 |
|
Comenteaza
Buna dimineata
Buna dimineata
autor: Eva Adams
Diminetile in viata mea nu prea exista. De ce?
Pentru ca ma trezesc tirziu, cit mai tirziu posibil. Din simplu motiv ca nu-mi
place aceasta perioada a zilei. Daca ai o dimineata buna, tota ziua te simti
ok, si plin de energie, si respectiv, daca dimineata nu exista o sursa pozitiva
de energie, o combinatie de simtiri placute, atunci ziua intreaga se resimt
aceste emotii neplacute.
Copilaria mea este unica perioada cind diminetile
aveau gust, culoare, energie, oameni care te bucuri sa-i vezi si ei se bucura sa
stea linga tine. Imi amintesc cu drag cum ma trezeam chiar si la 5.00 - 6.00 dimineata, pentru a sta toti
impreuna. Fratii si surorile mici de tot, eu fiind cea mai mare, ma simteam
cumva stapina pe situatie. Ne jucam, comunicam, mama pregatea de obicei orez cu
lapte. In momentele cind imi este greu pe suflet, si acuma visez orezul cu
lapte atit de dulce si gustos, gatit de mama. Eu nu-l gatesc niciodata.
Diminetile de vara, de obicei pe la bunici,
incepeau cu o escapada in gradina. Sau ma rataceam printre frunzele din zona cu
zmeura, sau ma delectam printre capsunile acoperite cu roua inca, sau – master
class-ul meu de catarat pe copacii de cirese. Adoram sa stau pe crengile
copacilor, cit mai sus posibil. Imi dadea o senzatie suprematie poate, sau
acolo simteam ca e posibil orice. Poate parea straniu, dar pe crengile cele mai
de su sale copacilor de cirese mi-am petrecut copilaria, visind la noi
orizonturi, imaginind viata mea cind voi creste. Vedeam totul cu alti ochi,
ochi de copil, care crede in povesti, care citea multe, dar foarte multe
povesti si povestiri. Nu stiu daca exista vreo poveste necitita de mine macar o
data.
Acuma stau mai mult cu picioarele pe pamint.
Urcatul pe copaci este doar ocazional.
Si viata insirata in fata mea, o vad cu alti ochi. Imi dau seama ca pur
si simplu povestile pe care le citeam de mica, au fost scrise in alt secol.
Acuma probabil o minte contemporana nu ar avea capacitatea de a scrie aceleasi
povesti, cu aceleasi personaje sau intrigi.
Dar sa lasam la o parte povestile, care ramin doar
o amintire frumoasa despre copilarie, si undeva in subconstient, ne dau cite o
raza de speranta in momente dificile.
Eu vreau dimineti dulci. Dimineti in care sa ma
trezesc cu placere. Sa nu am teroarea de a privi acele ceasornicului care parca
ar fi pe pista la formula 1. Sa savurez clipe care sa ma insoteasca pe tot
parcursul zilei. Vreau culori calde, raze de soare, miros de lapte, muzica relaxanta
adecvata unei dimineti in familie. Nu vreau sa am gindesc ca uite acus ies din
casa si incep problemele. Ca drumul din fata casei e plin de noroi si gropi
dupa ploaie, sau ca dupa o noapte de ninsoare nu se stie daca va fi posibil sa
ies din curtea casei, deoarece nimeni nu curata drumurile, nici pe cele
nationale, nemaivorbind de cel din fata casei mele.
Vreau sa ies din casa fara a incerca sa-mi
immagine la care colt, sau dupa care tufar stau ascunsi agentii politiei rutiere cu radarul. Si in loc
sa tot urmaresc indicatorul de viteza, can u cumva sa depasesc limita, sa
intretin o discutie placuta cu fetita mea de pe bancheta din spate, care imi
povesteste cu entuziasm ca vrea sa ajungem mai repede la gradinita, caci ea
vrea sa se joace cu prietenii ei. Vreau sa am siguranta ca ceilalti soferi au
frecventat toate orele la scoala auto inainte de a primi permisul, si ca au
fost supusi examenului, asa cum am foste u, si ca au studiat si cunosc toate
regulile de circulatie, in plus ca le mai si respecta. As vrea sa fiu sigura
cind conduc, in loc sa ma gindesc ca uite mai bine frinez, chiar daca am
prioritate, caci nu se stie daca cel ce vine cu viteza sporita spre mine in
intersectie, are idee de ce inseamna drum cu priori tate, nedirijat de semafor,
si in plus nu sint sigura ca vehicolul pe care il conduce a fost testat tehnic,
si in caz de necessitate frinele lui functioneaza.
