O nouă ocazie de a-mi împărtăși impresiile despre liceul în care învăț, este organizarea Întânirii cu absolvenții, la un popas aniversar de 110 ani, de la întemeierea L.T.R. ,,Ion Creangă”, un moment de revenire spre drumul liceului a absolvenților, o ocazie de a se reîntâlni cu foștii dascăli, dar și o punte de legătură între promoția absolvenților din acest an, cu alte promoții.
Am fost învățați din fragedă vârstă, că viața e o luptă, iar educația constituie cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea.
Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sale sunt dulci, deoarece educația reprezintă ,,pașaportul nostru pentru viitor”, după cum afirma Malcom, căci ziua de mâine aparține celor ce se pregătesc pentru ea de azi. Ea îți oferă posibilitatea de a-ți împlini visurile și de a te autodepăși.
Încă de pe băncile școlii, mă visam liceană, doream să ajung eleva unui liceu de prestigiu și să mă mândresc cu acea instituție de succes. Mult timp am fost în căutare, și, în sfârșit, mi-am făcut alegerea și nu regret nici pentru o clipă faptul că am optat pentru a face ciclul liceal într-o altă instituție, anume L.T.R. ,,Ion Creangă”.
În cadrul Liceului Teoretic Republican ,,Ion Creangă” din mun. Bălți, tinerii învață, chiar dacă unii zic că nu este la modă să înveți, iar profesorii educă, nu doar predau. Cu desăvârșire pot afirma că liceul în care îmi fac studiile este, după cum afirma George Bacovia: un ,,templu al tinereții mele, […] templu cu lungi coridoare”, iar odată ce am ajuns într-un punct din universul enorm al timpului, pot spune că, în acești ani, am reușit să descopăr fiecare colțișor al său.
Încă un an din clepsidra vieții de licean se scurge. Fiecare an de studii, în calitate de ,,crengiană”, a fost conturat de succese, împliniri școlare, lecții decisive de viață, dar, din păcate, toate secundele și minutele trecute nu vor mai putea fi aduse înapoi, deoarece timpul este ireversibil.
Nivelul succesului nostru este limitat doar de către imaginația noastră, de aceea tindem să ne depășim limitele și nu uităm că în spatele fiecărui succes se află noi culmi care așteaptă să fie cucerite.
Pentru fiecare din noi, care reușește, există cineva care ne-a arătat calea. Devenind mândria instituției și învrednicindu-mă cu titlul de ,,Premiantă de onoare” a Liceului Teoretic Republican ,,Ion Creangă”, în anii de studii: 2014-2015, 2015-2016; țin să aduc mulțumiri colectivului profesoral, în frunte cu dna Lia Pascari, pentru aportul adus la creșterea mea intelectuală și dezvoltarea personală.
Dar, nu în ultimul rând, aduc mulțumiri tatălui nostru spiritual, d-lui Alexandru Budișteanu, cel care consideră că fiecare premiant este un copil de suflet, pe care îl vede viitor membru al unei comuniuni de gândire și acțiune.
Peste timp, cu gândul tot la tine m-aș întoarce, liceu drag. Deși, începutul mi-a pus în cale multe greutăți, am reușit să fac față provocărilor, datorită profesorilor calificați și sincer interesați de progresul nostru. Zi de zi, am trăit o explozie de emoții pozitive și sper, că amintirea acestor ani va ramâne gravată în inima mea, drept o filă a vieții cu clipe de neuitat.
Desigur, au existat și zile mai posomorâte, dar mereu am fost înconjurată de oameni minunați, datorită cărora, orice prilej de tristețe se transformă într-o bombă de energie pozitivă.
