Louchika TĂUT Google Page Rank

 Louchika TĂUT Louchika TĂUT


Un blog despre ecoturism, cultura, traditii si evenimente sociale.
RSS posts

Administratie locala


Comenteaza





Filosofie actoriceasca.
Keanu Reeves a fost si este unul din actorii mei indragiti. Imi plac filmele in care joaca. Are cele mai variate roluri, insa sunt exact ceea ce il reprezinta, intr-un fel sau altul. Este si carismatic. :)Citesc cand am ocazia despre activitatea sa, dar si din gandurile sale despre viata contemporana, despre realitatea care ne inconjoara. Iar ceea ce gandeste si scrie, imi place mult. Mai jos cititi un text scris de actor.

” Nu pot deveni o parte a lumii, în care soții își îmbracă soțiile ca pe niște femei ușuratice, punând în vizor lucrurile care ar trebui să fie prețuite. O lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate și te poți încrede în oameni doar numai atunci când spun” Promit!”.O lume în care femeile nu își doresc copii, iar bărbații nu își doresc o familie. În care fraierii se consideră de succes stând la volanul unui automobil care aparține tătălui său și oricine are un pic de influență încearcă să îți demonstreze că ești un nimeni. În care oamenii pretind cu ipocrizie credința în Dumnezeu, stând cu sticla de alcool în mână, fără a fi cât de puțin devotați religiei lor. În lumea în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este un dezavantaj. În care oamenii au uitat despre iubire, căutând doar cea mai bună opțiune. O lume în care oamenii aruncă toți banii pentru a-și repara mașina la prima zgârietură, fără a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arată atât de patetic, încât doar mașina lor scumpă mai poate să ascundă această realitate. În care tinerii cheltuie pe băutură banii părinților, în cluburi de noapte, strâmbându-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri. În care femeiile și bărbații demult nu se mai deosebesc și toate astea la un loc se numește ”libertatea de alegere”, dar cei care aleg o cale diferită automat sunt niște înapoiați și despoți. Aleg calea mea și păcat că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii la care cel mai mult am sperat … “, Keanu Reeves.

 ...si un articol despre Keanu Reeves, care mi-a bucurat sufletul.

Actorul din Matrix si-a sarbatorit implinirea a 46 de ani singur, la o ceasca de cafea si o prajitura, pe terasa unui restaurant din New York.Singura companie pe care a avut-o actorul a fost cea a unor muncitori si a unui trecator, care in final si-au si facut poze cu acesta, cu telefonul mobil, dupa cum relateaza Daily Mail.Actorul si-a castigat renumele de "Keanu trist", dupa ce instantaneele surprinse de paparazzi l-au infatisat doar singur, mergand pe strazi fara tinta, aparent nefericit, sau mancand solitar cate un sandvis.Originar din Liban, Keanu si mama sa au fost parasiti tata, un geolog, cand viitorul actor nu avea decat 3 ani. Acesta nu si-a mai revazut niciodata tatal, despre care se stie ca a ajuns la inchisoare la un moment dat, pentru trafic de droguri.



sursa: http://www.ziare.com/
Interviu realizat de Mircea Mitrofan.
         Într-o zi îmi scrie un prieten pe facebook dacă accept să facă un interviu cu mine pentru bloggul său. Am fost un pic surprinsă de această întrebare, dar am acceptat fără să stau pe gânduri. (Nici nuştiu de ce nu mi-a dat de gândit :), îmi plăcuse ideea). Răspunzând la întrebările lui Mircea, mi-am răscolit multe amintiri, pe care aproape că nu le mai povestisem nimănui niciodată. Deaceea, mai jos îl voi publica exact cum il puteți vedea și pe bloggul lui Mircea.   Lucia Tăut: „Din discursul lui Grigore Vieru încercam să prind cât mai multe expresii despre natură”24

E cineva care încă nu o știe pe Lucia Tăut?  S-ar putea să nu fie nimeni pentru că televiziunea întotdeauna îți aduce un strop de celebritate. Iar o persoană ca ea, care are emisiune de ani de zile, e imposibil de ratat daca ești pasionat de călătorii. Lucia Tăut este prezentatoarea emisiunii “Natura în Obiectiv” de la postul de televiziune Moldova 1. Un interviu inspirațional și plin de sensibilitate despre televiziune, călătorii, experiențe de viață și vise împlinite.- Cine este Lucia Tăut? Unde și-a petrecut copilăria?M-am născut în raionul Orhei, într-un sat mic la margine de codri – Viprova. Aici s-au născut și au crescut părinții mei, aici m-am născut și am crescut și eu. La vârsta de 15 ani am plecat din sat la studii în Chișinău.- Lucia, când ai început activitatea jurnalistică?Consider că am devenit jurnalistă cu acte în regulă odată cu obținerea diplomei de la facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM. Însă, am început să cunosc acest domeniu de pe băncile liceului. Aveam în clasă câteva colege care erau pasionate de aceste activități jurnalistice: colaborau cu diferite reviste pentru adolescenți, emisiuni radio. Într-o zi de toamnă târzie, am însoțit o prietenă pentru a se înscrie la o astfel de colaborare la un post de radio. Pe atunci îmi doream să fac istorie sau drept. Dar, mergând zi de zi cu prietena mea, Irina, la radio unde realiza o rubrică în cadrul unei emisiuni pentru adolescenți, realizatoarea emisiunii respective, cunoscandu-mă deja, îmi propune să mă implic și eu la o colaborare pentru emisiunea ei. Să transmit în direct evenimentele ce au avut loc în ziua respectivă în cadrul liceului la care învățam. Pot spune că de aici am pornit în lumea jurnalismului. A fost o atracție care mă ține până în prezent._MG_1145

- Când ai fost pentru prima dată în fața camerelor? Ce ai simțit?La facultate, după fiecare an de studiu, trebuia să facem stagiu la instituții media. După primul an trebuia să facem stagiu în presa scrisă, apoi la radio și după anul trei la tv. Eu mi-am dorit întotdeauna să fiu jurnalist de radio. Însă, după anul trei când am ajuns să stau cu microfonul în mână în fața camerei video am simțit că am în față un nou orizont spre care trebuie să tind.Tot ce învățasem până atunci trebuia să pun în practică. De la început nu am avut decât emoții pozitive și controlate. Și asta, pentru  că făceam o asemănare cu radioul, doar că la tv trebuia să îmi expun textul deja fără a fi scris pe foaie și să privesc în obiectivul camerei.  Ca mai apoi să-mi dau seama de responsabilitatea pe care trebuie să o ai atunci când realizezi un interviu și editezi imagini. Emoțiile au început să crească de la un interviu la altul. Îmi era frică de faptul că nu voi putea reda corect mesajul evenimentului/subiectului despre care trebuia să realizez reportajul. Însă, odată cu emoțiile creștea și experiența.- Ce experiență de televiziune te-au marcat?Prima mea experiență de televiziune a fost când am încercat să lansez un proiect despre frumusețe la postul de televiziune EuroTV. După ce avusesem o experiență în departamentul actualități, mi-am dorit totuși să trec la producție. Drumul parcurs până la apariția primei emisiuni tv din viața mea de până atunci, a fost plin de întâmplări și experiențe care m-au călit pentru activitatea mea de mai apoi. Zâmbesc și acum cu drag când îmi aduc aminte de acele timpuri.23

O altă experiență pe care am trăit-o mai intens a fost perioada în care am prezentat emisiunea “Baștina” de la TV Moldova 1. A fost o ocazie în care mi-am încercat puterile și ca prezentator în studio și nu numai. De asemenea, experiența pe care o trăiesc încă de la începutul lansării proiectului tv Terra Vita, actualmente Natura în Obiectiv, îmi marchează personalitatea de la o ediție la alta.La fel, una din cele mai recente experiențe avute în activitatea mea a fost să fac parte din echipa de realizatori ai filmului documentar “Acasa, în Marienfeld”. Un proiect realizat în colaborare cu televiziunea germană Deutsche Welle și TV Moldova 1.  Această experiență a fost, sper, un prim pas în domeniul documentar tv._MG_1196

- Povestește-mi despre emisiunea “Natura în Obiectiv” de la postul de televiziune Moldova 1. Când a apărut emisiunea? Câți oameni sunt în echipă?  Lansarea acestui proiect tv a fost sub denumirea de Terra Vita. Prima ediție a apărut pe 29 decembrie 2005. A fost o emisiune plină de emoție pentru mine, mai ales că unul din subiectele realizate atunci a fost despre jubileul celor 15 ani de activitate de la fondarea Mișcării Ecologiste din Moldova, unde au participat toți ecologiștii pe care aveam să-i cunosc mai târziu. Totodată la acel eveniment a  participat și Grigore Vieru. Iar din discursul său încercam să prind de la el cât mai multe expresii despre natură.riscani 077

Din 2010 denumirea emisiunii a fost schimbată din “Terra Vita” în “Natura in Obiectiv”.  Tematica și scopul proiectului fiind unul și același – reflectarea problemelor de mediu și promovarea locurilor pitorești din țara noastră. Am lansat această emisiune împreună cu regizoarea Carolina Bobeică și cameramanul Vadim Voleanschi, editorii de imagine s-au mai schimbat. Astăzi, lucrez doar cu același cameraman și editorul de imagine Rodica Oprea, doi oameni care își au un rol foarte important în apariția acestei emisiuni. Din echipă mai fac parte: administratorul (cel care are grijă de programarea tehnicii video, de sala de editare, etc.), regizorul de sunet, șoferul – însă, periodic ei sunt schimbați de la o emisiune la alta.- Ce părere ai despre presa de mediu din Republica Moldova?Când am început să fac jurnalism în acest domeniu, în primul rând, am încercat să aflu cine mai scrie despre mediu, ce emisuni, publicații există în R. Moldova. Lucru ce m-a ajutat să reflect, de multe ori, corect anumite  probleme de mediu. Astăzi, de când au apărut mai multe posturi tv comerciale, jurnaliștii care reflectă tematica ecologică, ne fiind specializați, admit foarte multe greșeli. E regretabil că jurnaliștii cu experiență care scriu despre ecologie, turism sunt ignorați de cei începători. Considerându-se primii în reflectarea anumitor locuri turistice sau probleme ecologice.  Desigur, sunt și jurnaliști începători foarte buni și mă bucur cu adevărat pentru succesele lor.c

