adevarata sanatate

Întotdeauna mulţi dintre noi (oamenii) nu atrag atenţia asupra multor lucruri atît de mici, elementare, dar cu un rol foarte important în viaţa cotidiană, drept exemplu, am putea lua modul de a ne organiza timpul, de a ne alimenta, de a ne informa… Exista unele stări care ne pot direcţiona foarte uşor spre o stare de boală cum ar fi: alimentaţia dezechilibrata, stresul psihic cu întregul cortegiu de boli pe care acestea le direcţionează: obezitate, boli cardiovasculare, cancer, etc. Pentru combaterea acestor boli trebuie sa adoptam un mod sănătos de viaţă. Acest mod de viaţă sănătos include: alimentaţie sănătoasa, exerciţiu fizic, respectarea ritmului de somn-veghe, comportamente preventive, vizite medicale regulate, utilizarea centurii de siguranţa, comportament sexual protejat, etc.). Sănătatea omului se formează sub influenta factorilor interdependenţi naturali şi social-economici. Aceştia sunt apa, aerul, solul, factorii climaterici, precum şi condiţiile de munca, alimentare, de trai. Influenţa factorilor naturali şi sociali este interconexată, adică dezvoltarea industriei, transportului, oraşelor exercită influenta asupra componentelor naturale a apei, aerului, solului, iar factorii naturali se răsfrâng asupra caracterului alimentării şi condiţiilor de viaţă a populaţiei, asupra dezvoltării industriei, alegerea locului de trai, etc. Factorul esenţial ce determina sănătatea omului constituie modul lui de viata. În această noţiune intra regimul corect de muncă, odihna, alimentarea raţională, menţinerea la nivel cuvenit a activităţii fizice, călirea, respectarea regulilor de igiena individuală, renunţarea la deprinderile cotidiene dăunătoare, priceperea de a menţine echilibrul neuro-emoţional în situaţii conflictuale. Sănătatea este starea deplinei bunăstări fizice, spirituale şi sociale, dar nu numai lipsa bolilor. Formarea modului sănătos de viaţă nu se limitează doar la propaganda sau la anumite forme de activitate medico-sociali. Modul sănătos de viata este determinat de toate aspectele si manifestările societarii. Pentru consolidarea modului sănătos de viata este necesara concentrarea eforturilor asupra depăşirii factorilor de risc a diferitor boli, luptei cu alcoolismul, fumatul, hipodinamia, alimentarea neraţionala, relaţiile conflictuale. Modul sănătos de viata este temelia profilaxiei bolilor. Trebuie sa subliniem ca el realizeaza cel mai preţios mod de profilaxie – profilaxia iniţiala a bolilor ce preîntâmpina aparitia lor, extinde diapazonul posibilitatilor de adaptare a omului. Copilul sanatos poate fi educat mai usor. Este un fapt general cunoscut. Lui I se formeaza mai repede toate priceperile si deprinderile necesare, el se adapteaza mai usor la schimbul conditiilor si petrece toate cerintelele care ii sunt inaintate. Sanatatea este cea mai mportanta premisa a formarii corecte a caracterului, initiateivei, a vointei puternice, capacitatilor si aptitudinilor naturale. Igiena este foarte importanata in viata fiecarei personae. Igiena este stiinta care se ocupa cu promovarea si mentinerea sanatatii individului si comunitatii si reprezinta, de fapt, o serie de conditii si practice care au ca scop sa mentina sanatatea si viata sanatoasa. Igiena are multe aspecte care incep cu igiena personala (deprinderi de viata sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie sanatoasa, un regimm echilibrat de odihna si miscare), continua cu igiena gospodariei(pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia, iluminarea si aerisirea casei ), terminind cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea riscurilor aparitiei bolilor profesionale si a accidentelor), sanatatea publica (supraveherea alimentarii cu apa si alimente, prevenirea raspindirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor menajere si a apelor reziduale, controlul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala – recunoasterea factorilor psihologici si emotionali care contribuie la o viata sanatoasa. Principii ale unei alimentatii sanatoase Alimentatia reprezinta un obicei necesar supravietuirii, dar, in acelasi timp, atit de periculos daca este realizata in mod necorespunzator . In acest sens, sa ne amintim un proverb egiptean care spune : ” Jumatate din ceea ce maninci te ajuta sa traiesti; cealalta jumatate, il ajuta pe doctoral tau sa traiasca” . Trebuie, astfel, sa intelegem ca in farfuria din fata noastra se ascunde atit secretul tineretii si sanatatii, cit si demonul imbatrinirii si imbolnavirilor. In ceea ce priveste alimentatia, sint importante citeva intrebari: Ce? Cit? si Cind mincam? La primele doua intrebari trebuie sa raspundem astfel, incit sa asiguram un aport cantitativ (necesar caloric) si calitativ (principii nutritive) adecvat fiecare personae. Trebuie intotdeauna asigurat un echilibru intre glucide, lipide, proteine(denumiti macronutrienti, vitamine, saruri minerale). Surse de glucide sunt reprezentate de: cereale si produse di cereale(faina, piinea, malaiul, pastele fainoase, grisul, orezul, etc.), legumele fructele, zaharul si produsele zaharoase. Lipidele vegetale sunt uleiurile de flarea-soarelui, de masline, soia, iar cele animale sunt untul, smintina, frisca, untura, galbenusul de ou, cascavalul. Alimentatia trebuie sa fie combinata in partiegale cu proteine vegetale din cereale( orez, pine, paste fainoase, legume) si proteine animale (carne, lapte, brinza, oua). Cind mincam si,mai correct, de cite ori mincam? Este recomandat sa ne asiguram 3 mese principale si 2 gustari, iar repartitia necesarului caloric pe mese trebuie sa fie : dimineata – 15-20%, la amiaza – 40-45%, seara – 15-20% si cite 10% la gustari. Se recomanda respectarea orelor fixe de masa si evitarea “ciugulelilor” interprandale pentru a respecta fiziologia digestive; ultima masa se va lua cu 2-3 ore inainte de culcare, pentru a asigura digestia si odihna noaptea. Redam, mai jos, cantitatile necesare pentru a fi consummate zilnic din fiecare grupa alimentara. Sa nu uitam ca necesarul variaza de la individ la individ in functie de virsta, inaltime, stare de nutritie(normoponderal, supraponderal, obezitate), diverse boli, sex, conditii fiziologice, sarcina, lactatie), dar si la acelasi individ in functie de activitatea fizica efectuata. 