Cu siguranță, versurile lui George Bacovia: ,,Liceu,- cimitir/ Al tinereții mele”, nu se referă la experiența mea, deoarece chiar și în drumul spre liceu, chipul meu mereu schițează un zâmbet. Chiar dacă astăzi, nimeni nu ne mai remunerează cu dulciuri pentru un anumit succes școlar, precum o făcea Ion Creangă, în calitate de profesor, fiecare dintre noi trebuie să conștientize că învață pentru sine și, anume la această etapă, punem bazele la formarea personalității noastre.
Și astăzi, îmi amintesc de prima zi de liceu – o zi în care totul mi se părea un mister nedeslușit. Eram și eu un ,,boboc”, care aștepta să urce treptele cunoașterii.
Fără ironie, conștientizez că timpul este un maestru, care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim și dăm înapoi. Greșeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară.
Realizând o retrospectivă a acestor ani, conștientizez că viitorul nostru este sigur și sper că zecile de pagini de conspecte la chimie, multitudinea de exerciții la franceză, severitatea și minuțiozitatea profesoarei de limba și literatura română, rigiditatea profesoarei de biologie, orele în șir de exersare la orele de profil muzical și temele învățate zi de zi la fiecare obiect de studiu, nu au fost în zădar.
În fața noastră, a viitorilor absolvenți, se află noi culmi care trebuie depășite. Aflându-ne pe ultima sută de metri, încercăm să trăim din plin fiecare clipă a vieții de licean și, în curând, vom fi față în față, cu cel mai important examen din viața noastră- ,,examenul de maturitate”. Cu toate acestea, gândul nostru zboară spre o nouă etapă a vieții – studenția, perioada când cunoștințele noastre vor fi determinate pentru viitoarea profesie.
Un lucru existențial este ca cineva să-ți determine viitorul și consider că studierea la Liceul Teoretic Republican ,,Ion Creangă” a fost scris în destinul meu. De-aș putea întoarce fila timpului, în momentul finisării ciclului gimnazial, tot pe tine te-aș alege, liceu drag!
Misiunea școlii nu se rezumă doar la ideea de a informa, a învăța, dar și a educa, atât prin promovarea perchilor, cât și prin activitățile extracuriculare, care sunt organizate cu suflet și monitorizate, cu mare plăcere, de către dna director.
Cel mai mare succes al liceului este marcat de admiterea a 174 elevi, în clasa a X-a, în anul de studii 2014-2015 (anul inmatriculării mele la liceu), fiind unica instituție din Republica Moldova, în care s-au constituit 6 clase.
Liceul Teoretic Republican ,,Ion Creangă” este instituția în care studiază elevi din 13 raioane și peste 100 localități din zona de Nord a republicii.
De asemenea, viitorii ,,crengieni” au posibilitatea ca la inmatriculare, să opteze pentru unul dintre cele trei profiluri: Real, Umanist, Arte. Liceul Teoretic Republican ,,Ion Creangă” fiind unicul liceu din zona de Nord a Republicii Moldova, în care elevii pot studia la profilul Arte.
Liceul are parte de succes în domeniul elaborării proiectelor de către corpul didactic, cât și de către elevi. În colaborare cu Asociația obștească ,,Certitudinea”, liceul a obținut tehnica de amplificare a sunetului, iar în colaborare cu Ambasada Coreeană- o tablă interactivă, laptop și proiector.
În același context, liceul are avantajul de a se afla în parteneriat cu Universitatea ,,Alecu Russo” din Bălți și Biblioteca științifică a Universității, ceea ce permite liceenilor accesul la o sferă mai largă a cunoștințelor, manifestarea în cadrul conferințelor, iar faptul că liceul se află pe teritoriul universității dă posibilitatea elevilor de a se ridica la nivelul studenților, deoarece anturajul din campingul universitar schimbă, într-o mare parte, viziunile noastre.
Succesul de care se bucură liceul este întruchipat de colecția de trofee, înmânate pentru anumite performanțe, în diverse domenii. În sfera artelor, Trofeul de excelență a fost înmânat de asociația ,,Pogor”, în colaborare cu Universitatea ieșeană ,, Alexandru Ioan Cuza”, liceul nostru fiind unica instituție din Republica Moldova, care a participat la acest proiect.