- Sunt foarte puțini jurnaliști care scriu pe tematică ecologică, turism, mediu în general. De ce nu sunt atrași tinerii de acest gen jurnalistic? Probabil, pentru că suntem prinși într-o societate care este interesată mai mult de politică. O altă cauză poate fi preocuparea pentru popularitate. Cine sunt cei mai recunoscuți reporteri?! Cei care țin pulsul evenimentelor de la Parlament, Guvern, evenimente politice, economice. În R. Moldova problemele de mediu sunt privite ca fiind prea puțin importante spre deosebire de cum sunt văzute în UE. Uneori, am senzația că în țara noastră se dorește a se merge doar în urma trenului.- Cât de primitor este Chișinăul cu lumea lui agitată pentru un ecologist?Pentru locuitorii capitalei ecologiștii sunt prieteni doar în cazul când în apropierea blocului lor le este tăiat un copac care le făcea umbra necesară pentru locuința lor sau când în apropierea parcului unde ei locuiesc li se mai construiește o stație peco. Însă, atunci când ecologiștii trag alarma să nu mai spele mașinele în apele râului Bîc, sau să arunce deșeurile în râulețe sau la întâmplare, ori se opun tăierii plopilor care produc puf la început de vară pentru curățirea aerului de plumb, atunci acestea devin imediat dușmani pentru ei.riscani 047

- Care este locul tău preferat din Moldova?Întotdeauna mi-a plăcut să urc cele mai mari înălțimi. Să stau pe cele mai înalte stânci de unde poți admira cele mai frumoase panorame. De aceea, de multe ori în vacanță, vara, merg la munte și nu la mare. Iar locul prefereat din R. Moldova rămâne a fi stâncile de la Țâpova.- Ai un blog foarte interesant! Scrii despre……călătorii, locuri turistice, oameni interesanți pe care i-am cunoscut în deplasările mele de serviciu. Nu-mi reușește prea des să scriu pe blog, însă nu voi renunța la el, deoarece mai am încă multe de spus (râde).234

- Cum a fost anul 2014 pentru tine, atât din punct de vedere profesional, cât și personal?Anul 2014 pentru mine a fost unul foarte bun, frumos. Am cunoscut mulți oameni de suflet, oameni de la care am avut și voi avea, sper, și în continuare ce învăța de la ei. Am călătorit în trei țări pe care nu le mai vizitasem. Am făcut totalurile proiectelor inițiate cu timp în urmă, și am lansat alte idei pentru care voi lucra pe viitor. Pot spune că a fost cel mai bun an din ultimii cinci ani.- Ce planuri ai pentru 2015?Am planificat în 2014 ca în 2015 să vizitez Asia. Sper să se întâmple cu succes (râde). Îmi doresc să ajung prin adâncurile enigmatice ale României. Studierea scoarței terestre este provocarea mea pentru 2015. Despre alte planuri cred că e prea devreme să le expun…(râde).(118)

- Unde încă nu a ajuns Lucia Tăut?Dacă e să mă refer în perimetrul țării noastre, atunci sunt încă muuulte localități pe care nu le-am vizitat. Dar un lucru ce mă frământă este că nu am traversat peștera “Surprizelor” de la Criuleni. Dacă peștera “Emil Racoviță” de la Criva am vizitat-o de două ori, atunci pe cea de la Criuleni am văzut-o doar la intrare. Nu pot să explic de ce încă nu am făcut acest lucru. Poate că nu îmi transmite acea curiozitate sau provocare care să mă convingă să pătrund în interiorul cavernei.4

- Care este vacanța ideală pentru tine?Pentru mine vacanța ideală este să faci călătorii wild. Să pornești la drum cu minimum programări de confort și cu maximă satisfacție. Să poți să descoperi locuri noi, oameni buni, care să te facă să revii și să tot revii. Să te marcheze emoțional. Vacanța ideală este să trăiești fiecare clipă cu maximă intensitate.33

- În afară de activitatea ta de televiziune, cu ce îți ocupi timpul liber?Îmi place mult să fac trei lucruri: să călătoresc, să citesc și să fotografiez. Mai nou am început să am pasiuni culinare, să gătesc mâncare după rețete noi. Iar toate acestea să fie acompaniate de muzică frumoasă.14

- Unde o vezi pe Lucia Tăut peste 10 ani?Îmi vine greu să răspund la astfel de întrebări… însă, dacă e să visez un pic, ar fi să mă văd producător de filme documentare.- Un mesaj pentru tinerii pasionați de telelviziune!Dacă îți place televiziunea, atunci dă-ți frâu liber imaginației și nu te opri la niciun obstacol! Cu înțelepciune atinge-ți scopurile!Interviu realizat de Mircea MitrofanFoto: Lucia Tăut (Colecție personală)Poate fi găsit și pe www.ecopresa.md
Traseul turistic r.Ocnita, s.Naslavcea – s. Verejeni – Manastirea Calaraseuca
De la intrarea raului Nistru in tara noastra si in tot cursul sau avem locuri ce merita a fi vizitate caci sunt cu adevarat frumoase. Sunt cadre naturale pe care nici nu banuim ca exista, panorame cu inaltimi de peste 200 metri ce ne ofera senzatii greu de uitat. In continuare va descriu doar o mica parte din frumusetea locurilor pe care o puteti vizita.Asadar, traseul nostru a inceput in raionul Ocnita, prin valea rîului Chisarau in preajma satului Naslavcea. Aici, gasim Rezervaţia Peisajeră “La 33 de Vaduri”. O Arie naturală protejată de stat. Se întinde pe o suprafaţă de peste 250 ha, la sud de satul Naslavcea. Intr-o lunca îngustă, la confluența cu rîulețul Chisărău, se înșiră casele satului Naslavcea, apărate de povîrnișuri înalte  și prăpăstioase, ca niște ziduri de cetate. Malurile canionului sunt împădurite. Albia Chisărăului pe alocuri este întretăiată de vaduri, de 33 de vaduri. De aici provine și denumirea rezervației.Mergand pe cursul rauletului ajungi si la primele case ale satului Naslavcea. Sunt case vechi si parasite. Se intelege ca anume din aceste locuri a si pornit intemeierea satului. La aceasta margine a localitatii se afla si “Râpa Carpov Iar”. În aflorimentele malurilor, sunt observate clar straturile de argilita.De la rapa Carpov Iar pornim spre centrul satului unde este amplasat un parc nu prea mare, insa care ofera o panorama deasupra Nistrului impresionanta. De sus raul se vede cum serpuieste printre malurile stancoase oferind o priveliste deosebita.Dupa o cotitura mai accentuata a raului se zareste barajul Novodnevstrovsc. Din cauza barajului si a lacului de acumulare construit mai sus la hotarul cu Ucraina, apa raului care ajunge sa curga pe teritoriul nostru este foarte rece. Cauza fiind ca apa de la suprafata raului este oprita in lacul de acumulare al barajului Novodnevstrovsc, in timp ce cea de la adancimea raului este evacuata in aval. Asa se face ca in acest sector al raului sa nu fie intalnite diferite specii de plante acvatice sau pesti.La câţiva zeci de metri de la r. Nistru si nodul Hidroelectric 2 de la Naslavcea, se afla cândva o carieră, unde mai mult de 20 de ani s-au dobândit şisturi argiloase folosite în materialele de construcţie. Astăzi pe teritoriul fostei cariere putem admira un lac in care se zareste un varf de macara.Aici, a fost o carieră veche unde se dobândeau şisturi argiloase, cu limoniţi, este un material foarte bun care se amestică cu materiale pentru constrzucţii. In urma extragerii acestor materiale,au fost dezvelite orizonturi de ape freatice, adică izvoare subterane, inundand astfel această carieră. Din cauza abundentei apei, o macara  a ramas inecata in mijlocul carierei ce i se poate fi observat doar varful.In urmatoarea zi calatoria noastra in Nordul Moldovei poate continua spre alte destinatii turistice de pe malul r. Nistru. Pe drumul ce duce de la Ocnita spre Otaci este amplasat si satul Verejeni. O localitate care isi margineste tinutul tot cu raul Nistru. Panorama care se vede de la inaltime este de-a dreptul uimitoare. Aici, stanca ce ne ofera imagini deosebite este numita de localnici ”La Chetre”. Lucru ce se datoreaza acelor pietre dezgolite aflate in capul stancii.Formatiunile stancoase de pe malul drept al raului Nistru acoperite cu paduri se intalnesc si in apropierea satelor din cursul fluviului. Multe din ele au si unele legende, istorioare care le fac importante in viata oamenilor din partile locului.Pe traseele ce fac legatura intre localitati sunt amenajate izvoare cu apa foarte rece. De calitatea apelor ce curge din adancurile stancilor este cunoscuta de locuitorii satelor de pe ambele maluri ale Nistrului. Asa intalnim multi ucraineni ce vin dupa apa anume in aceste locuri.La câţiva km în jos pe cursul Nistrului se află mănăstirea Călărăşăuca. Aici, Nistrul face un ocoliş printre stâncile de piatră de la poalele pădurii, formând cel mai frumos loc pentru a face un popas ca să te relaxezi atât fizic, cât şi sufleteşte. Clădirile monumentale formează un careu incomplet, întărit cu pereţi de sprijin, în mijlocul lor se ridică biserica de vară Adormirea Maicii Domnului, ctitoria negustorului Hagi Marcu din Movilău.În curtea mănăstirii se găsesc trei izvoare. Iar la aproximativ 300 de metri de mămăstire, in padure, se află inca trei izvoare, despre care se spune că sunt cu apă tămăduitoare.Un lucru curios vazut in aceasta zona sunt si acele straturi de argile ce pot fi observate sub cursul apei izvoarelor. Manastirea Calaraseuca a trezit de fiecare data curiozitatea de ai cunoaste imprejurimile. Inconjurate de piezaje pitoresti unicale nu te lasa plictisit ori de cate ori ai vizita-o. Mai jos vedeti si poze cu locurile descrise mai sus.













































Moldova EcoEnergetica!
În ultimii ani, tot mai des, ne convingem de necesitatea energiilor alternative în viaţa noastră. Energii termice, electrice obţinute din resurse naturale şi prietenoase mediului. Lucru care a început a fi perceput mai bine de noi moldovenii, când Rusia a ridicat preţul gazelor şi ameninţa cu închiderea robinetului. Ei bine, iată că politicile energetice europene vin cu alternative în acest sens.În MD primile instalaţii de centrale termice pe bază de biocombustibil au început a fi puse la instituţiile sociale, şcoli, grădiniţe, centre de sănătate sau primării. Multe din ele fiind finanţate din bani europeni. Şi asta chiar dacă conducta de gaz natural a ajuns până în localitate sau şi mai mult, având deja o instalaţie pe gaz, au trecut totuşi la una de biocombustibil.