Astea sint doar frinturi de ginduri matinale. Ginduri
care in ansamblul lor nu imi dau nicio satisfactie de a ma trezi si a iesi din
casa.
Buna dimineata…
Duminca, 30 septembrie 2012
Eu, individul ( Homo sapiens)
Ce poate fi mai placut decit
evadarea din cotidian, intr-o zi calda de primavara. Eu optez pentru o zi
petrecuta in padure, departe de tot ce se numeste civilizatie, deoarece aceasta
pseudo civilizatie este o masinarie a distrugerii. Distruge tot ce-i nimereste
in cale, oameni, flora, fauna, care pina la urma, pentru membrii echipajului
acestei masinarii, toate fac parte din aceeasi subspecie. Nu vreau sa arat cu
degetul, sa exemplifc prin cazuri concrete, deaceea poate sembra abstracta
aceasta meditatie.
Asta si ar fi scopul intr-un fel, lucrurile trebuie prezentate
astfel, incit sa sensibilizeze, sa lase de gindit, sa se faca concluzii. Pentru
cei in care a mai ramas macar un pic de esenta umana, sa-si dea seama ca ceea
ce pare a fi civilizatie, progres tehnologic, inseamna de fapt degradare,
pierderea sensibilitatii, insasi cuvintul civilizatie este unul pozitiv
dintotdeauna, in ultimul secol insa, acolo unde este civilizatie, acolo este
distruggere.
Incerc sa stau cit mai departe de
oameni, de grupuri de oameni, in special, deoarece grupul este intotdeauna o
forta imprevizibila, greu de controlat, usor de manipulat. Citesc stirile, si
totul revine la acelasi leitmotiv, ura, distrugere, crime odioase, politica
murdara, apoi citesc o carte
pentru a evada imaginar.
Uneori pur si simplu refuz sa stiu
ce se intimpla in tara, ce se intimpla in lume. Citesc comment-urile de la
sfirsitul stirilor pe net, sa imi dau seama cum reactioneaza publicul atunci
cind consuma acest gen de informatii, si ramin dezgustata de doua ori.
4 martie 1992
4 martie. Ziua in care ai venit pe lume. O zi care poate fi doar nostalgica. Un soare palid, trist, rusinos parca, se ascunde undeva dupa nori. Vintul nu-si poate domoli pornirile salbatice. Imi amintesc aceasta zi cu lux de amanunte, exact de 20 ani incoace. Imi amintesc ziua cind te-ai nascut, acum 20 ani. M-am pornit sa caut flori de cimpie pentru tine, scumpule. Imi amintesc momentul cind te-am vazut si tinut in brate prima data. Imi amintesc cum aduceai fericire in inimile tuturor chiar din primele momente ale vietii. Ochisorii tai albastri ca cerul, parul blond ca soarele, si fata vesela ca o zi de primavara, pielea alba ca petalele unui ghiocel plapind, imposibil sa nu-ti aduca zimbetul pe buze o asemenea combinatie artistica. Cind erai mic te numeam soare. Probabil nu doar datorita parului tau de culoarea soarelui, dar si datorita energiei pozitive pe care o degajai mereu. Te vroiam mereu linga mine. Ma insoteai peste tot, iti suportam toate capriciile copilaresti, doar ca sa fii in preajma mea. Era suficient sa fii alaturi de mine, si eu eram fericita. Imi etalam mereu fratele ca pe o comoara fara pret, unica. Ii tineam lectii pe orice tema. Vroiam sa stii multe, sa intelegi anumite fenomene mai bine.Chiar cind erai departe de mine, simteam necesitatea sa te telefonez, sa te aud, sa te intreb daca totul e ok. Imi lipsea ceva daca tu nu erai alaturi. Cind vizitam locuri noi, vroiam sa fii linga mine, sa le vezi si tu. Cind cunosteai o fata, ii spuneai ca ai 20 ani. La doar 18 ani te-ai stins. Soarele nostru a incetat sa mai lumineze. Alaturi de fata pe care o iubeai, si ea la fel de plapinda si micuta ca si tine. V-ati stins impreuna, imbratisati. Din acea zi blestemata soarele e trist, se ascunde ori de cite ori poate, nu mai e vesel, si nici nu reuseste sa ne inveseleasca.Sa stii scumpule, ca tu pentru noi ai fost si vei fi mereu soarele nostru, ai fost mereu o raza de bucurie. Nu vreau sa folosesc timpul trecut de acea zic, tu ai fost si vei fi mereu cel mai scump pentru noi. Noi te iubim, avem nevoie de tine, si speram doar ca tu undeva, alaturi de iubita ta, esti fericit. Ca v-ati construit fericirea asa cum ati vrut voi. Asa vrem noi sa credem. Fii fericit scumpule.
