Razvan Chirita

Filmuleţul a făcut furori pe internet, iar mass-media, atât cea din stânga cât şi din dreapta Prutului, a fost preocupată zilele trecute de cele întâmplate. Deşi consider că s-a făcut prea mult "tam-tam", este firesc să încercăm să analizăm situaţia şi din alt punct de vedere. Faptul că un neghiob slab la minte, prezentator al unei emisiuni din România, i-a numit pe studenţii moldoveni de le est de Prut "proşti", iar pe studente "curve" este de-a dreptul inadmisibil. În acest caz ar trebui să se ia măsuri mult mai usturătoare decât amenda mizeră care i-a fost acordată postului B1. Nu ştiu cu ce s-a ales personal prezentatorul, însă cred că nu mai are ce căuta la TV. Postul de televiziune menţionat ar trebui să ia atitudine şi să renunţe la emisiuni cu conţinut jignitor. Este lucru clar. Ceva totuşi ne scapă. De ce oare atunci când românii sunt numiţi ţigani, nimeni nu îşi cere scuze? Dragi compatrioţi, nu vă este ruşine să aveţi paşaport românesc dacă "românii sunt ţigani"? Rezultă că, oficial şi cu acte în regulă, şi voi sunteţi ţigani. Dacă nu aţi facut-o până acum, de astăzi aveţi un motiv în plus să vă mândriţi. Aş fi bucuros dacă v-ar deranja la fel de mult închiderea şcolilor cu predare în limba română din Transnistria, declaraţiile (cele oficiale) ruseşti privind viitorul Republicii Moldova, referendumul din UTA Găgăuzia şi lista poate continua. De ce nu deveniţi la fel de "patrioţi" şi "apărători ai suveranităţii ţării" atunci când suntem pe bune ameninţaţi de vecinul din răsărit? Vă sunt mai dragii ruşii decât românii, decât voi înşivă?

Prea m-am săturat de cretini descreieraţi care se dau cu părerea la un anumit subiect despre care nu au habar. S-ar părea că este un lucru firesc să existe asemenea specimene în orice colţişor al societăţii, mai cu seamă în Republica Moldova. Problema în sine este că această latură a comunităţii nu ezită să bată cu pumnul în masă atunci când sunt contrazişi de cineva, deci atunci când există păreri împărţite. Întâlnim zilnic asemenea persoane: pentru că acestea există peste tot. Zilele trecute chiar, am discutat cu nişte indivizi despre unire, românism, patriotism etc. Logica lor le spunea aşa: "trăim în Moldova, înseamnă că suntem moldoveni". Însă atunci când creierul îţi pune prea multe bariere este evident că mai mult decât atât nu te duce capul să gândeşti. Oare dacă mi-aş cumpăra un bilet de avion pentru a ajunge la New York, m-aş transforma în american? Şi dacă biletul ar fi tur-retur? Nu vreau să mă consum pentru a le dedica o lecţie de istorie, căci oricum ar nega la disperare orice-aş spune, orice-aş argumenta. Cum se face însă, atunci când sunt întrebaţi în ce an a fost întemeiat Principatul Moldovei, că nu cunosc vreun răspuns. Şi m-aş mulţumi măcar cu un răspuns aproximativ corect, adică aproape de adevăr. Am să prezint mai jos o serie de argumente aduse în favoarea românismului, pe care "compatrioţii noştri" ar trebuie să le înghită sec, dacă nu să le şi promoveze. Sau dacă nu îi lasă mândria, să aducă contraargumente, dar să fie vorba despre nişte idei temeinice, cugetate înainte de a fi rostite. 1. Rădăcinile strămoşeşti: În primul rând, este cazul să ne amintim de strămoşii noştri. Da, suntem urmaşii marelui Ştefan, dar dacă săpăm mai adânc în trecut, vedem că şi acest Ştefan are nişte strămoşi. Aici vreau să fac o referire la daci. Iar pentru cei mai puţini iubitori de literatură şi mai mult de desene, poftim şi harta Daciei:

După cum se poate observa, hotarele ei cuprinde tot teritoriul Republicii Moldova de astăzi, evident şi statul vecin România. Deci cum se explică faptul că acum două mii de ani aparţineam unei singure formaţiuni statale sub denumirea de Dacia? Mi se pare ilogic să vă negaţi propria originea etnică. 2. Principatul Moldovei: După cum bine se ştie, a fost întemeiat de Dragoş I la 1359. Etimologia care studiază originea denumirii de Moldova propune mai multe teorii, principala fiind legată de râul cu acelaşi nume şi de căţeaua pe numele Molda. De ce însă se evită să se spună, la fel de deschis şi direct (şi mă refer aici atât la populaţia de rând cât şi la mass-media moldovenească) că Dragoş I, important nume în istoria Moldovei, a populat noul voievodat cu români din Maramureş? Ne este frică să ne recunoaştem străbunii, să ne recunoaştem, de fapt, pe noi înşine? 3. Ştefan cel Mare: Apropo, Ştefan cel Mare se considera român. La fel îi considera pe toţi locuitorii ţării pe care o conducea. Iar pentru că eşti prea fraier să crezi acest lucru, îţi mai spun una. Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a fost căsătorit căsătorit cu Doamna Oltea (călugărită cu numele Maria), pe care a întâlnit-o pe vremea când s-a refugiat în Ţara Românească pentru pune la punct cu Vlad Ţepeş (care îi era rudă apropiată) campania de luare a tronului Moldovei. Unii istorici presupun că numele de Oltea vine de la râul Olt din Ţara Românească. Având aceste considerente, nu este limpede oare că Ştefan cel Mare era român, ca şi toţi ceilalţi conducători? 4. Ocupaţia rusească dintre 1812-1917: Şi pentru că odată cu încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812 partea de est a Ţării Moldovei a fost încorporată Imperiului Ţarist, este important să reţinem câteva aspecte de bază: 1) Denumirea de Basarabia vine de la dinastia basarabilor - familia care a jucat un rol crucial în întemeierea Ţării Româneşti. Anume din ea s-au ales primii domni ai ţării. Şi dacă eşti mai mare fan al internetului decât al cărţii, îţi citez de pe Wikipedia un mic fragment: "Între aceștia [familia Basarabilor] și familia domnitoare a Mușatinilor din Moldova există o relație de rudenie." - încă o confirmare în legătură cu importanţa relaţiilor ţărilor româneşti Moldova şi Valahia. 2) Pentru a conştientiza că până şi cotropitorii din răsărit înţelegeau realitatea istorică a acestui ţinut, dar şi pentru a întări în acelaşi timp ideea de mai sus, se poate aduce în discuţie şi vechiurile planuri a Ecaterinei a II-a a Rusiei de formare a unei noi formaţiuni statale sub numele de "Noua Dacie" care să cuprindă teritoriul întregii Moldove cât şi a Ţării Româneşti, iar Imperiului Austriac să-i dea în cadou "cealaltă Dacie", adică Transilvania. Planul era pus în discuţie între cele trei imperii: Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic şi Turcia, însă într-un final lucrurile au ajuns să se petreacă altfel, pentru că Turica nu ar fi putut accepta această împărţire teritorială sub nicio formă. Avea mult de pierdut. Ţarina era gata să mai îmblânzească condiţiile, dar nici aşa nu s-a ajuns la o înţelegere decât până după semnarea Tratatului de la Bucureşti, care a rezultat împărţirea teritorială din 1812. 3) Pentru că am citit cartea "Conştiinţa naţională a românilor moldoveni" scrisă de regretatul conaţional şi marele erou Gheorghe Ghimpu, pot pune că am rămas oarecum nedumerit să văd ca totuşi, chiar şi în cele mai drastice condiţii de rusificare ce se produceau între Nistru şi Prut, existau importante personaje ruseşti (printre care şi renumiţi istorici) care recunoşteau şi scriau despre faptul că Basarabia este populată de o majoritate românească. Chiar Nikolai Durnovo a scris: "Mă pun şi scriu a mia oară, că Basarabia trebuie să fie românească." - adică sa aparţină Regatului Românei de pe acea vreme. Din lecturile mele îmi amintesc că acest onest istoric rus a vizitat de mai multe ori Basarabia, cam pe la începutul anilor 1900, adică pe vremea când populaţia băştinaşă "îşi revenea din somnul cel de moarte", manifestându-şi dorinţa de a se desprinde de marele imperiu şi de unire cu patria-mamă. Este lucid de unde şi-a făcut aceste concluzii istoricul Nikolai Durnovo. 5. Unirea Basarabiei cu România: Ca o continuare a punctului 3 de la capitolul anterior, afirm că Unirea Basarabiei cu România, care a avut loc la 27 martie 1918, a fost strălucitul rezultat al unei aprigi lupte a cărei ideal părea a fi utopic la un moment dat. Mişcările pentru renaştere naţională începea cu un număr crescând de manifestanţi. De la an la an acestea deveneau tot mai ample, mai multe, mai puternice. Astfel, a fost inevitabil ca unirea să fie votată de o majoritate absolută a organului legislativ al Republicii Democratice Moldoveneşti, desprinse de câteva luni înainte de unire de Imperiul Ţarist. În ziua de 27 martie a anului 1918, când Sfatul Ţării avea pe ordinea de zi chestiunea unirii, parlamentarii au votat în mod democratic ca Basarabia să se alipească Regatului Român, respectând anumite cerinţe impuse de România, printre care se numărau: ducerea la bun sfârşit a reformei agrare, adoptarea unei constituţii democratice, respectarea dreptului la cuvânt, religie, naţionalitate etc. Trebuie să evităm speculaţiile că deputaţilor "li s-au promis pământ" sau că au fost impuşi prin diferite metode să voteze prin "da" la unire. De altfel, cum se face că până şi cei câţiva deputaţi care s-au pronunţat împotriva unirii au fost până la urma ucişi de sovietici în 1940, alături de toţi ceilalţi foşti deputaţi ai Sfatului Ţării? Motivul era simplu: eliminarea oricăror martori ai acelui mare eveniment din 1918. Concluzionăm ferm că suntem acelaşi popor cu fraţii de peste Prut, că nu putem fi altceva decât români. Am să vă amintesc prin ce a spus Alexei Mateevici, autorul versurilor actualului imn al Republicii Moldova: Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, dar facem parte din marele trup al românismului. Sper că măcar imnul vi-l iubiţi, care se referă la limba română, în niciun caz "moldovenească". Numai bine!