1. Piine, cereale, orez, paste fainoase: 6-11 portii/zi, 1 portie=1 felie de piine, ½ cana cereale, orez, paste fierte; 2. Legume 3-5 portii/zi. Se recomanda proaspete: 1 portie= ½ cana vegetale proaspete sau fierte, 1 cartof mijlociu; 3. Fructe 2-4 portii/zi. Se recomanda sa fie consummate proaspete: 1 portie-1 fruct mediu; 4. Carne pui, curcan, fara piele, peste, oua: 2-3 portii. 1 portie= 100g carne sau 1 ou; 5. Lapte , iaurt, brinza; 2-3 portii/zi. 1 portie = 1 cana de lapte sau iaurt. Deosebit de importante sunt si produsele alimentare de protectie : pestele oceanic, cerealele germinate, produsele fermentate lactic, n special, iaurtul (asigura protectia in afectiuni cardiovasculare, neoplasm). De asemenea , se recomanda, un aport zilnic de 25-35 g fibrealimentare. Surse pentru acestea sunt ovas, legume, orez, griu, mere, citrice, capsuni, fructe. Importanta acestora rezida tocmai din faptul ca o dieta cu continut adecvat de fibre se asociaza cu o incidenta scazuta a bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat (prin reducerea absorbtieiglucidelor) si a cancerului de colon (se reduce expunerea colonului la produsii nocivi care-l traverseazaprin reducerea concentratiei acrestora si a duratei tranzitului). Cantitatea de sare(clorura de sodium) recomandabila inr-o alimentatie rationala este de 4-6g/zi, desi frecvent se fac abuzuri. O alimentatie rationala cu toate principiile nutritive va adduce si un aport adecvat de vitamine, suplimentele de vitamine nefiind necesare in conditiile unei alimentatii rationale. Consumul zilnic de lichide se recomanda se fie in jur de 1500 ml si sub forma de apa, ceaiuri, sucuri, lapte, supe, la care se adauga, cel putin, 600-700 ml apa din alimente. Prelucrarea termica a alimentelorare un rol important. Astfel, se recomanda prepararea alimentelor prin fierbere, inabusire, coacere si nu prin prajirea la grasimi. Fructele si legumele se recomanda a fi consumate preponderant proaspete. Trebuie sa evitam produsele care, in exces luate, pot dauna grav sanatatii: grasimile, dulciurile, alimentele fast-food si bauturile racoritoare. Totodata, trebuie de evitat consumul de alcool, deoarece, daca in cantitati mici, poate avea efecte favorabile in anumite circumstante, in cantitati mari poate avea consecinte devastatoare asupra sanatatii fizice si psihice a fiecaruia. Importanta exercitiului fizic Exercitiul fizic are o serie de efecte benefice: determina scaderea ponderala cu mentinerea musculaturii; reduce obezitatea abdominala, reduce riscul de aparitie a diabetului zaharat tip 2 si a bolilor cardio-vasculare; mentinerea controlului glicerinei si a lipidelor serice ; reduce valorile tensiunii arteriale in hipertensiunea arteriala cu valori moderat crescute: creste tonusul si forta musculara, mobilitatea articulara, previne articulatiile osteo-articulare, da sens si calitate vietii, combate stresul. Pentru a fi eficient, este bine ca exercitiul fizic sa se efectueze regulat ( de 4-5 ori/saptamina), se recomanda sa dureze 30-50 minute si sa fie de efeintensitate moderata (mers pe jos rapid, dans, ingrijirea propriei gradini, etc.). exercitiile fizice aerobice, dinamice, cu implicarea multor grupe musculare( inot, tennis, gimnastica, jogging) efectuate regulat, duc, de asemenea, la reducerea masei adipoase. O atentie mai deosebita, in sensul monitorizarii stricte a activitatii fizice, se impune la cei cu afectiuni ale membrelor inferioare, afectiuni cardio-vasculare si respiratorii. Stresul este folosit pentru a descrie o reactie de discomfort a organismului (nervozitate, neliniste, tensiune), determninata de un eveniment negativ. Multe personae ajung sa aiba excese alimentare ca modalitate de a face fata situatiilor de stres. Consumul de alimente este folosit ca mijloc de abatere a atentiei de la anumite probleme, de relaxare si destindere. Pentru a face fata in mod eficient situatiilor de stress si suprasolicitare , trebuie dezvoltate abilitati specifice de reducere a stresului, de tipul: exprimare emotionala, practicarea exercitiilor de relaxare, practicarea exercitiilor fizice, cautarea sprijinului la cei din jur, identificarea activitatilor placute, relazante si practicarea lor periodica, identificarea micilor succese zilnice si autoacordarea de recompense, psihoterapie. Importanta unui somn odihnitor Somnul normal are rol in reflectarea metaboloica (durata somnului este direct proportionala cu rata metabolismului), in conservarea energieie si in consolidarea amnezica. Pentru desfasurarea unei activitati fizice si psihice normale, sunt necesare 8 ore de somn pe zi, cu respectarea ritmului somn-veghe. Si acum, citeva practice de igiena personala, mare parte din ceea ce ne spunea mama: 1. Spalarea frecventa a corpului; a miinilor, in special, iar dupa folosirea toaletei – obligatoriu, intotdeauna. 2. Spalarea dintilor (igiena orala) macare de 2 ori/zi, daca nu dupa fiecare data cind maninci. 3. Spalarea parlui ori de cite ori consideri ca e necesar. 4. Spalarea frecventa a miinilor si picioarelor. 5. Spalarea urechilor atit la exterior, cit si in interior, in canalul auditiv. 6. Folosirea lengeriei curate si schimbarea ei frecventa. 7. Pastrarea curateniei hainelor 8. Evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urina, voma). 9. evitarea mincatului cu miinile murdare. 10. Acoperirea gurii cu o batista in momentul tusei sau stranutului (nu cu miina…gindeste-te cum ar fi sa stranute cineva in miina si apoi sa ti-o intinda pentru a-ti stringe maina in semn de salut…) 11. Evitarea bagatului degetelor in nas. 12. Evitarea atingerii fetei cu miinile murdare. 13. Evitarea rontairii unghilor. 14. Evitarea lingerie degetelor pentru numararea banilor sau rasfoire. 15. Pastrarea curatenieie zonei de locuit. Concluzii Toate componentele modului de viata sint importante pentru mentinerea starii de sanatate, de aceea trebuie acordata o atentie deosebita implementarii si respectarii la nivelul intregii populatii a masurilor de optimizare a modului de viata. Ca motivatie interioara pentru a mentine un mod de viata sanatos, trebuie sa ne amintim ca : “Sanatatea nu este totul, dar fara sanatate, totul este nimic!”