Eminescu si faze de-ale sortii
Viaţa e mai mult sau mai puţin o farsă, este un spectacol stupid. Cel mai bun lucru pe care-l avem de făcut e să ne păstrăm intactă personalitatea. Pe parcursul vieţii ne întîlnim cu o mulţime de situaţii, fie mai plăcute sau mai puţin plăcute, fie care ne fac să radiem de fericire, sau contrariul acesteia, ne produc o enormă suferinţă. Sunt oameni care mereu visează, mereu trăiesc cu pasibila concepţie a unei vieţi in roz. Realitatea insă mereu este alta. Însuşi destinul ne rezervă unora din noi o viaţă dură, sortită unui şir de eşecuri, eşecuri ce adoră să ne nenorocească latura sensibilă a sufletului. Poemul desăvîrşitului Eminescu ,,Odă’’ (în metru antic) este opera-minune care pune in evindenţă aspecte deosebite ce merită atenţie in descoperirea sensului lor adevărat. Poeţii sunt ca anotimpurile, fiecare este dotat cu o manieră aparte de a impresiona cititorul. Personal, îl văd pe Eminescu un poet al toamnei, un poet ce pune in evidenţă realitatea, durerea, tragismul existenţei umane, tot aşa precum toamna dezgoleşte componentele naturii pînă a le aduce in originala lor existenţă, o existenţă cuprinsă de goliciune. Copacii unei păduri in plină toamnă sunt ca oamenii, goi in suflet, însă plini de năravuri odioase atunci cînd îmbracă veşminte cu podoabe. Tot ce poate avea mai valoros un om este un suflet plin de virtuţi. Scopul existenţei noatre este de a trăi spiritual, de a ne iniţia în ale vieţii aşa cum e corect. Eminescu însă s-a găsit dezamăgit atunci cînd a constatat cu durere că de al său propriu vis se vaietă, pe al său propriu rug se topeşte în flăcări... Aceasta de fapt este întreaga noastră viaţă, aceasta este realitatea crudă pe care puţini dintre noi vrem s-o recunoaştem. Avem nevoie de o minte geniala ca a lui, ca să putem bea pînă la fund ,,voluptatea morţii neîndurătoare’’.
Autor: Ionela Cotofana
Ea si El (poem)
autor: Eva Adams
Tu ma faci sa urlu, sa cint, sa-nebunescMa faci sa-mi ies din firePasii sa-ncetinescSa ma opresc pe strada, in mijlocul multimiiSa-mi pierd orientarea,Te caut doar pe tine.
Pe tine doar te cautDoar tu imi esti in gind, Te caut pretutindeni…Prin stele, pe pamint.
Esti raza de lumina , la capat de tunel,Esti dor si pasiune;eu - Ea si tu esti El.
Craciunul si cheful...
