Biblia versus Coranul

Istoria Islamului

Ce este Islamul?

Despre Coran, şi despre învăţăturile şi practicile mahomedane

Diferenţele majore între creştinism şi Islamism

1 ISTORIA ISLAMULUI

Islamismul, credinţa musulmanilor constituie o tendinţa dominantă în vieţile multor popoare din Orientul Mijlociu, vestul Asiei si nordul Africii. Impactul acestei credinţe asupra lumii este deosebit de mare. În lumea zilelor noastre, Islamismul este religia care înregistrează o rapidă creştere.

Oricât ar fi de popular şi oricât de repede s-ar răspândi Islamul, aşa cum vom vedea, el nu este de la Dumnezeu şi nu are o origine divină, în ciuda patimii cu care unii ar vrea să-l apere!

In analizarea mişcărilor religioase studierea trecutului istoric este aproape fără excepţie, revelatoare.

Citeste mai departe…

Musulmanii am văzut că interpretează multe lucruri în formă materială. Un exemplu este raiul. Cei ce vor fi în rai vor avea acolo femei drept răsplată pentru că au crezut. Pînă cînd nu am văzut ce răsplată vor avea femeile pentru credinţa lor sau dacă vor avea în general. Nu vreau încă să-mi expun părerea la acest subiect. Un alt exemplu în care musulamanii văd totul din punct de vedere uman este următorul. Surat Al-‘An’Am versetul 100 spune:

„Făcătorul cerurilor şi al pămîntului cum să aibă un fiu, neavînd soţie? El a făcut toate şi El toate le cunoaşte”.

O altă variantă a Coranului spune că Făcătorul desăvîrşit al cerurilor şi al pămîntului. Allah este Badi’ – Făcător desăvîrşit, dar nu poate avea un fiu fără soţie.

Evrei 1:3-5 „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: ,,Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?” Şi iarăş: ,,Eu ‘i voi fi Tată, şi El ‘mi va fi Fiu?”

Evanghelia – Cuvîntul lui Dumnezeu spune că Dumnezeu a născut pe Fiul Său şi sunt Una. Nu a fost necesar ca Dumnezeu să aibă soţie pentru ca să poată avea un fiu. Este adevărat că Isus a venit prin femeie, dar aceasta nu înseamnă că El pînă atunci n-a existat. Evanghelistul Luca spune următoarele despre vestirea naşterii lui Hristos: “ În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ‘ngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!” Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. ‘ngerul i-a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea ‘nalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi ‘mpărăţia Lui nu va avea sfîrşit”. Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” ‘ngerul i-a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea ‘nalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”. Luke 1:26-35

Isus este Acel despre care Biblia spune: “Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin ”. Romani 11:36

Este interesantă această afirmaţie, dar într-un fel este adevărată. Vă voi prezenta în continuare cîteva argumente care îi face la fel.

Martorii ca şi musulmanii nu cred în Isus

Martorii lui Iehova vor spune că cred în Isus dar nu ca şi Unicul Dumnezeu adevărat. Ei vor spune că este doar Fiul lui Dumnezeu, dar neştiind ce înseamnă a fi Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii cred că Isus este un prooroc de la Dumnezeu, dar nici decum Dumnezeu.

 

Se tem de confruntări.

Într-unul din comentariile Coranului am găsit următoarea explicaţie: “ Dacă se află alături de acei care iau credinţa în derîdere, cei cu frica de Allah nu trebuie să se teamă, dar Allah le interzice să stea în compania acestora pentru ca sufletele celor mai slabi dintre ei să nu se la se influienţate”. Tot la fel şi Martorii lui Iehova nu vor sta la discuţii contradictorii pentru că nu le pot apăra şi pentru că ştiu că ceea ce spun ei este fără bază biblică. Ei vor fi gata să te înveţe chiar dacă ei înşişi nu prea ştiu multe, iar cînd va veni vorba despre contradicţii vor pleca şi vor refuza să discute mai departe.

