Eugenia Rusu

Oare a atins apogeul tupel politic în Republica Moldova sau... trebuie să fim pregătiți pentru noi „minuni”? O întrebare retorică de fapt. Cred că nu a mai rămas în această țară nici un om întreg la minte care se va încumeta să dea vreo prognoză cursului evenimentelor de pe scena politică. Dacă nu ar fi atît de grav și trist ceea ce se întîmplă în ultimele luni  în cercul așa-numitei elite politice, aș zice că e un veritabil spectacol cu eleminte din circ și, apropo, de proastă calitate. De 22 de ani tot operăm cu termeni gen democrație, independență, progres, prosperitate, justiție, stat de drept, supremația legii, egalitatea șanselor etc. Formal esența termenilor ne este cunoscută. De facto, însă, constatăm cu regret că în cazul Republicii Moldova sunt niște noțiuni obscure cu care operează clasa politică cu scopul de a-și mușamaliza interesele meschine ce depășesc limitele omenescului. Deja nici nu mai încerc să fac glume pe marginea acestui subiect, căci am ajuns la momentul cînd situația a devenit cu adevărat critică. Sarcasmul meu de altădată a cedat locul sentimentului de frică, frică pentru această țară, pentru acest popor, pentru existența Moldovei ca stat. Și o spun la modul cel mai serios. Nu fac panică, dar să vedem ce am avut ceva timp în urmă  și cu ce ne-am pomenit la ziua de astăzi. De bine, de rău, dar am avut o Alianță pentru Integrare Europeană constituită din trei partide: PDLM, PDM și PL. Tustrei strigau în gura mare că ei sunt cei care vor schimba lucrurile spre bine, vor curăți țara de hoții comuniști, vor eradica sărăcia, vor da curs reformelor ce ne vor deschide calea spre mult rîvnita integrare europeană... șirul poate fi continuat la infinit. Promisiuni au fost multe și extrem de atrăgătoare. Și noi ne-am lăsat convinși, am crezut, am sperat, am așteptat. Năprasnice s-au dovedit a fi așeptările. Mai mult decît atît, acum ne simțim mințiți, trădați, umiliți. Cea dintîi lovitură puternică ne-a fost dată la începutul lui februarie, odată cu ieșirea lui Mocanu în fața publicului larg cu dezvăluiri șocante despre distracțiile celor mari. Merge vorba, evident, despre vînătoarea ilegală din Pădurea Domnească, soldată cu omorul lui Sorin Paciu. E incredibil, dar s-a întreprins încercarea de a tăinui faptul împlinit. Și de cine? În primul rînd de acele persoane care în mod normal ar trebui să ne protejeze și să ne facă justiție. În Moldova, însă, lucrurile stau altfel. Un biet țăran care fură o găină pentru a-și hrăni familia face ani de pușcărie, iar procurorii, judecătorii,  care îl pun sub învinuire și respectiv îi pronunță sentința, fac moarte de om, încearcă să o tăinuiască și nu numai că nu ajung în fața instanței, dar unii rămîn în funcții chiar. Strigător la cer, oameni buni. Ce fac între timp cei din Alianță? Li s-a oferit o ocazie în plus pentru a-și întări pozițiile și a demonstra lumii întregi că ei se conduc doar de buchia legii, că în Moldova toți sunt egali în fața legii și nu rămîne loc pentru interes propriu sau de partid. S-ar fi părut că vor folosi la maxim această ocazie. Dar, cred că logica guvernanților se deosebește net de cea a oamenilor din popor. Ei au preferat să aleagă o altă cale. În loc să se concentreze asupra consolidării eforturilor pentru a acționa de comun acord, ei nu au găsit nimic mai bun decît să se acuze reciproc și să facă declarații tari la adresa partenerilor de Alianță. Cea mai aprigă luptă s-a dat între doi afaceriști, oligarhi, doi Vlăduți: Vlad Filat – președintele PLDM, prim-ministru și Vlad Plahotniuc – prim-vicepreședinte al PDM, prim-vicepreședinte al Parlamentului. Din acel moment s-a zis cu voce tare ceea ce cîndva se auzea doar în culise. Filat a dezvăluit numele păpușarului despre care a tot vorbit în diferite contexte și care ar fi stat în spatele tuturor fărădelegilor din Moldova. "Voi tot întrebaţi, dar ştiţi cine este Păpuşarul ? Este Plahotniuc,  ce nu se vede...?", a spus Vlad Filat. Printre altele societatea civilă a aflat că Păpușarul se află în vizorul Interpolului care investighează legătura lui cu gruparea criminală Solntsevskaya. Drept răspuns, Plahotniuc  a utilizat în adresa prim-ministrului astfel de calificative ca „regele contrabandistilor, tara IPTEH, gangsterul tranziției, contrabandistul secolului, Țigareta 1, Țigareta 2”. La 13 februarie Filat denunță acordul de constituire a Alianței pentru Integrare Eurpeană. Ulterior prin votul comun al deputaților comuniști, liberal-democrați și a celor neafiliați a fost desființată funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului, funcția pe care Plahotniuc a ocupat-o de mai bine de doi ani. Nu știu cît de naiv trebuie să fii ca să crezi că Plahotniuc va accepta să fie cel înfrînt. Probabil că faptul a fost conștientizat perfect și de către Filat. Și răspunsul Păpușarului a fost pe masură. Guvernul Filat a fost demis prin moțiune de cenzură pentru suspeciuni de acte de corupție.  