Anul 2016 este considerat un an glorios pentru liceu, nu doar prin conferirea ,,Ordinului de Onoare”, în data de 20 octombrie 2016, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, pentru merite deosebite, dar și prin faptul că reprezintă un punct de referință în existența sa: 110 ani de la întemeiere.
La popas aniversar, a fost organizat un jubileu de anvergură, în cadrul căruia a fost promovată imaginea liceului, în marea scenă evoluând tinere talente, care își fac studiile în prezent, cât și talente absolvente, ce au devenit reprezentanți de marcă ai neamului nostrum, recunoscuți și peste hotarele țării. Drept invitați, am avut personalități notorii, care au venit să ne împărtășească bucuria, dar și să se convingă de faptul că statutul de care bineficiem, nu e un episod temporar.
Deși, doar o parte din absolvenți au bineficiat de posibilitatea de a ne împărtăși bucuria, la momentul jubiliar, acest lucru a fost compensat prin organizarea ,,Întâlnirii cu absolvenții”, care a marcat revenirea spre drumul liceului. Cu această ocazie specială, s-au adunat absolvenți din generații diferite și au retrăit pentru câteva ore emoții de nedescris, sufletul fiind copleșit de emoții și amintiri din clipele de liceu, care i-a marcat pe tot parcursul vieții. Absolvenții nu doar ne-au onorat cu prezența, dar în cadrul cercului restrâns s-a creat o discuție de suflet, la care cei prezenți și-au împărtășit din experiența lor de viață, amintirile din liceu și au mulțumit profesorilor pentru aportul adus la dezvoltarea lor intelectuală.
Am avut ocazia, să discut cu unii dintre absolvenții veniți la ceastă întâlnire, care s-au oferit să-și împărtășească ideile și trăirile, făcând o retrospectivă în trecut.
,, Anii de liceu au fost cei mai interesanți și frumoși ani din viața mea. Îmi aduc aminte cu plăcere și acum de prima zi de liceu, plină de emoții, oameni noi și profesori necunoscuți. Toate lucrurile legate de anii de liceu sunt unice și efemere. Emoțiile de început, prieteniile legate, trezirea grea de dimineață, bilețelele trimise în timpul orelor, testele neanunțate și foșnetul caietelor ascunse în bancă, pauzele mult așteptate, întârzierea la ore, lacrimi vărsate pentru notele mici, ultima oră mult așteptată, schimbul de „opinii” la lucrări, cărți de citit, poze și zâmbete și mult așteptata zi de vineri. Toate aceste lucruri și întâmplări vor rămâne mereu niște amintiri plăcute. Amintiri care ne vor trezi în minte acea imagine plăcută numită liceu. Am plâns atât de mult la Ultimul Sunet încât şi acum am emoţii când mă gândesc la cei trei ani unici în viaţă petrecuţi împreună. Am adunat atâtea amintiri, momente inedite, prieteni cum rar mai gaseşti, informaţii, experinţe.
Absolvenților trebuie să se bucure că au avut şansa să viseze! Bucuraţi-vă şi daţi-vă şansa să visaţi alături de viitori profesori şi colegi, şi aceşti ani vor fi exact aşa cum v-aţi imaginat şi dorit și unde nu vă veți afla nu uitați să fiți destoinici de numele care-l purtați căci voi sînteți cei care oglindiți fața părinților voștri, fața profesorilor care v-au îndrumat în viață, oglindiți imaginea Liceului Teoretic Republican ”Ion Creangă”.”
Tarlapan Gabriela, promoția 2016, studentă la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, specialitatea ECTS, extensiunea Iași – Bălți
,,Anii de liceu au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Pot afirma că cei trei ani de liceu mi-au completat cei 9 ani de gimnaziu.