 

Îngerii

În credinţa musulmană un rol mare îl au îngerii. La fel şi pentru Martorii lui Iehova au mare importanţă avînd în vedere că ei îl consideră pe Isus ca fiind unul din îngerii lui Dumnezeu care împreună cu Dumnezeu a creat cerul şi pămîntul.

Duhul Sfînt

Atît pentru musulmani cît şi pentru Martorii lui Iehova Duhul Sfînt nu este Dumnezeu şi cu totul altceva. Pentru Martorii lui Iehova Duhul Sfînt este o forţă a lui Dumnezeu, iar pentru musulmani este un înger.

Referitor la faptul dacă trebuie sau nu să discutăm despre credinţa pe care o avem Biblia spune următoarele:  “Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţă şi teamă,  avînd un cuget curat; pentruca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămînă de ruşine tocmai în lucrurile în cari vă vorbesc de rău. 1 Petru 3:15-16   

În acest articol voi scrie despre neînţelegerea Treimei în care cred creştinii, dar pe care musulmanii nu o pot pricepe. Am mai scris un articol în care arăt depre înţelesul numelui ebraic Elohim al lui Dumnezeu şi care reprezintă pluralul. Numele Elohim este folosit întotdeauna cu verbe şi adjective la singular pentru a arăta ideia de Unul. Articolul îl puteţi citi aici…

Vă voi prezenta mai jos versetul 116 din Sura Mesei.

Şi dacă va zice Dumnezeu: „O, Isuse, fiul Mariei zis-ai cîndva oamenilor : „Luaţi-mă pe mine şi maică-mea ca doi dumnezei afară de Dumnezeu ?”. El va zice: „Mărire Ţie, nu mi se cuvine să zic ceva ce nu e adevărat; de aş fi zis-o, ai şti-o; Tu doar ştii ce este în sufletul meu, eu însă nu ştiu ce este în sufletul tău; în adevăr, Tu ştii cele ascunse”.

Reieşind din acest verset putem înţelege că musulmanii consideră Treimea: Tata, Mama şi Fiul, Tatăl fiind Dumnezeu, Mama- Marie şi Fiul – Isus. Nu ştiu de unde este această interpretarea interesantă pe care o dau musulmanii, dar nu este adevărată. Biblia nu spune că Treimea ar fi aceste trei persoane pe care le-am menţionat mai sus.

Genesa 1:1-2 “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”.

În acest verset vedem că se spune că Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. Numele lui Dumnezeu folosit aici este Elohim şi reprezintă pluralul. Mai vedem că Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor. Pînă cînd vedem două persoane care participă la creaţie. Domnul Isus este deasemenea participant şi creator al tuturor lucrurilor.

Coloseni 1:15-17 “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El”.

O primă dovadă din acest verset este că Isus are chipul Dumnezeului celui nevăzut sau are toate calităţile lui Dumnezeu. Atunci cînd priveşti în oglindă vezi doar chipul tău nu pe al altcuiva. Exact la fel este şi cu Isus: chipul lui Dumnezeu poate să-l aibă doar Dumnezeu. Însă vedem că această caracteristică îi este atribuită lui Isus, ceea ce înseamnă că Isus este Dumnezeu şi parte din Elohim.

Alt lucru este că prin El şi pentru El au fost făcute toate lucrurile de pe pămînt. El este sursa sau Cel care a creat aceste lucruri. El este mai înainte de toate lucrurile, şi aceasta nu înseamnă că întîi a fost făcut Isus şi apoi celelalte lucruri, ci faptul că El este înainte de toate, caracteristică pe care o are doar Dumnezeu. Toate lucrurile se ţin prin El sau aceasta înseamnă că El este sursa vieţii sau Cel de care depinde totul, adică Dumnezeu.