Scorul este unu la unu. Dar jocul „Contrabandist-Păpușar” continuă. Încep negocierile pentru constituirea AIE-3. Țara este în suspans. Nu cred că are rost să relatăm în detaliu toată continuitatea cronologică a evenimentelor ce au urmat. Vom preciza doar cîteva momente: Filat este numit de către Președintele Nicolae Timofti premier interimar; fost ministru al Justiției pe timpul guvernării PCRM, Vitalie Pîrlog, a fost selectat drept candidat pentru funcția de Procuror general de către comisia de concurs, special creată în acest scop la inițiativa președintelui forului legislativ; negocierile pentru constituirea AIE-3 intră în impas, președintele PL, Mihai Ghimpu, fiind categoric în ceea ce privește candidatura lui Filat în fruntea unui nou guvern; se fac auzite tot mai multe critici la adresa Președintelui RM Nicolae Timofti care este privit doar ca o marionetă în mîinile foștilor colegi de Alianță. Între timp apar disensiuni  de proporții în interiorul Partidului Liberal. Cum au derulat evenimentele este cunoscut. Grație comportamentului neadecvat și a firii explozive a liberalului Mihai Ghimpu, a devenit cunoscut cum persoane de nimic ajung să fie deputați, miniștri, generali etc., că de fapt la guvernarea țării se află hoți, trădători, necărturari, oameni incompetenți, lipsiți de echidistanță, moralitate și demnitate. În timp ce Mihai Ghimpu a fost preocupat de problemele din cadrul partidului său, s-ar fi părut că  PLDM și PDM s-au „împăcat”. S-a hotărît definitiv și asupra candidatului la funcția de Procuror general, Corneliu Gurin (propus de Marian Lupu), fiind votat în Parlament inclusiv și de deputații liberal-democrați. În plus, Filat a acordat un interviu pentru Moldpres în care și-a recunoscut greșelile. „Recunosc, în politică deseori ajungi în situația, în care unele probleme să le concentrezi la nivel de o persoană. Așa e activitatea politică, spre regretul meu, nu e fără „păcate”. Într-o activitate politică nu trebuie să personalizezi problemele. Eu am avut puncte radical diferite pe domenii de principiu cu dl Plahotniuc, dar important este să găsești mecanisme de conlucrare pentru viitorul țării, pentru angajamentele pe care le ai în fața cetățenilor”, a afirmat președintele PLDM. La rîndul său, PDM s-a arătat dispus să susțină candidatura lui Filat pentru funcția de prim-ministru. Ei și ce concluzie ar trebui să facem noi, simpli cetățeni ai acestei țări? Răspunsul vine de la sine și nu necesită nici un comentariu. Bucuria lui Filat, însă, nu a fost de lungă durată. S-a grăbit sărmănelul să bată palma cu Plahotniuc. Acesta din urmă nu uită și nu iartă. În seara zilei de 22 aprilie Curtea Constituţională a calificat drept neconstituţional decretul preşedintelui Nicolae Timofti privind desemnarea lui Vlad Filat drept candidat la funcţia de premier. Decizia magistraţilor a fost una unanimă. Lovitură pe cît de puternică, pe atît de surprinzătoare. Nicolae Timofti este nevoit să-l desemneze pe Iurie Leancă premier interimar. Filat doborît. Zbătîndu-se în convulsii, joi, 25 aprilie, fracțiunea PDLM alături de comuniști, de 7 deputați reformatori din PL și deputații neafiliați, în total 76 de deputați au votat pentru demiterea lui Marian Lupu din funcția de speaker. Iată cam așa se face politică în Republica Moldova. Ca la noi – la nimeni. În ceea ce privește puterea executivă avem un premier interimar, în Parlament nu avem nici speaker, iar Președintele statului nici nu este recunoscut măcar  în această calitate de deputații comuniști. Haos total. Își mai amintește cineva dintre guvernanți de popor? De acord, o întrebare stupidă. Și cu toate că aleșii noștri ne consideră o turmă de oi, totuși, spre marea lor dezamăgire, știm a gîndi, a analiza și a face concluzii. În situația actuală, indeferent de preferințele noastre politice, simpatiile noastre pentru un politician sau altul, toți ne simțim trădați. Sunteți, dragi guvernanți, trădători de Patrie, trădători de neam...!!!