Craciunul e o sarbatoare sfinta. O sarbatoare care si-a pierdut din farmecul sau de-a lungul timpului… Era consumismului a eclipsat frumusetea si puretea sarbatorilor. Oamenii asteapta Craciunul pentru a se odihni, pentru a consuma, a darui si a primi cadouri. Nu prea merge lumea la biserica in noaptea de Craciun, dar nimeni nu uita de prinzul cu diverse bucate care de care mai sofisticate. Cine aprinde o luminare, sau un gind macar la adevarata semnificatie a acestei zile. Craciunul de astazi nu se aseamana cu nimic de Craciunul din copilaria mea, de Craciunul buneilor mei. In toata Europa de Craciun incepe forfota reducerilor. Oamenii stau in cozi kilometrice pentru a prinde rafturile pline si a face achizitii din marile magazine cu renume International.In Moldova nu avem asa ocazii, caci nu avem mari magazine, nici mari branduri, si nici mari reduceri. In schimb avem produse contrafacute, cu termenul de valabilitate scazut de vreo 10 ani la produse alimentare, si fara vreo reducere, ba chiar cu preturile ridicate, facem cozi pentru a cumpara toate aceste porcarii. Cine mai gateste azi acasa? Totul se cumpara gatit 100% sau semifabricate. Pe mesele moldovenilor gasesti salamuri, placinte de la supermarket, gaini grill de la magazinul de la colt, si alte aiureli, care si distrug sarmul sarbatorilor. Ca pina spre seara paturile spitalelor sa fie pline de moldoveni intoxicati cu bunatatile de pe masa de Craciun. Citi moldoveni mai cresc un an porcul ca sa-l taie de Craciun si sa gateasca cirnaciori, sau alte delicii? Ii numeri pe degete… Ok. lasam porcul la o parte…e prea complicat….Dar citi din ei cresc gaini, curcani, iepuri si alte oratanii pentru a le sacrifica de Craciun?....La fel ii numeri pe degete…si parca nu e chiar atit de complicat…Desigur toti stau acuma la bloc, care cu chirie, care in rate si se pling de somaj….dar nu conteaza. Toti incearca sa imprumute obiceiurile de prost gust ale europenilor care consuma doar produse de la supermarket…doar ca ei au si controale riguroase ale calitatii din partea statului, si vegheaza asupra sanatatii populatiei, la noi , nu…Atunci cind nu este cultura, isi face loc incultura….
Craciun fericit…
Glamour de Moldova
De-i frig, de ploua, de bate vintul, la Chisinau fetele isi pun ciorapi tip plasa, sau 20 DN transparenti, o fustita mini de culoare neagra, tocuri cit mai inalte, si problema e rezolvata. Vara, iarna, la scoala, la piata, sau la disco, vestimentatia e aceeasi. Te uiti in jur si te cuprinde mila. Te uiti in vitrinile magazinelor, care mai de care branduri, spatii superbe, dar continutul acelasi de ani si ani se repeta. Aceleasi culori negru, maro, gri. Aceleasi haine cu mici modificari, si peste tot continutul e la fel. Nu mai vorbim de incaltaminte, ca chiar de citeva decenii e la fel. Culorile cele mai sumbre si modelele cele mai nastrusnice. Eu la shopping nu merg, caci nu am ce sa aleg. Imi iau cite ceva de pe net, din alte tari si apelez la curieri ca sa-mi livreze comanda acasa. Pun in miscare imaginatia, si incerc sa immaginez o vitrina asa cum o vreau eu. Cu haine gindite de cineva, create, care sa exalteze personalitatea fiecaruia, stilul, si sa varieze de la o ocazie la alta. Shoppingul meu este imaginar, si se reduce la faptul ca iarasi ajung la concluzia ca umanitatea e in pana de idei.
Eva Adams
Fericirea
Cite semnificatii intr-un singur cuvint. Cite interpretari. Imi place tot ce poate fi interpretat. Tot ce poate fi contrazis. Tot ce poate avea mai multe laturi si toate contrare, dar imposibil de a fi demonstrate. Prin urmare fiecare vede latura care vrea asa cum vrea. Din prisma acestor principii pot fi evaluate persoanele, valoarea lor spirituala, morala, pregatirea lor intelectuala.Dar sa revenim asupra fericirii. Aceasta notiune vaga, fara careva parametri prestabiliti pentru a-i stabili definitia sau conturul. De fapt toti noi, cautam fericirea, fara a sti exact ce cautam.Pentru fiecare din noi fericirea are o alta culoare si o alta valoare, in dependenta de context si imprejurari. Atunci cind se afla in dificultate, omul isi doreste doar depasirea acelor greutati de moment, promitindu-si ca astfel va fi fericit, dar atunci cind obtine ce-si doreste, incede sa tinda spre alte orizonturi.Fericirea mea consta in a-i vedea fericiti pe cei care ma inconjoara, a vedea lucruri frumoase in jurul meu, oameni frumosi sub toate aspectele.Fericirea mea consta in a vedea ca terra se roteste in directia justa, iar locuitorii terrei isi duc traiul in albia normalitatii.