Recent, împreună cu un grup de bloggeri şi jurnalişti, adunaţi de reprezentanţii PNUD Moldova, am vizitat o grădiniţă din satul Calfa, r. Anenii Noi, care se încalzeşte pe bază de biomasă. Nu e prima gradiniţă vizitată de mine, care se încalzeşte cu peleţi sau brichete. Însă, lucru care m-a surprins a fost că, această instituţie din 2008 avea instalată o centrală termică pe bază de gaz, probabil, a fost pusă în contextul politicilor comuniste de atunci, de gazificare a satelor, iar conductele cu gaz, în primul rând ajungeau la instituţiile sociale din localităţi. Iar din 2013, aceasta a renunţat la gazul rusesc şi a trecut la biocombustibilul moldovesnesc. Deobicei, instituţiile care au investit cu 5 ani în urmă într-o centrală termică, deja nu îşi mai doresc să mai treacă printr-o experienţă de implementare de proiect. Aici s-a dorit. În rezultat, economisesc cel puţin 30% din buget, respectiv, banii economisiţi sunt rederecţionaţi spre completarea materialelor didactice pentru copii. Se cumpară rechezite, jucării noi. Totodată, voi menţiona, fără exagerare, că este o grădiniţă foarte bine amenajată exterior, dar mai ales, în interior. Poate fi un bun exemplu pentru mule alte grădiniţe din capitală. Directoarea acestei grădiniţe este Natalia Grigoraş. Iar trecerea de la încălzirea pe bază de gaze la biomasă a fost posibilă cu suportul financiar al Proiectului UE-PNUD „Energie și Biomasă” în Moldova. 

De la Calfa, înapoi spre Chişinău. 





Următorul punct din programul nostru era să vizităm cel mai mare parc fotovoltaic din ţara noastră. Deşi, am trecut de atâtea ori pe lângă el, nu am bănuit că anume la acea margine de oraş este şi cel mai mare parc fotovoltaic de la noi. Panourile fotovoltaice se întind pe o suprafată de două mii de metri2.

Arată foarte frumos şi interesant mai ales pentru cei care mai rar avem ocazia să vedem astfel de parcuri. Capacitatea parcului este de 350 kW/h. energie care este direcţionată în sistemul naţional de electricitate. Co-proprietar al acestui parc fotovoltaic este un om de afaceri din Franţa, Franck Le Borgne. Cu zâmbetul pe faţă, omul ne-a povestit cât de convenabil este să optăm pentru astfel de energii.

Aşezarea R. Moldova ne permite să captăm energia solară în mai multe luni ale anului. Iar într-un studiu se spune că pământul primeşte, în permanenţă, mai multă energie de la Soare, în doar o oră, decât foloseşte populaţia lumii într-un an. “Cadoul” oferit de Soare poate fi recoltat doar în timpul zilei, iar energia ar trebui să fie depozitată pentru a fi utilizată în timpul orelor de noapte, la care se adaugă şi cerinţa de a distribui energia pe distanţe mari acolo unde este nevoie. Deaceea, energia captată de acest parc este vanduta la Gas Natural Fenosa cu un preț de 1,92 lei pentru un kW, ne-a afirmat proprietarul.Pe de alta parte, legislaţia în acest sector nu este redresată, astfel cei care livrează energie electrică obţinută de la panourile fotovoltaice şi o transmit în reţeaua naţională, nu primesc, deocamdată, nici o recompensă. Deşi, Ministerul Economiei a anunţat că această problemă va fi soluţionată în prima jumătate a anului 2014.



Ultima destinaţie pusă pe agenda zilei de organizatori a fost vizitarea unei locuinţe care are un sistem de încalzire geotermală. Într-cât pentru mine a fost ceva nou să văd un sistem de încălzire geotermală, aşa că am dat pe google să văd ce ar însemna această. Definiţia şi explicaţia acestei energii alternative este următoarea: Energia geotermică face parte din clasa energiilor regenerabile (verzi) și prezintă căldura care provine din interiorul Pământului (prin roci și fluide subterane);se obține prin captarea apei fierbinți și a aburilor din zonele cu activitate vulcanică și tectonică sau a căldurii subpământene. Poate fi folosită pentru încălzire (a locuinței, a apei), dar și pentru producerea curentului electric. 

Cât este de economic pentru o lucuinţă cu o suprafaţă de 400 m  având instalat un sistem de încălzire geotermal ne-a demonstrat-o Sergiu Cocârlă din Chişinău. Acesta, după terminarea studiilor de inginerie în România, a hotărât să-şi aplice cunoştinţele în practică. Construindu-şi o locuinţă, a gândint în perspectivă, şi şi-a proiectat un sistem de încălzire a casei care să-i aducă nu doar un confort termic atât iarna cât şi vara, dar şi economic. Deşi, atunci când şi-a costruit locuinţa, în 2006, toate aparatele şi instalarea sistemului geotermal l-a costat destul de mult, 18 mii euro, acum îi este justificat efortul. Cheltuielele pentru încălzirea locuinţei, astăzi, ajung până la 1500 lei lunar. Iar în casă se mentin 20-23 C. Tot sistemul este automatizat. Prin apăsarea a unui buton, casa, iarna este încălzită, iar vara răcorită.  Stăpânul ne-a menţionat că efortul a fost foarte mare şi cu risc. Întru-cât pe atunci nu era cunoscut acest domeniu şi nu existau nici proiecte după care să se conducă. Astfel, a trebuit să-şi facă singur toate calculele fizice şi matematice ca într-un final să fie reuşit.

Mecanismul pentru încălzire este format din 24 de fântâni forate la o adâncime de 30 m (roca tectonică nu i-a permis mai mult) de la care pornesc un sistem de țevi îngropate prin care curge apa, o pompă de căldură. Astfel, iarna, apa absoarbe energia din pământ și o duce în locuință, căldura fiind concentrată către pompe și distribuită în interior, la o temperatură mai ridicată. Vara, procesul este inversat - excesul de căldură din locuință este extras cu pompa și dispersat i pământ (sau, acest exces poate încălzi apa menajeră).Procedura scuteşte locuitorii casei de efectele nedorite ale aerului condiţionat, pentru că realizează controlul climatului de interior prin extragerea căldurii din locuinţă, nu prin introducerea de aer rece. Un avantaj al sistemelor geotermale de încălzire este lipsa de periculozitate - nu există ris de incendii, nu emană gaze toxice, nu există combustie chimică; instalaţia este silenţioasă, întreţinerea nu este costisitoare.







Toate aceste trei exemple expuse mai sus sunt proiecte de succes în utilizarea surselor de energie regenerabilă și eficiență energetică în cadrul evenimentelor ce fac parte din ediția 2014 a competiției naționale Moldova Eco-Energetică.Proiectul Energie şi Biomasă în Moldova este un proiect de 4 ani, implementat în 2011-2014. Bugetul total al proiectului este de 14.56 milioane Euro, bani acordaţi de UE (14 mil Euro) şi PNUD Moldova (560.000 euro). Mai multe informații despre biomasă, sfaturi utile despre calitatea brechetelor si a peleților le puteți găsi pe siteul Proiectului Energie și Biomasă http://www.biomasa.md/project-background-ro/
Calatorii prin sudul Portugaliei. Visita in orasul Olhao.
De multi ani, se tot vorbeste ca sunt foarte multi basarabeni care de zeci de ani muncesc in Portugalia. Am si multi cunoscuti, prieteni, ba chiar si rude care locuiesc in diferite zone ale acestei tari. Dar nu prea cunosteam de ce anume au ramas sa locuiasca/muncesca in Portugalia, mai ales dupa acel val de criza din Europa, cand multi concetateni de-ai nostri ziceau ca au ramas fara un loc de munca.Nu cunosteam prea multe despre aceasta tara, dar nici nu prea imi dadeam interesul. Acum, insa, inteleg ca, totusi, poate fi o destinatie foarte buna pentru ati petrece vacanta, timpul liber, dar sa si traiesti. (Nustiu daca sa si muncesti :), ) si asta pentru ca, odata ajunsa in vizita in Portugalia, am descoperit un popor foarte pozitiv, amabil. Energetic, te incurajeaza sa-ti pastrezi calmul.In continuare voi povesti despe localitatile/orasele pe care am reusit sa le vizitez.Orasul Olhao. Aflat in sudul Portugaliei, este o localitate cu strazi foarte inguste, pavate cu piatra, cladirile mai vechi sau mai noi de culoare alba, nu prea inalte si care iti transmite, parca, o stare de prietenie. Primul lucru ce m-a impresionat a fost zona din care apa oceanului s-a dus depaaaarte de tarm. Un reflux atat de mare are loc deobicei cand e luna plina. Oamenii strangeau fructele de mare ramase in urma apei. Am mers in acest oras sa vad o piata de peste apreciata mult de locuitorii din zona, in special cei care se pricep bine la gatitul bucatelor din peste. Ca sa cumperi peste trebuie sa fii pe loc dez-de-dimineata, caci se vinde atat de repede, incat la acteva ore mai tarziu nu mai poti gasi prea mare varietate de specii de peste. Intrucat am ajuns mai tarziu, fructele de mare nu mai erau, erau doar cateva specii de pesti pe care ii vedeam prima data in viata mea, dar sa mai stiu cum se gatesc sau cum se numesc :). Am mai aflat ca sunt foarte multe secrete pe care trebuie sa le cunosti atunci cand mergi sa cumperi peste. Totodata am fost atentionata sa am grija de geanta, sa o tin in fata caci sunt si multi tigani (din Romania) care te buznaresc (moment cam neplacut).Despre locuitorii orasului se spune ca sunt foarte amabili, locuiesc in buna intelegere cu turistii care trec prin preajma. Te pot servi cu un pahar de vin sau o bacata de carne in cazul in care treci pe langa ei cand se odihnesc in fata locuinetei lor. (probabil e unica asemanare cu moldovenii :D ).Tot aici, poti comanda taxi nu doar pe uscat, ci si pe apa. In cazul in care ai ramas pe o insula (sunt trei insule in preajma: Armona, Culatra si Farol) si ai ratat Nava " de ruta", atunci poti suna la o agentie de taxi-maritim si vin dupa tine. Mi s-a parut interesant :).Mai jos cateva imagini cu orasul Olhao.































Vizita în Republica Belarus (partea I)
Pentru mine Republica Belarus nu a prezentat niciodata o atracție turstică. Pur și simplu nu mă interesa această țară. Insă,odata ce am ajuns la aeroportul Minsk 2, curiozitatea se trezea. În avion am stat alaturi de un baiat care venea pentru a adoua oară în Minsk și îmi povestise că orașul își păstrase din specificul sovietic la amenajare, dar este curat. Sunt binevoitori, însă pentru că avea la mâină legată o fundiță cu drapelul Uniunii Europene, la vamă a fost percheziționat timp îndelungat. Deci, politica e clară. Să fim pro Rusia și nimic cu UE! În plus, ne-a mai menționat că liberatatea presei e departe de a fi liberă. Urmează să mă conving de cele spuse, în următoare zile.Am ajuns în aeroport. E mult mai mare decat al nostru de la Chisinău și mult mai bine arată. Cu toate acestea, pasagerii eram doar noi, cei care venisem cu avionul din Kiev. Postul vamal l-am trecut relativ repede, cu exceptia unui coleg care a fost reținut mai mult timp, cică avea foarte multe ștampile puse de vama ucraineană și l-a căutat, probabil, prin toate listele posibile să nu fie suspectat de ceva :). Ei bine, odată ce am ieșit din aeroport, am început să fac cunoștință cu Belarus. Într-adevăr, totul în jur era curat și frumos amenajat. Iarba verde și tunsă peste tot, lucru ce il văzusem și în Lituania. (Din păcate, este ceea ce lipsește la noi.)Am mers intr-un sătuc aflat la 2 km de aeroport și 25 km de Minsk. Familia la care ne-am cazat e foarte drăguță.Am fost făcuți cunoscuți cu toată gopsodăria și despre ce ”reguli” trebuie să respectăm.