Cum sănătatea populaţiei este valoarea cea mai de preţ pentru orice societate, sectorul sanitar este unul prioritar pe agenda Guvernului Republicii Moldova. Principalele documente de politici sociale, precum Programul de activitate al Guvernului "Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare" pentru anii 2009-2013, Politica Naţională de Sănătate 2007-2021 , Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017 etc. sunt axate pe dezvoltarea sistemului de sănătate în vederea asigurării accesului populaţiei Republicii Moldova la servicii medicale de calitate. Pe parcursul ultimului an, Ministerul Sănătăţii a întreprins o serie de măsuri importante, menite să menţină finanţarea prioritară a sectorului de sănătate din fondurile publice. În 2009, cuantumul resurselor inanciare, alocat sectorului sanitar, a constituit 3 846,8 milioane lei (indicele preţului de consum în anul 2009 a fost de 100%). În 2010, pentru sănătate a fost aprobată suma de 4 040,9 milioane lei (indicele preţului de consum prognozat este de 109,3%), cu circa 200,5 mln. lei mai mult comparativ cu anul 2009. În anul 2011, cuantumul alocaţiilor pentru sănătate va fi de 4 256,5 milioane lei (rata inflaţiei prognozată este de 6%). A fost majorat cuantumul resurselor financiare destinat asistenţei medicale primare, până la 1 006 535,2 mii de lei, ceea ce constituie 31,0% din fondul de bază al asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2010. Aceasta constituie o majorare semniicativă, cu 81 990,4 mii de lei sau cu 8,9%, faţă de anul 2009. În 2010, au fost majorate alocaţiile pentru medicamente parţial şi/sau integral compensate cu 51,2% (sau cu 37.944,7 mii lei) faţă de anul 2009, care reprezintă suma de 112 000,0 mii de lei. A fost extinsă lista medicamentelor compensate de la 53 denumiri comerciale internaţionale în anul 2009 (473 denumiri comerciale) la 84 (608 denumiri comerciale) în anul 2010. În scopul sporirii numărului de persoane încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2010 nr.128-XVIII din 23.12.2009, este păstrată reducerea mărimii primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilită în sumă ixă pentru unele categorii de plătitori achitată în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii în cauză - în mărime de 50%. Suplimentar, începând cu anul 2010, prin Legea nominalizată a fost realizată reducerea cu 75% a primei de asigurare respectivă achitată în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii în cauză pentru proprietarii de terenuri agricole. Astfel, prevederea dată a oferit posibilitate cetăţenilor din localităţile rurale să procure poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la un cost redus, cu numai 25% din costul total. Aceasta, în paralel cu completarea listei categoriilor de persoane asigurate de către stat, a contribuit esenţial la protecţia socială a păturilor defavorizate şi la sporirea accesului populaţiei la asistenţă medicală acordată din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală. În lunile noiembrie-decembrie 2009, în fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală au fost acumulate prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate de persoanele izice în sumă de 721,1 mii lei. Măsurile întreprinse au făcut posibilă majorarea contribuţiei persoanelor asigurate individual în ianuarie-septembrie 2010 faţă de perioada respectivă a anului 2009, de la 27,1 mil.lei la 30,9 mil.lei. Un factor decisiv în asigurarea accesului populaţiei la asistenţă medicală a fost decizia de acordare a asistenţei medicale tuturor cetăţenilor, indiferent de prezenţa poliţei de asigurare obligatorie, la nivel de asistenţă medicală urgentă prespitalicească şi asistenţă medicală primară. Astfel, toţi cetăţenii beneiciază de asistenţă medicală la nivelurile menţionate gratuit, din mijloacele fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, inclusiv cu dreptul la medicamente compensate, investigaţiile de laborator şi instrumentale în corespundere cu actele normative în vigoare. În cadrul asistenţei medicale specializate de ambulator a sporit accesul persoanelor asigurate la consultaţii de proil la specialităţile oftalmologie, ginecologie, otorinolaringologie şi, de asemenea, la spitalizare în cazul maladiilor cronice ce prezintă risc de invaliditate şi necesită tratament de recuperare şi reabilitare în condiţii spitaliceşti.

    Observatorul European pentru sisteme si politici de sanatate al Biroului Regional pentru Europa a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a lansat recent studiul de evaluare a sistemului de sanatate din Republica Moldova, care este folosit ca instrument pentru toate tarile din regiunea europeana OMS. Studiul include analize ample privitor la functionarea sistemului de sanatate din Moldova si prezinta progresele inregistrate in implementarea politicilor in domeniul sanatatii pe perioada 1991-2008. Studiul susmentionat a fost efectuat de o echipa de experti internationali si nationali, la solicitarea Ministerului Sanatatii. Acesta este utilizat de catre Ministerul Sanatatii pentru a obtine noi performante in sistemul autohton de sanatate prin implementarea documentelor de politici existente si elaborarea de noi politici in domeniul sanatatii publice.     De mentionat ca, in Republica Moldova, sanatatea este apreciata ca fiind una din principalele prioritati ale statului, reflectindu-se in Strategia Nationala de Dezvoltare, Politica Nationala de Sanatate, Strategia de dezvoltare a sistemului de sanatate, Strategia de sanatate a reproducerii, precum si in alte documente de politici sectoriale si intersectoriale care sunt in curs de implementare in tara noastra.    