Acest articol este despre Cina Domnului descrisă în Biblie. Am început să scriu acest articol după ce am văzut interpretarea Cinei cea de Taină pe care Mohammed a interpretat-o în alt fel decît ceea ce spune Biblia. Să vedem mai întîi ceea ce spune Coranul despre acest subiect pentru ca mai apoi să vedem ce găsim în Biblie. În sura Mesei versetul 112 „ Atunci ziseră apostolii : „ O, Isuse, fiul Mariei, poate Domnul tău să ne trimită o masă din cer?” El le zise: „Temeţi-vă de Allah, dacă sînteţi credincioşi”. Versetele următoare spun că apostolii doreau ca să mănînce din acea masă pentru ca să creadă că Isus le-a vestit adevărul. Isus a cerut masa de la Allah ca să fie pentru ei o sărbătoare şi semn de la Allah. Allah le-a dat această masă, dar i-a atenţionat că dacă nu vor crede nici după aceasta îi va pedepsi cum n-a mai pedepsit nici o făptură.

Sura Mesei se numeşte aşa, după părerea explicatorilor din cauza acestei mese din cer descrise aici. Este evident că ceea ce se relatează aici este o descriere a evenimentelor biblice referitor la Cina cea de Taină. Ideia este că acolo ucenicii nu au cerut nici un semn pentru ca să creadă şi nici masă din cer ca să serbeze.

Vom vedea cum şi de ce a fost înfăptuită Cina cea de Taină:Matei 26:26-29 „Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: ,,Beţi toţi din el;  căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.  Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în ‘mpărăţia Tatălui Meu.

Mulţi pot crede că această masă a însemnat faptul că Isus se desparte de ucenicii Săi şi a vrut să le slujească prin faptul că le-a spălat picioarele şi au stat mai apoi la masă. Pasajul care urmează se referă la ceea ce Isus ne-a spus să facem după moartea Lui. Este vorba despre Sfînta Împărtăşanie sau Cina Domnului.

1 Corinteni 11:23-34 “Căci am primit dela Domnul ce v’am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne.  Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi a zis: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el. Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.  De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.  Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

În acest articol v-am prezentat ceea ce înseamnă Cina Domnului aşa cum este prezentată în Biblie ceea ce este complet diferit de ideia pe care am văzut-o în Coran precum că ucenicii ar fi cerut masa ca un semn şi ca o masă de sărbătoare.

În articolul anterior am scris despre faptul că musulmanii nu pot crede că Isus este Dumnezeu şi nu cred astfel în Sfînta Treime. Acest următor articol este iarăşi o dovadă că Isus este Dumnezeu.

 Versetele 109-110 din Sura Mesei spun următoarele:Şi va zice Allah: „ O, Isuse, fiul Mariei, adu-ţi aminte de harul Meu asupra ta şi asupra născătoarei tale, cînd te-am întărit cu Duhul Sfînt, să vorbeşti oamenilor din leagăn şi cînd vei fi bărbat în toată firea! Eu te-am învăţat scrierea, înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. Iar tu ai plăsmuit din lut chipul unei păsări, cu voia Mea şi ai suflat asupra lui, s-a făcut pasăre cu voia Mea. Şi i-ai tămăduit cu îngăduinţa Mea pe cel orb şi pe cel lepros! Tu ai făcut morţii să vină la viaţă, cu îngăduinţa Mea. Şi i-am respins pe fiii lui Israel de la tine, cînd tu le-ai adus semne învederate. Iar aceia dintre ei care nu au crezut au zis: Aceasta nu este decît vrăjitorie limpede”.

În aceste versete Isus este redus la un simplu prooroc al lui Allah care a făcut doar ce a spus Allah. Aceste versete afirmă că Allah l-a învăţat pe Isus scrisul , înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. Faptul că Isus a făcut chipul unei păsări se referă probabil la Duhul Sfînt care s-a arătat în chip de porumbel la botezul lui Isus. Aceste versete neglijează complet autoritatea lui Isus ca Dumnezeu, ceea ce nu este deloc adevărat.Vreau să privim în Biblie ca să vedem ce spune referitor la acest subiect. După cum am văzut din versetele respective Allah i-a dat lui Isus înţelepciunea ca unui om. Biblia spune că Isus Însuşi este înţelepciunea:

Proverbe 8:22-23 „Domnul m’a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.  Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul”. Isus este înţelepciunea şi este din veşnicii cu Dumnezeu ceea ce înseamnă că nu are început şi sfîrşit. Ca argument forte în favoarea acestui verset este Ioan 1:1-2  “La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu”. Acest verset l-am analizat în articolul anterior ca să arăt că Isus este Dumnezeu.

