Înger şi Drac

Buna ziua tata. Nu ne-am vazut demult, de aproape 16 luni. Mi-e dor... Desi mai pastrez in inima amintirile urite, durerea si raul,  simt ca am nevoie sa te vad, sa-ti string mana ta mare si puternica, sa te cuprind. Iarta-ma... Copilaria... tin minte totul... Noi, mama, tu, betia... Galagie, bataie, lacrimi, fuga, descult, zapada... Adolescenta... Noi, mama, tu, betia... Galagie, bataie, lacrimi, fuga, grajdul, funia, mama, salvarea, eu, razbunarea... Majoratul... Noi, mama, tu, betia... Galagie, eu, tu, razbunare, liniste... Liniste in casa, pojar in suflet. Viata... Betie, galagie, lacrimi, batai, razbunari, taceri, ura, cainta... Viata e un sir infinit de cuvinte. Mama: ...nu trebuie, asa cum este, dar e tatal tau... Da, am inteles asta poate doar acum. Tata, te iert! Te iert, poate pentru ca am mostenit de la mama vesnica speranta ca poate te vei schimba. Te iert pentru ca tin minte amintirile placute despre tine. Tin minte cum i-mi placea mana ta grea care ma cuprindea noaptea, care ma incalzea. Pielea aspra din palmele tale muncite. Pescuitul. Inghetata. Pepene verde. Iarta-ma pentru picioarele, pumini si palmele mele. Iarta-mi cuvintele. Mai crescut. Nu cred ca ai crezut vreodata ca s-ar putea intimpla asa ceva. Eu nu-mi pot imagina viata mea asa cum ai trait-o tu pe a ta. Si eu i-mi spun: NU BEA! Te iert... In curind vin acasa. Нравится

Viu si nevatamat, dupa ce am supavetuit sfarsitul lumii pe 21.12.12, acum deja este 23.12.12 si tot viu parca sunt, macar ca parca sa amanat pe azi. O sa am macar ce povesti copiilor si nepotilor mei inainte de somn. Si eu care speram ca raman viu dupa ce mor toti si liber sa-mi iau tot ce mi-am dorit pana acum de pe vitrina oricarui magazin :) In schimb are generatia noastra un aspect interesant - sa poti sa traiesti in doua secole XX si XXI, sa traiesti in doua milenii diferite - 2 si 3, si acum deja, astrazi daca mai precis sa trecem in o noua era, din era pestilor in cea a varsatorului, sa incheiem al 13-a baktun, si sa trecem in al 14-lea. (asta am luat-o dintrun film documentar, macar ca wikipedia spune ca al 13-lea baktun sa incheiat pe 21) Straniu ca la noi nu se sarbatoreste asta ca si venirea anului nou, doar e un eveniment mai rar. De ce domnul Chirtoaca nu a pus o scena in PMAN ca sa sarbatorim asta? :) S-a facut o mare afacere pe sfarsitul lumii, oamenii au cumparat buncare, sau refugiat in munti, sau ascuns in pestere si beciuri, au cumparat toate lumanarile disponibile, si sau aprovizionat cu alimente, baterii, chibrite, si alte chestii necesare ca sa faci fata "apocalipsei". Acum care inca mai stau ascunsi, oare ce fac? Eu mii inchipui asa peste 10 ani: Нравится