Constientizind importanta fortificarii sanatatii populatiei, Guvernul a alocat in aceste scopuri surse financiare in crestere, astfel ca, in ultimii 8 ani alocatiile financiare din bugetul public national pentru ocrotirea sanatatii au crescut de peste 7 ori. Prin urmare, cheltuielile bugetului public destinat ocrotirii sanatatii s-a majorat de la 3,2% in PIB  (a.2000) pina la 7,1% in PIB – planificat pentru anul 2009.    Acestea au contribuit la consolidarea si modernizarea continua a sistemului de sanatate, coordonarea activitatilor organelor administratiei publice in solutionarea problemelor de sanatate si sporirea accesului populatiei la servicii medicale calitative.     Elementul esential care a definit schimbarea in sistemul sanatatii din Republica Moldova a fost introducerea asigurarilor obligatorii de asistenta medicala (AOAM), incepind cu anul 2004, care a insemnat o sporire semnificativa a investitiilor in sistemul de sanatate. Odata cu implementarea AOAM, institutiile medicale bugetare si-au modificat statutul devenind institutii medico-sanitare publice cu autogestiune, nonprofit si au obtinut drepturi depline de gestionare financiara. In acest sens s-au optimizat cheltuielile institutiilor medico-sanitare publice, predominante fiind cheltuielile pentru salarizarea personalului, procurarea medicamentelor si alimentelor. In aceasta perioada a fost realizat un amplu program de reabilitare a institutiilor medicale si dotarea lor cu tehnologii moderne.     A fost optimizat serviciul de Asistenta Medicala Urgenta, care deserveste populatia pe o raza de pina la 25 km, ceea ce corespunde standardelor internationale. Sediile statiilor de asistenta medicala urgenta au fost reparate, s-a instalat incalzire autonoma, sisteme de apa si canalizare, a fost procurat transport – toate avind drept consecinta sporirea semnificativa a accesului populatiei la serviciile de urgenta.     O activitate importanta a constituit-o consolidarea asistentei medicale primare, fiind intreprinse masuri eficiente pentru fortificarea institutiilor medicale primare din localitatile rurale si raionale - reparatii curente si capitale ale edificiilor, dotarea lor cu aparataj medical modern. Medicii de familie au fost asigurati cu transport medical specializat.     Majorarea alocatiilor financiare a permis de a acorda populatiei un numar mai mare de consultatii si investigatii medicale in conditii de ambulator. Deosebit de importante au fost schimbarile din sectorul spitalicesc, care reprezinta segmentul principal al sistemului de sanatate. In aceasta perioada serviciul spitalicesc din tara s-a bucurat de o finantare prioritara, peste 52% din toate resursele financiare alocate domeniului sanatatii fiind distribuite spitalelor. Institutiile de nivel raional, municipal si republican au fost dotate cu aparataje si tehnologii medicale moderne in suma totala de peste 1067,5 milioane lei. Iar in scopul optimizarii infrastructurii retelei spitalicesti in prezent se elaboreaza Planul general de dezvoltare a spitalelor.     A fost fortificat sistemul ocrotirii sanatatii si, in particular, asistenta mamei si copilului, ce reprezinta una din strategiile prioritare ale Ministerului Sanatatii. In prezent toti copiii in virsta de pina la 18 ani, femeile gravide, mamele care ingrijesc 7 si mai multi copii si copiii invalizi sunt inclusi in contingentul asigurat de catre stat. Toate cheltuielile legate de ingrijirile mamei si copilului sunt acoperite din fondurile asigurarilor obligatorii de asistenta medicala.      Gratie actiunilor intreprinse, in Republica Moldova, pe parcursul ultimilor ani, s-a constatat o reducere semnificativa a mortalitatii infantile, de la 18,4 la 1000 nascuti vii in anul 2000 la 12,2 la 1000 nascuti vii in anul 2008, iar speranta de viata la nastere a crescut de la 67 (a. 2000) la 69 (a. 2008).    Pe parcursul ultimilor ani au fost realizate interventii sustinute in domeniul resurselor umane si formarea profesionala a medicilor, iar asigurarea institutiilor medico-sanitare cu personal medical ramine, in continuare, o sarcina prioritara pentru Ministerul Sanatatii. Salariul mediu la o functie ocupata in institutiile medico-sanitare publice a crescut de la 186,16 lei (2000) la 1917,75 (2008), inclusiv la medici - 311,45 (2000) si 3117,36 (2008) si asistenti medicali - 185,77 (2000) si 1962,91 (2008). Pentru atragerea medicilor in institutiile medicale raionale si rurale tinerilor specialisti li se acorda diverse facilitati - spatiu locativ, acoperirea partiala a cheltuielilor pentru agent termic si energia electrica, indemnizatii de 30 mii lei pentru specialistii cu studii superioare si respectiv de 24 mii lei pentru specialistii cu studii medii, oportunitati de dezvoltare a carierei profesionale etc.     Activitatile realizate de sistemul sanatatii in ultimii ani denota cu fermitate ca, reformele de turnura, care sunt lansate si se aplica cu succes evident intru consolidarea sistemului moldovenesc de sanatate si alinierea acestuia la standardele europene inregistreaza rezultate pozitive. Acestea fiind apreciate in studiul despre evaluarea sistemului de sanatate din Republica Moldova.      Prin urmare, prioritatile de dezvoltare ale sistemului de sanatate din Republica Moldova, care sunt trasate in Politica Nationala de Sanatate, Strategia de dezvoltare a sistemului de sanatate, Planul de Dezvoltare Institutionala al Ministerului Sanatatii, includ interventii pentru acele domenii ale sistemului de sanatate care urmeaza a fi imbunatatite si perfectionate pe parcurs, astfel cum se mentioneaza in studiul respectiv.