Preşedintele Partidului Democrat al Republicii Moldova, Marian Lupu, şi-a expus "părerea" în tribuna parlamentului cu privire la decizia Curţii Consituţionale în legătură cu modificarea sintagmei "limba moldovenească" din aliniatul 1 al articolului 13 din Constituţie în "limba română". Nemulţumit de adevărul ştiinţific, Lupu a propus organizarea unui referendum naţional în care populaţia Republicii Moldova să decidă singură ce limbă vorbeşte, sau mai exact, ce limbă crede că vorbeşte. Sincer vorbind, nu doresc şi nu mi se pare normal ca majoritatea mediocră a acestei ţări să decidă ce limbă vorbesc. Spun majoritatea mediocră pentru că populaţia a fost prostită de ideologia comunistă din "epoca sovietică" şi nu mai puţin de Constituţia votată în 1994 de nişte parlamentari şi mai mediocri. Preocupaţi de o mare de probleme, pe foarte puţini cetăţeni îi interesează ce limbă vorbim, iar pentru 2 lei şi o bucată de pâine ar vota pentru orice limbă inexistentă posibil. Nu degeaba sărăcia e arma principală "a celor de sus", o armă antidemocratică prin care se poate foarte uşor obţine voturi. Un eventual referendum în acest sens ar putea confirma-o, însă să nu mergem prea departe cu ideea, căci nu va exista niciun referendum. Oricum ar fi, parlamentul, corupt şi mediocru cum este, e obligat să modifice articolul 13 al Constituţiei fără dar şi poate. Decizia din 5 decembrie 2013 a Curţii Constituţionale este definitivă şi nu poate fi supus vreunui atac şi niciun referendum din lume nu l-ar scuti pe lup să voteze "noua limbă". Mai mult decât atât, acesta are de ales între limba română şi alegeri anticipate. Chiar sunt curios ce va alege: încă un an de "ţâţa puterii" acceptând decizia Curţii sau alegeri anticipate (pe care comuniştii tare le mai aşteaptă) optând pentru o limbă care nu a fost niciodată demonstrată din punct de vedere ştiinţific. Apropo de ştiinţă, vă mai aduceţi aminte, domnule Lupu, de ce aţi declarat în 2009? Ei, cum aşa? Aţi spus că vorbim limba română, dar v-aţi răzgândit, se pare. Iar acum urlaţi sus şi tare că vorbiţi moldoveneşte. Foarte bine! Demonstraţi asta. Demonstraţi că există această limbă şi nu ne mai vorbiţi despre drepturile omului, căci le cunoaştem foarte bine. Părerea mea în raport cu "dreptul cetăţenilor de a decide ce limbă vorbesc" e ok, însă mi se pare o ruşine naţională ca un referendum să se bazeze pe un fals grosolan apărut în 1924 în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, promovat în partea stângă a Nistrului până în 1940, iar ulterior în ambele părţi ale Nistrului până la căderea Uniunii Sovietice. Ideea e că nu avem dreptul moral de a alege între o limbă existentă (română) şi una inexistentă (moldovenească). Prin declaraţiile dumneavoastră, domnule Lupu, ne demonstraţi că sunteţi un prost. Iar pe noi, chiar nu ne interesează IQ-ul pe care îl aveţi. Aşa că succes!