Vine sau nu? Presa face agitatie, internetul clocoteste cu pareri contradictorii. Pana azi chiar si eu credeam la 100% si fara dubii ca 21 va fi o zi obisnuita ca si toate celelalte, dar acum cam stau si ma gandesc "а вдруг?". Bantuie pareri si ipoteze diferite. Ca de exemplu: Parada planetelor pe o parte a sistemului solar, ce va duce la dezbalansarea centrului sistemului solar, adica a soarelui si asa zisa deviere a planetelor de pe orbite. Dar am gasit pe internet asa o chestie care arata pozitia planetelor la orice timp ales. Sigur ca eu nu pot sa confirm suta la suta ca aceasta este corecta, dar oarecum imi inspira mai multa incredere decat zvonurile si filmuletele de pe youtube, indreptate spre acumularea vizionarilor si castigului din asta. Creatorii acestor filmulete nu cred deloc in ceea ce propagandeaza. Ca de exemplu al acestui video: La video de mai sus imi pare foarte straniu un lucru, este in limba rusa si desigur ca mesajul este ca dupa sfarsitul lumii va ramane doar Rusia, iar din restul continentelor nu sa spus nimic, mai ales despre asa o portiune mare ca America de Sud. Scopul acestei creatii este unul de destabilizare, pentru ca am mai vazut pe youtube video montat in aceiasi maniera dar despre V. Putin si altii.  Mai sunt ipoteze despre sfarsitul lumii asa ca numeroase cutremure de pamant, schimbarea polurilor pamantului, un asteroid care se va izbi de pamant, o oarecare a 10-a planeta Nibiru, invazia extraterestrilor, razboaiele mondiale cu folosirea armelor nucleare, incalzirea globala, explodarea soarelui, stingerea soarelui, aparitia unei gauri negre care ne va inghiti, si multe, multe, multe alte prostii.  Aici as dori sa ma opresc la povestea cu planeta Nibiru. De unde naiba sa mai luat si asta, cine a nascocito?!   De ce nu pot gasi nici un fel de carti mai vechi in care sa fie scris ceva despre existenta ei, de ce in cartile vechi sovietice din care au invatat parintii mei la scoala, pe care le citeam cu interes cand eram mic nu am gasit nimic desprea Nibiru? Sigur ca din cauza ca a fost nascocita acum cativa ani in urma.  Si as vrea sa adaug: chiar si daca vine ceva asupra noastra, si daca autoritatile tin asta in secret, si se vor salva doar cei care au bani si si-au construit buncare in munti, eu cred ca demult iesea ceva la iveala, ceva concret, doar sunt atitia oameni invatati independenti, atita astronomi care ar observa aparitia vreo unui asteroid sau ceva de genu' asta.  In biblie, o carte care mai mult imi inspira incredere, macar ca nu sunt prea credincios scrie: "Dar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatal" - Marcu 13:31-32 Mai pe scurt - mai cititi din blogul meu si mai tarziu de ziua de 21.12.12, si in 2013 si pe viitorul mai indepartat, pentru ca nimic strasnic nu se va intampla timp de o singura zi. Pastrati pamantul pentru copiii nostri si copiii lor. Va doresc un sfarsit de lume asa cum a mai fost si in 2000. Нравится

Doua zile in urma am primit un sfat referitor la cum sa ma apuc de lucrurile pe care tot parca vreau sa le fac dar nicidecum nu le fac. Ca de exemplu: cand voi termina cu restantele mele la universitate? Asta e o problema care se pare ca o afecteaza mai mult pe prietena mea decat pe mine. Si totusi sa nu ma abat prea mult de la subiectul initial (asa cum o faceam si in scoala cand scriam compuneri si alte chestii ce trebuiau expuse de la sine). "Pofta vine mancand!" - asta este sfatul. Simplu. Banal. Adevarat. Simplu ca "buna ziua"! Pentru ca daca nu incerc, nu pot sa stiu cum e sa o faci. La acest punct chiar imi amintesc senzatia placuta de la scoala cand invatam bine acasa (rar de tot) si profesorii chiar nu credeau ca eu m-am pregatit, ca eu cunosc. Senzatia ceia placuta, cand esti satisfacut de propriille cunostinte. Nustiu, oare poate numai eu am simtit asa ceva, nustiu daca cei mai tocilari din clasa au simtit vreodata aceasta senzatie placuta, daca nu li sa atrofiat capacitatea de a o simti. Sau poate toti o simt si asta si le da placerea de a invata fara sa fie impusi de oameni sau situatii. Banal de tot este asa un sfat pe care il cunoastem fiecare inca din copilarie. Eu cel putin il cunosc de demult si cred ca in orice moment as fi putut sa spun si eu cuiva asa un sfat, dar... am uitat de el la naiba, atunci cand defapt trebuia sa-mi apara mereu in gand ca sa-l aplic pe mine insumi. Uneori prea mult cautam in sine pentru a gasi raspunsuri si explicatii faptelor noastre, dar raspunsul e undeva aproare, ei poate fi foarte simplu si banal. Am sa incerc sa urmez acest sfat, si cine stie, poate ca voi face totul din placere, nu din nevoie. O seara buna va urez, si... un sfat de la mine - urmati sfatul de mai sus ))

