Înger şi Drac

Viu si nevatamat, dupa ce am supavetuit sfarsitul lumii pe 21.12.12, acum deja este 23.12.12 si tot viu parca sunt, macar ca parca sa amanat pe azi. O sa am macar ce povesti copiilor si nepotilor mei inainte de somn. Si eu care speram ca raman viu dupa ce mor toti si liber sa-mi iau tot ce mi-am dorit pana acum de pe vitrina oricarui magazin :) In schimb are generatia noastra un aspect interesant - sa poti sa traiesti in doua secole XX si XXI, sa traiesti in doua milenii diferite - 2 si 3, si acum deja, astrazi daca mai precis sa trecem in o noua era, din era pestilor in cea a varsatorului, sa incheiem al 13-a baktun, si sa trecem in al 14-lea. (asta am luat-o dintrun film documentar, macar ca wikipedia spune ca al 13-lea baktun sa incheiat pe 21) Straniu ca la noi nu se sarbatoreste asta ca si venirea anului nou, doar e un eveniment mai rar. De ce domnul Chirtoaca nu a pus o scena in PMAN ca sa sarbatorim asta? :) S-a facut o mare afacere pe sfarsitul lumii, oamenii au cumparat buncare, sau refugiat in munti, sau ascuns in pestere si beciuri, au cumparat toate lumanarile disponibile, si sau aprovizionat cu alimente, baterii, chibrite, si alte chestii necesare ca sa faci fata "apocalipsei". Acum care inca mai stau ascunsi, oare ce fac? Eu mii inchipui asa peste 10 ani:

Нравится

Doua zile in urma am primit un sfat referitor la cum sa ma apuc de lucrurile pe care tot parca vreau sa le fac dar nicidecum nu le fac. Ca de exemplu: cand voi termina cu restantele mele la universitate? Asta e o problema care se pare ca o afecteaza mai mult pe prietena mea decat pe mine. Si totusi sa nu ma abat prea mult de la subiectul initial (asa cum o faceam si in scoala cand scriam compuneri si alte chestii ce trebuiau expuse de la sine). "Pofta vine mancand!" - asta este sfatul. Simplu. Banal. Adevarat. Simplu ca "buna ziua"! Pentru ca daca nu incerc, nu pot sa stiu cum e sa o faci. La acest punct chiar imi amintesc senzatia placuta de la scoala cand invatam bine acasa (rar de tot) si profesorii chiar nu credeau ca eu m-am pregatit, ca eu cunosc. Senzatia ceia placuta, cand esti satisfacut de propriille cunostinte. Nustiu, oare poate numai eu am simtit asa ceva, nustiu daca cei mai tocilari din clasa au simtit vreodata aceasta senzatie placuta, daca nu li sa atrofiat capacitatea de a o simti. Sau poate toti o simt si asta si le da placerea de a invata fara sa fie impusi de oameni sau situatii. Banal de tot este asa un sfat pe care il cunoastem fiecare inca din copilarie. Eu cel putin il cunosc de demult si cred ca in orice moment as fi putut sa spun si eu cuiva asa un sfat, dar... am uitat de el la naiba, atunci cand defapt trebuia sa-mi apara mereu in gand ca sa-l aplic pe mine insumi. Uneori prea mult cautam in sine pentru a gasi raspunsuri si explicatii faptelor noastre, dar raspunsul e undeva aproare, ei poate fi foarte simplu si banal. Am sa incerc sa urmez acest sfat, si cine stie, poate ca voi face totul din placere, nu din nevoie. O seara buna va urez, si... un sfat de la mine - urmati sfatul de mai sus ))

