Life is Beautiful

Oportunităţi pentru angajare, obţinerea unui interviu, şanse pentru o carieră de perspectivă, implicarea în proiecte sociale, reprezintă unele dintre obiectivele la care fiecare dintre noi este posibil să se gîndeasă periodic. Suntem constienţi de faptul că avem anumite calităţi şi uneori suntem dezamăgiti deoarece ceilalti nu observă acest lucru la fel de bine cum o facem noi.   În acest caz, ce actiuni sunt recomandate?  Întegrarea pe piaţa muncii poate fi un succes dacă identificam exact ceea ce putem oferi şi dacă stim să promovam corespunzator ceea ce am identificat. Calitatile noastre spre exemplu, cu şiguranta se pot traduce ca fiind competenţe specifice. Cu toate că am observat că avem rezultate promiţătoare în anumite activităţi mai mult sau mai puţin spontane, este indicat să ne organizam, să ştim foarte bine ceea ce putem face, unde şi cum trebuie să ne promovăm. Spre exemplu, dacă am descoperit că suntem iscusiţi să redactăm un articol, să centralizăm înformatii, să utilizam programe software foarte complexe, să realizam scenete etc., atunci acestea sunt competente evidente care reprezintă valoarea adăugată pe care o putem întegra în munca noastră, în relaţia cu viitorii colegi şi implicit cu viitoare proiecte, obiective, planuri stabilite la nivel organizaţional. Analistii de recrutare, întervievatorii, angajatorii, vor să ne cunoasca, într-adevar. Însă important este cum ne cunosc. În acest sens, atunci cand discutăm cu întervievatorul, trebuie să-l facem să gandeasca, să-i oferim imagîni mentale (ipotetice), perspective prin care el ne va proiecta într-un anumit context şi va încerca să desluşească cam cum ne-am descurca noi într-o situatie ce implică responsăbilitate, respectarea termenelor limita, iniţiativa, gestionarea documentelor s.a.m.d. Atunci cînd menţionăm că ştim să facem un anumit lucru, este bine să fie însoţit de exemple, argumente (Ex: Am efectuat în perioada ianuarie-aprilie activităţi comerciale, iar rezultatele au fost: 8 clienţi noi. Am reuşit acest lucru utilizînd următoarele metode...… Relaţia cu clientul decurgînd astfel... Am întîmpinat următoarele provocări etc.) De asemenea, principiile în care credem, faptul că suntem dinamici pe durata înterviului şi adresăm întrebari, înteractionam cu întervievatorul, prezentăm situatii ipotetice despre cum am dori să ne implicam, oferînd exemple despre proiectele noastre trecute, reprezintă metode inteligente ce pot fi adoptate. Atunci cînd ne depunem candidatura pentru o anumită oportunitate profesionala, trebuie să avem grija ca mesajul nostru şi materialele transmise să-l facă pe analistul de recrutare să ne imagineze, să se gîndească la noi. Aceasta însemnînd că am transmis o  perspectivă profeşională.  Putem face acest lucru printr-un atasament sau un link în CV către un portofoliu pe care l-am realizat, catre un blog de imagistică sau literatură, către o anumită conferînţă la care am participat etc. CV-ul şi documentele atasate trebuie să fie gestionate usor, iar competenţele să fie descrie prin ce, de ce şi cum facem ceea ce susţinem că putem face. La secţiunea cu studii, nu menţionăm doar ce liceu sau facultate am terminat, specificăm şi disciplina pe care am studiat-o mai intens şi eventual menţionăm un proiect sau doua (reprezentative) la care am participat. De asemenea, în perioada de probă sau în anumite activităţi practice, ne putem remarca foarte bine, putem evidenţia valoarea noastră adăugată. Cum? Spre exemplu poate suntem extrovertiţi şi avem capacitatea de a înterrelaţiona mai uşor decît alţii. Astfel ne putem remarca prin înitiativă şi energie atunci cînd este cazul. Iniţiativa în a propune soluţii noi în cadrul unor dificultăţi organizaţionale vechi, implicarea în activităţi adiacente responsabilităţilor noastre (obţinînd însă aprobare). Energie în a continua o activitate chiar şi atunci cînd aceasta pare compromisă. Dezinvolutura prîn faptul că putem fi îndrăzneţi. La polul opus, putem fi mai retraşi, însă credibili de acuraţi în analiza de date, proiectare, sintetizarea înformaţiilor s.a.m.d. Ca o temă, putem să ne gîndim cel puţin o dată pe săptămînă despre cum ne-am putea promova valoarea adăugată (competenţele specifice) pentru o întegrare reuşită pe piaţa muncii. Este recomandat să utilizăm o agendă sau un document electronic care să centralizeze ideile noastre.  Sursa: Mihai Şilviu Botezatu 