Ce ai alege? Intre trecut si viitor... Intre a iubi si a fi iubit... Intre a da o sansa si a trada increderea... Situatia este urmatoarea: ce ai face daca ai parasit pe cineva pe care iubesti din cauza ca nu te iubeste reciproc, plus la toate nici nu te-a respectat ca om. Insa acum deja esti cu alcineva, care te stimeaza, se comporta minunat cu tine, si inca si posibil ca te iubeste. DAR! Fostei ia venit mintea la cap si te vrea inapoi, ea nu stie ca deja esti cu alta. Intre ce sa alegi? Sa te intorci inapoi sau sa uiti si sa mergi inainte? Sa fii alaturi de persoana iubita si sa nu stii preci ce te asteapta, iarasi aceiasi umilinta sau poate ceva sa schimbat? Sa ramai langa cea cu care esti acum, care te iubeste si te stimeaza cu toate neajunsurile tale, sa incerci s-o indragesti si tu. Sa dai o sansa trecutului, sau sa io iai posibilului tau viitor? Sau sa alergi dupa doi iepuri? Dar cum se stie - cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul, sau si mai rau - primeste p****la de la padurar. Poate cineva sa-mi dea raspuns?

Lenea - cea mai mare problema a mea (si nu numai).         Ea - cea care sa infipt cu ghearele in subconstientul meu si manipuleaza cu el in toata voia. Cea care mi-a pus cele mai mari piedici in viata. Cea care chiar si aici si acum ma incurca sa scriu acest text.  Нравится In asa momente ca acesta cand totusi ma ridic din umilitoarea inghenunchere in fata lenii imi dau seama ca ea deja sa infiltrat complet in mine, e o parte din mine, o caracteristica a mea. Am cautat raspuns candva cum sa scap de ea, cum sa ma impun sa fac ceva, raspunsul a fost simplu: "Scoalate, stinge computerul si fa ceva!". Uimitor de simplu. Uimitor de grav.  Asculta-ti putin aici sa va spun ce a facut lenea din mine: A facut ca din clasele primare sa ma las de invatat, sa termin liceul cu note de pomana si sa ajung la universitate in anul cinci si sa constat ca miau ramas doar vreo patru luni pana ma examen de stat, ca nu cunosc nimic, ca am o groaza de restante, ca am ajuns pana aici doar din cauza ca achitam pana acum taxa de invatamant, si ca cel mai rau - o dezamagesc pe mama.  Imi dau putere cuvintele unui prieten care mereu mi-a spus: "Bl**, asa imi vine sa te pi***sc, pentru ca stiu ca tu stii si poti mai multe!". In acelasi timp ele si ma intristeaza, pentru ca cel mai probabil ca va ramane si el dezamagit...

De multe ori ați auzit spunând pe cineva: ''Fă bine celor din jur'', ''Comportăte cu alții așa cum ai vrea să se comporte cu tine'' ect, bla-bla-bla!!!  Pe naiba toate prostiile astea! Cine se va comporta cu tine la fel cum te comporți tu cu el? Lumea nu este așa de bună cum ne învață pe noi la școală! Toți se vor comporta anume așa cum vor vrea! Nu are sens să aștepți recunoștința prietenilor, cunoscuților sau a iubitei! Нравится Dar am găsit eu o ieșire! Vrei recunoștință? - Cumpără-ți un câine! Câinele precis se va comporta cu tine la fel cum te vei comporta tu cu el. Dacă ești un stăpân bun - te întâmpină fîlfîind din coadă, dacă ești rău poate să te muște.  Dar de aici reiese: Chiar am ajuns noi oamenii mai răi ca câinii?