În versetele din Coran mai spune că Isus a făcut o pasăre ( Duhul Sfînt ) căreia i-a suflat viaţă. Nu era deloc necesar aceasta pentru că Duhul Sfînt era de la început pentru că este Dumnezeu. În Evanghelia sa Ioan spune următoarele despre Ioan Botezătorul şi mărturia făcută de el : Ioan 1:32-33 “Ioan a făcut următoarea mărturisire: ,,Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam; dar Celce m’a trimes să botez cu apă, mi-a zis: ,Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se şi oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt”.

Este complicat pentru musulmani să înţeleagă că Isus este Dumnezeu şi că este parte din Trinitate. De aceea aş vrea ca în acest veset să vă spun ceea ce zice Biblia despre dumnezeirea lui Isus Hristos. Dar înainte de a începe acestu subiect vreau să vă arăt care sunt versetule din Coran pe care vreau anume să le analizez. Este vorba despre versetul 76 din Sura Mesei: „ Necredincioşi sunt cei ce zic: „Dumnezeu e Mesia, fiul Mariei”. Doar a zis Mesia : „ O, copii ai lui Israel, slujiţi lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnului vostru; cei ce adaugă lîngă Dumnezeu încă altă fiinţă, pe acela îl opreşte Dumnezeu de la rai şi locuinţa lui va fi focul şi cei nelegiuiţi nu vor avea ajutor”.

Chiar următorul verset din Coran se referă de asemenea la Trinitate: „ Şi aceia sunt necredincioşi care zic „ Dumnezeu este al treilea, din trei”. Căci nu este Dumnezeu afară de unicul Dumnezeu, şi dacă nu se vor păzi să vorbească astfel, îi va atinge pe cei necredincioşi din ei o pedeapsă dureroasă ”.

Ceea ce este clar din acest verset este că musulmanii consideră că Allah nu poate fi parte din trei, adică pe lîngă El mai sunt doi. Deşi este cam dificil acest subiect cu privire la Trinitate totuşi voi încerca să explic acest lucru pe înţelesul tuturor. Ceia ce cred majoritatea creştinilor este că Dumnezeu Tatăl, Isus Hristos şi Duhul Sfînt sunt una.

Ioan 1:1-2   „La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu”.Să analizăm împreună aceste versete: este vorba despre Cuvînt care mai tîrziu vom vedea cine este. Se spune că la început era Cuvîntul. Toţi ştim că la început era Dumnezeu. Cuvîntul „început” vrea să arate de fapt că Cuvîntul era de la începutul începuturilor, adică nu are început. Acest Cuvînt era cu Dumnezeu ceea ce arată că era o persoană distinctă, dar în acelaşi timp este Dumnezeu. Mai departe Biblia repetă din nou acelaşi lucru că Cuvîntul era de la început cu Dumnezeu. Atunci cînd Biblia repetă ceva înseamnă că este foarte important.

În Genesa 1:1 scrie următoarele:  “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul”. Cuvîntul ebraic pentru Dumnezeu din acest verset este: élöhîm pe care dicţionarul îl traduce ca: nume masculin plural absolut. În ebraică sunt singular, dual şi plural. Pluralul arată trei şi mai multe persoane. Deci Cineva din trei persoane a creat cerul şi pămîntul. Am folosit această explicaţie pentru a înţelege mai uşor Ioan 5:18  „Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu”.

Evreii cunoşteau foarte bine Thora şi era clar pentru ei cine era élöhîm deaceea cînd Isus a spus că este Fiul lui Dumnezeu ei au înţeles că El este de fapt Dumnezeu Însuşi.