In curte au un caine mare, negru, deși nu cunosc cum se numește această rasă, m-am bucurat enorm să vad acel câine pentru că, în copilărie, în curtea noastră avusem exact așa câini. Fapt ce mi-a trezit multe amintiri :).Cât despre sat, ni s-a spus că ar fi bine să nu ne vadă localnicii că fotografiem casele sau chiar pe ei. Nu le place. Așa că am reusit să prind câteva poze cu telefonul mobil.De jur imprejur este padure de cedru. Aerul iti taie resperața la cât de curat și proaspă este. La poalele cedrilor cresc ferigi foarte mari, poți găsi și fragi deja copți, pe alocuri sunt și mure. Drumurile din sat nu sunt asfaltate, dar bune și asta, chiar dacă plouă destul de des. Probabil, din cauză că sunt cu nisip, nu se face glod, apa scurgându-se în sol.Seara, după o plimbare frumoasă făcută prin împrejurimi, am încheiat-o privind meciul dintre Spania și Australia ce s-a încheiat cu 2-0.













Oameni care există.
Este bine cunoscut faptul că în țara noastră multe sate sunt pe cale de a nu mai exista. Oamenii fie că au plecat peste hotare, fie că s-au mutat în alte localități mai dezvoltate. Astfel, satele bătrânești încet-încet dispar. Recent, am fost într-un astfel de sat din r. Fălești. O localitate veche, de pe timpul lui Ștefan cel Mare, în care au rămas să mai locuiască doar câteva familii și câțiva bătrâni singuratici.Aici am cunoscut o familie. Un tată cu trei copii. Doi băieței de 11 și respectiv 5, și o fetiță de 9 ani. Cei mai măricei merg la școală, mezinul la grădiniță.Pe băiatul mai mare, Costică, l-am întâlnit pe drum. Drumul pe care mergeam spre satul din deal. Copilul venea de la școală. Avea un mers iute. Văzându-l atât de grăbit și zâmbăreț am intrat în discuție cu el. Timid, dar cu zâmbetul pe buze, îmi răspundea la toate întrebările. Conversația avută cu el mi-a trezit curiozitatea să-i cunosc și pe frații lui. Așa ne-am pomenit și în ograda lor.Atâta tristețe mi-au provocat în suflet când i-am cunoscut, de mă pomenesc tot mai des cu gândul la ei. De ce? Pentru că locuiesc într-un sat în care doar ei sunt copii. În rest sunt doar adulți și vârstnici.Mama i-a părăsit pe când cel mic avea 9 luni. I-a lăsat pentru o viață mai desfrânată, împreună cu fiica mai mare. Asistentul social mi-a povestit că, într-o vară, mama copiilor venise acasă. Bărbatul o primise. Insă, aceasta, avea alte intenții decât de ași crește copiii. Să le vândă ce mai aveau prin gospodărie și, iar să plece. Nu i-a reușit.  ...un astfel de om nu poate fi numit sănătos. Nici animalele nu-și leapădă puiii! :(O mângâiere, copiii o primesc de la bunicii care locuiesc în apropiere. (Sunt părinții tatălui.)Tatăl copiilor spune că nu prea au nevie de ceva anume. Factura la lumină e plătită fără întârziere, de mâncare au, copii merg la școală. În jurul casei am zărit un purcel, câteva găini, bărbatul a zis că mai au o vacă și un cal. Așa se pot descurca. În zilele în care a fost ger și ninsori mari, copii au fost duși la școală cu sania, de tatăl lor. În unele zile se duc singurei, pe jos. Au de mers cam doi km de drum de țară care trece pe lângă o pădure. Deși, când am parcurs eu acest drum mi s-a părut mult mai lung și chiar anevoios. La școală copii învață, și nu rău. Au note de 7-8.După ce îi părăsise mama, tatălui i s-a propus să-și dea copiii la o instituție specializată. A refuzat. A ținut să-și crească singur copiii ACASĂ.Pe prispa casei lor stătea un ursuleț vechi. Se pare că cel mic îl lăsase acolo. Am rugat fetița să-l ridice. Băiatul mai mare auzi și trase repede o fugă în casă și adusese două jucării mai noi, curate. Să-mi arate că ei au și jucării bune.Nu am îndrăznit să intru în casă. Era clar ce puteam vedea. Le zâmbeam, dar în sinea mea plângeam.Sper că voi mai avea ocazia să trec pe la ei, să-i bucur cu un minim necesar.PS. Nu am menționat denumirea satului, pentru că astfel de cazuri există, aproape, în orice localitate din țara noastră. E suficient doar să mergi pe drumurile satelor și să intri în discuție cu oamenii.Trist.







Frumuseţe imperială!
Cele mai vizitate orașe ale Europei sunt cele vechi, în care s-a scris istorie. O istorie studiată de o lume întreagă. Printre aceste "centre istorice" este inclusă și capitala Austriei, Viena. Un oraş care impresionează... și de sus, înainte de a ateriza la aeroportul vienez. Dacă dai pe google ”Viena”să cunoşti ceva din istoria oraşului, în caz că ai mai uitat din cele învățate la orele de istorie, atunci numărul site-urilor care deţin informaţii despre Viena, sunt cât frunză și iarbă. Acest fapt demonstrează că este oraşul care se bucură de un număr foarte mare de turişti.La sfârșitul anului 2013, UNDP a organizat o vizită de studiu pentru un grup de jurnaliști din MD în Austria, din grupul respectiv am făcut parte și eu. Timp de o săptămână am vizitat mai multe localități din Austria de Jos. Astfel am reuşit să cunosc nu doar țara, dar și oamenii care locuiesc în ea.Chibzuiți în tot ceea ce fac, cu un temperament calm și calculat, pe alocuri cu simțul umorului, iar ceea ce este de apreciat, în multe cazuri, nu întotdeauna poți recunoaşte din start cine este șeful și cine e subalternul. Modești.Serile mă plimbam prin Viena plină de lumințe. Până pe la orele 21:00 străzile erau străbătute de foarte multă lume, mai mulți turiști, mai puțini localnici. Era foarte simplu să observi cine din glota de oameni erau băștinașii Vienei - respectau cu strictețe regulile de circulație şi nu numai. Pe la ora 22:00 nu mai vedeai decât câțiva turiști rătăciți pe străzi. Nici dimineaţa  devreme nu prea puteai vedea multă lume. Forfota orașului începea abea pe la 9:30-10:00.De această dată nu am reușit să vizitez muzee, dar a fost suficient să merg pe străzile orașului vechi și să simt importanța istorică, de la arhitectura impresionantă a clădirilor până la trăsurile trase de cai ce se plimbau pe aleile pavate.Ar fi multe de spus despre Austria cu orasele și locuitorii ei, dar o singură imagine ar înlocui multe cuvinte, deaceea postez mai jos şi câteva poze.











































Guvernul Austriei de Jos - or. St. Polten

















































Andrei Popov, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al RM în Austria.  I-am adus din MD o sticlă de vin CRESCENDO.  









Descopera Bucovina in imagini!
Excursia pe care am facut-o impreuna cu echipa de bloggeri in Nordul Bucovinei la mijlocul lui noiembrie am descris-o anterior aici pe blog, dar si in postarile facute pe facebook in perioada respectiva.Insa, pe langa pozele facute in locurile vizitate, am inregistrat si cateva imagini video.Mai jos aveti linkul unde le puteti viziona!
Cu drag de Bucovina de la izvoarele Prutului!
Iarna, multă lume din R. Moldova pleacă în vacanţă la munte, în Carpații Bucovinei, și anume, la Bukovel. Este mai simplu să mergi într-aclo, pentru că nu ai nevoie de viză :). Eu nu fusesem niciodată la Bukovel. În acest sfârșit de toamnă am ajuns.După cum vă spuneam în articolul anterior, împreună cu alţi bloggeri am vizitat Cetatea Hotin şi oraşul Cernăuţi, după care am pornit spre pensiunea la care eram aşteptaţi să ne cazăm.Am ajuns când se lăsase întunericul nopţii, iar pe drum nu mai era posibil de observat borţile de pe drum. Doar le simţeam. Urât.

În curtea pensiunii am fost impresionată de două lucruri. Primul a fost salutul  care a sunat româneşte ”Bine aţi venit la Villa Dor!”, fapt ce mi-a mângâiat auzul foarte plăcut, apoi, am observat la poartă sus fâlfâind uşor trei steaguri: al Ucrainei, al Europei şi ...tricolorul nostru! Foate frumos! :)Villa Dor este o pensiune aflată aproape pe vîrf de munte în localitatea Polyaniţa, aflată cam la doi km de muntele Bukovel. Gazda, Galina Rotaru, este foarte primitoare, mereu cu zâmbet pe față şi îți vorbește în limba română, ceea ce te face să te simți la tine în țară.

Pe un teren cam de jumătate de ha sunt construite două căsuțe pentru cazare. Este și o căsuță mai mică, numită ”Casa Babei”. Acolo se coc la cuptor tradiționalele bucate moldovenești: sărmăluțe, plăcinte, cărniță, pâine și multe alte bunătățuri. Tot în această căsuţă sunt multe obiecte vechi, tradiționale.Dimineaţa când ne trezeam admiram o panoramă de toată frumuseţea! Crestele munţilor acoperite de negura deasă, străbătută pe unele orizonturi de câteva raze solare, te făcea să te simţi undeva la înălţimea cerului.

Una din excursiile făcute în acea zonă a fost pe muntele Bukovel. Altitudinea la care am urcat cu telescaune a fost în jur de 1400 de metri. De sus, se văd munţii din apropiere pe care se construiesc pensiuni, hotele, fapt ce duce la o defrișare masivă a pădurilor de conifere.

Pe la poalele muntelui Bukovel trece Pruteţul care se revarsă apoi în Prut.

Din această zonă a Bucovinei izvorăşte şi râul Prut. De pe teritoriul Parcului Natural Carpatic încep a bolborosi cele trei izvoare ale râului. Coborându-şi apele la vale de pe muntele Hoverla, în calea sa, Prutul, formează mai multe cascade. Natura, acolo, este spectaculoasă: coloarea intensă de verde crud al covorului de iarbă şi rădăcinele arborilor a căror vârfuri sunt departe de gălăgia apei.Natura de pe malurile râului din această regiune este sălbatică, întru-cât e Parc Național Natural, iar acest lucru nu permite să se facă lucrări sanitare sau de îngrijire a pădurii. Astfel, poţi vedea tulpinele drepte ale cedrilor căzute la pământ creând un decor deosebit.E o zonă frumoasă care te inspiră, te relaxează, te duce departe de problemele cotidiene. Este locul care nu poate fi descris uşor prin cuvinte...