Salut, amice. Mă bucur că citești aceste rînduri și deci, ai vizitat blogul meu. Astăzi am decis să nu mă expun asupra problemelor  de confruntare politică. Mi-e silă de politicienii noștri și jocurile lor murdare în care ne atrag fără ca să conștientizăm măcar acest fapt. Evident, să nu accentuez anumite momente va fi imposibil, dar totuși scopul meu de bază este altul și anume - analiza relațiilor de coabitare între membrii aceleeași societăți, dar cu viziuni diametral opuse.Decizia mea nu este întîmplătoare. După ce președintele PCRM Vladimir Voronin, fiind invitat la ULIM, a aborbat problema limbii (vezi aici), au apărut de la sine cîteva întrebări: „Dar ce , de fapt, crede societatea civilă? Fiecare dintre noi ce limbă crede că vorbește?” Pentru mine personal nu a fost și nici nu este o problemă. Eu am o poziție clară și fermă pe marginea acestui subiect. Dar nu uit nici pentru un minut că trăiesc în Moldova, iar aici, oricît de paradoxal nu ar suna, este posibil orice. Din aceste considerente, pe la miezul nopții, pe pagina mea de pe o rețea de socializare (apropo ce se bucură de mare popularitate în țara noastră) am adăugat un sondaj. Întrebarea adresată era: „Tu ce limbă vorbești?” și propuse două alternative de răspuns: română și, repectiv, moldovenească.  Pentru ora 22.00 a zilei de azi rezultatele au fost următoarele: la sondaj au luat parte 1427 de persoane. 79,3%  (1131 persoane) dintre respondenți au afirmat că vorbesc limba moldovenească și doar 20,7 la sută (296 persoane) au susținut că vorbesc româna. Ok, la acest capitol cît de cît tabloul este clar. Fiecare este în drept să hotărască pentru sine și să aleagă opțiunea pe care o consideră el fiind cea mai potrivită. Eu conștientizez că problema identitară a fost și rămîne a fi una acută în RM.  Dar evidentă s-a dovedit a fi și alta – atitudinea și comportamentul nostru. Noi am uitat ce înseamnă a întreține un dialog civilizat, în schimb am reținut bine că în toate problemele noastre este vinovat oricine numai nu noi înșine. Astfel, urmărind comentariile unora dintre cei intervievați, am constat cu stupoare că mai are de parcurs o cale lungă Republica Moldova pentru a deveni un stat cu adevărat civilizat, cu oameni culți și intelegenți, care știu cel puțin să-și exprime ideile și opiniile cu tact, fără atac la persoană și fără a utiliza jargonul de cartier sau argoul. Pentru mine a fost surprinzător să urmăresc că nu doar tînăra generație recurge la un limbaj mai puțin literar (dacă poate fi numit astfel), dar nu rămîn în urmă nici cei care se consideră a fi oameni maturi, care pretind că știu ce înseamnă viața și ne pot oferi din acest motiv lecții pe care trebuie să le urmăm cu strictețe. Absurd, oameni buni. Ce putem cere noi de la guvernanți dacă nu putem face regulă în propria noastră ogradă? Cum putem cere noi altor popoare să ne tracteze de la egal la egal, dacă noi înșine nu cunoaștem ce înseamnă respect reciproc? Cum vreți să fim auziți la nivel internațional, dacă nu ne auzim unul pe altul aici, acasă, în țara noastră? Cum vreți să ajungem să avem un stat prosper, dacă sentimentul preponderent al ființei noastre este ura? Cum vreți să urmăm calea progresului, dacă constatăm, de facto, regresul personal? Șirul de întrebări poate fi continuat. Răspunsul ține de nivelul de cultură și personalitatea fiecăruia. Dar, să nu uităm că ceea ce ne unește probabil pe toți este dragostea de Patrie, de acest colțișor de pămînt unde ne-am născut, am crescut, am devenit ceea ce suntem. Deci, să fim demni de această țară. Să pornim schimbările începînd de la propria persoană. Să nu tragem mereu cu coada ochiului în ograda vecinului. Să învățăm să recunoaștem greșelile și să nu căutăm vinovatul. Pentru a fi auziți, trebuie să învățăm să ascultăm. P.S. Educația este descoperirea progresivă a propriei ignoranțe. – Will Durant

- Marinuță, Marinuță, Ieși afară, mă, din sală!!! Nu-ncura la lumea mare Țara punem noi la cale. Tu bandite generale, Să nu-mi spui povești de-a tale. Te fac praf de-ți dau un pumn, Voi fi rege EU oricum! Asistăm la un adevărat film de aventuri cu președintele Partidului Liberal în rolul principal. Multe deja s-au spus, multe dezvăluiri cu miros urît s-au făcut auzite, multe acuzații s-au adus, dar… a venit și timpul  punctului culminant. Tensiunile lăuntrice generate de schimbări surprinzătoare au atins apogeul. A devenit imposibil de a utiliza limbajul pentru a-și exprima toată multitudinea și varietatea sentimentelor și gîndurilor. În prim plan revine comportamentul de stradă. De acum înainte „pumnul” este cel ce soluționează orice problemă. Argumentele sunt de prisos. „Regele” poate face orice, căci legile sunt scrise pentru „prostime”. Cei ce rîvnesc la puterea regală trebuie pedepsiți, iar sențința pronunțată de însăși „Alteța Sa Regală Mihai”. Și nu cumva să contați pe mila domniei sale, căci v-a chemat sa veniți la poclon,dar ignorate i-au fost îndemnurile la milostenie. 