Lenea - cea mai mare problema a mea (si nu numai).         Ea - cea care sa infipt cu ghearele in subconstientul meu si manipuleaza cu el in toata voia. Cea care mi-a pus cele mai mari piedici in viata. Cea care chiar si aici si acum ma incurca sa scriu acest text.  Нравится In asa momente ca acesta cand totusi ma ridic din umilitoarea inghenunchere in fata lenii imi dau seama ca ea deja sa infiltrat complet in mine, e o parte din mine, o caracteristica a mea. Am cautat raspuns candva cum sa scap de ea, cum sa ma impun sa fac ceva, raspunsul a fost simplu: "Scoalate, stinge computerul si fa ceva!". Uimitor de simplu. Uimitor de grav.  Asculta-ti putin aici sa va spun ce a facut lenea din mine: A facut ca din clasele primare sa ma las de invatat, sa termin liceul cu note de pomana si sa ajung la universitate in anul cinci si sa constat ca miau ramas doar vreo patru luni pana ma examen de stat, ca nu cunosc nimic, ca am o groaza de restante, ca am ajuns pana aici doar din cauza ca achitam pana acum taxa de invatamant, si ca cel mai rau - o dezamagesc pe mama.  Imi dau putere cuvintele unui prieten care mereu mi-a spus: "Bl**, asa imi vine sa te pi***sc, pentru ca stiu ca tu stii si poti mai multe!". In acelasi timp ele si ma intristeaza, pentru ca cel mai probabil ca va ramane si el dezamagit...

Da, eu deseori mint... Din păcate... Dar voi? De câte ori pe zi sunteți nevoit să mințiți? Și de ce? De câte ori o faceți intenționat și de câte automatizat? La toate aceste întrebări mulți din noi iar vor minți... Înainte de a începe să scriu această postare încercam să formulez în minte o definiție a minciunii, ce este minciuna? Și nu a fost greu să scriu pe Google ''minciuna'' și să găsesc răspunsul pe Wikipedia. Нравится Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat. Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realității în individ, care este un adevar, este o distinctă transpunere a unei cantității purtătoare de informații care se metamorfozează "realitate" cu o structură și fenomenalitate distinctă. Copy - Paste și voila! E clar, minciuna este pretutindeni, ne însoțește peste tot, ne ajută, ne dă speranțe, ne motivează, ne bucură etc. Iar minciuna descoperită ne jignește, ne supără, ne dezamăgește, ne face mai neîncrezători în oameni. Minciuna e un fenomen dublu după părerea mea, adică ne poate ajuta să ne descurcăm într-o situație neplăcută, ne poate aduce bani, dar de obicei când cei mințiți de noi descoperă adevărul, pierderile din partea noastră pot întrece orice câștig precedent. Oamenii pierd încrederea în noi. Și nu e strașnic dacă aceștia nu înseamnă prea mult pentru noi, e mai rău atunci când îi mințim pe cei pe care îi iubim. Să pierzi încrederea omului drag e ceva foarte dureros, și asta se simte atunci când se încep certurile, scenele de gelozie, sau și mai rău când singuri suntem mințiți ca răspuns minciunei noastre. O lume fără minciună nu mi-o pot închipui. Ca de exemplu filmul ''The invention of lying'' în care oamenii trăiesc într-o lume fără minciuni. Dar din păcate în acest film este un mare minus - adevărul poate fi și plăcut, nu doar brutal și urât. Dacă ați privit sau veți privi filmul veți înțelege despre ce scriu aici. O modalitate de a mea de a evita să mint este să răspund la o întrebare pe care mi-o pun mie însumi: Ce se va întâmpla ireparabil dacă voi spune adevărul? Și asta lucrează! Să știți! Oamenii au mai multă încredere în mine după aceasta, mai ales când își dau seama ca ar fi mințit singuri dacă ar fi fost în locul meu. A obținut multe în așa fel, ceva mai mult decât bunuri materiale asta este -  Încrederea! Deci încercați, experimentați, și veți înțelege că adevărul ne face mai liberi!

Poate nu sunt unic... dar foarte des cand vine momentul să fac o alegere, să găsesc un răspuns, mă desfac în două părţi... două părţi aflate în  război... războiul în care şi-au ales ca cîmp de luptă mintea mea. Război în care au căzut multe speranţe, visuri, dorinţe... Această luptă care va dura toată viaţa mea. Şi zi de zi în aceste lupte balanţa se înclină în diferite părţi, necontenit făcîndu-mă abătut, îngîndurat, şi cu dispoziţie instabilă. Factorii... Mulţi factori... Prea mulţi pentru a fi analizaţi simplu. Ei se contrazic, se ceartă între ei. Acel Înger şi acel Drac cu toate dovezile lor opuse. Нравится