Câteva zile petrecute la Villa Dor au darul de a te rupe complet de lumea reală. Liniştea e deplină, aerul curat şi tăios, de munte. La sfârşit, plecarea te face nostalgic şi trist; îţi propui să revii cât mai repede şi te consolezi cu imaginile fotografiate pe retină, pe care nimic nu le poate şterge vreodată.PS. Mai multe despre Villa Dor aflaţi aici: http://www.villa-dor.info/index.php/en/ 





Hotin și Cernăuți - bijuterii pierdute de neam!
Mie întotdeauna mi-a plăcut zona Bucovinei, fie cea din actuala Românie, fie cea furată (de turci, apoi de ruși, de comuniștii sovietici, iar în final de ucraineni).  Iar când am fost întrebată de patriarhul bloggerilor din MD, Eugen Luchianiuc, dacă doresc să merg la Bukovel, timp de 12 ore am făcut tot imposibilul în posibil numai ca să pot zice: MERG! Pentru o așa călătorie merită să muncești douăsprezece ore și în zile de odihnă. :) Căci Bucovina este o zonă cu un colorit aparte de care nu mă pot sătura.

Înainte de răsăritul soarelui, într-o zi de noiembrie, am pornit la drum spre Bucovina.Primul punct al destinației noastre a fost Cetatea Hotin. Eram pentru a doua oară la această cetate și de fiecare dată am simțit acel spirit al neamului românesc. Căci, aici au trăit secole la rând străbunii neamului nostru. Timp de 350 de ani această cetate a aparținut de Principatul Moldovei. Era prima din cele patru cetăți aflate la hotarul țării (Hotin, Soroca. Tighina și Cetatea Albă). Aici, piesajele sunt extraordinare, chiar și în tomană tîrzie și mohorâtă. Odată ce treci poarta fortăreței, dacă ești atent la detalii, poți vedea pietre pe care sunt scrise cuvinte în grafie latină...În față se deschide o panoramă, parcă, enigmatică.



Un drum pavat, de sus, duce spre cetate. Trece pe langă niste ruine, apoi pe lângă o biserică și ... te pomenești în fața zidului imens.În interiorul cetăţii sunt restaurate toate edificiile de altădată - m-a impresionat fântâna foarte mare, beciurile în care se păstrează câteva obiecte vechi, turnurile. Deși, arătau ca noi din cauza restaurării, oricum ești cuprins de trecutul istoric.





La ieșire din cetate, am urcat pe zidul ce are priveliștea spre rîul Nistru. Acolo, sus, îți vine să îți întinzi aripile și să zbori.Foarte frumos!

De la cetate, am pornit spre orașul Cernăuți.

Poreclit și ”Mica Vienă”, Cernăuțiul e plin de frumuseţi naturale și arhitecturale. Multe monumente și parcuri din secolul 19 se mai păstrează și astăzi. Am vizitat strada pietonală, e în centrul orașului vechi. Un loc unde sunt păstrate toate clădirile așa cum erau pe timpuri, iar din cele care au fost restaurate au fost lăsate la vedre fragmente din picturile sau ornamentele mai speciale,  ele fiind drept dovată și în vechimea blocului.







În comparație cu Chișinăul, care nu mai are aproape nici o clădire veche păstrată sută la sută, în Cernăuțitimpul, parcă, s-a oprit pe loc.Pentru a cunoaşte acest oraș ai nevoie de cel puțin 2-3 zile, pe când noi am reușit să-l vizităm doar câteva ore.Cu toate acestea, acea bijuterie a orașului, Universitatea faimoasă din Cernăuți, am văzut-o.Am rămas de-a dreptul cu gura căscată la cât de impresionantă este.Această Universitate a fost înființată pe 4 octombrie 1875, prin decret împărătesc, de către Franz Josef, împăratul Austro-Ungariei. A fost zidită pe locul vechiului Seminar Teologic Liceal Ortodox.De această Universitate țin mai multe nume românești de seamă, printre care: Mihai Eminescu, Gala Galaction, Ciprian Porumbescu și alții.   



Pentru că nu rămăsese mult până la întunericul nopții, am trecut și pe la monumentul lui Mihai Eminescu. Cred că este cel mai frumos monument al lui Eminescu pe care l-am putut vedea până acum.









Am fost în Cernăuți câteva ore în prima zi a călătoriei noastre și mai puțin de două ore în ultima zi, la întoarcere spre Chișinău. Prea puțin timp pentru atâta frumusețe.Le mulțumesc mult pentru această frumoasă călătorie: Eugen Luchianiuc, Sergiu Gavriliță, Galina Rotaru și tuturor bloggerilor și fotografilor alături de care am petrecut 4 zile frumoase de vacanță!
A treia zi din ”Redescoperă Moldova. Drumul Vinului.”
În a treia zi din ”Redescoperă Moldova. Drumul Vinului”, am pornit spre sudul țării. Acolo sunt concentrate cele mai multe fabrici de vin. În ziua respectiva am vizitat patru la număr. Prima fabrica la care ne-am oprit a fost Sălcuța. Despre Sălcuța știam doar că este producătoare de butași de viță de vie după o tehnologie franceză, ceva nou pentru pepenierele din țara noastră. Nu știam, însă, că produce și vinuri.

În ziua respectivă proprietarul fabricii, Eugen Pâslaru, se afla într-o deplasare la Moscova, așa că ne-a întâlnit feciorul său, Sergiu Pâslaru.

Excursia la Sălcuța a pornit de la podgorii. Acolo o combină strângea bobițele strugurilor de pe lăstarii viței-de-vie. In altă zonă se vedeau oamenii culegând strugurii.În timp ce gazda povestea despre activitatea angajaților din această ramură, câțiva bloggeri am urcat in combină și am făcut o tură privind cum are loc procesul de ”culegere” a bobițelor de mașina gigantă. A fost interesant.

Din vii, am ajuns la fabrică. Aici, dl. Sergiu, impreună cu încă câțiva angajați, ne-a explicat cum are loc tot procesul tehnologic de fabricare a vinului lor.Sălcuța se axează mai mult pe producerea vinului alb. Cererea pe piață ar fi mai mare anume la vinul alb, zic ei. Anul acesta vor produce 50.000 decalitri de vin alb si doar 20.000 decalitri de vin roșu, merlot. Nu produc vin spumant.

Printre discuții s-a mentionat faptul că, în țara noastră, puține fabrici de vin din perioada sovietică respectau tehnologia de produce a vinului cum scrie cartea.A urmat degustarea. Cel mai mult mi-a plăcut vinul care încă nu l-au scos pe piață. Va fi un vin alb demisec cu o aromă și un gust care te face să nu lași paharul plin din mână. Cum se va numi și din ce soiuri de struguri este obținut ne vor spune în luna februarie 2014.

De la Sălcuța am pornit spre Bravo Wine. Aceasta va fi o nouă cramă din zona Purcari care va produce vinuri după tehnologiile și cerințele europene sută la sută.

In timp ce oamenii culegeau strugurii din via tânără, noi am avut ocazia să asistăm la primele săpături pentru temelia viitoarei fabrici de vin.Aici, peste un an de zile vom putea vedea și cladirea Cramei Purcari care presupune atât fabrica propriu-zisă, cât și un loc de popas frumos amenajat.



Următoatea noastra destinație a fost Fabrica de vin EtCetera, din Crocmaz, r. Ștefan Vodă. Este o vinărie tânără, dar cu perspective mari. Întrucât, este o afacere de familie, interesul de a produce vin de calitate este comun.

EtCetera a fost fondată de feciorii familei Luchianov, Alexandru și Igor, cei care ne-au și întâlnit cu zâmbetul pe față. După cateva vorbe de bun-venit, gazda ne-a condus spre incaperea unde se aflau rezervoarele din inox pline cu vin. De acolo am pornit și degustarea. Proprietarii EtCeterei optează doar pentru vinul din segmentul Premium, unde prețul unei sticle pornește de la 10 euro.



Nu produc cantități mari de vin, pentru că pun accent pe calitate. Acest fapt este confirmat si de medaliile obținute la concursurile vinificatorilor de peste hotare.Ceea ce m-a impresionat la această fabrică este faptul că, m-a făcut să mă simt ca intr-o familie-etalon de vinificatori italieni, familie pentru care podgoriile și producerea vinului de calitate sunt o bogăție care vine din generație in generație, specifică parcă italienilor. Pe cand familia Luchianov a pornit aceasta afacere de nici zece ani.

Seara am mers spre Vinăria Purcari.Atunci cand pronunți denumirea acestei vinării, mai ales în prezența unui străin, te face să simți mândru, căci e vinul care se produce în țara ta, în Moldova. Este una din puținele fabrici care a cucerit cei mai mulți consumatori peste hotare. Despre ea am putea povesti multe, dar mă voi axa, in special, pe ceea ce m-a impresionat mai mult. Primul lucru a fost amplasarea podgoriilor vinăriii Purcari. Dl. Aurel, un veteran al acestei fabrici zicea că, viile Purcari sunt astfel amplasate incît din orice zonă a lor te-ai afla poti vedea Nistrul. Altfel spus, viile sunt amplaste pe colinele ”din fața soarelui”.

De le podgorii, inpoi la fabrică. Aici, coproprietarul vinăriei, dl. Victor Bostan, ne-a făcut excursia prin tot procesul tehnologic de producere a vinului. Totul modernizat. Tehnologii de ultimă generație.



Am văzut și beciul vinăriei Purcari. Acolo sute de baricuri erau puse pentru maturarea vinului, și astea nu erau toate, în curand această sală se va umple cu baricuri pline cu vin.

Beciurile vinăriei Purcari au fost construite in 1827 și renovate pe parcursul anilor. Acestea au fost săptate în forma unei cruci. În prima galerie sunt depozitate baricuri. La o distanță de două treimi de la intrare, în părți vezi două alei subterane inguste, pline cu sticle. Multe din aceste sticle sunt cu vin din anii 80.



Excursia s-a incheiat cu degustarea vinurilor celebre de Purcari. Unul mai gustos ca altul. Surpriza serei a fost să gustăm vin din lotul de sticle care au fost imbuteliate în 1984, vin care a fost ales pentru a fi servita și regina Angliei la o ceremonie a sa ( nu tin minte care anime :-) ).Odată aflat pe teritoriul acestei fabrici-castel, ești cuprins de legende și tradiții aduse din trecut.

