muierism urban şi feminism rural; muieriste în rândurile claselor superioare şi feministe în rândurile claselor inferioare; sunt muieriste cu doctorat şi feministe cu studii liceale; sunt feministe sărace şi muieriste bogate; există muieriste globalizate şi feministe active la nivel local. Anticlivajele produc multă confuzie, clivajele la fel. Totuşi ce diferenţiază şi ce au în comun feminismul şi muierismul? În societatea de marketing omul este obiect evaluat în baza criteriilor de valoare, rarirate, irepetabilitate, organizare. Dacă cele patru criterii acţionează într- un cadru legal, statutul social este determinat de diplome obţinute, de realizări în urma unei iniţiative libere şi individualiste, atunci este un spaţiu de manifestare preponderentă a  feminismului. În cazul în care criteriile menţionate sunt supuse unui mediu iraţional unde se preferă magie şi mistică, atunci aici se manifestă preponderent muierismul. Feministele, luptă să genereze şi să obţină direct prin forţe proprii drepturi şi libertăţi în cadrul instituţiilor şi reţelelor formale. Muieristele preferă să obţină drepturi şi libertăţi indirect prin interpuşi, manipulaţi şi persuadaţi în instituţii şi relaţii informale de amiciţie, cumătrism, nanaşism, relaţii sexuale. Feministele preferă să se informeze din surse verificabile, de încredere şi responsabile ce vor genera un comportament social corespunzător, muieristele prefera ca sursă de informare fie bârfele obţinute prin comunicare interpersonală, fie bârfe cotidiene din reţele de socializare, fie bârfe publice numite generic fake-news, uneori la asemenea rezultate se ajunge involuntar din cauza lipsei unor filtre intelectuale. Ce au în comun feministele şi muieristele ? Ambele au ca scop dominarea apropiaţilor şi a societăţii. Sunt interdependente, în anumite condiţii feminismul va tinde spre muierism, iar muierismul spre feminism. Ambele sunt lipsite de originalitate pentru că de fapt reprezintă copii şi adăptări la societatea de markerting.  

 Societate irodică. Metafizica se manifestă fie prin apatie, fie prin acțiune. Piatra filosofală - alchimia - chimia sunt un lanț de cauzalități a dorinței metafizice de bunăstare exprimate prin acțiune. Nevoia ancestrală de dreptate a codificat comportamentul uman în legi sacre, iar mai apoi în cele laice, evident că este încă un exemplu de acțiune. În alte cazuri metafizica rămâne la stadiul de non-acțiune, contemplarea devine ea însăşi acțiune, iar soluția este de fapt disoluție, cel aflat în apatie va deveni idiotul util a celui ce a acționat mai eficient în acel context. Un imperiu din Est a fost de-a lungul istoriei idiotul util a unui imperiu din Centrul Europei şi nu o singură dată, un alt imperiu de mai la sud s-a aflat în aceeaşi situație, iarăşi nu o singură dată. A fi idiot util nu este încă cel mai rău ce poate fi pentru că totuşi se manifestă o utilitate, iar utilitatea cu toată antiumanitatea sa este morală căci exprimă o acțiune în beneficiul cuiva sau a cauzei acestuia, deci sunt şanse de revenire la normalitate. Aşadar istoria nu este  altceva decât metafizica în acțiune prin depistarea şi exploatarea idioților utili. Dar poate fi ceva şi mai degradant atunci când eşti idiotul util al unui alt idiot util şi implicit a stăpânului acestuia. În acest caz la modul practic are loc o coborâre până la nivelul de masochism. Atunci când eşti exploatat geopolitic  prin pierdere de teritorii în favoarea idiotului util, iar apoi eşti exploatat şi de către stăpânul acestuia dar de data aceasta geoeconomic, prin plata unor salarii de mizerie şi deci susținerea indirectă a corupției, victima ajunge să considere că ea însăşi este vinovată pentru cele ce i se întâmplă, în acest context are loc devorarea semenilor pentru că ei sunt cei mai vulnerabili, asemenea societăți irodice îşi pierd  omogenitatea şi sunt sortite eşecului.Ieşirea dintr-un astfel de cerc vicios ar fi ca să ajungi la statutul de idiot util direct subordonat unui stăpân ceea ce nu este foarte uşor pentru că idiotul util ierarhic superior va lupta din răsputeri pentru a-şi conserva pozițiile. Aşadar în concluzie se poate spune că scopul unei societăți idiot utile ar fi să fie direct utilă, fără intermediari, adică să se treacă de la binomul masochist-masochist la binomul masochisto-sadic.