Merişoare

Sânt fructele arbustului pitic Vaccinium vitis-idaea L. (Merişor), asemanator cu Afinul, care creşte în zone montane, la altitudini de peste 1300 m; are frunze permanent verzi şi acoperă solul ca un covor. Florile sânt campanulate, albe sau roşietice. Fructele de Merişor este o baca sferică, la început albă, apoi roşie, lucitoare, comestibilă, cu gust amărui, datorită conţinutului în arbutină. Merişoarele conţin zaharuri (4-7%), acizi citric, malic, benzoic (circa 2%), provitamina A, vitaminele B1, B2, C, etc., tanin, vaccinin(un glucozid), săruri minerale, etc. Ele se consumă proaspete sau prelucrate sub formă de suc, compot, gem şi ceaiuri.În scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele şi mugurii de Merişor.Merişoarele au acţiune bactericidă (datorită acizilor benzoic şi citric), diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă. Sunt un dezinfectant urinar şi lizează uraţii. Merişorul este principala specie pomicolă ale cărei extracte (din fructe, frunze, muguri) lizează (dizolvă, netezesc) uraţii.Frunzele de Merişor se recoltează în septembrie-octombrie, când conţinutul lor în substanţe active este maxim; se usucă la umbră,în strat subţire. Ele conţin arbutozidă, glicozid al hidrochinonei, hidrochinonă liberă, metilarbutozidă, flavonoizi, taninuri, ericolină, acid chinic, săruri de magneziu, săruri ale acizilor organici, vitamină C şi alte vitamine, leucoantociani şi flavonali glicozidaţi (leucocianidină, cianidină, cvercetol, derivaţi fenilpropanolici, etc.). Conţinând acid benzoic şi acid citric, frunzele – ca şi fructele – au acţiune bactericidă. Datorită acidului chinic, extractele lor lizează uraţii, aşa cum s-a arătat.Pe traiectul căilor urinare, arbutozida şi metilarbutozida din infuzia din frunze de Merişor se dedublează în hidrochinonă şi, respectiv, metil-hidrochinonă, care alături de flavonide, imprimă infuziei acţiune diuretică şi dezinfectantă a căilor urinare. Totodată, frunzele de Merişor au acţiune antiinflamatorie, astringentă (datorită taninului), precum şi o slabă acţiune antidiabetică.Decoctul din frunze de Merişor se administrează ca diuretic şi antiseptic în tratamentul bolilor căilor urinare, îndeosebi în stări inflamatorii purulente (catar vezical, cistite, pielite, uretrite). Datorită conţinutului în tanin, acest decoct se poate folosi şi în tratamentul diareii şi hemoragiilor. Se recomandă, de asemenea, în gută, reumatism, litiaza urinară urică, etc.Prepararea decoctului se face prin extracţie dublă: peste două linguriţe de frunze de mărunţite se toarnă 100 ml apă rece şi se lasă timp de o oră pentru macerare la rece; după aceea lichidul se strecoară într-un alt vas, iar peste frunzele rămase se toarnă 100 ml apă clocotită şi se fierb 15 minute. Vasul se ia apoi de pe foc şi după 10 min. i se strecoară conţinutul. Se amestecă ambele lichide. Se completează cu apă fiartă şi uşor răcită, până la 200 ml şi se îndulceşte cu zahăr. Din acest decoct se ia câte o lingură la intervale de 3-4 ore. Decoctului preparat ca mai sus, i se poate adăuga şi un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu.Decoctul din frunze de Merişor (30 g), flori de Albăstrele (10 g) şi Lemn dulce (10 g). Se pune o lingură din acest amestec într-un vas cu 250 ml apă clocotită, se fierbe 10 minute, apoi se lasă să se răcească, se strecoară, se îndulceşte şi se ia ca diuretic câte o lingură de supă înaintea fiecărei mese principale. Pentru a mări acţiunea dezinfectantă a acestui ceai şi a creşte alcalinitatea urinii, se recomandă să se ia concomitent şi bicarbonat de sodiu. Acest decoct este contraindicat în timpul sarcinii.În tratamentul infecţiilor urinare se mai folosesc tinctura din frunze de Merişor şi maceratul de glicerină din muguri de Merişor. Sursa: "Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică", de Mihăescu Grigore, 1992

foto: sursa foto.md Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa. Acestă afirmaţie nu presupune o noutate. În 2005 fiecare al treilea cetăţean moldovean se afla în sărăcie absolută - 29%, iar fiecare al şaselea se afla în sărăcie extremă – 16%. Cea mai mare rată a sărăciei se înregistreză în oraşele mici şi localităţile rurale. Fenomenul sărăciei se manifestă prin nivelul redus de venituri, de consum şi de ocuparea forţei de muncă, de afectarea bunăstării sociale, a stilui şi calităţii vieţii. În timp ce încercăm să definim problema dată, situaţia de tranzit în care ne aflăm se arată a fi o condiţie destul de favorabilă pentru unele persoane, de care depind anumite modificări în economia naţională, care necesită reforme concrete şi eficiente. Însă nu despre reformele economice este această scriitură, ci despre investiţiile care trebuie făcute la nivel de societate în domeniul ocrotirii sănătăţii şi promovării unui mod sănătos de viaţă. Ce legătură ar fi între economie şi sănătate? Una directă! Or, sărăcia este factorul de bază care generează bolile sociale. Bolile sociale reprezintă un grup de afecţiuni care capătă o răspîndire largă în societăţile cu un nivel de trai şi dezvoltare scăzut. Caracteristica esenţială a acestora constă în faptul că la o redresare şi îmbunătăţire a situaţiei economice procentul lor se diminuează considerabil. Tuberculoza, HIV- SIDA, parazitozele şi bolile dermato-venerologice reprezintă exemple tipice de boli sociale, care sunt cauzate de condiţiile nefaste de la domiciliu şi de la serviciu, lipsa normelor igienice de calitate, boli care se agravează în cazul unei alimentaţii proaste sau chiar subalimentaţii, plus la toate trebuie să menţionăm iresponsabilitatea şi lipsa culturii sanitare a populaţiei. Doar o societate cu o economie prosperă poate să fie societate sănătoasă. În cazul Republicii Moldova, unde cota investiţiilor în domeniul sănătăţii nu depăşeşte 3,5% din bugetul anual al Statului nu poate fi vorba despre o ,,societate prosperă’’. În timp ce în unele ţări europene (chiar în cazul celor scandinavice) această cotă atinge 20% (remarcă! Bugetul acestor state depăşeşte cu mult bugetul RM). Relaţia dintre impactul sărăciei şi bolile sociale se contureză în special prin incidenţa tuberculozei. (Acesta fiind unul din criteriile de evaluare a situaţiei sanitaro – epidemiologice stabilite de OMS.) La începutul anilor ’90 cifra era de 49 cazuri la 100 000 de cetăţeni, în 2003 de 133,9. La acest capitol Moldova se situează pe aceeaşi treptă cu Kazahstanul – 154, Kîrghistan – 139, Georgia – 131. În statele UE această incidenţă constituie în medie 43 cazuri la 100 000 (Franţa – 16,6). Un alt exemplu, relevant prin cifre, dar nesatisfăcător ca impact sunt cazurile de infectare cu HIV. Conform datelor Ministerului Sănătăţii al RM, pînă la 1ianuarie 2007 în ţară au fost înregistrate 3 400 cazuri. Dintre acestea 200 sunt însoţite şi de TBC.