Urmărind zilele trecute un documentar rusesc de tip comsomolist despre "cine suntem noi, moldovenii" şi "ce legătură (nu) avem cu românii", pot să spun că am rămas grav traumatizat spiritual şi că demnitatea mi-a fost pusă la zid în cel mai barbar şi impertinent mod. Mă întreb cum de şi-au permis nişte neghiobi cu capacităţi de raţiune foarte reduse să facă un film despre mine, declarându-mă moldovean din punct de vedere etnic, pro-rus, şi afirmând că sunt "fratele lor mai mic".  Dar asta nu e tot, neobrăzaţii realizatori ai documentarului au alcătuit propriile teorii prin care spun că războiul din Transnistria din 1992 a fost provocat şi organizat de "forţele secrete de peste Prut", că aceştia au gândit din timp un plan prin care "să atace suveranitatea şi independenţa tinerei republici". Toate acestea în condiţiile în care, cu puţin timp înainte, au spus ca România este una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Bine, şi atunci cum a putut una dintre cele mai sărace ţări din Europa să organizeze un război fratricid? De ce resurse materiale şi umane a dispus ţara în perioada în care trecuse abia trei ani de la căderea regimului lui Ceauşescu? Eu propun să recunoaşteţi că războiul a fost provocat anume de succesorul Imperiului Răului şi că actualul vice-prim-ministru al Federaţiei Ruse, Dmitri Rogozin, a luptat cu arma în mână împotriva românilor dintre Prut şi Nistru. Deci vă rog să lăsaţi adevărul să triumfe şi nu vă mai vindeţi ca curvele pentru nişte bancnote ieftine. E plină Rusia de oameni care caută de mâncare, de alcoolici sau de drogaţi, iar pe voi vă preocupă să rescrieţi istoria altor naţiuni, în timp ce a voastră se află la limita indecenţei (din orice punct de vedere). Încă un aspect important: termenul de român nu a apărut în 1859, cum intenţionează să ne convingă mulţi dintre pseudoistoricii ruşi sau chiar basarabeni. Dacă ai tupeul să crezi asta, meriţi un dicţionar peste faţă: Români: naţiune formată prin contopirea Dacilor cu coloniştii aduşi de Traian (107 d. Cr.) din diferite părţi ale Imperiului Roman şi din care o parte trecu în Mezia (274); de la 255 până la sec. XIII, românii trăiră adăpostiţi în munţi (de aici tăcerea istoricilor în cursul unui mileniu), după care reapar ca state organizate: Muntenia în 1250 și Moldova în 1360. Azi, românii sunt în număr de peste 14 milioane, dintre care 6.684.000 în România şi 3 milioane în Ardeal şi Ungaria, restul mai ales în Basarabia, Bucovina şi Macedonia, iar o rămăşiţă însemnată în Istria. Români se mai află în Serbia (300.000), Bulgaria (65.000), Azia-Mică (5.000) etc. Sursa: www.dexonline.ro Din păcate, încă mai suntem înjosiţi... înjosiţi de o naţiune care se visează stăpână pe întregul univers. Iar noi ce facem? Privim indiferenţi...

O să încep prin a vă arată o imagine de pe iubitul site al moldovenilor - odnoklasniki.ru.

Da dragă, o să ai examene la toate trei şi o să le pici pe toate dacă îţi pierzi timpul pentru nişte statusuri deşarte pe favorita ta reţea de socializare. Uite, tocmai din cauza asta încep să am din ce în ce mai puţină încredere în noua generaţie, care preferă să scrie codat şi cu hieroglife decât să citească o carte atunci când are timp liber. De fapt, despre ce timp liber vorbesc dacă ştiu prea bine că e îngropat prin odnoklasniki, World of Warcraft şi ţâţe goale pe net? Oare pe asemenea oameni se bazează viitorul Republicii Moldova? Categoric NU! Avem nevoie de oameni care să scrie pe facebook, să joace Counter Strike şi să se uite la cururi goale. Bine, glumesc. Nici de asemenea oameni nu avem nevoie. Limba română este o limbă pe cale de dispariţie, care, amestecată cu alte limbi, altă gramatică şi alt lexic, evoluează. Evoluează transformându-se în altceva decât ceea ce strămoşii noştri au apărat cu precădere. Această limbă se va numi altfel, vor fi scrise noi poezii, romane şi nuvele. I se va acorda un altă denumire, mai inteligibilă, mai melodică şi mai "sexy". Va fi studiată la şcoală chiar de către copiii noştri (deşi nu sunt sigur că va mai rămâne vreo instituţie de învătământ până atunci). Rămâne numai să ne întrebăm cum se va numi. Atât de simplu! - Bine mă, dar ce, nu avem voie să scriem aşa pe net? - Aveţi voie, dar aveţi oare nevoie? Şi cum spune o veche vorbă românească: cine din copilărie cu cele mai rele năravuri se deprinde, anevoie de ele se mai desprinde. Aşa şi în cazul nostru: cine pe net învaţă codificat a scrie, anevoie la examen se mai desprinde. Şi întrebarea nu îşi pierde din actualitate: ce facem cu gramatica?