Frumos și impresionant - vinăria Purcari.Parteneri:Bemol, Unibank, CEED II , Moldova Wine Day, Chateau Vartely și Purcari.Perteneri media: VIP Magazin și Altitudine
Daca se dorește, se poate! - Drumul Vinului a II-a zi.
După un mic dejun luat la restaurantul de la Chateau Vartely, am pornit pe drumul vinului spre o altă fabrică de vin. Asconi Winery. Se află în apropierea satului Puhoi, r. Ialoveni. Este o fabrică de vin fondată in 1994. Iar denumirea i-a fost alcătuită din inițialele de la numele fondatorilor.

Excursia am pornit-o de la  zdrobitoarele imense. Erau gata să primească strugurii in ele pentru a le mistui.



Am văzut și vasele mari de 60.000 de decalitri. Toate din inox. Ne-a explicat cum se păstrează vinul în ele, cum se spală, etc. Apoi am trecut la imbutelierea vinului in sticle. Au o line de imbuteliere cu o capacitate de până la 8 mii de sticle/oră, insă este exploatată pană la 70-80 la sută.Următorul punct a fost laboratorul. Aici lucrează și oenologul care ne-a făcut această excursie, Arcadie Popușoi. Un specialist de nota zece.Aici am vazut cum se face analiza vinului la un aparat ce costă in jur de 100 mii dolari.

O mașină ce le oferă date exacte despre componența vinului.De la Arcadie am aflat că, această fabrică, din 2006 nu își are principala piață de desfacere in Rusia, dar in Cehia. Până la 70 la sută din vinuri sunt exportate anume in această țară.Deci, se poate și fără piața din Rusia!Vinurile Asconi mai pot fi întâlnite si in magazinele din țările Africii Centrale, China și Anglia. In Rusia vând vin doar dacă primesc cereri de la ei.

Intr-un alt depozit erau baricurile din lemn de stejar cumpărate de la unguri. Pe acestea le vor folos pana la 6 ani. Apoi le vor vinde oamenilor din sate. Caci, la fabrici pentru care calitatea vinului este strict necesară, vinul se păstrează in baricuri doar câțiva ani.



Când vorbeam despre preferințele consumatorilor din țările în care exportă vinul, Arcadie a povestit că fiecare țară are tendințele ei. De exemplu cehii preferă vinurile demidulci, iar englezii cele seci, pe cand rușii pe cele ieftine.Ultimul punct a fost degustarea. Am degustat 8 vinuri de la Asconi, si două de la Berhord, care se aflau in acelasi depozit cu cele de la Asconi.



Vinuri foarte gustoase. Fiecare cu aroma si gustul lui.Cel care mi-a rămas in me morie este este Shardone din 2013 si Merlo 2009.Degustrarea s-a incheiat cu Cabernet din 2005. Un vin de colecție. Au fost 40 mii de sticle de 0,75 l.

În după amiaza zilei am fost la Scoala Profesională din Nisporeni. Aici, Ion Luca, proprietarul vinotecii ”Carpe Diem” din Chisinau, este si managerul de proiect ce are drept scop pregătirea tinerilor specialiști in producerea vinului. De la prelucrarea solului in care sunt plantați butașii de viță de vie, până la etichetarea sticlelor. Este un proiect susținut de Guvernul Austriei.

Ion Luca, este omul care iți poate povesti ore intregi despre producerea vinurilor. Fapt pentru care ii mulțumim că ne-a oferit informații despre cum să cunoaștem vinurile de calitate.Acum imi dau seama ca despre vinurile pe care le consumam nu știam nimic. La fel nu știam câtă importanță are și paharul din care le servești.Parteneri:Bemol, Unibank, CEED II , Moldova Wine Day, Chateau Vartely și Purcari.Perteneri media: VIP Magazin și Altitudine
Drumul Vinului - ziua I-a.


După cum ziceam in articolul anterior, în aceasta saptamana voi veni zilnic cu o postare nouă. O postare in care voi incerca succint să îmi impărtășesc impresiile avute pe parcursul zilei respective.Astăzi am mers pe la 4 fabrici de vin, așa cum era preconizat și în program: Mileștii Mici, Cricova, Romanești și Chateau Vartely. Un traseu destul de frumos. Căci, cine nu a auzit de Mileștii Mici, Cricova sau Chateau Vartely?! Aproape toți turiștii au inclus un punct cu vizitarea a unui beci sau altu din preajma capitalei. Despre fiecare fabrică in parte ai de spus foarte multe.

 



Chiar dacă și pana a le vizita astăzi, știam despre activitatea si frumusetea pe care o intalnesti aici, oricum, astăzi, am avut ocazia sa aflu/văd multe lucruri noi si interesante. Fiecare beci are o istorie aparte. Iar in beciuri sunt vinuri de cea mai buna calitate (din spusele ghizilor).        







Mi-a plăcut mult cum sunt amenajate galeriile subterarne de la Cricova. Au instalate semne rutiere, semafoare speciale. Frumos.

Surpriză plăcută ne-a oferit fabrica de vin de la Romanești, intr-un sat de lângă Peresecina. Am fost plăcut suprinsă de activitatea extinsă a acestei fabrici. Chiar daca nu au beciuri in galerii subterane, proprietarii au cu ce se mandri, și anume, cu vinuri si divinuri de calitate. Mai intai de toate am vizitat podgoriile unde lucrarile de culegerea strugurilor era in toi. Acolo am vazut pentru prima data combina pentru culesul strugurilor. O masinărie care inlocuiește munca a 150 de oameni. Costul ei fiind in jur de jumătate de milion de lei.





Am mancat si mere de pe un loc cu o panorama frumoasa spre cateva lacuri.Iar spre final am facut degustații la vinuri si divinuri. Ce-i drept, finalul a fost unul destul de lung :) . Am degustat 14 vinuri, un divin și o visinată. Pentru prima data am degustat si, asa-zis tulburel din acest an :) .Seara am ajuns la Chateau Vartely Wine. E un loc de rai. Are panorame spre orasul Orhei care se vede ca in palma cu mii de luminte jucăușe. Pe teritoriul fabricii sunt casute pentru cazare, restaurant, sala pentru degustații si desigur locul unde se produce acea licoare atat de mult apreciată pentru gustul si aroma ei. După o mică excursie prin beciurile cu butoaie imense din inox, am vizitat si locul unde se prepara tuica. Ceea ce nu știam ca are și astfel de produse această fabrică.



Aici, chiar de la intrare, imaginea pe care o vezi iti inspiră că ai venit intr-o locatie unde calitatea este pe primul loc. Atat la fabricarea vinurilor cat si la deservirea clientilor.Despre consumul corect de vinuri si aprecierea lor voi reveni intr-un articol la finalul intinerarului nostru din cadrul proiectului ”Redescoperă Moldova. Drumul Vinului”.

 



Parteneri:Bemol, Unibank, CEED II , Moldova Wine Day, Chateau Vartely și Purcari.Perteneri media: VIP Magazin și Altitudine.
Inainte de ... - ”Redescoperă Moldova. Drumul Vinului” .
A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris nimic aici pe blog. Nu pentru că nu aveam ce scrie, ba chiar erau multe de povestit, ci a fost o perioadă mai dificilă pentru mine. Dar voi recupera cu postarea a noi articole chiar în această săptămână. :)De ce anume in această săptămână, pentru că de mâine, 24.09.13, impreună cu încă 11 bloggeri voi porni la drum pe ”Drumul Vinului”, în cadrul proiectului ”Redescoperă Moldova”. Timp de 5 zile vom vizita mai multe vinării din țară, vom discuta cu producătorii, le vom pune ”un car” de întrebări. Desigur, nu vor lipsi și degustațiile :), iar în fiecare seară informațiile obținute le vom împartăși cu voi pe blogurile noastre.In cursul zilei vom posta multe poze, informații și pe profilele noastre de facebook. :) chiar de la fața locului.            Iata echipa! :)

Mai jos vedeți și programul nostru preconizat pentru această saptămână:          1-a zi                                                                a 2-a  zi                                                                                      Mileștii Mici                                                        Asconi                                                 Cricova                                                              Școala de vinuri din Nisporeni               Romanești                                                           Producătorul Sergiu Gălușcă                 Chateau Vartely                                                                                                                                              a 3-a zi                                         a 4-a zi                                                     a 5-a zi       Sălcuța                                         Fautor                                                   Barza Albă       etCetera                                       Gitana Vineries                                      Kvint       Mezalimpe                                    Vinăria din Vale          Equinox                                         Etulia       PurcariParteneri:Bemol, Unibank, CEED II , Moldova Wine Day, Chateau Vartely și Purcari.Perteneri media: VIP Magazin și Altitudine.Dacă veți avea unele întrebări pentru producători, ne le puteți scrie, iar noi le vom adresa :).Iar cu acest ”imn” vom porni la drum! Cu Doamne ajută! :)
"Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul."
Portul tradiţional este o mândrie a fiecărui popor. Pană nu demult au fost în vogă hainele cu motive traditionale chinezeşti, tătare, turcești sau indiene. În aceasta vară, unii designerii au început a pune în evidență în colecţiile lor și motive tradiționale româneşti. Și aici, vorbesc nu doar despre cei din țara noastră. 

Recent, fiind într-o deplasare de serviciu la muzeul Casa Parintească de la Palanca, r. Calarași, fondatoarea muzeului, Tatiana Popa, ne-a vorbit cu multă mândrie despre cum broderiile femeilor din Palanca au ajuns să fie incluse în colecțiile unui designer al revistei VOGUE, Germania. 

Am simţit și eu acea mândrie când priveam pozele cu manechinele din revistă care erau îmbrobodite cu batikuri croșetate pe la margini și legate în două rânduri pe cap, iar pe costumele lor erau aplicate broderiu, toate făcute de meşteriţele din Palanca. Arătau pe cât de frumos, pe atât de scumpe. Aici, un video cu making-of unde manekinele pozează, iar de la 1 min. până la 1,18 vedeţi și batikurile despre care vă ziceam mai sus. Costumele, pe site, nu le-am găsit.) :)Ar fi corect sa fie scumpe, luând în consideraţie munca depusă cu multă meticulozitate pe pânzele albe din in, bumbac sau cânepă. Dar, în acelaşi timp, mă întreb, oare câte femei și-ar putea permite să-și cumpere o astfel de broderie, în special, pe o ie ? Cu siguranţă, nu prea multe. Și asta pentru că o ie costă de la 500 MDL până la 200-300 euro. 

Ori, o altă soluţie ar fi să găsească o bătrînă care a primit drept zestre haine tradiționale portului moldovenesc păstrate cu sfinţenie, și să o convingă să le vândă pe câteva parale. O ideie pe care am auzit-o la Festivalul iei (sâmbătă, 10 august,2013, Chişinău). Iar în cel mai bun caz, sa înveţe să îşi le brodeze singure.Cât despre ”Festivalul Iei”, la care am fost invitată și eu în acest an pentru a prezenta o iei a unei meşteriţe, pot spune că, e o ocazie în plus să cunoşti acele femei care coase și brodează ii. În tara noastră sunt multe cu care te poţi mândri. Tot aici, am aflat cât de importante sunt semnele geometrice brodate pe o iei și cât de mândre sunt meşteriţele care cunosc semnificaţia lor. 