(şi acestea reprezintă doar date statistice, realitatea depăşind cu mult cifra estimată!) O mare reuşită a sistemului de ocrotire a sănătăţii este implimentarea la nivel naţional a programului ,,Tuberculoza poate fi tratată’’ (finanţat de Guvernul RM şi al SUA), conform căruia a fost introdus diagnosticul şi tratamentul gratuit al TBC, ţara noastră fiind unica din ţările CSI care beneficiază de un astfel de program. În pofida acestui fapt cazurile de tuberculoză nu s-au diminuat. Însă nu este suficient de a implimenta doar programul de tratament, este necesar implimentarea unui program de profilaxie a bolii date. Deşi nici atunci nu ne-am putea bucura de rezultate pozitive, deoarece în condiţiile sociale extrem de dificile, programul nu va avea efectul scondat. Totuşi, populaţia s-ar părea nu reacţionează la mesaj, fiind preocupată de cîştigul propriei existenţe. Astfel rata frecventării de către cei săraci a instituţiilor medicale este extrem de joasă. Săracii cheltuiesc mai mult de jumătate din resure pe produse alimentare (75,8%). Respectiv, se reduc celelate surse rezervate altor mărfuri şi servicii. Sănătăţii revenindu-i doar 2,1%. Populaţia trebuie protejată financiar de eventualele probleme de sănătate. Conform studiului ,,Accesului populaţiei la serviciul de sănătate din RM’’, 33,5% nu beneficiază de această protecţie, iar 25,5% se caracterizează printr-o protecţie redusă. Combaterea sărăciei reprezintă un pas spre redresarea stării generale de sănătate a populaţiei şi evident diminuarea cazurilor noi de boli sociale. Autori: Viorica Radu studentă anul II fac. Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării USM Iulian Balan (Smile :)) student anul IV fac. Medicină Generală USMF “Nicolae Testemiţanu”

În orice epocă şi cultură, părul a dezvăluit ceva despre personalitatea omului. Aşadar, nu este de mirare că majoritatea oamenilor doresc cu tot dinadinsul să-şi păstreze părul sănătos şi atrăgător. Creşterea şi pierderea părului Din ce este alcătuit părul?Părul conţine cheratină, o substanţă proteică solidă. Fiecare fir de păr creşte dintr-o adâncitură a scalpului, numită folicul pilos. La baza fiecărui folicul se află papila, bogat irigată de vase de sânge. Papila produce celule ale părului care ies din folicul şi se întăresc, formând părul.E foarte răspândită opinia că părul creşte mai repede dacă este tăiat. E adevărat?Unii oameni cred că părul este hrănit de corp în acelaş mod în care ramurile unui copac sunt hrănite de trunchiul acestuia. Însă, odată ce părul iese din scalp, acesta devine materie moartă. Prin urmare, tăierea părului nu influenţează cu nimic creşterea lui.De ce albeşte părul?Stratul intern al părului conţine un pigment care dă culoare firului de păr. Pe măsură ce celulele pigmentare mor, părul albeşte; acest lucru face parte din procesul de îmbătrânire. Albirea prematură a părului poate fi legată de cauze genetice sau de o anumită boală. Totuşi, nu este adevărat că părul poate albi peste noapte. Pigmenţii pătrund în firul de păr de sub scalp. Aşadar, este nevoie de timp pentru ca firele albe să crească (aproximativ 1,25 cm pe lună) şi să apară în exteriorul scalpului.Ce anume duce la căderea părului?Căderea părului este o parte a ciclului natural al părului. Fiecărei persoane îi cad zilnic, în medie, între 50 şi 80 de fire de păr. Însă calviţia masculină comună este ereditară şi se pare că e cauzată de un dezechilibru hormonal, care are drept rezultat pierderea permanentă a părului. Pierderea anormală a părului se numeşte alopecie.Unii spun că părul este oglinda sănătăţii unei persoane. Aţi observat acest lucru?Dedesubtul scalpului, sângele hrăneşte părul. Aşadar, un păr sănătos poate însemna o bună irigare a scalpului cu sânge bogat în substanţe nutritive. Totuşi, o persoană care are proaste obiceiuri de hrănire sau care consumă în exces băuturi alcoolice poate observa că părul ei devine moale şi se rupe mult mai uşor, întrucât sângele nu-l hrăneşte în mod corespunzător. Căderea părului sau slăbirea lui pot fi chiar un semn al unei boli sau al sarcinii. Să ne îngrijim să avem un scalp şi un păr sănătos Cum trebuie spălate părul şi scalpul?Experienţa arată că majoritatea oamenilor al caror scalp este uscat se spală prea des pe cap. Bineînţeles, grăsimea de pe păr atrage mizeria şi reziduurile pielii şi poate să blocheze canalele de grăsime ce duc la foliculi. Aşadar, este necesară o spălare regulată. Însă aceste grăsimi naturale au şi rolul de a proteja pielea în potriva bacteriilor dăunătoare şi de a menţine umiditatea necesară. Spălatul prea des privează scalpul de acest strat protector şi contribuie la uscarea scalpului. Majoritatea specialiştilor recomandă spălatul pe cap ori de câte ori părul este murdar. Persoanele cu păr gras ar trebui să se spele mai des decât cele ce au păr normal sau uscat.Când vă spălaţi pe cap, masaţi-vă scalpul. Procedând aşa, veţi înlătura celulele moarte de pe scalp, şi veţi stimula circulaţia sângelui, care hrăneşte părul. Nu uitaţi să vă clătiţi bine părul! Dacă nu v-aţi clăti mâinele după ce vi le spălaţi cu săpun, pielea ar fi uscată şi s-ar crăpa. În mod asemănător, dacă nu vă clătiţi bine părul de şampon, scalpul se poate usca şi coji.Ce tratament recomandaţi pentru un scalp uscat?Beţi multă apă şi consumaţi alimente nutritive. Acestea hidratează pielea şi îmbogăţesc sângele din punct de vedere nutritiv. Folosiţi un şampon neutru şi masaţi-vă scalpul cu regularitate. De asemenea, unii folosesc balsam de păr care nu este îndepărtat prin clătire şi loţiuni care hidratează scalpul. Coafarea părului Ce ar trebui să reţină o persoană care merge la coafor?Dacă doriţi să vă schimbaţi coafura, aduceţi o fotografie cu stilul de coafură pe care îl doriţi şi, probabil, cu cel pe care nu-l doriţi. Exprimaţi-vă cu francheţe dorinţele şi cât timp aţi vrea să petreceţi în fiecare zi pentru îngrijirea părului, întrucât unele coafuri necesită mai multă atenţie decât altele. Nu uitaţi că trebuie să mergeţi de două ori sau de trei ori la un coafor pentru ca acesta să vă cunoască părul şi ca între voi să se stabilească o bună comunicate. Aşadar, nu renunţaţi la coaforul vostru prea repede! Ce dezvăluie părul Prin îngrijirea şi aranjarea părului spunem ceva despre noi înşine. Părul se taie, se întinde, se încreţeşte, se vopseşte sau se coafează în diverse stiluri pentru a fi în pas cu diferite tendinţe, convingeri religioase şi chiar idei de ordin politic sau social. Aruncaţi o privire mai atentă asupra părului vostru. Ce dezvăluie acesta despre personalitatea voastră? Un păr sănătos, aranjat cu bun-gust, te împodobeşte şi este admirat de alţii.

