Personal disorders

The idea is a network of neurons firing with each other inside your brain. The question is what are the environments that lead to increase level of innovation? How to get the brain into such environments that new network could be formed? What is the space of creativity?

Great ideas usually come to view over long periods of time. The challenge is to create such environments that allow ideas to come to life. How innovation happens? – chance favors the connected mind.

Connecting ideas and how GPS system was created.

If we want to improve the competence level of people in leadership positions, we need to improve our own competence for judging and selecting them, especially when they are men, says organizational psychologist Tomas Chamorro-Premuzic.

Have you ever worked with people who are not as good as they think?

This finding won’t come as a surprise to most of us, but statistically, these people are more likely to be male than female. That’s right — men are typically more deceived about their talents than women are. And they are also more likely to succeed in their careers. That’s because one of the best ways to fool other people into thinking you’re better than you actually are is to fool yourself first.

Why do so many incompetent men become leaders? The first reason is our inability to distinguish between confidence and competence. Across cultures and countries, we tend to assume that confident people have more potential for leadership, but in any area of talent, including leadership, there is very little overlap between confidence (how good people think they are at something) and competence (how good they actually are at something).

The second reason is our love of charismatic individuals. We appear to want leaders who are charming and entertaining, but as most of us know, there is a big difference between an effective leader and being a stand-up comedian. In fact, the best leaders are humble rather than charismatic, to the point of being boring.

The third and final reason for the rise of incompetent men is our inability to resist the allure of narcissistic individuals — people with grandiose visions that tap into our own narcissism.

Facebook’s role in Brexit — and the threat to democracy, by Carole Cadwalladr

Journalist Carole Cadwalladr digs into one of the most perplexing events in recent times: the UK’s vote to leave the European Union. Tracking the result to a barrage of misleading Facebook ads targeted at vulnerable Brexit swing voters — and linking the same players and tactics to the 2016 US presidential election — Cadwalladr calls out the “gods of Silicon Valley” for being on the wrong side of history and asks: Are free and fair elections a thing of the past?

Notițe din ‘Basarabia’ de Paul Goma, august 2001

O incursiune în ce a însemnat ocupația rusească în Basarabia. Observăm cum “orașul” este văzut de către băștinași ca o expresie a ocupantului rusesc, iar de către colhoznici ca loc și mijloc de promoție socială, despre chinurile basarabenilor ce au avut de suferit deportări, ucideri în masă, deznaționalizare, o nouă limbă impusă, foametea și ca o consecință și cazuri de canibalism, pe cât de incredibil ar suna aceasta.

—————————————————————

Oamenii au dureri de cap, de spate, de pântece, de inimă. Eu – printre alții – am durere de Basarabie.

… O ocupatie rusească mai rea decât o năvală tătărască, în iunie 1940, urmată de ceea ce știau oamenii noștri din Basarabia de la oamenii – tot ai noștri – români de dincolo de Nistru, din Transnistria, răzbatuți, noaptea, înot, câți mai scapasera de gloantele granicerilor sovietici, dar nu credeau ca are sa cada si pe capul lor Sfarsitul Lumii: întâi cu intrare obligatorie în colhozuri; apoi cu închidere de biserici; cu impunerea limbii ruse si a alfabetului chirilic în locul celui “moșieresco-fascisto-românesc”; arderea cărților tipărite cu “litere burgheze”; arestări, împușcări pe loc, deportări; în iunie 1941: venirea Românilor, dezrobirea de bolșevici, o mișcare de front spre răsărit; în martie 1944: mișcare inversă, către apus; în vară: revenirea bolșevicilor și re-începerea re-deportărilor, re-arestarilor a executiilor “colaboratorilor cu dușmanii patriei sovietice”; apoi cumplita foamete, mai puțin cea naturală, pricinuita de seceta bântuind si in Moldova româneasca și în Ucraina de sud, cât hotarîta la Kremlin, îndeplinirea ei supravegheată desigur,tot de la Kremlin – și, în ciuda rapoartelor autoritatilor de ocupatie, rusesti (sanitare, de partid, de NKVD), mentinute inca un an – tot de/la Kremlin – intru “pedepsirea Moldovenilor, colaboratori ai Românilor”, prin doi ani si ceva de foame-si-canibalism-sovietic(“cel mai mare canibalism din lume”)-planificat-pus-in-practica-supravegheat…- mereu de/la Kremlin.