Da, eu deseori mint... Din păcate... Dar voi? De câte ori pe zi sunteți nevoit să mințiți? Și de ce? De câte ori o faceți intenționat și de câte automatizat? La toate aceste întrebări mulți din noi iar vor minți... Înainte de a începe să scriu această postare încercam să formulez în minte o definiție a minciunii, ce este minciuna? Și nu a fost greu să scriu pe Google ''minciuna'' și să găsesc răspunsul pe Wikipedia. Нравится Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat. Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realității în individ, care este un adevar, este o distinctă transpunere a unei cantității purtătoare de informații care se metamorfozează "realitate" cu o structură și fenomenalitate distinctă. Copy - Paste și voila! E clar, minciuna este pretutindeni, ne însoțește peste tot, ne ajută, ne dă speranțe, ne motivează, ne bucură etc. Iar minciuna descoperită ne jignește, ne supără, ne dezamăgește, ne face mai neîncrezători în oameni. Minciuna e un fenomen dublu după părerea mea, adică ne poate ajuta să ne descurcăm într-o situație neplăcută, ne poate aduce bani, dar de obicei când cei mințiți de noi descoperă adevărul, pierderile din partea noastră pot întrece orice câștig precedent. Oamenii pierd încrederea în noi. Și nu e strașnic dacă aceștia nu înseamnă prea mult pentru noi, e mai rău atunci când îi mințim pe cei pe care îi iubim. Să pierzi încrederea omului drag e ceva foarte dureros, și asta se simte atunci când se încep certurile, scenele de gelozie, sau și mai rău când singuri suntem mințiți ca răspuns minciunei noastre. O lume fără minciună nu mi-o pot închipui. Ca de exemplu filmul ''The invention of lying'' în care oamenii trăiesc într-o lume fără minciuni. Dar din păcate în acest film este un mare minus - adevărul poate fi și plăcut, nu doar brutal și urât. Dacă ați privit sau veți privi filmul veți înțelege despre ce scriu aici. O modalitate de a mea de a evita să mint este să răspund la o întrebare pe care mi-o pun mie însumi: Ce se va întâmpla ireparabil dacă voi spune adevărul? Și asta lucrează! Să știți! Oamenii au mai multă încredere în mine după aceasta, mai ales când își dau seama ca ar fi mințit singuri dacă ar fi fost în locul meu. A obținut multe în așa fel, ceva mai mult decât bunuri materiale asta este -  Încrederea! Deci încercați, experimentați, și veți înțelege că adevărul ne face mai liberi!

Ce este pentru voi dragostea? Fiecare o cunoaște în felul său. Cunosc oameni care chiar mi-au spus că nu știu cei asta, că nu au iubit pe nimeni niciodată. Nu pot înțelege... E nu știu cum văd alții dragostea, dar știu cum o văd eu. Am trei viziuni despre dragoste: prima este dragostea adevărată, a doua este dragostea așa cum o văd alții, și a treia este așa cum iubesc eu. Нравится Dragostea adevărată... combinație din două cuvinte pe care le auzim atît de des, și un sentiment care aproape a dispărut de pe pământ. Cred că dacă s-ar aduna toți cei care au mai rămas cu inima și sufletul curat pe acest pământ care încă mai pot iubi într-adevăr cu adevărat, ar încăpea toți într-o casă nu prea mare. De ce gândesc așa? Fiindcă: Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. (Corinteni 13,4) Nu sunt prea credincios, dar destul de deștept pentru  a înțelege că ce e scris mai sus este drept. Și că dragostea nu poate fi alta, nu poate fi încălcată nici o condiție de mai sus. Deși tind spre a iubi cu adevărat, fără invidie, ură, gelozie, minciuni, bănuieli diferite, fără egoism. Toate acestea oarecum ies la iveală, când știu că sunt mințit de persoana iubită, când sunt dezamăgit de ea, Dracul nu ratează momentul să-mi șoptească în ureche. Dracul: Răzbună-te! Vezi te minte! Înseamnă că are motive să ascundă ceva. Are pe altul! Nu te iubește. Cum poți tu să o iubești dacă ea nu te iubește?! Acum fă și tu la fel! Dar mai trece puțin timp și apare și Îngerul. Îngerul: Lasă bănuielile astea fără de dovezi directe... Poate sa întâmplat ceva la ea. Poate chiar nu a putut veni. Iart-o! Va veni timpul și își va da seama ca greșește... Doar puțină răbdare... Și vei vedea ca vei fi răsplătit din plin!

Poate nu sunt unic... dar foarte des cand vine momentul să fac o alegere, să găsesc un răspuns, mă desfac în două părţi... două părţi aflate în  război... războiul în care şi-au ales ca cîmp de luptă mintea mea. Război în care au căzut multe speranţe, visuri, dorinţe... Această luptă care va dura toată viaţa mea. Şi zi de zi în aceste lupte balanţa se înclină în diferite părţi, necontenit făcîndu-mă abătut, îngîndurat, şi cu dispoziţie instabilă. Factorii... Mulţi factori... Prea mulţi pentru a fi analizaţi simplu. Ei se contrazic, se ceartă între ei. Acel Înger şi acel Drac cu toate dovezile lor opuse. Нравится

Azi sunt neutru... şi nu prea îmi vine nimic în cap. Ca în momentele cand cele două părţi ale conştiinţei mele o iau razna şi îmi sfîşie creerul în două. Azi simt uşurimea cu care vîntura drapelul alb al păcii arborat în mintea mea. Linişte... Cu toate că în acest moment vecinul de sus sfredeleşte pereţii... e linişte. Нравится