Patru provocări pentru o societate nouă. Cine la început de secol XXI încearca să fie neoconservator , socialist , comunist- minte -in funcţie de calitatea resurselor umane şi materiale pe care le are la dispoziţie. Multe resurse - multa geopolitica, putine resurse - puţină geopolitică. Dramatic este faptul că unicul fir ce trece absolut prin toate ideologiile şi situaţiile geopolitice numită la modul general democraţie contează din ce în ce mai puţin. Lipsa ideologiei favorizează dispariţia democraţiei şi viceversa.  Ce rămâne în loc şi care sunt noile provocări ? 1.Structură geografică incapabilă să asigure consumul riscă să intre în conflict atât cu proprii săi supuşi cât şi cu vecinii. De aceea consumul trebuie să fie nelimitat, atât pentru cei cu venituri mici ,cât şi pentru cei cu venituri mari .  2.Legi sunt multe, iar dreptul egal de a le încalca este unul fundamental. Corupţia nu poate fi eradicată, pentru că este adaptabilă la orice, însă ea poate fi morală dacă este accesibilă pentru toţi . 3.Atunci când elitele acumulează suficiente resurse se produce privatizarea, iar atunci când suferă pierderi are loc naţionalizarea. Agenda electorală este construită pe aceasta dihotomie. Poporul crede că votul său aduce schimbarea, în realitate scopul votului este conservarea capitalului. Iluzia schimbării politice este trucul cel mai de succes pentru menţinerea coeziunii sociale. 4.În secolul XVI biserica şi-a pierdut monopolul asupra magiei.Empirismul şi raţionalul au ajuns să domine în economie, medicină, ştiinţă, iar magia a reuşit să se impună în politic şi social. Laicitatea în viaţa politică şi socială este doar o aparenţă. În concluzie se poate spune că consumul nelimitat, corupţie ieftină, iluzia schimbării şi religiozitatea sunt pilonii unei lumi post democratice şi post idiologice.

 Stabillitatea revoluţiei, instabilitatea evoluţiei şi sexul.  Secolul XVIII a adus în nucleul anglo-saxon sfârşitul revoluţiilor şi începutul evoluţiei. Revoluţiile au impus religia civică fundamentată pe garanţii de drepturi şi libertăţi destinate elitelor, apoi extinse asupra plebei, iar în final şi asupra elitelor şi plebei din zonele învecinate nucleului anglo-saxon, iar evoluţia la rândul său le-a menţinut prin intermediul democraţiei şi economiei de piaţă . Zonele primare de aplicare acestor garanţii şi-au temperat conflictele în interior ceea ce a permis exportul instituţional politic, economic şi social în exterior. Exportul instituţional pentru unele zone geografice a luat forma fie de modernizare - evoluţie, fie colonianism - revoluţie. Elementele revoluţiei şi evoluţiei  pot fi "descărcate" oriunde, de oricine, oricând, ceea ce au şi făcut aproape toate statele lumii. Unii au obţinut drepturi şi libertăţi. Alţii au implementat democraţie şi economie de piaţă. Au mai fost încercări de a găsi o altă cale, însă evoluţia pentru cei mai mulţi a rămas o himeră. De fapt termenii de revoluţie şi evoluţie semnifică gradul de conectare la democraţia, libertatea, legile şi piaţa imperiilor din nucleul atlantist. Conexiune de grad înalt semnifică evoluţie, conexiune cu grad scăzut semnifică revoluţie. Deşi imperialismele sunt unice, cei care deţin custodia asupra lor sunt diferiţi. Modernizarea sau evoluţia oricând poate fi oprită  în funcţie de contextul geoeconomic şi geopolitic gestionat de custodele imperio-resurselor. Salturile modernizatoare sau prăbuşirele revoluţionare unor state pot fi explicate din acest punct de vedere. Consecinţele sunt grave: migraţia, terorismul, războaie civile, războaie mondiale, pandemiile, crize economice, cursa înărmării, blocuri militare adverse... Unica armă veritabilă ce rămâne celor aflaţi în afara evoluţiei este puterea de reproducere. În secolele XVIII-XX pe ambele maluri ale atlanticului elitele se aflau în starea de evoluţie, plebei nu-i rămânea altceva de făcut decât revoluţii şi sex. Numărul din ce în ce mai covârşitor a plebei a obligat elitele să facă cedări până s-a ajuns la starea de echitate politică şi economică. Pe arena internaţională, statele aflate în starea colonial-revoluţionară sunt veritabile superputeri  ale reproducerii geometrice ce pot schimba harta politică a lumii, ceea ce se şi întâmplă la ora actuală. Deci alături de geopolitică şi geoeconomie, geosexul poate fi considerat o veritabilă superarmă ce va face lumea viitorului poate un pic mai echitabilă.