 

… la școala elementară fusese obligat să învețe rusa, fiindcă cei mai mulți dintre învățători erau ruși, vorbeau numai rusește, cum îi șade bine unui Stăpân(itor), unui colonizator, unui “kulturnîi” (care-și închipuie ca dacă el vorbește “limba lui Lenin și a lui Tolstoi”, e gata-superior oricui… nu o vorbește, deci se “exprimă”… ne-uman) – bineînțeles, asta fiind o excelentă metodă de a-i învăța pe ocupați limba ocupanților…

Victoriile (oricum : ne-înfrângerile) Dacilor îl determinaseră pe Iuliu Cezar să pregătească o campanie “decisivă” împotriva Dacilor, în anul 44 î. C. – însă a fost asasinat. La scurt timp a fost ucis și inamicul său Burebista, Regele Dacilor. Abia după un secol și ceva – timp în care Romanii, bătuți mereu de Daci, erau siliți să plătească învingătorilor “subsidii” – în anul 106 d. C. ïmpăratul Traian l-a înfrânt pe Regele Decebal (care s-a sinucis). Cea mai mare parte țării a fost cucerită, colonizată, rebotezată “Dacia Traiană”, apoi “Dacia Felix”.

ïn 271, sub presiunea barbarilor (goți, gepizi, heruli, bastarni), armata și administratia romană s-au retras la sud de Dunăre. Din ceea ce fusese Dacia Romană au rămas castre, drumuri, temple, terme, arene, însă acestea au dispărut sub stratul gros, de nămol și de cenușă al Slavilor, ce au năboit peninsula balcanică, au sătenizat civilizația polis-urilor, au strivit sub șenilele tălpilor lor desculțe akademii și monedă, religii §i filosofie, dezbateri în agora și teatru, știință de carte – și scrisuri.

Au supraviețuit revărsărilor pornite din mlaștinile Mazuriei de azi doar comunitățile originare de la (sau care au avut inteligența să urce la…) munte. Dintre urmașii Thracilor : Dacoromanii și Aromânii; dintre ai Illyrilor: Albanezii. ïn fine, Grecii – însă doar aceia care s-au refugiat, fie sus-la-munte, fie în Sudul Peninsulei Italice, în Sicilia, în Africa – și la Massilia, colonie ionică – aceștia și-au salvat, nu doar limba, ci și scrisul; Albanezii, Dacomânii, Aromânii și ei “retrăgîndu-se în sus”, și-au păstrat, sub Slavi și în ciuda lor, sufletul și limba.

Se poate spune că în fața tăvălugului nimicitor al civilizației rurale slave, doar civilizațiile pastorale au supraviețuit.

Firește, nu există o “limba moldovenească” (cum nu exista limbă … yvelineză). O știe oricine are noțiuni de lingvistică generală. Există limbi surori ale românei: macedo-româna (aromâna), megleno-româna, istro-româna (ultimele două în curs de dispariție); există și graiuri. În ciuda agresiunilor, a năvălirilor, a ocupațiilor, a influențelor, a împrumuturilor masive, populația a practicat limba română, uluitor de unitară, locutorii din oricare colț de țară și de peste hotarele României istorice înțelegîndu-se între ei, diferențele constînd în ușoare deosebiri de pronunție și în profuzimea de sinonime.

Una dintre cele mai persecutate (pe motive naționale) republici era cea numită Moldovenească. De la ocupatia din iunie 1940, cu o scurtă pauză în timpul războiului, în provincia românească Basarabia, Moscova aplicase, cu ferocitate, nu o politică de clasă, ci o politică de rasă, scopul fiind: desnaționalizarea românilor băștinași: arestări, asasinate pe loc, în masă, deportări, “emigrație voluntară”, foamete organizată, inventarea unei limbi cu adevărat sovietice: “limba moldovenească”, impusă a fi scrisă cu caractere chirilice, învățământ, nu doar sovietic, ci rusesc, amplasarea industriei în afara “republicii” – și, vechea și verificată metodă țaristă: aducerea și stabilirea de ne-români din restul Rusiei, pentru ca “echilibrul demografic” să fie… dezechilibrat.

