George's blog

Festin funebru       Hai să indobitocim proştii ! Hai să ne indobitocim şi pe noi ! Hai să fim mai somnoroşi decât până acum ! Să ne dezlănţuim. Există droguri, curve, maşini de lux care ne fac cu ochiul la tot pasul. Se trag sfori pe bandă rulantă de la nimicuri si scursuri ale societăţii, la porcii din parlament şi su(s)puşii lor. De ce? Pentru că le e foame. Le e foame de bani, de avere, de putere, de influenţă.      Hai să ne furăm între noi mai rău decât am facut-o până acum ! Să ne lăsăm pradă viciilor, să ne spargem capetele de pereţii caselor construite pe banii noştri. Să jucam şah cu pionii preşedintelui, iar când sare calul, să-l mai trecem o tura prin cartierele mărginaşe in care foamea urlă in maţele fiecarui copil nevinovat şi desculţ. Da, incă există asta, datorita lor !     Vreau să merg la vânătoare in pădurile lui Ţiriac şi să împuşc o sută de porci. Nu, nu porci mistreţi, ci porci de birou, porci cu salarii plătite din veniturile părinţilor noştri . Aş sări cu paraşuta (de Udrea) de zece ori pe zi de la trei mii de metri altitudine şi aş inregistra zgomotul făcut de ţeasta ei gingaşa cand atinge cea mai inalta si dură bordură din Romania. Apoi aş ingropa-o în gropile de pe şoseaua principală. Un adevarat punct turistic, nu-i aşa ?    Sunt mic şi nu înţeleg nimic, totuşi, eu vreau să mă ridic. Nu vreau să fiu condus de vaci, de porci mistreţi şi mercenari care şi-ar omorî familia pentru un pumn de bani. Fă-le jocul cu propriile tale reguli !

    

Oameni comozi       Toţi avem de făcut câte ceva. Timpul şi spaţiul sunt irelevante, mereu se găseşte ceva de lucru. Însă, atunci când avem de făcut ceva foarte important, oamenii devin stresaţi. Totul se schimbă, apare tensiunea aceea specifică muncii sub presiune, de parcă daca nu suntem aşa agitati, nu vom reuşi niciodată sa realizăm ce ne-am propus.        De ce devin oamenii aşa? Uneori, în anumite circumstanţe, evoluţia noastră profesională, mentală, spirituală (indiferent de natura ei) poate depinde de acel lucru. Suntem incarcaţi cu tensiune, o tensiune canalizată spre lucrul care trebuie dus până la capăt. Suntem presaţi de griji, ştim ca trebuie sa iasă bine, ştim că trebuie sa nu ratăm ocazia de a evolua în ochii noştri şi ai celor din jurul nostru. E o motivaţie ce ne îndeamnă să avansăm, să mai urcăm incă o treaptă. Totuşi, toată energia asta negativă e bună la ceva? Cred că nu prea.       Vouă vă place să lucraţi cu oameni stresaţi? Mie nu. Urăsc să mă grăbesc când nu e cazul! Nu aduce nimic bun, doar mici greşeli,care până la sfârsit fac munca mea să pară un lucru în zadar. E greu să-ţi stăpâneşti emoţiile intr-un loc in care toată lumea se grabeşte, ţipa, urlă, zbiară şi nimeni nu ascultă ce ai tu de spus. E greu sa te concentrezi asupra muncii pe care o faci. E o risipă de timp. E incomod si totodata inutil. Sau aproape inutil .         Mi-aş dori ca toata lumea sa fie relaxată atunci cand are ceva de facut. Când eşti incărcat cu energie pozitivă, cand eşti bine-dispus şi optimist, lucrurile merg altfel. E mai uşor să te focusezi asupra a ceea ce ai de facut. E mai uşor pentru creierul tău sa perceapă şi să proceseze informaţia. In plus, te simţi mult mai bine când ştii că fără mari bătăi de cap ai reuşit să termini ce ţi-ai propus.         Încerc sa fiu autodidact, să mă educ, să las deoparte stresul, să mă las purtat de val. Atunci când ai ceva de facut, fă-l cu bucurie, încearcă să fii cât mai relaxat si concentrează-te doar pe lucrurile care au într-adevăr nevoie de atenţie sporită. Stresul , tensiunea, cearta şi urletele nu necesită atenţie, ci ignorare deplină.