Utopia. Egoismul în capitalism produce profit, pus în cadru legislativ corespunzator va genera bunastare generala. Pentru politica potrivit este conceptul altruism caci are ca scop fericirea si binele celorlalţi. Când egoismul economic si altruismul politic se afla în echilibru va rezulta o societate libera bazata pe egalitate de sanse; altruismul si egoismul ce nu se afla la locurile potrivite vor crea societaţi totalitare (iluzia schimbării, iluzia consumului nelimitat, iluzia corupţiei ieftine, iluzia vieţii private), iar democraţia ce nu este capabila sa menţina frontiera dintre cele doua tendinţe si ofera legitimitate unor astfel de regimuri poate fi numita moarta sau necrofila, ea va naste adunari constituţionale cu aceleasi caracteristici. Cum putem învia si activa democraţia într-un asemenea legislativ? Desigur propunerea data este o utopie, dar totusi se poate aplica. Într-o prima etapa reprezintanţii partidelor parlamentare si reprezintanţii societaţii civile ( asociaţii şi organizaţii ce activează în afara statului, pieţii, şi partidelor politice) vor constitui în parlamentul cu mandat valabil, comitete de lucru comune. Scopul comitetului de lucru comun este de a defini un compromis între versiunile proiectelor de lege promovate de legislatori membri partidelor politice si membri societaţii civile; fara aprobarea comitetului comun proiectul de lege nu poate fi propus pentru votare în legislativ. Membrii societaţii civile cu pregatirea necesara ar trebui sa faca parte din comisiile speciale pentru controlul activitaţii legislativului, executivului, sa participe la sedinţele guvernului, sa aiba reprezintanţi în ministere, departamente, agenţii guvernamentale. În etapa urmatoare este necesara înfiinţarea unui legislativ bicameral. O camera legislativa va aparţine reprezintanţilor alesi pe lista de partid, cealalta camera va aparţine reprezintanţilor propusi de societatea civila pentru a putea participa direct la votarea proiectelor. Reprezintanţii societaţii civile nu vor participa la crearea executivului cu scopul de a pastra funcţia de control asupra puterii politice si vor continua activitatea descrisa în etapa anterioara. Astfel nu doar democraţia indirecta ci si democraţia directa vor fi implicate în activitaţile publice si afirmaţia lui J.J.Rouseau ca omul este liber doar în timpul scrutinului electoral se va diminua din intensitate.  Garanţia ca membrii societaţii civile participanţi la viaţa politica o vor face întru-un mod altruist si nu vor deveni parte a structurilor politice sunt mici. Însa daca egoismul oficial îl va întâlni pe cel non-oficial poate totusi sa se nasca un altruism de care va beneficia întreaga societate.