 

P.S. Un proverb român zice: „În țara orbilor, cel cu un ochi este împărat.“

Sărman popor din oameni de credință, Îmi plînge sufletul și inima de dor. Din nou trădată fosta-i, mica mea Moldovă, În lupta mîrșavă a foștilor eroi. Bătrîni flămînzi suspină de durere, Copiii nu mai cred în basm și viitor, Cei tineri fug din țara lor natală, Părinții solitari rămîn în cuibul lor. În schimb, există și o altă viață, O viață-n lux și cu mașini mișto, Cu sume mari pe conturile bancare, Cu vile și castele apropo.                                                                          Profită cei ce sunt la guvernare,  O Alianță din hoți și mafioți. Ce merită  – e doar blamare Din partea noastră, scumpi compatrioți!!! Și nu contează ce e - dreapta, stînga, Pro-rus ești sau ești pro-român... E important să fii la tine-acasă, Să nu duci dorul printre cei străini. Pământul strămoșesc e o comoară Nimic mai sfînt nu poate fi găsit. Al spiritului nostru alinare Să nu-l trădăm, căci e al sorții cînt!!!...

Dacă și pînă acum mi-a fost destul de complicat să-l comentez pe domnul Mihai Ghimpu, ținînd cont de felul lui specific de a fi, atunci actualmente, după declarațiie lui de ieri, 12 aprilie 2013 („vinerea proștilor” după cum s-a exprimat însuși Ghimpu), nici nu văd motivul pentru care aș face-o. Cei care au vizionat ieri emisiunea „Fabrica”, difuzată de postul de televiziune Publika TV, au avut o posilitate unică de a afla tot adevărul despre membrii Partidului Liberal. Acest adevăr a fost dezvăluit nu de altcineva, ci chiar de președintele partidului respectiv, persoană care, știm bine, nu-și poate stăpîni emoțiile și în momente de tensiune maximă are obiceiul să spună ce gîndește, fără a evolua la timp consecinnțele ce pot urma. După acest moment de sinceritate al domnului Ghimpu, eu personal și, cred că și o bună parte din cetățenii Republicii Moldova, am făcut concluzia ca am fost mințită de la bun început, încă din timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2009. De ce? Pentru că tot ceea ce afirma Ghimpu în acea perioadă s-a dovedit a fi fals. Vă mai aduceți aminte ce ne promitea? Dacă răspundeți negativ la această întrebare, va ajut eu. Domnia sa ne garanta că Partidul Liberal va asigura o bună și dreaptă guvernare. Pentru PL „buna Guvernare înseamnă Guvernare pentru Oameni, în interesul și pentru binele societății și al cetățenilor, și nu în interes privat, de clan mafiot sau de partid”, adăugînd „buna Guvernare înseamnă că Partidul Liberal va pune în fruntea treburilor publice oameni curați, necorupți, de înalt profesionalism, începînd de la conducerea locală și pînă sus, la președintele republicii”. Atunci cînd era întrebat prin ce se deosebește Partidul Liberal de alte partide, Mihai Ghimpu răspundea ferm și mîndru „PL se deosebește net de alte partide prin aceea că are o echipă deosebit de puternică, tînără, alcătuită din personalități înzestrate cu experirnță și competența necesară pentru a guverna... vom guverna pentru oameni și nu în interes propriu”. Astfel ne prezenta dl Ghimpu echipa sa în perioada electorală. Totul părea a fi minunat: cinstiți, necorupți, profesioniști, înțelepți, onești, sinceri, competenți, loiali, de bună credință, inteligenți etc. Ieri, însă, aceste epitete au cedat locul altora, precum: lași, fricoși, lingăi, orgolioși, îngîmfați, încrucișați, prăpădiți. Dar, să nu grăbim lucrurile. Să vedem ce ne-a împărtășit dl Ghimpu despre membrii partidului pe care îl conduce, facînd pe scurt prezentare  a principalelor caracteristici ale cestora: 1.       