open mind style
Fiecare din noi tinde sa-si construiasaca propria lume, propriul univers, propriile acceptiuni si postulate. Dupa care fiecare la rindul sau crede de a fi mai presus decit celalalt, care nu face parte din lumea lui. Apar critici dure, stratificarea, care pina la urma este si ea o chestiune mai mult imaginara, in baza conceptelor si preconceptelor fiecaruia. Brandurile si publicitatea ne marcheaza, ne diferentiaza, ne opacizeaza intr-un fel, pentru ca nu reusim sa gindim, sa decidem, decid marcile pentru noi, ne sint bagate pe git, iar noi ramine doar sa le inghitim. Bune, rele, sunt niste marci. Si pina la urma sintem marcati de aceste marci, (daca permiteti jocul de cuvinte).Si unde este liberta tea noastra de gindire si expresie, la care tot aspiram de milenii? Ma refer la capitolul fashion si lifestyle. Pai adevarul este can u prea avem aceasta libertate. Conceptul de baza al filosofiei mele de moda, este acela de a te putea exprima liber in tot ce tine de stil, tendinta, creatie, de a da friu liber imaginatiei.Nu vad de ce culoarea trebuie sa fie uniforma, sau culorile sa fie din aceeasi gama, sau mai nu stiu ce alte preconcepte. Mie daca imi place o haina, sau un accesoriu, sau o bucata de stofa, imi fac o haina, pe care o combin dupa bunul meu plac…indiferent de paleta de culori preexistenta. Zilele trecute mi-am pus colanti de un rosu incendiar, dupa ce imi pusesem deja fusta bej, bluzita albastru intunecat, giaca albastru intunecat , cizmele bej spre cafeniu. La prima vedere nu se leaga una cu alta, pai cine a zis ca trebuie sa se lege. E ok asa, mie imi place. Ador contra stele. Ma simt bine in astfel de tinute contrastante. Credeam ca poate voi suscita careva critici la adresa mea, si eram gata de replica. Dar, in mod miraculos a fost exact contrariul asteptarilor mele. Am intrat si in boutique-uri fashion si am primit doar exclamatii de admiratie. Am fost la medic, si asistenta mi-a comunicat admiratia ei pentru stilul meu, ba chiar m-a incurajat sa o tin asa pe linie dreapta, sa nu faca abateri de la acest stil de tinute ( ea ma vazuse si anterior si s-a complementat cu mine). Adica in concluzie femeia imi cerea sa nu fac abateri de la abateri. Good.Acesta si este sensul. Sa nu existe reguli atunci cind deste vorba de propriul stil, de propriile idei. De ce o mina de oameni pot sa-si impuna ideile la nivel global, iar fanteziile noastre trebuie sa le tinem la cutiuta, ca sa nu fim contra curentului?Eu nu accept. Eu vreau sa-mi exprim propriile idei.
Iarna.Winter.Inverno.
Iarna. Doar un singur cuvint, insa cite semnificatii. Pentru fiecare in parte acest cuvint, acest anotimp o fi avind o anumita conotatie. Pentru mine este cel mai misterios anotimp. Este frig. Dar ce poate fi imaginar mai cald decit sarbatorile de iarna linga focul din camin. Este intunecat, fara soare, zilele scurte, foarte scurte, dar ce poate fi mai luminos si mai imaculat decit zapada. Este anotimpul cind natura se odihneste, totul ingheata si domneste o stare de stagnare. Dar tocmai acuma oamenii incep sa fie activi. Cea mai activa perioada este iarna pentru omenire. Toti roiesc de colo-colo. Parlamentele lumii sint mereu in proces de elaborare a ceva, bursele cad, se ridica, copii se duc la scoala chiar daca afara e zapada de un metru si viscoleste ca in povesti. Ce mai, aceasta asa zisa perioada pasiva, e mai mult decit activa. Sarbatorile de iarna chiar daca sint Craciunul si Revelionul, iau o asa amploare, incit ai impresia ca toate trei luni de iarna sint doar sarbatori. Imbulzeala, miscare, forfota mare, toti ceva cauta. Ca mai apoi, a doua zi dupa sarbatori sa fie o pace absoluta. Toti dorm. Nimeni nu mai are nevoie de nimic. Cel mai complicat insa este revenirea dupa o noapte de petrecere. E aproape absurd. Citeva luni bune toti astepata si se pregatesc de Revelion. O singura noapte. Si dupa asta un abis. Pentru a-si reveni, toti eu nevoie de citeva saptamini. As vrea sa aflu formula magica a acestei nopti, care reuseset sa concentreze atita energie intr-o singura clipa, de fapt, intrarea in noul an.Pare a fi un scenariu de teatru al absurdului. Dar de fapt, este o realitate perpetua……an de an…istoria se repeta…