De-a soarecele si pisica        As vrea sa fiu intr-un teatru de papusi. Mirosul de lemn invechit sa-mi infunde narile, scaunele subrede sa paraie la inchiderea unei usi. Nu conteaza care usa, cadrul principal sunt eu, nu decorul. Imi asum imperfectiunile, asimetria gandurilor, tot ce tine de viata moarta. Ati citit bine: viata moarta! De ce moarta? Pentru ca asa vreau eu, doar sunt intr-un teatru de papusi. Viata mea moarta e asemeni unui ghiocel . Rasare din nimic si se zbate pentru a supravietui in conditii ostile. Exact asta sunt si eu. Un nimic, o umbra nesemnificativa, in lupta cu mine...           Inca un parait se aude din spate. Intra cineva, nu vad pana acolo. Intreb grabit :  - Cine esti ?! Nu raspunde...se apropie. E o printesa? Frumusetea ei ma face sa ma simt confuz. Pleoapele devin brusc mai grele decat intregul meu corp, gura imi amorteste, obrajii ii simt ca dupa un meci de box. E superba, totusi ma face sa ma simt ciudat. Ea e responsabila. Se apropie, ma ia de mana si, in loc sa ma sarute, ma musca usor de obraz. Apoi ma trage spre ea, doar ca sa ma impinga inapoi. Ii zaresc zambetul perfect. Ma ia in brate si-mi sopteste usor: N-am sa plec niciodata de langa tine! As fi vrut sa-i raspund, dar n-am putut. O strang in brate. Realizez ca e de fapt iubita mea, printesa din teatrul de papusi. A stat ascunsa lasandu-ma sa-mi traiesc visul, dar cand a aparut, totul s-a transformat in ceva divin. E realitate. Traiesc ce visez, devin perfect datorita ei. De ea aveam nevoie ca sa fac fata conditiilor ostile- asemeni unui ghiocel. E tot ce am, tot ce iubesc. E iubita mea !

Probleme           Oameni. Animale. Hazarduri. Catastrofe. Intamplari nefericite. Toate pot insemna la un moment dat probleme. Ce sunt de fapt problemele?    Imi place sa cred ca problemele reprezinta un flux de energie negativa spre constiinta noastra. Un fel de substanta coroziva ce sapa in mintea noastra, aducand cu ea emotii aproape moarte, stress, tensiune, depresie si multe altele. Un om cu probleme este destul de usor de remarcat. De ce? Pentru ca nu mai are nicio sclipire in ochi. Fata-i este lasata, pometii uscati, gura stramba. O figura asimetrica rapusa de durere. Un suflet schingiuit ca un caine prins la furat. O urma, o umbra saracacioasa in cautarea sperantei. Luminita din capatul tunelului este mascata de umbra facuta de peretii murdari, inchisi. Umezeala de pe jos face si mai greu de parcurs drumul. Oricum ar fi, luminita aceea chioara, poate fi vazuta in multe moduri. Poate fi familie, prieten, o functie inalta, un vis aproape implinit. Orice! Luminita aceea, pentru toate sufletele astea ambulante, lipsite de speranta, de nadejde, nu reprezinta un cap de linie, ci un nou inceput. O motivatie. Ceva ce odata atins, deschide alte porti spre o viata mai buna. Insa, marele mister pentru cei ce se confrunta cu problemele este solutia. Ce putem face sa le depasim? Toate au o rezolvare? De ce ti s-a intamplat tie si nu vecinului tau?       Tind sa cred ca toate lucrurile se intampla cu un rost. Aproape toate problemele au o rezolvare, chiar daca aparent nu se observa niciun mod prin care se poate scapa de ele. Ar trebui sa ne gandim la ce iubim. La ce ne face fericiti. Merita sa renuntam la tot din cauza unui obstacol? Viata este un obstacol. Viata e o lupta continua pe mai multe fronturi, pornind de la medicina, tehnologie pana la iubire, liniste sufleteasca etc. Si chiar daca viata este o lupta, prin ea ne bucuram. Traim, mancam, vedem, plangem, radem, injuram printre dinti, blestemam,alteori ucidem. Daca viata ar fi o problema, ar merita sa renuntam la ea?   Altii spun ca au multe probleme, nu una singura. Apare starea de depresie, gandirea este incetosata, perspectivele se ingusteaza, apare monotonia. Tensiunea este din ce in ce mai mare. Ar fi bine sa le luati pe rand. Daca din 10 probleme, intr-un interval destul de scurt rezolvati mai mult de jumatate, starea voastra se va schimba radical. Va veti recapata increderea de sine. Veti fi mai fericiti.   Unele probleme pot fi extrem de greu de depasit, insa nu imposibil. Cautati solutii, gasiti alternative. Nu toate problemele pot fi rezolvate in acelasi mod prin care au fost create !