Hadârcă Ion (fillog, scriitor, deputat, Parlamentul Republicii Moldova) – „...nu are nimic absolut cu liberalii. Hadârcă a ajuns în partid la propunerea mea... știam că o duce greu. Nu are nici un merit față de partid, ba din contra.../ E așa cum îi place lui să stea, să nu facă nimic, dar să iasă așa o data s-o facă pe marele academician, poet, vorbitor.../ Șmecher  învățat de Lucinschi...” 2.       Guțu Ana (filolog, dr. în filologie, deputat, Parlamentul Republicii Moldova) – „Guțu – cu briliantele la gît, pe care i le-am făcut cadou EU.../habar n-are ce înseamnă politică. Trăsnește, trîntește cum crede ea... E plină de orgoliu.../ cîrîit, mîrîit, dar nimic clar...) 3.       Bodrug Oleg (fizician, scriitor, deputat, Parlamentul Republicii Moldova) – „...om care a folosit partidul dincolo de Prut și și-a rezolvat multe probleme” 4.       Marinuță Vitalie (traducător militar, Ministru al Apărării) – „...l-am adus...a venit... l-a adus cineva acolo. I-am propus ministru, eu l-am făcut general. L-am pedepsit pentru lucruri murdare și urîte, dar l-am iertat...” 5.       Șalaru Gheorghe (pedagog, Ministru al Ministerului Mediului) – „...l-am adus de la Cimișlia. L-am făcut Ministrul Mediului. Nu avea nimic absolut cu mediul. Lucra la Cimișlia cu muștele, arunca cu pesticide ca să curățe de muști...” 6.       Vacarciuc Vadim (pedagog, antrenor, deputat Parlamentul Republcii Moldova) – „...bun numai de bancuri și de băut, mai mult de nimic...” 7.       Arhire Anatolie (inginer, deputat, Parlamentul Republicii Moldova) – „...ăsta e ma vechi, din Front. N-am înțeles trădarea lui, dar știu că a vrut la Apele Moldovei și eu am fost împotrivă, întrucît a călcat pe bec o dată și...nu trebuiesc oamenii care nu-s curați la mînă în funcții unde este vorba de bani” 8.       Cojocaru Vadim (economist, dr. în economie, deputat, Parlamentul Republicii Moldova) – „...ăsta, în genere, vine la partid și zice la fete : „ Ia turnați-mi. Aveți vreo 100 g în frigider pe aici?” ...ori cafea cu coniac. L-am luat că a fost prorector, e doctor în economie.” 9.       Saharneanu Vladimir (jurnalist, Președintele Uniunii Jurnaliștilor din Moldova) – „... nici nu am înțeles, absolut. Zău, n-am înțeles. L-am ajutat cu bani la Vocea Basarabiei. Și acum l-am ajutat, l-am rugat pe un cunoscut să-i acorde ajutor că n-are ce mînca” 10.   Chitoroagă Ștefan (inginer, Viceministru, Ministerul Agriculturii) – „ – Întoarce omului 10 mii de euro că te bag la pușcărie!” Pe lîngă toate caracteristicele sus-menționte, am mai aflat că, de facto, deputații Parlamentului Republicii Moldova nu vin la ședințe pentru a-și face datoria față de cetățenii care i-au încredințat votul, dar pentru a discuta între ei și, între timp, să mănînce semințe. La rîndul său, dl Ghimpu recunoaște că și-a pus colegii în scaun și le-a dat mașini, dar ei de fapt sunt niște invidioși care la vale  merg greu, dar la deal nici atît. Vorbiți de trădare, domnule Ghimpu? Păi, dumneavoastră sunteți trădătorul numărul unu al electoratului vostru, căci știind toate cele pe care le-ați făcut publice doar acum, ați tăcut. Mai mult decît atît, ați promovat toate persoanele nominalizate. I-ați apărat cu trup și suflet. În rînd cu ei și dumneavoastră ați scuipat în sufletul copiilor și bătrînilor flămînzi. Rușine, domnilor!!! P.S. Înțelepciunea lui Solomon: „Cînd oamenii de nimic ajung sus, netrebnicii mișună peste tot”.        