Vă mai prezint încă un lucru care arată despre Trinitate. Genesa 1:26  „Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt”.

Dumnezeu vorbeşte despre Sine la plural: să facem om după chipul Nostru. Este ceva interesant ca cineva să vorbească despre sine la plural. Se poate crede că este vorba despre o eroare gramaticală, însă în realitate este corect: Dumnezeu vorbeşte despre Sine la plural pentru că aşa şi este.Biblia întreagă ne arătă la faptul că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt sunt una şi lucrarea lor este una. Dumnezeu nu este aşa cum a înţeles Mohamed o persoană din trei ci este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sunt una care au aceiaşi lucrare.

În acest articol voi scrie despre faptul că oamenii trebuie să se iubească unul pe altul şi nu să se urască. Întotdeauna vedem cum musulmanii luptă împotriva creştinilor sub toate aspectele. Dar chiar în Coran este scris despre faptul că orice musulman trebuie să iubească pe cei care cred în Dumnezeu. Mahomed a scris următoarele lucruri în Sura Mesei vesetul 70 :„De ar crede cei ce au Scriptura şi s-ar teme de Dumnezeu le-am ierta răutăţile şi i-am duce în grădini pline de plăceri; de ar păzi ei Thora şi Evanghelia şi ce li s-a trimis de la Domnul lor,  atunci ar mînca din bunătăţile ce se află asupra lor şi sub picioarele lor. Sînt şi oameni drepţi între ei însă cei mai mulţi din ei fac numai răutăţi”. Sura Mesei versetul 70

Vedem că potrivit cu Coranul cei ce cred cu adevărat în Dumnezeu, păzesc Thora ( Primele cinci cărţi ale lui Moise din Biblie) şi Evanghelia pe care ne-a dat-o Domnul Isus vor primi răsplată grădini de plăceri. Am scris un articol pe blog despre aceste grădini şi cum se potrivesc ele cu ceea ce spune Biblia. Însă în concepţia musulmanilor acesta este raiul. Dacă Allah spune că cine va crede chiar dacă cred în Thora şi în Evanghelie totuşi vor primi aceste grădini de ce musulmanii sunt atît de înverşunaţi împotriva creştinilor. Mai departe iarăşi Coranul este cel care spune că printre creştini sunt mulţi oameni drepţi. Cuvîntul „drepţi” vine să definească oameii cu adevarat credincioşi care împlinesc Cuvîntul lui Dumnezeu.

Versetul 59 din Sura Mesei spune următoarele:’ „… va pune Dumnezeu un popor pe care-l iubeşte şi care-l iubeşte pe El, blînzi faţă de cei credincioşi şi aspri faţă de cei necredincioşi şi care se luptă pentru drumul lui Dumnezeu şi nu se tem de bîrfelile bîrfitorilor”. Potrivit cu acest verset musulmanii trebuie să fie blînzi cu cei credincioşi (din versetul anterior am văzut cine sunt credincioşii) şi aspri faţă de cei necredincioşi. Nu vreau acum să scriu despre lupta pentru calea lui Allah deoarece pe blog puteţi găsi articolul care tratează acest subiect mai în detalii.

Vreau că să vă prezint doar doua pasaje cu ceea ce spune Biblia despre iubirea aproapelui:1 Tesaloniceni 4:9-10 „Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea”. 

1 Ioan 4:20 – 5:3 “Dacă zice cineva: ,,Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său. Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Celce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.Cine iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu se vede din comportamentul lui cu ceilalţi oameni care sunt aproapele lui. Vedem că cine iubeşte pe Dumnezeu îţi iubeşte aproapele şi cine nu-şi iubeşte aproapele nu iubeşte nici pe Dumnezeu.

