Totul a inceput de la un proiect de film mini-documentar in zona Rupea in care m-am implicat in vara 2014. De altfel nu cred ca ajungeam vreodata prin aceasta zona incredibil de frumoasa, cu oameni "klumea" si foarte primitori!
Eram cinci echipe de studenti. Fiecare era formata din doi parteneri de echipa.
Am ajuns in acest proiect pur intamplator. In perioada programului "Scoala Altfel", profeasoara noastra ne-a zis ca in locul cursului ei sa mergem la prezentarea unui proiect a lui Günter. Nu prea stiam despre ce e vorba si cine e acel "Günter". Decat sa chiulesc am decis sa merg, sa vad care e treaba. Acolo am aflat ca tema proiectului e legata de "Credinta". Nu eram deloc incantat. Insa daca ma implicam - rezolvam si cu practica pentru facultate.
A trecut ceva timp de la acea prezentare si nu s-a mai auzit nimic de el. Sau cel putin eu nu eram pe faza.
In toiu sesiunii am inceput sa primesc mail-uri la greu de la Günter. La inceput noi trebuia sa alegem cate un sat din lista propusa de el. Eu am ales cam din ce a ramas, pentru ca din cate am inteles ulterior, s-au mai organizat intre timp sedinte de proiect. Colega si-a ales satul Ungra. Eram foarte derutat. Nu stiam ce sat sa-mi iau. Sa fie si aproape, si frumos, si cu cazare, si apropiat de satul colegei. In final mi-am ales cel mai indepartat sat de colega mea, Cloasterful, cu o biserica renovata si cu legatura cu trenul. Ca apoi coordonatorul sa-mi zica ca satul respectiv il va lua alta echipa si mi-a dat un sat cu o biserica distrusa, la care se putea ajunge cu dificultate si deloc "atragator".
Fiecare echipa a primit o suma de bani modesta, in care trebuia sa se incadreze, plus o camera de filmat pentru a realiza filmul propriu zis. Din acei bani noi trebuia sa ne cumparam singuri mancare, sa ne asiguram cazare si sa ne gasim modalitatea de transport individual. Practic ti s-au dat bani in mana, de aici te descurci singur cum te duce capul. Probail aceasta m-a intrigat in acest proiect. Era o provocare sa supravietuiesti intr-o zona necunoscuta, putin izlolata, despre care nu stiai aproape nimic si nu puteai sa prevezi cum va fi. Riscul, imprevizibilul si hazardul - era ceea ce m-a starnit sa accept provocarea.
---
Am plecat la drum. Aveam asupra noastra doua bagaje mari pentru ca am decis sa mergem direct de la filmari in tabara, care urma sa fie in satul Cata, plus camera si trepiedul. Perepetia a inceput odata cum am ajuns in Brasov. Autocarul spre Rupea, trebuia sa-l luam de la Autogara 2. Cand am ajuns la autogara respectiva, am fost redirectionati la o alta autogara si tot asa. Pana la urma am vazut aproape toate garile auto din Brasov, ca apoi sa revenim la gara si sa mergem la Rupea cu un autocar din Bucuresti ce mergea la Targu Mures (via Rupea).
Ce m-a impresionat in Brasov, este ca am fost mereu ajutati de localnici. Un batran a fost in stare sa coboare din autobuz ca sa ne arate unde exact este una din autogarile cautate. Apoi o femeie era la fel de dispusa sa ne conduca la autogara. Din Autogara Vest un sofer de autocar s-a oferit sa ne conduca pana la gara. Aveam senzatia ca lumea se virusa unul de la altul cu bunatate. Pana la urma am "decolat" din Brasov si in o ora si putin eram deja la Rupea.
Perepetia continua. Partenera de echipa s-a inteles din timp cu un localnic din Ungra sa ne preia din Rupea. Insa telefonul lui nu era in zona de acoperire. Atunci am inteles ca o regiunea are o problema cu semnalul. Insa ne-a venit o idee foarte buna, sa lasam bagajele la o biserica din Rupea. Credeam ca e mai safe asa. Insa biserica evanghelica a fost inchisa, iar cealalta era maghiara si nu nu am gasit pe nimeni pe acolo. Atunci am mers la un magazin de constructii si am lasat acolo bagajele noastre. Oamenii iarasi au fost foarte binevoitori. Deja devenea suspect ca aveam parte de atata bunatate din partea oemenilor. :)
Daca tot eram la Rupea, am mers la vestita Cetate. Urcand scarile, de plictiseala numaram treptele. :) Ajungand sus am facut ocolul cetatii si apoi am intrat in ea. Ce tine de cetate, pot sa zic ca au exagerat cu lucrarile de restaurare. Nu mai avea aspect de o cetate veche. Acoperisurle erau prea perfecte, iar unele incaperi nu mai aveau aspectul perioade respective. In schimb, din cetatea de sus, se deschidea o panorama extraordinara.