Revenind în liceu, la Întâlnirea cu absolvenții, am trăit aceeași impresie, ca și în prima zi, când am pășit pragul liceului, pentru a depune actele. Profesoara care era alături de noi era dna Tcaci Maria. Îmi amintesc și astăzi ochii ei clari, limpezi, care cu atâta încredere și atâta dragoste mi-a vorbit, încât m-am decis și am afirmat: ,,Eu vin la Liceul Teoretic Republican ,,Ion Creangă”.
Doresc să mulțumesc tuturor profesorilor, în special, profesoarei de chimie, d-nei Lia Pascari, pentru faptul că m-a îndrumat să parcurg aceeași cale, pe care a parcurs-o dumneaei, cu mulți ani în urmă, și anume, să studiez Facultatea de chimie și tehnologie chimică, la Universitatea de Stat din Moldova. În viitor mă văd un chimist, care lucrează în secția de preparare într-o farmacie, deoarece specialitatea pe care am ales-o este Tehnologia produselor medicinale și cosmetice.
Unica ce ne-a motivat a fost faptul că învățăm într-un liceu prestigios din Republica Moldova, în primul rând, pentru că liceenii au accesul la Biblioteca universității, ceea ce nu am întâlnit nici măcar la Universitatea de Stat, care este prima universitate din Moldova.
Este o oportunitate pentru elevii din zona de Nord ca să studieze la unul dintre cele trei profiluri, pentru că este o oportunitate, fiecare are plăcere, preferințele sale și până la urmă, dacă depui toată străduința și dragostea pentru ceea ce faci, nu cred că peste un an, doi sau trei ani de liceu, nu-ți dai seama că drumurile se cam intersectează.
Elevilor le doresc, în primul rând, multă sănătate, perseverență, iar absolvenților ce urmează să susțină examenul de Bac – încredere în sine, răbdare și mult succes!”
Sandu Oboroc, promoția 2015, student la Facultatea de chimie și tehnologie chimică, la Universitatea de Stat din Moldova
,,Îmi amintesc, aș putea spune, cu bucurie, de anii de liceu. Nostalgia și părerea de rău încă nu a venit, căci suntem încă tineri. Când vom fi la o vârstă mai înaintată, atunci o să ne amintim cu nostalgie de tinerețe și de perioada când, într-adevăr, te bucuri de multe clipe și fiecare element nou din viață îl primești cu atâta entuziasm, că nu se compară mai mult cu nimic. Intuiesc că la vârsta de 50 de ani, mai puține lucruri o să mă mire, cum au făcut-o anii de liceu. Aici, când ești la început de cale, la vârsta de 15-18 ani, te miră absolut orice element, îți dă o încărcătură energetică mult mai mare, decât la o vârstă mai înaintată. Respectiv, vârsta la care mă aflu acum e ceva de mijloc: între adolescent și om matur.
Astăzi, la activitate, am venit cinci colegi, într-un automobil, căci suntem uniți, lucrăm și activăm în Chișinău. Am revenit la liceu cu emoții extraordinare. Fiecare din noi, care încearcă să-și împărtășească experiența, își spune ,,diplomele vieții” și fiecare încearcă să totalizeze ceea ce a reușit să facă. Care sunt mai modești, care sunt mai puțin modești, dar în esență, trăiesc niște emoții pozitive. Intuitiv am venit la liceu, acolo unde știm că parcă ar fi o parte din casa noastră, parcă ar fi o cameră din casa noastră, unde avem acces oricând.
