Radio din Moldova

         "Project Glass", aşa cum este denumit proiectul, a fost promovat astfel pentru a permite utilizatorilor să-şi exprime părerile despre gadget şi pentru a ajuta compania să adapteze ochelarii la preferinţele publicului, potrivit Google. Utilizatorul din clip dă comenzi vocale ochelarilor, prin care află ce întâlniri are în ziua respectivă şi condiţiile meteo, răspunde unui mesaj primit de la un prieten, poartă o convorbire prin videochat, face o poză pe care o încarcă pe contul de Google+, obţine îndrumări GPS pentru a ajunge la destinaţie şi este alertat atunci când se apropie de o cunoştinţă conectată de asemenea la serviciile Google. De asemenea, ochelarii îl alertează dacă serviciile de transport în comun funcţionează normal. Compania a precizat că secvenţa video are rolul de a demonstra "cum ar putea arăta această tehnologie".Pozele prezentate de Google arată o ramă de ochelari la care este ataşat, în dreptul ochiului drept, un mic display care integrează funcţiile prezentate.

                  

            Austriacul Felix Baumgartner a ATERIZAT cu succes duminică, în jurul orei 21.08 (ora Moldovei), după un salt de la o altitudine record de peste 39.000 de metri deasupra statului New Mexico (SUA). În cursul coborârii, ce a durat aproximativ opt minute, austriacul Baumgartner a bătut recordul mondial la saltul în cădere liberă, deţinut din 1960 de fostul colonel din armata americană Joe Kittinger. Felix Baumgartner a urcat în stratosferă într-o capsulă presurizată, trasă de un balon uriaş cu heliu, după care a fost în cădere liberă timp de peste patru minute. Plonjând de la altitudinea de peste 39.000 metri deasupra statului american New Mexico, Felix Baumgartner a stabilit un nou record mondial - saltul în cădere liberă de la cea mai mare altitudine, informează Sky News. Recordul pentru saltul cu paraşuta în cădere liberă era deţinut din 1960 de un fost colonel din aviaţia americană (US Air Force), Joe Kittinger, care, ajuns la limita spaţiului cu ajutorul unui balon umflat cu heliu, a sărit în gol de la altitudinea de 31.333 de metri. Totuşi, Baumgartner nu a depăşit şi un al doilea record deţinut de Kittinger, care a fost în cădere liberă timp de 4 minute şi 36 de secunde. Felix Baumgartner a fost în cădere liberă doar 4 minute şi 19 secunde. În timpul căderii, se pare că Felix Baumgartner ar fi depăşit şi viteza sunetului (de 1.227,6 kilometri /oră - 343 metri/ secundă), devenind astfel primul om care a făcut acest lucru fără a se afla într-un avion. Acest record a fost atins chiar în ziua în care se celebrează 65 de ani de la primul zbor cu un avion supersonic, care a fost pilotat de Chuck Yeager în 1947, spune Sky News. Cu toate acestea, potrivit BBC, un eventual record al lui Baumgartner privind depăşirea vitezei sunetului în cădere liberă urmează să fie confirmat. Recordurile sunt "oficiale" doar după ce sunt atestate de către Federaţia Aeronautică Internaţională, precizează BBC. Felix Baumgartner a primit indicaţii de la sol, în timpul ascensiunii şi în timpul căderii sale, chiar de la cel al cărui record l-a depăşit, Joe Kittinger, în prezent octogenar, mai spune BBC. Cu textul "Born to fly" (Născut pentru a zbura, n.r.) tatuat pe antebraţ, austriacul Felix Baumgartner în vârstă de 43 de ani a sperat să adauge mai multe recorduri în palmaresul său: căderea liberă realizată de la cea mai mare înălţime şi cea mai rapidă săritură liberă. De asemenea, Felix Baumgartner a intenţionat să devină primul om care depăşeşte viteza sunetului fără a se afla într-un echipament special de zbor. În timpul ascensiunii sale, Felix Baumgartner a depăşit şi un alt record: s-a aflat într-o capsulă trasă de un balon care a ajuns la cea mai mare altitudine la care s-a aflat vreodată un balon cu echipaj uman, potrivit explicaţiilor oferite de specialiştii care au comentat transmisiunea live de pe redbullstratos.com. Uriaşul balon - la care a fost ataşată o capsulă cu o greutate de 1.315 kilograme, în interiorul căreia se afla Felix Baumgartner - a fost ridicat în aer în jurul orei 18.30 (ora Moldovei). A fost pentru prima dată în istorie când a fost lansat un balon de o asemenea mărime, la care a fost ataşată o capsulă în care s-a aflat echipaj uman. În respectiva capsulă, Felix Baumgartner a avut patru sisteme diferite de oxigen, pentru a-l ajuta să respire la o asemenea altitudine, potrivit explicaţiilor care au însoţit transmisiunea live a misiunii. Balonul care a ridicat în stratosferă capsula în care s-a aflat Felix Baumgartner a fost realizat dintr-o folie de plastic, iar pentru umflarea sa au fost necesari 850.000 de metri cubi de heliu. Ascensiunea celui supranumit "Neînfricatul Felix" a durat aproximativ 2 ore şi 40 de minute. Baumgartner, care a purtat un costum presurizat, a păşit afară din capsulă în jurul orei 21.08 (ora Moldovei). Coborârea lui Baumgartner a durat 9 minute şi 3 secunde, din care 4 minute şi 19 secunde în cădere liberă, înainte de deschiderea paraşutei, potrivit specialiştilor din camera de control a misiunii lui Felix Baumgartner. Viteza atinsă în timpul coborârii de Felix Baumgartner a fost de 1.137 kilometri pe oră, potrivit informaţiilor postate pe pagina de facebook a misiunii. La întreaga operaţiune a luat parte şi mama lui Felix Baumgartner, care a plâns de mai multe ori pe parcursul misiunii.