  Nu a reușit bine domnul Ghimpu să emane în popor bucuria lui că a dormit bine noaptea trecută, iată că în această noapte la sigur că va avea nevoie de un pumn de somnifere pentru a avea parte măcar de puțin somn. Însă, în situația lui, probabil că nici această măsură «excepțională» nu   va garanta lipsa coșmarurilor. Va visa sărmanul Mihăiță că este  înconjurat de agenți ai FSB-ului, care sunt pretutindeni: pe uscat, în aer, în apă și chiar în cosmos, și... O! Dumnezeule!, s-au infiltrat chiar în Partidul Liberal...   Pentru domnul Ghimpu din păcate, iar pentru alții poate din fericire, coșmarul doar începe.  Astăzi, aproape 30 de „agenți”, trădători, necărturari, mișei, bandiți, paraziți, hoți – membri ai PL – au declarat că nu-l mai vor pe Ghimpu în calitate de  președinte al Partidului Liberal. Mai mult decît atît, și-au formulat clar scopul de a-l înrola în rîndurile sale pe însuși Dorin Chirtoacă, încercînd să-l seducă pe acest din urmă cu  înalta funcție de președinte de partid. Cuțit înfipt în inima lui Mihăiță. Să-l propună chiar pe Dorin – cel mai scump și drag dintre nepoți? Iată aici, cred că conspiratorii au dat în bară. Șansele să obțină acceptul lui Dorin Chirtoacă sunt practic nule. Și cu data calendaristică, probabi, au încurcat ceva. Azi suntem în ziua de 12 aprilie și nu în 13. Au luat-o puțin înainte. Pentru a-l dezorienta și a-l descuraja totalmente pe Mihăiță, urmau să anunțe briefing-ul de presă și să-și facă publică declarația mîine, 13 aprilie, la ora 13:00.   Da... un partid unitar, omogen, consecvent în acțiunile sale. Un partid de oameni cinstiți, veritabili luptători pentru libertate și democrație, promotori ai cursului european ș.a.m.d.   În fine, pun punct aici, căci astăzi sarcasmul meu nu are limite. Dar nu o fac din răutate, ci din sentimentul de afecțiune față de poporul Basarabiei, de întreaga populație a cestei țări. Și mi-e absolut indiferent ce limbă vorbesc sau cum se autoidentifică, fie români, fie moldoveni, fie ruși. Toți așteptăm ca promisiunele din campaniile electorale să se transforme în sfîrșit în fapte, să începem a trăi și nu a supraviețui... Dar ce am obținut pînă acum??? Doar convingerea fermă că iarăși am fost mințiți și trădați.   Așadar, mai încercați și voi, stimați politicieni, mirosul și gustul acestui sentiment nenorocit și jalnic -  sentimentul de TRĂDARE!!! Și... îmi exprim speranța sinceră să vă fie de folos lecția pe care ați primit-o.

Realitate cu ghimpi Hm... ieri, finisînd sa citesc pe blogul lui Mihai Ghimpu articolul său  recent « Înainte, că “înainte era mai bine”…», mi-am dat seama că, involuntar, în amintire îmi apar anii de studenție, nopți nedormite, petrecute deasupra manualelor de politologie, dorința nebună de a cunoaște cît mai mult, stagiu de practică pe care am avut onoarea să-l efectuez în Parlamentul RM… Da, timpuri frumose și de neuitat... Dar, de facto, nu la toate astea am vrut să-mi concentrez atenția. De fapt, scopul meu inițial a fost să-mi revitalizez toate cunoștințele despre doctrina liberală. Și stiți  ce concluzie am făcut? Viziunile mele asupra principiilor și valorilor liberale, asupra felului de a fi a unui liberal veritabil vin în contradicție cu comportamentul politic specific domnului Mihai Ghimpu, pretins liberal numărul unu al Basarabiei.  Dar, am hotărît să nu mă opresc aici. Am accesat site-ul  PL și foarte minuțios am studiat Programul Partidului Liberal adoptat la Congresul III al PL. Ei...  după aceasta, mii de scuze, domnilor. Despre care valori liberale vorbește domnul Ghimpu? Omul, persoana, individul se află în centrul preocupărilor PL? Chiar începi a rîde în hohot citind: «Individul trebuie să aibă puterea de a alege și a acționa în mod liber, fără intervenția abuzivă a statului, de a-și utiliza proprietatea și abilitățile după cum crede de cuviință...» ori, facînd referință la unul din obictivele politice principale ale PL «libertatea de exprimare și idependență reală a mediilor de informare».. Extrem de relevant, raportînd la blogul lui Mihai Ghimpu.  