La moment, viața care trece în această secundă în fața ochilor mei este mult mai serioasă, decât viața de atunci. Amintindu-mi de viața din liceu, pot spune că sunt multe momente care au fost ghidușii, raportate la acei ani, îmi păreau că sunt lucruri foarte serioase, cum ar fi chiulitul de la școală sau petrecerea timpului în internet saloane, unde dirigintele uneori ne găsea și chiar ne pedepsea. Mai era un moment, apăreau telefoanele mobile, o altă ramură în care puteai să-ți pierzi timpul. În afară de aspectele tehnicii, care luau atunci amploare, ghidușiile mele erau legate de faptul că nu mi-am făcut tema pentru acasă sau de faptul că încercai să eviți o oră și fugeai pe coridoarele liceului, ca să nu fii prins, evident, erau emoții ca în filmele de evadare. Dacă mai aveai norocul și te prindea cineva din profesori, te întâlneai cu niște emoții nu chiar plăcute. Acum zîmbim, dar pentru noi era destul de dureros la acel moment, anume morala, pentru că atunci eram educați în stilul să ne comportăm frumos, nu se poate și nu se cade. Acum, având profesia pe care o am, judec în limitele legii. Dacă este în limitele legii, se poate, dar atunci, legea era morala și învățătura profesorului. Dacă aș întoarce timpul, m-aș concentra pe ceea ce-mi doresc cu adevărat: să învăț și să atrag atenția la anumite obiecte pentru viitoarea profesie. Ghidușii de genul acesta erau mai multe, fiindcă nu mereu aveai timp să înveți. Trebuia să te lupți cu lenea, cu somnul și nu trebuie de uitat faptul că la vârsta de 15-16 ani, se trezește în fiecare dintre noi, un val de hormoni, evident, creștem sexual și, nu tot timpul, punem accent pe lecții. Mereu erai în căutare de aventuri a sexului opus. Erau și alte lucruri care puteau să te distragă și nu sunt convins că acum nu sunt, pentru că oamenii sunt în etape de creștere, de dezvoltare și profesorii ar trebui să țină cont de cauza respectivă. Ar trebui să țină cont de faptul cum evoluează personalitatea la perioada respectivă și să folosească metode specifice, nu chiar sovietice, căci nu mai suntem limitați, ca să ne spună trei vorbe chioare și noi să le credem.
În anii de liceu, am locuit chiar vizavi de liceu și pentru mine era foarte bine, din acest punct de vedere, 5 minute și eram la lecții, 5 minute și eram acasă și când fugeam de la lecții, evident că fugeam în 5 minute, nu aveam nevoie de autobuze și trolebuze.
Evident, fiecare profesor și-a lăsat amprenta. La această vârstă, aș spune că absolut toți m-au ajutat și absolut pe toți îi iubesc. Te marchează profesorii care se apropie de eul tău, de felul tău de a fi și dacă din start, în subconșientul meu știam că voi îmbrățișa o profesie juridică, iubeam tot ce era înrudit cu acest domeniu.
Atunci atrăgeam atenția la limba română. Pe lângă textele de literatură, scriitori și poeți, unde lumea civilizată nu au pondere atât de mare și nu citează poeții stând în fața Parlamentului, dar acolo înveți logica, acolo înveți istoria neamului tău, acolo înveți felul de a gândi și acolo poți să te formezi. Anume prin limba și lit. română, noi, oamenii, putem comunica între noi, putem transmite un gând, să ajungem la o cale minunată de diplomație, doar prin intermediul limbii și literaturii române, având în spate profesionalism în domeniul respectiv, poți să eviți multe lucruri neplăcute în viață.
Ceea ce profesorii încearcă să vă aducă la cunoștință, este pentru voi, iar profesia pentru care veți opta, nu este necesar să o alegeți după remunerare, ci pentru sufletul vostru, pentru persnalitatea voastră.”
Vasilachi Serghei, promoția 2005, șef de serviciu juridic, la Dispensarul republican de narcologie
Din cele reletate, putem concluziona, că nu este ușor să reușești să faci ceea ce-ți dorești, dar dacă-ți dorești cu adevărat, reușești!
Mulțumesc profesorilor pentru motivare, iar colegilor mei le doresc să lupte. Luptați, pentru că viața vă va aduce multe premii și surprize!
Vacanță frumoasă tuturor!