Fularul
Un singur cuvint, dar multe forme, culori, modalitati de folosinta. Fularul. Pina nu demult, ignoram acest accesoriu. Imi puneam pulovere caldute, care ma proteja de frig, si mi se parea ok.Recent am descoperit sarmul fularelor. Cum nu aveam nici macar unul in gerderoba mea, am gasit unul la intimplare, care asa si nu am inteles cui apartine, si l-a luat in folosinta pe o zi. Deoarece aveam putin guturai. Iata abia in acea zia m inteles un lucru. Ca fularul este un accesoriu indispensabil pe timp de iarna, si nu doar. Peste citeva zile am iesit in oras, si mi-am pus o mini fustita, colanti auto aderenti, deci practic descoperita….pe timp de iarna….am gasit solutia, ca sa am o tinuta mai invernala, mi-am luat fular, si nu unul oarecare, ci din categoria celor calduroase, mari. La inceput mi se paruse o idee poate nu suficient de inspirata, dar…..am realizat ca aceasta combinatie e foarte sexy, foarte trendy, foarte comoda, si foarte calduroasa……
Il passato torna...
Sta per finire il mese di agosto 2011. Non vedo l’ora che prenda vita il sito che sto progettando da un po’ di tempo. Ogni giorno e ogni notte nella mia mente passano svariate idee di nuovi vestiti, vari colori, vari tendenze, un via vai continuo. Appena ho un’idea nuova e buona…subito dopo trovo un programma in TV con le mie idee, oppure una collezione con le stesse idee che avevo in mente io…e cosi ogni volta. Basta. Ho deciso. Da oggi in poi, ogni idea mia sarà messa per iscritto.La prima cosa che mi viene in mente e la mia infanzia. Tutte le stoffe che ha sempre custodito mia madre. Tessuti di ottima qualità. Con motivi floreali in grande parte, e molto chic, secondo me. Da quando ero piccola, frugavo tra le cose di mia madre in cerca di qualcosa d’interessante. Mi fermavo sempre ad ammirare questi tessuti immaginando quante belle cose si potrebbero cucire con un po’ di fantasia e savoir-faire. A volte tagliavo pezzi di tessuto e cucivo per le bambole dei vestiti…e immaginavo sfilate e grandi collezioni…insomma questo sogno c’e l’ho da piccolissima…Mi piace sognare. Mi piace immaginare belle cose, collezioni di vestiti…
Fashion tendences
Moda isi are cursul ei cu povirnisuri, caderi bruste, ridicari tipatoare, intorsaturi neasteptate, din cele mai vechi timpuri si pina in prezent si-a facut de cap cum a vrut. Cind se plistiseste de schimbari inovatoare , face un salt in trecutul mai indepartat sau mai apropiat. Deschide usile dulapurilor celor care au trait citeva zeci, sute de ani urma si isi aminteste de trecut cu nostalgie recuperind pe ici colo cite ceva idei, apoi se impiedica de pantoful vreunei cenusarese, si realizaeza ca arata foarte cool, decizind astfel sa-l reintroduca in uz.Dar nu trebuie sa uitam ca cei care promoveaza ideile de moda sintem noi, oamenii. Eu zic sa mai inventam cite ceva nou si sa-i propunem, mult stimatei doamne Moda. Sa facem apel la fantezie si sa mai tragem de sforile acesteia , intorcind-o pe toate laturile, ca poate-poate mai iese ceva nou la iveala, iar madamme Moda, trecind buimacita pe strada noastra, vede prin geam creatiile noastre si se complace cu acestea. Sau le scoatem la vreo licitatie, ca pe timpuri de criza economica, pare a fi si criza de idei noi... Si nici nu stii cum ideile tale inovatoare in materie de moda devin o actualitate a sezonului.
Generat în 0.199 secunde.