Nu doar pe iile femeilor scenele despre "început" și "sfîrşit" sunt prezente, dar și pe cămăşile barbaților. Studierea acestora se face ani de zile, iar atunci când întâlnești un astfel de om, poţi sta cu gura căscată ore întregi descifrându-ți semnele brodate de pe iia pe care o porți.   

La Festival am prezentat iile a două meșterițe: Antonina Rusu din Chisinau și Maria Ciobanu - Fălești. Cea din urmă m-a impresionat mult cu iscusința ei și cunoștințele pe care le posedă în crearea iilor, dar și sinceritatea cu care îmi vorbea. Or poate că, blandetea și zâmbetul ei îmi aminitea de maică-mea.  

Despre costumul popular moldovenesc destinat pentru femei, la acest festival, am aflat că în structura sa trebuie să fie așa componente ca: învelitoarea de cap, (adică acel batik tradițional), de corp (iia, catrinca, hota, șorț ), încălțămintea, bijuterii și accesorii, care reieșind din diferite situații concrete sau  importanța zilei și sărbătorii, la rândul său se schimbă. Toate acestea mai țin și de vârsta și statutul social al femeii, carcaterul sezonier și felul ocupației, simbolistică și preferințe, zonă de circulație și multe altele. 

Să ne cunoaștem țara!!
Vara, toată lumea e cu gândul la vacanţă! Unii îşi fac rezervare în locuri turistice şi cu un an înainte, numai ca să facă ceva economii, dar să fie în top cu vizitarea celor mai ”la moda” locuri de odihnă. Da, sunt multe locuri frumoase peste hotarele ţării noastre, care merită a fie văzute, ca fiind adevărate minuni ale naturii. Însă, de ce dorim să cunoaștem și să apreciem MAI ÎNTÂI locurile turistice ale altor țări, dar nu pe ale noastre?!     Multă lume am auzit spunând că: Nu ai ce vedea în țara asta! Doar beciurile de la Cricova, Mileștii Mici, Orheiul Vechi și câteva manăstiri. Ei bine, nu e chiar așa. Aceste obiective turistice sunt la 40-50 km de Chișinău. Cu toate acestea, mai există locuri în care ne putem bucura de frumusețea naturii, aici în centrul țării. Și anume: în apropiera r. Nistru, de la Dubăsari pînă în aval de Vadul lui Vodă găsim defileie pitorești, pensiuni turistice, chiar și o peșteră - a doua ca mărime din țara noastră, ”Peștera Surprizelor”, Criuleni. Alte puncte de atracție ar fi și casele muzeu, de exemplu, conacul familiei Rally de la Dolna, sau ”Casa Părintească” de la Palanca. Ambele sate oferă și priveliști deosebite care merită a fi văzute. Nu am poze cu locurile mentionate mai sus, însă, acest lucru e un motiv in plus să mai merg spre aceste locrui să le pot și arăta, nu doar vorbi de ele.Mai jos câteva poze cu doar câteva destinații din țara noastră.

pus de soare la Varatic, r. Râşcani

 r. Ciuhur, s. Varatic

Vederi făcute de pe stâncile dintre satele Duruitoarea şi Văratic

Lunca Prutului, r. Nisporeni

Defileul de la Trinca

Grota de pe râulețul Ciuhureț

Sfinxul natural ”Cap de Om” de la Țâpova

PS. Să ne cunoaștem țara, merită!!
Cuptorulblogosferic - copt de bloggeri pentru bloggeri.


În week-endul din 27-28 iulie am participat la cea de-a doua ediţie a Cuptorului Blogosferic, avut loc la Orheiul Vechi. Un eventfest organizat de bloggeri pentru bloggeri. A fost ceva nou pentru mine. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut să cunosc oameni activi, dornici de a contribui în schimbarea societății în care trăim. Ca să vă convingeți, voi descrie programul pe care l-am avut.

Startul a fost dat cu un offline cu Directorul General MOLDCELL - Dl. Barkin Secen. Discuția a fost una simplă, pozitivă și poate chiar amicală. 

În următoarele ore, cei 20 de bloggeri înscriși la concurs, au purces la generarea unor idei de proiecte sociale care, ulterior să fie implementate. (Un punct foarte important pentru care ne-am adunat.)Fiind patru echipe a câte patru bloggeri, au fost propuse următoarele idei de proiecte sociale:- Promovarea și informarea societății despre Legea 2%. Cu alte cuvinte, 2% din impozitul pe venit să fie direcționate pentru dezvoltarea unui ONG sau proiect social. Autorii (Nicu Apostu, Ana Gorea și Natalia Munteanu) ne explică mai multe detalii în acest video și pe pagina de facebook, accesând aici .-Amenajarea scuarului din fața teatrului ”A. Cehov”. Scopul fiind de a crea un loc de comunicare, interacțiune socială și agrement urbanun. Pentru aceasta necesită un plan de acțiuni pentru amenajarea scuarului din fața acestui teatru din centrul capitalei.  Autori: Victor Chironda, Colesnic Daniela, Zgherea Vadim și Iuliana Mămligă. Video - Păstrarea locurilor publice curate de cojile de semințe. Ideia acestei inițiative este de a reaminti persoanelor care se odihnesc pe băncile din parcuri, cât și a celor din stații să nu scuipe pe jos cojile de floarea soarelui. Ideie promovată prin aplicarea anunțurilor în locurile respective și a rețelelor de socializare. Autori: Dumitru Munteanu, Cătălina Bucos, Lucia Tăut și Dumitru Gudumac.  Video  - Vopsirea urnelor din parcul ”Valea Trandafirilor” în culori vesele, prin care să atragă atenția celor care se odihnesc în zonă să nu arunce gunoiul pe jos, ci să-l ducă la urnă. În acest fel, să sporească menținerea curățeniei în parc, în plus, ar înfrumuseța zona. Autori:  Carolina Dogaru, Irina Crețu, Lia Ciutac și Vadim Suveica.

După prezentarea acestor idei ale bloggerilor, pe internet, s-a dat startul votingului, iar ideia de proiect propusă care a acumulat cele mai multe like-uri, a fost premiată cu 5000 lei de Fundația Edelweiss. A câștigat ideia despre Legea 2%.

După prânz, programul a continuat cu o lecție despre degustarea vinurilor.Aceasta ne-a fost oferită de Gilda Vinurilor Moldovenești și Asociația de Sommelier din Moldova.Un subiect despre care voi scrie un articol aparte.   







Cu dispoziție și plini de idei mărețe, s-a trecut la o altă competiție la fel de interesantă și plăcută, ultima din programul propriu-zis, FRIGĂRUII. Carnea ne-a fost pusă la dispoziție de Producătorul de carne și mezeluri ROGOB .  

Câştigătorii au fost: toţi cei care au mâncat frigărui.Pot să zic că au fost cei mai gustoși frigărui pe care i-am mâncat, cel puțin în acest an :).  Deaceea, MULȚUMESC  ROGOB.

Fumul scos de gratarele pentru frigăruiZiua a fost încheiată în jurul unui rug la care s-a cântat şi povestit întâmplări hazlii. 



În următoarea zi, din ”grădina” sediului Rezervaţiei ”Orheiul Vechi”,  am pornit pe drumurile satului Butuceni. Un sat plin de istorie și tradiții populare moldovenești. Chiar dacă multe din pensiunile construite recent au un iz de modernism, dau culoare localității. Iar cei care merg pe acolo sunt îndemnați să le cunoască cu tot cu bucătăria tradițională moldovenească. 









Le mulțumesc mult bloggerilor care au organizat cu succes si cea de a II-a ediție a #cuptoruluiblogosferic. Iulian Bercu, Eugen Luchianiuc, Valeriu Pașa și Dumitru Munteanu.Sper ca, în următorii ani  #cuptorulblogosferic va avea continuitate, iar ideile care se vor propune, să aducă rezultatele dorite.
La Cuptor de copt idei!
Oameni buni, frumoşi și plini de energie se adună într-o zonă pitorească, din inima Moldovei, să coacă într-un cuptoraş ”proiec'-ţele” numai bune de savurat.Ca să vă convingeți - urmăriţi în direct de la fața locului pe #cutorulblogosferic

foto de la  patriah luatăIar organizatorii au avut grijă ca:- partenerul General să fie MOLDCELL şi să ne ofere infrastructura confortabilă;- Fundaţia Edelweiss să ofere un grant de 5000 lei pentru echipa de bloggeri ideea de implicare socială a cărora va aduna cele mai multe like-uri timp de 4 ore;- Ghilda Producătorilor de Vinuri din Moldova să ne pună la dispoziţie vinuri moldoveneşti;- Producătorul de carne şi mezeluri Compania ROGOB, să aibă grijă să nu murim de foame;-iar dacă vom dormi, Ministerul Apărării a pus la dispoziţie 20 de saci de dormit.Pentru asta le spunem MULŢUMESC, sponsorilor şi organizatorilor: Iulian Bercu, Eugen Luchianiuc, Dumitru Munteanu, Valeriu Paşa. 
Eu și călătoriile mele prin Moldova!
De multe ori auzeam expresia ”În țara asta nu ai ce vedea...” pe motiv că e mică. Ei bine, chiar dacă e mică, pot spune cu mâna pe inimă că avem o țară în care pot fi văzute locuri foarte FRUMOASE, PITOREȘTI și chiar UNICALE.În cei șapte ani în care am colindat această țară (realizând videomagazinul despre mediu și ecologie de la TV M1) de la un capăt la altul, am reușit să descopăr un număr foarte mare de locuri turistice. Din păcate, cam 70 la sută din ele nu sunt cunoscute de publicul larg. În multe cazuri, chiar nici de cei care locuiesc în preajma lor. Și cu toate acestea, mai sunt locuri frumoase în Moldova pe care înca nu le-am văzut. Drept dovadă este această biserică din lemn care se află chiar în capitală, lângă porțile orașului. Am vizitat-o azi, 21.07.2013.

Este un monument din sec.17. Una asemănătoare este și în satul Palanca, r. Călărași.Să descriu toate locurile pitorești pe care le cunosc din RM, nu cred ca ași reuși să le pun într-un singur articol (scuzați de ”modestie” :D ). Deaceea, mai jos postez  poze la doar câteva atracții turistice din MD mai puțin cunoscute pentru mulți locuitori ai țării noastre (dar binecunoscute pentru ecologisti, speologi și arheologi) și pe care am reușit să le fotografiez.