Vreau să scriu despre o contradicţie care este în Coran. În primele capitole scrie despre faptul că nu are importanţă dacă eşti moslem sau creştin, iar mai apoi în capitolele următoare Mohamed scrie ca moslemii să nu aibă legătură cu creştinii. Ca să fie mai evident vreau să vă prezint versetele respective. Vesetul 59 din Sura Vacii spune următoarele: „ Însă cei ce cred, fie iudei, sau creştini, sau sabei, dacă numai cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac bine, vor primi răsplata lor de la Domnul lor şi nu va veni frica peste ei şi nu se vor întrista”. Însuşi Coranul spune că nu are importanţă de ce religie suntem: iudei, creştini, sabei. Ca să concretizez mai bine cine erau sabeii vă voi spune că erau creştinii lui Ioan Botezătorul numiţi şi Mandei. Vedem că credinţa pe care o ai nu are importanţă în ochii lui Allah, ci este importanţă doar credinţa în Dumnezeu şi Ziua de Apoi şi facerea de bine. Ei vor primi răsplata de la Dumnezeu. Dacă aşa spune Coranul înseamnă că moslemii ar trebui să respecte acest lucru şi să nu fie împotriva creştinilor.

Să vedem ce spune alt veset din Coran în contradicţie cu vesetele pe care tocmai le-am văzut. În vesetul 58 din Sura Mesei este scris : „ O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi pe creştini sau jidovi ca prieteni întreolaltă. Cine din voi însă şi-i alege ca prieteni, este ca şi unul din ei. Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor nelegiuit”. Vedem clar în aceste versete este tocmai opusul ideii din vesetele pe care le-am văzut la început. Moslemii sunt sfătuiţi să nu se împrietenească cu creştinii sau evreii. Dacă Allah nu caută la credinţa omului atunci de ce se interzice ca musulmanii să aibă prieteni dintre creştini sau evrei. Se mai spune că cine şi-i alege ca prieteni este ca unul din ei. Această comparaţie „ca unul din ei” vine ca să arate un lucru negativ, rău. Mai apoi se spune că Dumnezeu nu conduce un popor nelegiut, şi asta ca să arate faptul ca iudeii şi creştinii sunt un popor nelegiut, iar cei ce împrietenesc cu ei devin la fel nelegiuiţi.

Vedem ce mare contradinţie este între aceste versete din Coran pe cînd Cuvîntul lui Dumnezeu este acel care ne aduce Adevărul şi dragostea lui Dumnezeu.

1 Petru 1:24-25   “Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v’a fost propovăduit prin Evanghelie”.

Evrei 2:11-12  “Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr’unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească ,, fraţi ”,  cînd zice: ,,Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda în mijlocul adunării.”

Cel ce sfinţeşte, adică Domnul Isus Hristos şi cei ce sunt sfinţiţi, adică noi suntem din unul, adică din Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care ne-a rînduit ca să fim copii ai Lui. De aceea oricît nu ar părea de neverosimil, totuşi suntem fraţi ai Domnului Isus şi copii de Dumnezeu.

Să trecem la partea cu pedeapsa din partea lui Dumnezeu. În Biblie se spune despre încercările pe care ni le dă Dumnezeu pentru creşterea noastră. Iacov 1:2-4 “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,  ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.  Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.”

Dar la ceea ce vrea eu să mă opresc este un pasaj din epistola către Evrei. În acest pasaj se arată foarte clar de ce Dumnezeu ne pedepseşte pentru ca să obţinem ceva: Evrei 12:6-11  “Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.  Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?  Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.  Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Dumnezeu pedepseşte pe cine iubeşte, pentru ca să ne corecteze. Care părinte nu-şi pedepseşte copilul dacă-l prinde că fumează. Este doar un exemplu, dar este adevărat. Părinţii întotdeauna ca copiii lor să trăiască bine şi să nu aibă probleme în viaţă. Exact asta vrea şi Dumnezeu ca să ne protejeze de ceea ce este rău, deaceea şi ne pedepseşte pentru ca mai tîrziu să ne dăm seama de ce ne-a pedepsit. Şi dacă am fost pedepsiţi de părinţi şi tot le-am dar cinstea pe care o merită, cu atît mai mult trebuie Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce face în vieţile noastre.