Ceva timp în urmă chiar îl aplaudam pe domnul Ghimpu, urmărind schimbările ce au survenit în ultimul timp în Mass-Media din Moldova. Mai tîrziu mi-am dat seama că acest fapt, însă, nu-i convine însuși lui Ghimpu. Mai mult decît atît, este profund indignat că jurnaliștii își permit să-și expună în mod liber opiniile și să-l critice într-un fel sau altul. Atunci cînd părerea cuiva nu coincide cu punctul de vedere al președintelui PL , în mod automat este acuzat că ar fi promovat interesele unor hoți, mafioți, contrabandiști sau catalogat drept «dușman al poporului» sau agent al FSB-ului, care, neapărat,  apără interesele Rusiei în detrimentul interesului național al RM. În ceea ce privește Rusia, e o temă aparte și cred că cel mai dureros moment pentru Ghimpu. Uneori am impresia că în discursurile sale rostește de mai multe ori «Rusia» decît «Moldova». De unde atîta afecțiune pentru Rusia și pentru tot ce este legat de ea? Anume Ghimpu (neluînd-o în calcul pe doamna Pavlicenco, liderul partidului PNL), concentrează atenția publicului larg asupra Federației Ruse. Nu ne interesează pe noi societatea civilă, simpli cetățeni conturile de reglat pe care le are Ghimpu. Oare dacă cineva nu cunoaște că Gheorghe Ghimpu, fratele onorabilului Mihai Ghimpu a fost judecat în data de 13 și a murit tot pe data de 13, la ora 13 automat trece în «lista neagră» a trădătorilor de Patrie? Absurd. Strigător la cer.  Din articolul lui Ghimpu: «Rusia –țară care ne tratează ca pe niște animale sălbatice...».  Și dumnealui cum ne tratează? Sau este firesc comportamentul pe care l-a avut în repetate rînduri față de jurnaliști? Nu sunteți la curent întîmplător cui  îi aparțin expresiile gen «cumpărați și răscumpărați», «lingăi și vînzători de țară», «rușine de așa școală și așa generații»?  Și toate aceste insulte la adresa, redactorului-șef al ziarului «Adevarul Moldova», Alina Țurcanu,  care în timpul emisiunii «În Profunzime» сu Lorena Bogza, ce-l avea ca invitat pe Mihai Ghimpu, și-a exprimat opinia în legătură cu reacția lamentabilă pe care a avut-o PL, la fel ca și întreaga clasă politică, la tragicul eveniment de la Pădurea Domnească și tăcerea criminală a vînătorilor. Ah!, cîtă intelegență, ingeniozitate, cîtă stăpînire pe sine, tact și diplomație  «Jos pălăria»! Probabil că atît umila mea persoana, cît și întreaga comunitate nu ar avea o astfel de reacție-șoc, dacă s-ar întîmpla pentru prima oară cînd liberalul face astfel de declarații jignitoare  în raport cu mass-media. Dar, din păcate, pentru Mihai Ghimpu este ceva obișnuit,absolut firesc.  Ulterior, dl Ghimpu a acuzat postul de televiziune Pro TV pentru faptul că  a publicat un reportaj în care Asociația de prevenire  a corupției a acuzat Partidul Liberal de corupție, facînd referire la ministrul Ecologiei, Gheorghe Șalaru, care ar fi prejudiciat bugetul statului cu milioane de lei. Mihai Ghimpu a afirmat «V-aș da în judecată, dar sunt mai presus ca Pro TV-ul vostru. Praf vă fac de azi înainte». Nu-mi aduc aminte să ne fi învățat la faculatate cineva din lectori să utilizăm astfel de expresii, dar, posibil am fost absentă eu la acea pereche. Adica, în țara noastră exclusiv d-ul Ghimpu este în drept să acuze pe toți și pe fiecare, dar nu admite nici un gen de critică la adresa sa sau a partidului pe care îl conduce. Democrație, nu altceva. Acum, ținta d-lui Ghimpu a devenit Jurnal Trust Media. Cine va fi următorul? Cu totul ieșit din comun este faptul că liderul PL  îi vrea după gratii pe editorialiști, jurnaliști, comentatori politici și pe toți cei care, cum zice el «îl calomnează». Recent domnia sa a declarat: «Atunci cînd depășește toate limitele, presa trebuie pedepsită penal», adăugînd  «Foarte rău că ați intrat în luptă cu PL-ul». La acest capitol, urmează să precizăm că din 07 mai 2004 a intrat în vigoare excluderea Art.170 «Calomnia» din Codul Penal al RM. Acest art. prevedea:  «Calomnia, adică răspîndirea cu bună-știință a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoțită de învinuire de săvîrșire a unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave ori soldată cu urmări grave». Nu pot să-mi dau seama cum o astfel de abordare vine în concordanță cu obiectivele pro europene ale liberalilor. După mine, e mult mai aproape, ba chiar identică, cu poziția Rusiei - unica țară care în  2012 a revenit la răspunderea penală pentru acuzația de calomnie. În acest  sens, cît de banal nu ar suna, dar apar înrebările: «Cine este agent al FSB-ului rus?», «Cine pledează doar de ochii lumii pentru integrarea europeană?». Din păcate, e prea mare discrepanța dintre obiectivele declarate și realiatea. Asta este Moldova, asta este Patria noastră, asta este clasa politică pe care am ales-o…