Cariera de ghips de la Criva

stand-up din caushul excavatorului :)În satul unde Prutul intră pe teritoriul țării noastre, activează unica carieră de ghips din RM.La această carieră lucrează mulţi locuitori din satul Criva.Partea de sus a satului are de suferit în urma exploziilor care au loc în carieră.În urma extragerii ghipsului din cariera, a fost descoperită Peștera ”Emil Racoviță”, numită de unii speologi și Zolușca, din cauză că ieși plin de noroi din ea.

 Această peșteră ocupă locul 6 din Europa, după mărime, și locul 8 din lume (așa ziceau speologii din imagini). Din spusele lor, peștera a fost plină cu apă, râuri subterane în trei nivele. Primul râu a fost pompat în r. Prut de exploratorii carierii de ghips de la suprafață, pentru că le inunda cariera.

Doar 30% din peșteră se află pe teritoriul R. Moldova, 70% pe teritoriul Ucrainei. Până în prezent a fost studiată de oamenii din domeniu - 80 la sută.Ca să nimerești în galeriile sale foarte mari, trebuie să cobori printr-o fântână de 40 m adâncime, apoi să te târăști cam 10 m pe burtă prin noroi, după care îți apare o lume fantastică subterană cu stalactite si cristale de ghips care lucesc la lumina reflectoarelor.

Vedere din satul Duruitoarea Veche, sat din componența orășelului Costești, r. Râșcani.

În cursul r. Prut de la Criva pană la barajul Costești Stânca sunt formate mai multe insule. Pe unele din ele, păsările de baltă - pescăruși, cormorani,etc.- îşi fac cuiburi și clocesc ouăle.

Cuib cu ouă de pescăruș

Cheile Duruitoarea Veche.În aceste stânci au fost descoperite oase de mamut, urs și obiecte din perioada preistorică. În sat există și un muzeu unde pot fi văzute acele obiecte.Mai există și o grotă foarte mare. Asemănătoare cu cea de la Butești, r.Glodeni.

Lacul de acumulare Costești-Stânca. Pe beton se văd linii, urmele lăsate de nivelele de apă din mai mulți ani. Prima de sus este urma lăsată de apele reținute în lac în 2008.

Râulețul Draghiște din Rezervația Fetești, loc numit și Mica Elveție a Moldovei.

Stâncile care înconjoară satul Fetești, r. Edineț. Fiecare stâncă are câte un nume dat de localnici.

Golful Ciuhur şi satele Văratic şi Horodişte.Destinaţii turistice care m-au impresionat sunt și în raioanele Nisporeni, Hâncești, Cantemir şi Cahul, despre care voi scrie in alt articol.Cât despre r. Cahul ași menționa în mod deosebit, frumusețea care ne-o oferă în perioada verei cârdurile de pelicani.La fel de multe locuri frumoase care merită a fi vizitate sunt şi pe cursul râului Nistru. Acestea incep cu s.Naslavcea, unde Nistru intră în RM. Tot aici este şi Rezervaţia "33 de vaduri", un loc ferit de aglomeraţie, unde doar câte un tren sparge liniştea stâncilor impunătoare.

O altă zonă puţin cunoscută, cred ca este şi Rezervaţia "Colina Casca" din s. Cremenciug, r. Soroca.

Rezervaţia "Colina Casca"

Terenuri agricole de peste Nistru. Ucraina.

Colonia de cormorani.Voi încheia acest articol cu câteva imagini de la Nistrul de Jos. Zonă unde se află unica mlaştină luată sub protecţie de stat de la noi, Mlaştina Togai.(Mi-a placut cum vorbeste nenica :) )PS. nu am spus tot, așa că... to be continued!
Impresii... de după scandal!
Recent am vizitatat Rezervația Pădurea Domnească. Înainte de tragicul accident care a avut loc iarna trecută, îmi era dragă acea zonă, însă după cele întîmplate, credeam că nu voi mai putea privi frumuseţea de acolo cu aceeaşi plăcere. Cu siguranţă era din cauza suprasaturației de informaţie negativă primită de la toate sursele media despre vînătoarea de acolo.Ei bine, odată ajunşi la destinație, am întâlnit aceleaşi feţe binevoitoare de a mă ghida prin regiune. Primul punct spre care ne-am îndreptat de la sediul rezervației a fost spre ”Țara Bâtlanilor”. În drum, însoţitorul nostru ne-a arătat cariera proprietarul căreia a fost Sorin Paciu. Spre mirarea mea, activitatea de acolo nu a stagnat după moartea proprietarului, ci a funcționat și funcționează în continuare.După vreo 25 de min. de mers cu maşina, din Glodeni, am ajuns la ”Țara Bâtlanilor”.”Țara Bâtlanilor” este al doi-lea loc ca fiind cel mai vizitat din Rezervația Pădurea Domnească. Am fost pentru a doua oară să văd aceste păsări. Imaginea arăta la fel ca prima dată.

Mi-a fost curios faptul, că angajaţii rezervației îi monitorizează, numără câte cuiburi sunt, câte din ele sunt populate, etc., lucru ce nu se face la rezervația ”Zberoaia-Lunca” din Nisporeni, unde la fel există o colonie de bâtlani care îşi fac cuiburile pe arbori.

Mi-a plăcut să-i fotografiez. Mai jos vedeţi mai multe poze făcute acolo.

Bâtlanii, odată ce îşi scapă hrana pe jos, nu o mai ridică, dar merg în baltă după  una prospătă.

Stârcul cenuşiu.

Se depun 5-6 ouă, dar sunt scoşi din ouă cel mult 3 pui.

În cele mai multe cuiburi cresc doar câte 1-2 pui.



Actualul director zicea că din cauza acelei vânători din iarnă numărul de turiști s-a micşorat foarte mult. Anual, aici veneau cate 6-7 mii de vizitatori, în acest an nici în jumătate nu se se aşteaptă să vină.Dar locurile au rămas la fel de frumoase, în plus, chiar dacă angajaţii sunt încă intimidaţi (ştiţi voi de cine), sunt bucuroşi să ne primească în vizită.În ciuda celor întîmplate, voi continua să merg în acele locuri să admir frumuseţea naturii! (Ne-am continuat traseul spre Zimbrărie, despre care am scris anterior într-un articol.)
Un nume pentru Zimbru!
       Cine nu a auzit de zimbrii de la Pădurea Domnească?! Cu siguranţa dacă nu i-aţi văzut în realitate, atunci  i-aţi văzut la televizor sau prin pozele ziarelor care au scris despre marea atracţie a Rezervației Pădurea Domnească. 

       Eu am fost pentru prima dată în această zona în anul 2006, atunci cei trei zimbri aveau deja un an de cand erau stăpînii acelor 32 ha de pădure și poieni. De pe atunci ni s-a spus că orice zimbru trebuie să poarte un nume. Cele două femele și un mascul aduşi din Polonia au nume poloneze, pentru că acolo unde se nasc trebuie să și primească numele. Acesta trebuie să conţină și iniţialele ţării în care s-a născut zimbrul. În țara noastră au fost fătați deja 4, plus încă doi care nu au supravieţuit. Toţi au câte un nume pus de angajaţii Rezervatiei, însă nu și ultimul pui de zimbru. Acesta a apărut pe lume acum o lună (începutul lunii iunie 2013), dar pană la moment încă nu are un nume. Specialiștii de la Rezervație spun că ar fi mai corect ca zimbrii să fie "botezaţi" și de societatea civilă. De aceea, ne roagă să-i ajutăm să găsească un nume pentru puiul de zimbru, e un mascul.

       Toţi cei care doresc să propună un nume pentru un zimbru să-l scrie mai jos în căsuţa comentariilor. Numele care va fi mentionat de mai multe persoane, acela va fi ales pentru a numi puiul de zimbru.       Una din condiţii este ca, numele să sune frumos și la anexarea iniţialelor ţării noastre MD. Până acum zimbrii au fost numiți MDragos, MDinu, MDan.                                     

Zimbrii din imagine au doi ani și se numesc MDinu, MDan.PS. Nu ramâneți indiferenți!!! Participați!

Zâmbetul.        E bine ori nu să poți zâmbi, sau să râzi ?! E o întebatre pe care mi-am pus-o încă de când eram la școală, acolo unde deseori, oarecum, eram acuzată că râdeam prea des. 

              Eram deseori cu zâmbetul pe buze, așa pur și simplu, deoarece credeam că e bine să oferi lumii care te înconjoară un zâmbet sincer, o față pozitivă, decât o încruntare, o stare de supărare. In plus, așa e firea mea,  să zâmbesc atunci când întâlnesc o persoană, decât să fiu cu o față serioasă. Însă, acest fapt, de multe ori îmi aducea necazuri. Mulți oameni din jurul meu mă urau doar pentru că zâmbeam. De ce? Deoarece credeau că nu am nici o grijă, că sunt prea fericită spre deosebire de ei. Insă nu era așa.         De ce să-ți expui problemele și toate grijile pe față și să te lauzi cu ele? Doar ca să fie și ei la fel de urâți ca tine? De ce poți inspira incredere, responsabilitate, doar cu o față serioasă? Cred că la fel de serios în acțiuni și responsabil poți fi și cu un zâmbet pe buze.         Sunt importante faptele pe care le faci, felul cum gandești, dar nicidecum să fii judecat numai pentru că zâmbești!           Ori poate e din cauza acelor afirmații științifice care spun că prin zâmbet transmitem mesaje nonverbale de satisfacție, admirație sau bucurie, și că în timpul zâmbetului organele sunt mai bine irigate, mai oxigenate, organismul se repară, se înviorează, întinerește. Fapt care nu este uitat de invidia omenească?          Am avut șansa de a fi crescută într-o familie, unde zâmbetul era la el acasă, indiferent de problemele pe care le aveam. De aceea, a zâmbi a devenit pentru mine o obișnuință, un mod de a fi, un gest spontan, natural.          De multe ori am fost tristă și supărată, dar atunci când am primit un zâmbet, primisem și curaj să merg mai departe. Un zâmbet pe chipul nostru, poate schimba dispoziția celor cu care comunicăm, și să mai aruncăm din invidia moldovenească la coșul de gunoi. Căci, oricine poate oferi un zâmbet, fie bogat sau sărac, bolnav sau sănătos. Totul pleacă din interiorul nostru și prin zâmbet putem schimba multe în jurul nostru.          Ceea ce m-a facut să scriu aceste rânduri este filmulețul de mai jos. M-am regăsit oarecum în el. PS.  ”Zâmbește... mâine va fi mai rău.” - Edward Aloysius Murphy
Pentru inceput!
Este un inceput de a insira gandurile despre tot ce imi trece prin cap. Nustiu cat de des voi reusi sa scriu ceva aici, sau cat de interesant imi va fi sa fac asta, insa am zis sa incerc, daca tot am intalnit oameni care fac acest lucru de ani de zile. Cine stie, poate va ajuta la ceva bun pana la urma.:) Va salut!

Generat în 0.3 secunde.