    

                                 Radio a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio, care prin natura lor sunt unde electromagnetice. Tot "radio" se mai numește și aparatul receptor corespunzător. Azi se transmit prin radio (unde radio) o largă gamă de semnale diferite, inclusiv imagini mișcătoare (televiziune) și fluxuri enorme de date. Undele radio călătoresc prin aer și pot trece prin cele mai multe corpuri nemetalice inclusiv corpul omenesc.

De foarte multă vreme omul a fost nevoit să transmită informații la distanțe mari. În antichitate semnalele cu ajutorul focurilor constituiau singura cale de comunicare la mari distanțe; așa s-a aflat de exemplu de căderea Troiei sau a Ierusalimului.Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg în special de către Guilermo Marconi, un inventator italian. Fizicianul sârb din America Nikola Tesla a contribuit în mod esențial, pe lângă alți câțiva inventatori, la crearea primului aparat de radio (precum și la alte multe invenții din domeniul electrotehnicii). El a construit un sistem care putea transmite și primi semnale radio de la o distanță de aproape 3 km. În 1895 a trimis un semnal radio pentru prima dată; în 1907 el a recepționat prima dată un semnal radio din Canada, și anume semnul "x" din Codul Morse.Odată cu aceasta a început să se dezvolte telegrafia fără fir și folosirea codului Morse, care au fost foarte importante mai ales pentru comunicarea între nave în cazul unor dezastre pe mare. Primul care a transmis un mesaj vocal prin undele radio a fost Reginald Fessenden în 1900. Nikola Tesla a inceput in 1900 construcția primei stații de emisie de radio, dar din lipsă de fonduri a abandonat ideea. Totuși el este considerat inventatorul ideii de stații radio cu emisiuni.    Două revoluții care au influențat enorm civilizația omenească au fost :                -Revoluția industrială Revoluția industrială a constituit un salt în modul de a imagina și implementa o invenție, precum de exemplu au fost mașinile (automobilele) pentru deplasare rapidă.  -Revoluția informațională  Revoluția informațională, deși mai puțin cunoscută și recunoscută, a fost foarte importantă. Consecința cea mai importantă a revoluției electronice, a constituit-o apariția radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicațiile radio au fost numite telegrafie sau telefonie fara fir, expresii care nu au rezistat în timp, si care au fost înlocuite cu termenul generic radio.Cea mai largă folosire a radioului o constituie radiodifuziunea, cu al său caz particular, și de mare amploare televiziunea. Totuși, domeniile principale ale radiocomunicațiilor , inclusiv cele spațiale, îl reprezintă în continuare radiotelegrafia și radiotelefonia. Un subdomeniu de largă prezență în radiodifuziune este constituit de tehnica redării ci înaltă fidelitate a sunetului.Începuturile radioului s-au cristalizat in urma fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday,Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis că primul care a fost în masură să realizeze o emisie și o recepție de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său înregistrator de furtună , 1895, care a realizat primele recepții sistematice, fiind si cel căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de până la el, a oferit lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, a fost recunoscută prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenții (1893)(Tesla: „Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Folosește 17 din patentele mele”). Și totusi… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie , și pune problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experiențelor lui Hertz, și chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field”.În 1843 ia ființă primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington și Baltimore, dupa ideea pictorului american Samuel Morse, iar din acel moment nu a mai ramas de făcut decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-a și întâmplat câțiva ani mai târziu. În anul 1870 J.C. Maxwell demonstrează matematic existența undelor electromagnetice și posibilitatea acestora de a se propaga cu viteza luminii (300.000 km/s), întarind astfel ipoteza (nouă la vremea ei), că și lumina este tot o oscilație electromagnetică. În sfârșit, Giuliemo Marconi reușește pentru prima dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte între Glacebay Canada și Poldhor Anglia (3122 km), punând astfel bazele unei realitați, radiocomunicațiile.În realizarea unei transmisii radio intervin două tipuri de echipamente. Primul este echipamentul de emisie, care are rolul de a emite in eter informația utilă. Acesta, preia informatia de voce sau alta sursă, printr-un microfon, o aplica unui amplificator pentru ai amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcționat catre un modulator. Aici are loc un amestec al semnalului util, cu un semnal de radiofrecvență, provenit de la un oscilator local. Din acest etaj, semnalul este injectat în etajul de radiofrecvență și apoi direct în antenă.

După ce semnalul a fost astfel transformat in radiație electromagnetică, intrevine al doilea tip de echipament, cel mai cunoscut, și anume echipamentul de recepție sau mai pe scurt radioul. Aici, semnalul captat de antena receptorului, este demodulat, și apoi transmis unui amplificator de joasă frecvență. Difuzorul este ultimul element care mai intervine între radioreceptor si urechea umană.După tipul de modulație al undei electromagnetice, întâlnim doua tipuri de modulație. Acestă frecvență modulatoare este asigurată de oscilatorul local al echipamentului din care face parte. Întâlnim Modulația în amplitudine , prescurtat AM, și Modulația în frecvență , FM.