…2001 Influenta referentilor identitari asupra votului din Republica Moldova. La 25 februarie 2001 comunistii moldoveni au primit permisul pentru guvernare. Concluzia generala a fost ca saracia a influentat votul.Oare? De ce totusi unele tari cred ca saracia poate fi eradicata cu partide de dreapta iar altele cu partide de stanga? Oare nu cultura unui popor da acest raspuns? Parerea mea este ca votul s-a dat in cazul Republicii Moldova, in functie de referentii identitari cuprinsi in memoria sociala . In ansamblu toate aceste elemente alcatuiesc cultura definita  ca: “totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori”(Dex , 1998, pag.248).Votul poate antrena la guvernare diferite doctrine si ideologii ,dar toate subordonate  unui interes comun tuturor membrilor unei comunitati politice dintr-un stat. Daca se voteaza la unele alegeri cu dreapta sau cu stanga , atunci se aplica doctrinele acestor partide in toate planurile acelei societati . In ansamblu insa aceste doctrine sunt in armonie cu memoria social anterioara. Nucleul cultural ramane stabil iar zonele fluide culturale se adapteaza valorilor identitare a natiunii.Regula afirma  ca nucleul cultural compus din referenti culturali corespunde valorilor,normelor si simbolurilor unei etnii majoritare. In acest context Republica Moldova  prezinta un caz aparte si totodata dramatic. Etnia majoritara este una iar nucleul cultural cu care se identifica este altul,el corespunde etniilor minoritare.Nominalizand toate aceste subiecte abstracte cu care s-a operat pana acum se evedentiaza urmatoarea situatie moldovenii(romanii) reprezinta peste 70% din populatia Republicii Moldova. Circa 50% dintre acestea au votat cu acelasi nucleu cultural a rusilor,ukrainenilor,gagauzilor si bulgarilor reprezintati de comunisti si Alianta Braghis. Restul  de 20% dintre moldoveni au votat cu al doilea ca putere electorala nucleu cultural pro-roman reprezintat de UFD, PRCRM si PPCD,unicul care a reusit sa ocupe locuri  in parlamentul unicameral al Republicii Moldova. Deci spatiul politic , cultural si mediatic elemente ale realitatii politice,este impartit intre aceste doua nuclee culturale in jurul carora graviteaza procesul electoral.Se evidentiaza faptul ca nucleul cultural pro-rus ocupa un spatiu electoral predominant si foarte solid.Partidele si alegatorii care se identifica cu acesta prezinta o capacitate de sodalitate politica (crearea de grupuri politice),sociabilitate politica (comunicare politica intre grupuri)si socialitate politica (capacitatea de a mentine impreuna grupurile si retelele politice) mai mare fata de nucleul cultural pro-romanesc.Grupul electoral pro-rus isi datoreaza superioritatea caracteristicilor mentionate mai devreme fata de grupul electoral pro-romanesc ,referentilor psihoculturali de identitate plasati in spatiul geografic si istoric a Rusiei ,iar mai apoi a spatiului sovietic.Au mituri si simboluri identice,limba de comunicare este intaleasa si utilizata de catre toti iar religia ortodoxa este confesiunea comuna.Imagologic Rusia , tara de origine a factorilor de identificare a nucleului electoral pro-rus, se prezinta ca purtatoarea adevaratei  credinte,invingatoare de imperii pagane si europene neortodoxe,creatoarea unei ideologii mondiale de emancipare ale popoarelor mici,cuceritori  a spatiului terestru si cosmic. La toate aceste elemente adaugam o cultura diversa si bogata prezenta in toate manifestarile ale creatiei umane.Autosuficienta istoriei ,societaii si culturii ruse este foarte evidenta si amplificata de mass-media rusa prezenta in spatiul mediatic moldovenesc prin noua posture TV fata de numai trei romanesti si opt posture de eadio FM fata de numai doua posturi romanesti de FM.Mai trebuie de mentionat ca in comparative cu posturile tv si radiouri rusesti, posturile romanesti sunt purtatoare  a unor culturi straine si valorifica putin propriile creatii culturale.Ca urmare referentii identitari :psihoculturali,psihosocilai,materiali fizici si istorici a moldovenilor se regasesc  in spatiul  nucleului cultural  ruso-sovietic.Cultura romana lipseste din punctele pivot a nucleului cultural spatiului modovenesc.Acestei culturi ii revine locul zona fluida a reprezintarilor sociale avand doar o functie de alternativa in perceptia moldovenilor. Concluzie:referentii identitariau avut o influenta decesiva asupra votului din  25 februarie 2001 saraciei revenindu-I o functie secundara.  ...2015