Prostata este o glandă în formă de nucă, situată sub vezicula urinară şi care înconjoară uretra. La un adult dezvoltat normal, prostata cântăreşte aproximativ 20 g şi măsoară cel mult 4 cm de-a lungul axei ei transversale, 3 cm de-a lungul axei ei verticale şi 2 cm de-a lungul axei ei orizontale. Funcţia ei este aceea de a produce un lichid care constituie aproximativ 30 la sută din volumul lichidului seminal. Acest lichid, care conţine acid citric, calciu şi enzime, probabil că favorizează motilitatea spermei (capacitatea de a se mişca) şi fertilitatea. În plus, lichidul secretat de prostată conţine zinc, despre care oamenii de ştiinţă presupun că este un factor protector împotriva infecţiilor tractului genital.Simptomele unei boli de prostatăMai multe simptome ce se manifestă în zona pelviană sunt sociate cu o afecţiune inflamatorie sau tumorală a prostatei. Prostatita, inflamaţia prostatei, poate cauza febră, urinare dificilă şi dureri în regiunea sacrală sau a vezicii urinare. Când prostata este foarte umflată, urinarea poate fi chiar imposibilă. Dacă inflamaţia este cauzată de bacterii, boala se numeşte prostatită bacteriană şi poate fi acută sau cronică. De obicei, ea este asociată cu infecţia tractului urinar. Totuşi, în mai multe cazuri, cauza inflamaţiei nu este depistată şi, din acest motiv, boala este numită prostatită nonbacteriană.Afecţiunele obişnuite ale prostatei pot mări frecvenţa micţiunilor, pot cauza apariţia nevoii de a urina în timpul nopţii, scăderea forţei fluxului urinar şi apariţia senzaţiei de golire incompletă a vezicii. În general, acestea sunt simptome ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP), o mărire de natură necanceroasă a volumului prostatei, boală ce poate afecta bărbaţii care au peste 40 de ani. Riscul apariţiei HBP creşte odată cu înaintarea în vârstă. Un sfert dintre bărbaţii de 55 de ani şi jumătate dintre cei de 75 de ani suferă de HBP.Prostata poate fi atacată şi de tumori maligne. În general, cancerul de prostată este descoperit cu ocazia examenelor medicale periodice, chiar dacă nu au apărut simptome. În unele stadii mai avansate, afecţiunea poate fi însoţită de retenţie urinară şi de umflarea vezicii urinare. Când cancerul s-a răspândit deja la alte organe, ar putea fi însoţite de dureri de spate, simptome neurologice şi umflarea picioarelor cauzate de obstrucţia sistemului limfatic. Recent, într-un singur an, numai în Statele Unite s-au înregistrat 300 000 de cazuri de cancer de prostată şi 41 000 de decese cauzate de acesta. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că 30 la sută dintre bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 60 şi 69 de ani şi 67 la sută dintre cei ce au între 80 şi 89 de ani se vor îmbolnăvi de cancer de prostată.Cine este mai predispus la cancerul de prostată?Cercetările arată că riscul apariţiei cancerului de prostată creşte foarte mult după vârsta de 50 de ani. În Statele Unite, acest tip de cancer este de două ori mai răspândit în rândul negrilor decât în rândul albilor. Numărul cazurilor de cancer de prostată variază pe glob, acesta fiind mare în America de Nord şi în ţările Europei, mediu în Africa de Sud şi mic în Asia. Acest lucru lasă să se înţeleagă că mediul şi alimentaţia pot avea un rol important în evoluţia cancerului de prostată. Dacă un bărbat emigrează într-o ţară în care numărul celor ce suferă de o boală de prostată este ridicat, riscul de a se îmbolnăvi şi el poate creşte.În cazul bărbaţilor care au rude ce suferă de cancer de prostată, probabilitatea de a se îmbolnăvi de această boală este mai mare. „Riscul ca un bărbat să se îmbolnăvească de cancer de prostată este der două ori mai mare dacă tatăl său sau fratele lui are această boală”, explică Societatea Americană de Oncologie. Câţiva factori de risc sunt vârsta, rasa, naţionalitatea, antecedentele familiare şi lipsa activităţii fizice. La bărbaţi care au o alimentaţie bogată în grăsimi şi un stil de viaţă sedentar, riscul îmbolnăvirii de cancer de prostată este mai mare.Prevenirea afecţiunilor prostateiDeşi încă nu cunosc cu exactitate cauzele cancerului de prostată, oamenii de ştiinţă sunt de părere că ar putea fi vorba de factori genetici şi hormonali. Din fericire, doi factori de risc pot fi ţinuţi sub control: alimentaţia şi lipsa activităţii fizice. Societatea Americană de Oncologie recomandă „limitarea consumului de alimente bogate în grăsimi animale şi un consum mărit de alimente de provenienţă vegetală”. Aceasta recomandă, de asemenea, consumarea a „cinci sau mai multe porţii de fructe şi legume pe zi”, precum şi a pâinii, a cerialelor, a pastelor făinoase, a altor produse de bază de cereale, a orezului şi a legumenoaselor. Roşiile, strugurii şi pepenii verzi sunt bogaţi în licopene, antioxidanţi ce contribuie la prevenirea deteriorării ADN-ului şi la scăderea riscului apariţiei cancerului de prostată. Unii specialişti susuţin că şi anumite plante medicinale şi minerale pot fi de folos.Societatea Americană de Oncologie şi Asociaţia Americană de Urologie sunt de părere că ţinerea sub observaţie medicală a cancerului de prostată poate salva viaţa bolnavului. Cele mai mari şanse ca tratamentul să-şi facă efectul există când cancerul este detectat din timp. Societatea Americană de Oncologie le recomandă bărbaţilor peste 50 de ani, sau peste 45 de ani în cazul celor ce se află în categoria cu risc mărit, să facă anual un examen medical.Examenul ar trebui să cuprindă testul antigenului specific prostatic (ASP). Acest antigen este o proteină produsă de celulele prostatei. Nivelul lui creşte în cazul bolilor de prostată. „Dacă rezultatele testului ASP nu sunt normale, cereţi-i medicului să vă spună care sunt riscurile apariţiei cancerului şi dacă trebuie să mai faceţi şi alte analize”, afirmă Societatea Americană de Oncologie. De