Patru ani de incertitudine, de confuzie și imoralitate Patru ani s-au scurs de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Optimismul de atunci a cedat locul pesimismului, dezamăgirii și disperării totale. Nu a mai rămas nici urmă din entuziasmul de altădată, iar speranțele și încrederea într-un viitor frumos și prosper, s-au dovedit a fi doar iluzii și vise neîmplinite. La ce asistăm astăzi? Răspunsul este evident, căci suntem martorii oculari a ceea ce se petrece  în jurul nostru. Sate pustii, case părăsite, bătrîni lăsați in voia sorții, umiliți și nevoiți să-și ducă existența în mizerie și sărăcie totală, copii lăsați în grija rudelor de către părinții plecați masiv din țară in căutarea unui loc de muncă, școli închise și acest șir poate fi continuat la infinit. Oare aceasta ne-am dorit noi patru ani în urma, ieșind în centrul Chișinăului pentru a susține opoziția comunistă și scontînd lozinci gen "Jos comuniștii", "Vrem alegeri repetate" etc.? Pentru asta și-a pierdut viața Valeriu Boboc? Și-au imaginat acei tineri maltratați în comisariatele de poliție din capitală că vor fi dați uitării și ignorați? Întrebările rămîn doar întrebari. În pofida faptului că practic toate partidele care au trecut pragul electoral în urma alegerilor parlamentare repetate au promis că vor dezvălui adevărul despre 7 aprilie,nici astăzi nu avem o finalitate și, probabil, că nu vom primi răspunsuri nici în viitorul apropiat. Dosarul 7 aprilie se află în continuare la capitol de investigații la Procuratura Generală. Astfel, Ziarul de Gardă atrage atenția asupra faptului că « majoritatea oamenilor legii care au făcut justiție prin comisariate și-au păstrat funcțiile, unii chiar fiind avansați» . Printre aceștia pot fi menționați, de exemplu, Oleg Melniciuc, finul de cununie al președintelui Curții Supreme de Justiție și membru CSM, Mihai Poalelungi, dar și Ghenadie Morozan, cumnatul controversatului om de afaceri și oligarh Vlad Plohotniuc. În aceeași oridine de idei, nu putem sa nu trecem în revistă numele lui Gheorghe Papuc, ministru de Interne în timpul evenimentelor din aprilie 2009 și Vladimir Botnari, care ocupa în acea perioadă funcția de comisar general al Comisariatului General de Poliție, ambii fiind învinuiți de către procurori de neglijență în serviciu, soldată cu decesul lui Valeriu Boboc și cu alte urmări grave. În dimineața zilei de 29 decembrie 2011 magistrații de la Judecătoria Centru - Ștefan Niță, Ion Busuioc și Vladimir Brașoveanu au pronunțat sentința de achitare pe numele celor doi generali pe motiv că «faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate». Fără finalitate rămîne în continuare și dosarul intentat pe numele lui Valentin Zubic, șef al statului-major în perioada protestelor din 7 aprilie 2009. Zubic, fiind cercetat pentru neglijență în serviciu, soldată cu urmări grave – decesul lui Boboc – a fost pus sub învinuire încă în 2011. Cu toate acestea, dosarul pînă în prezent nu a fost transmis în instanța de judecată. Întrebat la ce etapă este dosarul și cînd ar putea fi finalizat, Sergiu Roșu, procurorul secției exercitare a urmăririi penale în cauze excepționale, a declarat că «încă nu a fost acumulat suficient material probator ca dosarul să fie transmis în instanță de judecată. Se lucrează la acest dosar, sunt audiați martori, cred că nu e relevant să vă spun cîți martori au fost audiați, mai există dificultăți, dar...acumulăm material probator». Mi se pare oarecum straniu, de ce ar decide domnul Roșu ce ar fi și ce nu ar fi relevant pentru noi, societatea civilă. Bine mersi, e mult mai simplu și mai convenabil funcționarilor publici de a ne spune de fiecare dată cîteva fraze generale, pregătite din timp. Dar, cîtă răbdare și smerenie mai are poporul moldav? Cît va mai tăcea, aplicînd capul și ascultînd «adevărurile» aleșilor? Culmea e că în timp ce organele de drept continuă să acumuleze material probator, Valentin Zubic rămîne a fi membru al Asociației «Alianța pentru Justiție și Drepturile Omului» scopul căreia este «promovarea principiilor democratismului, supremației legii și guvernării responsabile». Apropo, Asociația respectivă este condusă de Vitalie Pîrlog, fost ministru al Justiției în perioada protestelor din 7 aprilie 2009, actualul candidat la funcția de procuror general. Singurul acuzat de moartea lui Valeriu Boboc este Ion Perju, fost colaborator al Comisaritului General de Poliție (CGP). Acesta din urmă a fost reținut la 6 aprilie 2010, drept urmare a difuzării imaginilor video din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 în PMAN, în care este surpins lovind cu piciorul în Valeriu Boboc. Ion Perju a fost identificat de către colegii săi după «costumul albastru». Domnilor, drept cine ne cred guvernanții și așa numiți «oameni ai legii»? A fost găsit «țapul ispășitor» și punctum? Mai mult decît atît, nici măcar părinții răposatului Valeriu Boboc nu cred că Ion Perju este singurul vinovat de moartea fiului lor. Într-un interviu acordat Ziarului de Gardă, Victor Boboc, tatăl lui Valeriu Boboc a declarat: «În dosarul nostru nu sînt pedepsite persoanele care ar trebui să fie pedepsite». Meditînd asupra celor menționate, mă frămîntă o multitudine de emoții, iar prima ce îmi vine să zic e «Moldova – țară de minune». Deci, ce a fost acel 7 aprilie? Cine se face vinovat de cele întîmplate? Cine va purta răspundere? Cine ne va oferi răspunsuri? Cine? Cine? Cine?!!!.................