Utopie... Simt nevoia sa scriu. Am scris toata seara. Din pacate, multe dintre lucrurile pe care le-am scris n-au fost tocmai placute. Au facut rau. Eu fac rau. Personalitatea mea raneste. Caracterul meu este infect in unele momente. Oare toti patim asta? Sunt momente in care sufletul dicteaza dintr-o prisma distanta - un bol inchis ermetic plutind spre ceea ce se poate numi....pustiu. Un loc uscat, intunecat, lipsit de voiosia zilei de maine. Un loc al nimanui. Poate si alte suflete invelite in robe de entitati neidentificate plutesc pe langa al meu, totusi, sub pasii lui marunti, pe langa urmele bocancilor plini de moloz, nu adie decat o umbra schiloada de vant rece. Un fel de fior pe sira spinarii. Dar pe sira cui?..    Molozul adunat in drumul spre nicaieri atarna greu. Ma dor picioarele....M-am saturat sa tot calc printre gunoaie si sa reconstitui drumurile altor suflete murdare. Ma murdaresc mai rau decat sunt. O singura urma de fericire ramane..acolo. In buricul sufletului. Unde-mi cresc aripi de fericire in fiecare zi. Un fulg marunt apare de fiecare data cand ma gandesc la ea. Poate intr-o zi vor creste atat de mari incat voi putea sa zbor din lumea asta intunecata, fara sa mai fiu nevoit sa ma tarasc printre atatea gunoaie.