asemenea, examenul cuprinde un tuşeu rectal. Prin rectul pacientului, medicul poate simţi orice anomalie a prostatei, întrucât glanda este situată în partea din faţă a rectului. „Dacă testul ASP şi tuşeul rectal indică o anomalie”, e bine să se facă o ecografie transrectală, iar medicul trebuie să hotărască dacă este necesară efectuarea unei biopsii sau nu. Acest test durează aproximativ 20 de minute.Pe lângă depistarea cancerului de prostată, în urma unor examene urologice anuale se poate descoperi din timp HBP, despre care s-a vorbit mai înainte, fapt care ar permite efectuarea unui tratament mai puţin agresiv. O conduită morală curată poate proteja o persoană de boli venerice, care pot duce la o prostatită.Cu siguranţă, prostata este o glandă care merită să fie protejată şi îngrijită. După părerea mea, toţi bărbaţii ar trebui să facă anual un examen medical preventiv, chiar dacă nu au nici un simptom.Tratament pentru HBPMedicamente: se folosesc multe medicamente, în funcţie de simptomele bolnavului. Doar medicul vi le poate prescrie.Ţinerea sub observaţie: Bolnavul îşi face periodic examene medicale şi nu ia medicamente.Tratamente chirurgicale: Rezecţia transuretrală a prostatei (TURP). Chirurgul introduce prin uretră un instrument (rezector) ce conţine un fir electric curbat care taie ţesutul şi cicatrizează vasele de sânge. Nu este necesară incizia externă. Operaţia durează aproximativ 90 de minute. Procedurile pe cale transuretrală sunt mai puţin traumatice decât operaţiile deschise. Incizia transuretrală a prostatei (TUIP). Este asemănătoare cu TURP. Totuşi, această procedură lărgeşte uretra prin efectuarea câtorva tăieturi în gâtul vezicii urinare şi în prostată. Operaţia deschisă. Se apelează la această procedură când metoda transuretrală nu se poate aplica din cauză că prostata e prea mărită. Operaţia deschisă necesită o incizie externă. Operaţia cu laser. Aceasta constă în folosirea laserului pentru dezintegrarea ţesutului care a dus la obstrucţia prostatei.

Cel puţin 36 de cazuri de malarie au fost înregistrate de la începutul anului curent, sau cu 31 cazuri mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Potrivit Ministerul Sănătăţiii, în Republica Moldova situaţia malariogenă rămâne a fi tensionată, în 2008 fiind înregistrate 44 de cazuri de îmbolnăviri, într-un caz boala fiind adusă din Federaţia Rusă, în două cazuri din Afganistan, câte un caz din Ciad şi Кongo şi 38 de cazuri din Sudan. În urma examinării, medicii au stabilit că majoritatea bolnavilor sunt de gen masculin cu vârste cuprinse între 21 şi 50 de ani. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în prezent, malaria reprezintă un pericol pentru 40 la sută din populaţia terrei. Anual 300 - 500 de milioane de oameni sunt contaminaţi de această boală, dintre care circa 2 milioane mor. Cea mai afectată zonă continuă să fie Africa, urmată de Asia de Sud-Est, America Latină şi Orientul Apropiat. Ţările europene sunt zone libere de malarie, înregistrând doar cazuri sporadice în care boala este adusă. Dintre cele aproximativ 10 mii de cazuri de malarie cu care se confruntă anual Europa, 75 la sută se înregistrează în Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia, ca urmare a circulaţiei libere a cetăţenilor şi turiştilor. Pentru al doilea an consecutiv, Organizaţia Mondială a Sănătăţii marchează la 25 aprilie Ziua Mondială de combatere a malariei. BASA-press

Moldovenii doborâţi de virusul AH3N2 25 Ianuarie 2011

Chişinău / Moldova.ORG / -- Nici vaccinul nu-i mai ajută pe cetăţeni să se protejeze de virusul AH3N2. Doi bolnavi au fost diagnosticaţi cu un astfel de virus, chiar dacă le-a fost administrat vaccinul antigripal AH1N1. Ministerul Sănătăţii informează că în perioada 1-25 ianuarie 2011 în ţară au fost înregistrate 43 cazuri de gripă sezonieră.   Astfel, în Chişinău au fost înregistrate 30 cazuri de gripă, în raioanele Ungheni şi Briceni 10 cazuri, în Străşeni şi Căuşeni câte un caz. Printre acestea se numără şi două cazuri de gripă la femei însărcinate, 18 cazuri la copii cu vârsta cuprinsă între 0-17 ani şi 25 de cazuri la maturi. Ministerul Sănătăţii a ţinut să menţioneze că conform raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pandemia prin virusul gripal A(H1N1) a luat sfârşit. Astfel, din data de 10 august 2010 cazurile de gripă de tipul A(H1N1) sunt considerate gripă de sezon. În prezent pe teritoriul republicii circulă două tipuri de gripă de sezon: A (inclusiv (H1N1) şi B.

„De sănătate depind nouă zecimi din fericirea noastră”. A. Shopenhauer                  Nu există om care să nu dorească să fie sănătos, însă puţini sunt acei care depun eforturi pentru a păstra sănătatea, fie din lipsă de cunoştinţe în cauză, fie din neglijenţă, fie din alte motive doar de ei cunoscute.                  Pentru majoritatea din moldoveni este caracteristic de a fi neglijenţi faţă de sănătatea proprie. Nu suntem interesaţi ce se întîmplă cu organismul nostru pînă în momentul cînd simţim durere, iar starea de sănătate este ireversibilă.                  De aceea ne-am dorit ca generaţia tînără pe care o educăm să aibă cunoştinţe temeinice în ceea ce înseamnă a fi sănătos, să-şi formeze anumite deprinderi în ceea ce priveşte ducerea unui mod sănătos de viaţă, să cunoască elementarul referitor la cele mai întîlnite maladii şi la metode simple, dar eficiente în prevenirea acestora. Nu în zadar se spune – e mult mai uşor să previi o boală, decît să o tratezi.                  Blogul nostru îşi propune de a promova modul sănătos de viaţă, dar ne dorim să fie şi o formă de comunicare dintre persoanele "Profesioniste" în predarea disciplinei de EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE, de a găzdui materiale utile în predarea acestei materii, surse suplimentare de informare în pregătirea eficientă a orelor etc.