Bun venit în lumea lui Ion Creangă

Povestea lui Harap-Alb

Harap-Alb, cel mai mic şi mai viteaz dintre fiii craiului pleacă către Verde-Împărat, unchiul său, care ajuns la bătrâneţe îşi dorea ca unul dintre nepoţi să îi moştenească împărăţia. Înzestrat cu forţă, devine tot mai puternic la fiecare încercare pe care o depăşeşte. Pe lângă toate acestea, Harap-Alb are în spate o adevărată brigadă de ajutoare: Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Lupta pentru supremaţie este pe viaţă şi pe moarte, iar Supereroul atinge maturitatea prin moarte. Este readus la viaţă de fiica împăratului Roș, Harap-Alb este acum demn şi pregătit să-şi împlinească destinul.

 Lac de-ar fi, broaște sunt destule

 Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem

La plăcinte înainte și la război înapoi

 Rău-i cu rău, dar e mai rău făr’ de rău.

 […] deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om?

 Capul de-ar fi sănătos, că belelele curg gârlă.

 — Câte a dat Dumnezeu, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică; așa a trebuit să se întâmple, și n-ai cui bănui: pentru că nu-i după cum gândește omul, ci-i după cum vrea Domnul. Când vei ajunge și tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr și vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că știi acum ce e necazul. Dar până atunci, mai rabdă, Harap Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea.

 Nu fi așa de nerăbdător! De unde știi că nu s-or schimba lucrurile în bine și pentru d-ta? Omul e dator să se lupte cât a putea cu valurile vieții, căci știi că este o vorbă: “Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Când sunt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. Vorba cântecului:     Fă-mă, mamă, cu noroc,/ Și măcar m-aruncă-n foc.

 Capra sare masa, și iada sare casa

 — Ia ascultați, măi! zise Gerilă: “Vorba lungă, sărăcia omului

“Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.”

 

What a planet needs to sustain life | Dave Brain

“Venus is too hot, Mars is too cold, and Earth is just right” says planetary scientist Dave Brain. Explore the fascinating science behind what it takes for a planet to host life — and why humanity may just be in the right place at the right time when it comes to the timeline of life-sustaining planets.

Full Catastrophe Living by Jon Kabat-Zinn Using the Wisdom of Your Body and Mind to Face Stress, Pain, and Illness

We live a life full of stress, we work under pressure, we feel overwhelmed by the difficulties we face everyday. The book teaches us how to slow down, relax and reduce different kinds of stress and achieving peace of your mind.

Main ideas: – You can reduce stress and promote greater well-being by taking a few moments to practice mindfulness meditation formally, at home or on the job. – To do this, take a few moments to become aware of your breathing, and let whatever thoughts arise come and go in your mind.  Feel the sensations of each full inbreath and outbreath. – You can cultivate mindfulness in this way while eating, walking, sitting or lying down.

Quotes:

Mindfulness is “the awareness that arises by paying attention on purpose, in the present moment, and nonjudgmentally.”  Becoming aware of your breathing is the simplest way to cultivate mindfulness. Contemplate all the different, extraordinary functions of your body. Consider how you walk, breathe, think, have emotions, circulate blood, and so on. Your body has small, complex biological systems interwoven into larger systems connecting you to the world and its regulatory systems. This includes the ozone layer, which shields you from harm, and the rain forests and oceans, which “recycle the oxygen” you breathe. Regardless of your challenges, you are always part of a significantly larger whole. Dwelling on problems, loss and pain can lead to self-absorption. To escape that pitfall, expand your view and accept yourself as part of a far greater whole. Your reaction to stressors depends on how you view them. This is a key insight. When you choose to see challenging issues positively, you feel less stressed. One step is to accept the idea that change is intrinsic to life. People deal with stress many ways; some, like overeating, are unhealthy. Others, like mindfulness, are positive. As you meditate, observe and accept how your “thoughts, feelings, sensations, perceptions and impulses” change continually.

Your body reacts automatically to physical and emotional stressors. Notice the tension that builds throughout your body. By paying attention to these sensations, you can transform them and reduce the harm they can cause you and others. In a moment of stress, you can choose to “respond mindfully” not mindlessly. As you consider the path you want to pursue, bring awareness to your breathing, settling your emotions for a moment and giving yourself time to evaluate the situation. Your mindfulness may have made you more resilient. With practice, you will become better at responding, not reacting, to stress.