---
UNGRA. Am ajuns in primul sat in care urma sa facem o documentare timp de doua zile. Spre ghinionul nostru, prima zi am ratat-o din cauza ploii. In schimb ne-am regenerat puterile dupa calatorie, ne-am adaptat la ambianta satului sasesc. Ne-am cazat la o familie de romani foarte primitori, care ne-au adapostit cu cea mai mare caldura. Aveam senzatia ca am venit la rudele mele cu care ne stim de o viata. Tanarul care ne-a preluat din Rupea, care ne-a si cazat la el in casa, a fost dispus sa ne ajute cu orice ne trebuia. Am ramas uimit de ospitalitatea oamenilor. Doua zile am avut parte de o atmosfera calda si confort, rar intalnita in prezent.
A doua zi am facut toata documentarea pentru filmul ce urma sa fie realizat in Cata. Peisajele Ungrei mi s-au intiparit bine in merorie si o sa-mi aduc aminte cu drag.
Am facut cunostinta cu putinii sasi care au mai ramas in Ungra. Oameni despre care se vorbeste doar de bine peste tot unde a locuit acest popor. Oameni care au fost cumsecade, care tineau la credinta, oameni gospodari, seriosi si bine organizati. Insa erau distanti fata de ceilalti sateni de alta origine. Din aceasta cauza satele aveau cam aceeasi structura. Sasii traiau pe o strada, care de obicei era cea "principala", romanii aveau de obicei strada lor care se numea chiar "strada romanilor", maghiarii aveau sectorul sau si tot asa. Biserica sasilor de multe ori era in centru sau pe un punct mai inalt care domina satul. Iar cimitirul in imedita apropiere a bisericii.
Am aflat de la localnici de multe obiceiuri si traditii, cum ar fi foznicul (o sarbatoare complexa intre credinta, munca si distractie a sasilor preluata apoi si de romani). Sau felul in care se tineau slujbele in bisericile evanghelice a sasilor.
Recomandare de vizitat: Biserica fortificata (urcarea in turnul bisericii), Biserica ortodoxa veche.
---
MERCHEASA. In al doilea sat, am avut o problema cu cazarea. Am primit o persoana de contact in satul respectiv de la coordonatorul nostru de proiect. Insa din pacate nu putea sa ne ajute mai cu nimic. Atunci iarasi am apelat la ajutorul tanarului din Ungra, care din intamplare avea rude in Mercheasa. Desi aveau casa plina de copii care au venit la parinti, au gasit si pentru noi o camera unde ne-au cazat.
Ca sa nu pierdem mult timp am mers direct pe teren ca sa incepem documentarea pentru satul #2.
Prima impresie a fost trista. Satul era mai saracacios, n-avea primarie, biserica sasilor a fost abandonata si neintretinuta. S-a simtit o diferenta oarecare fata de Ungra. Insa pe parcursul acelor doua zile am reusit sa ne obisnuim si chiar sa ne placa.
Oamenii din Mercheasa sunt foarte muncitori. Si ce ne-a sarit in ochi, e faptul ca toata lumea avea tractor. :) La fel cum in Sulina (Delta) fiecare om are propria barca, in Mercheasa - tractorul. De multe ori in timpul documentarii acest emitator de zgomot ne-a stricat unele inregistrari si aveam nevoie sa oprim filmarea sau sa refilmam.
De asemenea oamenii erau foarte descisi sa participe in mini-documentarul nostru. Copii de rromi creau cadre perfecte pentru film.
Ne-a impresionat mult ultimul sas prin inteligenta si in acelasi timp prin simplitatea sa. Walter Schwab, sas in varsta de 69 de ani, cel care mai are grija de biserica evanghelica.
Recomandare de vizitat: Biserica fortificata, Padurea de stejari (cel mai gros stejar din Judetul Brasov), Slatina (de unde se scotea apa sarata folosita ulterior in locul sarii la prepararea slaninii).
---
HOMOROD. Desi am fost mai mult in trecere, nu am putut sa nu vizitam si aici Biserica fortificata. Urcand in turnul bisericii, am avut o priveliste superba. Dar urcarea propriu zisa in turn e destul de dificila. :) In schimb merita de facut acest efort.
---
CATA. Satul cu un aer maghiar. Face parte din turul Bisericilor Fortificate din judetul Brasov.
---
DRĂUȘENI. Povestea unei sabii pierdute.
---
ROADEȘ. Sat lasat uitarii.
---
CRIȚ. Taina casei parohiale.
Surse imagini: google, wikipedia.