Neata! Azi n-am titlu. Nici macar n-am o tinta fixa. V-am vorbit acum cateva zile despre controlul populatiei si despre droguri. Toate meritele merg spre masoni.  Doar ca cei ce ne controleaza  nu ne pot lua lucrul cel mai important: ne nastem curati. Ne nastem  cu un suflet al nostru. Nimeni nu ne poate lua asta. Indiferent de ce se petrece in jurul nostru, sufletul ramane cartea noastra de identitate. Si sufletul asta e un fel de robotel, doar ca nu se incadreaza in niciun tipar. E foarte schimbator. Are nevoie de schimbare,de cunoastere,de informatii.,de tot ce-i nou, constructiv si benefic in viata noastra. In plus, sunt unice. N-au o forma, poate doar "caroseria" in care sunt imbracate - corpul nostru. Dar daca nu avem grija de corpul nostru, putem avea grija de suflet? E o intrebare cu multe intelesuri...     Sa ne gandim ca sufletul e cea mai frumoasa casa in viziunea noastra. Iar corpul, e curtea, gradina in care se afla aceasta casa. Stim cu totii ca toata lumea are prieteni (indiferent de cum sunt acestia). Cati dintre acesti prieteni ar dori sa intre in cea mai urata curte posibila cautand o casa? Chiar daca e frumoasa, nimeni nu va sti de frumusetea ei, pana nu va fi vazuta. E ca si cum ai intra in curtea aia urata si te-ai afunda in mizerie si dezordine cautand...necunoscutul. Probabil o sa-mi spuneti ca toti. Dar nu-i asa. Bineinteles, exista persoane care nu tin cont de aspectul fizic. Si mi se pare un lucru bun, pentru ca o personalitate se formeaza in interior, nu afara. Insa, nu toata lumea-i asa. Uitati-va la cei cu dizabilitati. Cei saraci, amarati. Multa lume nu da doi bani pe ei. De ce? Pentru ca arata intr-un anumit fel. Sunt murdari, imbracati prost, nu pot face toate lucrurile cu aceeasi usurinta ca si voi. Lumea judeca dupa aparente. Poate tu nu judeci, dar cu siguranta vei fi judecat de altii.     In ultimul an m-am schimbat radical..m-am maturizat si in timp m-am ghidat inconstient dupa niste principii adunate din diferite locuri.. - Nu judeca lumea dupa aparente. - Ai grija de corpul tau : fa sport si ingrijeste-te din toate punctele de vedere, inseamna sanatate. - Cauta cat mai multe informatii. Atunci cand stii ce cauti, poti fi uimit de cate poti descoperi. - Aduna informatii pana ajungi sa cresti in ochii tuturor, dar mai ales ai tai ! Uimeste-te pe tine. - Fii bun cu cei care merita. - Invata sa fii tare ! Nu toti ne nastem tari, dar cu siguranta ne putem schimba ! - Construieste-ti singur taria de caracter. Fii corect ! - Renunta la persoanele care nu-ti aduc niciun beneficiu , sunt inutile. - Renunta la orgoliu, fii tu insuti !

Controlul populatiei Ne-ar fi mai usor sa credem ca incercarea lui Hitler de a extermina orice rasa impura e doar un episod urat ce tine de domeniul trecutului. Insa, exista si alte modalitati, prin care si alte state incearca sa reduca simtitor numarul populatiei intr-o anumita regiune sau chiar la nivel global.    In cartea sa, "Visuri emergente" doctorul Leonard Horowitz, afirma ca in laboratoarele americane de arme biologice,in colaborare cu industria medicala a aceleiasi tari, s-a desfasurat un program cumplit ce a avut scop diminuarea drastica a populatiei. Horowitz prezinta dovezi ce demonstreaza ca homosexualii si afro-americanii din New York, San Francisco si Africa Centrala au fost tinta unor vaccinari impotriva hepatitei B cu seringi infectate cu virusul SIDA in stare activa ( Chiar prin intermediul ONU ) . Tot Horowitz afirma ca intreaga generatie de tineri aparuta in urma perioadei postbelice a fost injectata cu vaccinuri impotriva poliomielitei, acestea crescand de pana la sapte ori riscul de a dezvolta cancer.   Acelasi doctor explica si ca virusurile experimentale din vaccinurile administrate militarilor inainte de Razboiul din Golf sunt direct responsabile de sindromul care a afectat peste 200 000 de veterani si care inca se extinde in randul sotiilor si copiilor lor.     Toate lucrurile astea ar trebui sa ne faca mai receptivi la tot ce se intampla in jur. Oare cum mai putem fi atacati? Se poate ca alimentele procesate excesiv cu substante chimice ( care aduc castiguri de mlioane in industriile fast-food) sa fie si ele o forma de manipulare si control al societatii? Mass-media se pare ca-si face treaba nemaipomenit de bine prin renumitele ei reclame, iar oamenii bine ancorati in propriul lor stil de viata ( si asa destul de dezordonat) cad usor in plasa acestei armate de "barbati in negru". Ramane un mare semn de intrebare....unde ar trebui sa ne simtim in siguranta?