Today’s world moves at lightning speed. To counter time-related stress, purposefully stop what you’re doing in key moments. Take time each day to become aware of what is unfolding in your world. Being aware in the present moment can slow your perception of time by enriching each moment as it passes.  As best you can, stay in the present moment; notice when the mind drifts into the past or future. Reflect on the ways people relate to time. The usual sayings – pick “up the pace,” “behind schedule,” have “to run” – highlight the need to rush. You can use four mindfulness strategies to “free yourself from the tyranny of time”:

Consider how “time is a product of thought” – Einstein used to tell audiences that if they were doing something uncomfortable, time could drag. If they were experiencing pleasure, time would fly. “Live in the present” – Don’t use so much time analyzing past events or what’s to come. When you eat, savor your meal. When you spend time with your loved ones, really be with them. Make some time “each day just to be” – Set aside time every day to meditate, to breathe and to appreciate moments as they pass. “Simplify your life” – Trim complexity from your life whenever you can.

Books: Sergei and Hans, by Dennis Santaniello

The story line of this historical fiction novella takes place in the Eastern Front of World War I, where two soldiers, the Russian Sergei and German Hans from opposite sides of the war meet by chance and depict their survival story in the unforgiving Carpathian mountains in Romania and later in a terrifying German prison camp. In all the pain and suffering of the war, two enemies have a chance to reveal their humanity.

These pathetic machines. These soldiers on both sides, who are cold and getting colder. They all make me sad. Some of these machines were built to perfection and that’s the pity. Some were built too perfect, and as result they’ve lost much of their humanity.

D. H. Lawrence – “Women in Love” (1920),

The novel of the British author follows the loves and lives of the Brangwen sisters, Gudrun and Ursula and their relationships with Gerald Crich, an industrialist and Rupert Birkin, an alienated intellectual.

As goodreads.com states, regarded as the author’s best book, it was characterized as “an analytical study of sexual depravity” and “an epic of vice”, critical expressions which greeted the publication of “Women in Love”.

Some quotes from the book:

“If there weren’t you in the world, then I shouldn’t be in the world, either.”

“For she believed in an absolute surrender to love. She believed that love far surpassed the individual. He said the individual was more than love, or than any relationship. For him, the bright, single soul accepted love as one of its conditions, a condition of its own equilibrium. She believed that love was EVERYTHING. Man must render himself up to her. He must be quaffed to the dregs by her. Let him be HER MAN utterly, and she in return would be his humble slave—whether she wanted it or not.”

 

Mihai Eminescu – “Cezara”

O nuvelă romantică în care tema iubirii și amorului pasional se dezvoltă și ia nuanțe mitice și filosofice.

Cezara, fiica contelui Bianchi, este logodnica marchizului Castelmare, care o vrea drept soție în schimbul datoriilor contelui față de acesta. Lucrurile se complică după ce Cezara se îndragostește de călugărul Ieronim, un tânăr de o frumusețe demonică.

Cinis et umbra sumus [Suntem cenuşă şi umbră].

Suntem umbre fără voinţă, automaţi care facem ceea ce trebuie să facem şi că, pentru ca jucăria să nu ne dezgusteze, avem această mână de creieri care ar vrea să ne dovedească că într-adevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau nu…

Amorul este o nenorocire şi fericirea ce mi-o oferi, venin. […] această lume în care tu cauţi şi speri a găsi ce nu-i în ea — fericirea.[…] Dar dacă suspin, dacă doresc… n-aud eu din toate părţile aceleaşi suspine ordinare, aceleaşi doruri… ordinare; căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în muşinoiul pământului de viermi noi cu aceleaşi murdare dorinţe în piept, pe care le îmbracă cu lumina lunii şi cu strălucirea lacurilor, aceleaşi sărutări greţoase, pe care le aseamănă cu zuzurul zefirilor şi cu aiurirea frunzelor de fag. Este aşa, sau nu?

Priveşte-ţi-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simţiri muieratice, cu şoapte echivoce, vezi acele femei care le răspund prin ochiri voluptoase şi mişcându-şi buzele — vezi! împrejurul acestui instinct se-nvârteşte viaţa omenirii… Mâncare şi reproducere, reproducere şi mâncare!… Şi eu să cad în rolul lor?… Să cerşesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îţi vei descoperi sânul… sânul care mâini va fi un cadavru, şi care după fiinţa sa este şi astăzi? Să mă frizez ca să-ţi plac, să-ţi spun minciuni ca să petrec mintea ta uşoară; să mă fac o păpuşă pentru… cine o şi mai spune pentru ce? Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău care stăpâneşte lumea; mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea-ntreagă.

De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal şi să mă amestec cu mulţimea? Eu mă uit în sus, asemenea statuii lui Apollo… fii steaua cea din cer — rece şi luminoasă! — ş-atunci ochii mei s-or uita etern la tine!