A fost odatã ca niciodatã, într-un sãtuc pe malul mãrii, un pescar sãrman. Cât era ziua de lungã iesea cu barca lui veche în larg, îsi întindea nãvoadele si astepta sã prindã ceva peste. Uneori avea noroc si venea spre casã cu barca plinã de peste, alteori însã nu prindea nici cât sã aibã ce pune pe masã seara. Toatã vara pescuitul mersese destul de bine, vânduse pestele , pusese si ceva bani deoparte dar vara era pe terminate, de acum vântul se întetise, zilele erau din ce în ce mai reci iar pestele tot mai rar cãdea în plasa pescarului. Într-o zi dis de dimineatã îsi luã sculele de pescuit în spinare si plecã spre barcã. Cum ajunse la malul mãrii, nu micã îi fu mirarea când vãzu ditamai pestele pe uscat. Se apropie de el, îi dãdu ocol si rãmase mut de uimire când pestele îi vorbi: - Om bun, ajutã-mã! Pescarul se frecã la ochi, sã fie sigur cã nu viseazã, mai ocoli pestele încã o datã, puse mâna în sold si îsi zise: - Pestele ãsta este mai mare decât barca mea si dacã nu cumva visez se pare cã mai si vorbeste. - Om bun, ajutã-mã! zise din nou pestele. - Da, chiar vorbeste, îsi zise pescarul si se hotãrî sã-i rãspundã. - Cu ce te pot ajuta eu, un biet pescar, pe tine ditamai pestele? - Om bun, furtuna de azi noapte m-a împins din mare si m-a scos pe uscat si de nu voi ajunge înapoi în apã o sã mor. Pescarul, care de felul lui era un om tare bun, nu mai stãtu pe gânduri, puse umãrul si începu sã împingã. Tare greu mai era pestele cãci abia dacã se clintise, nãduseala îi udase cãmasa dar nu se lãsã bãtut. Mai bine de un ceas pescarul împinse pestele ba de cap, ba de coadã si reusi sã-l ducã în apã. De cum ajunse în apã, pestele îsi reveni, fãcu câteva salturi, se uitã putin în urmã apoi dispãru în larg. Pescarul însã, asa obosit cum era, se bucurã, fãcuse o faptã bunã, salvase un suflet.

Vremea trecu, trecu si iarna, trecu si primãvara, veni iar vara, pescarul îsi vedea de treburile lui, mai cã si uitase de întâmplarea cu pestele. Într-o zi, cum se afla el în largul mãrii, cerul începu sã se înnoureze. Pescarul îsi strânse repede unditele, le asezã în barcã lângã pestii pe care îi prinsese si începu sã vâsleascã spre mal. Vântul se întetise, valurile erau din ce în ce mai mari, iar bietul pescar vâslea din rãsputeri. Purtatã de valuri, bãrcuta pescarului începuse sã se umple cu apã iar un val mai mare o rupse în bucãti. Pescarul înota cu disperare, valurile îl acopereau, îsi pierduse orice sperantã. Deodatã, simti cã se miscã ceva sub el. Se agatã cu ambele mâini si nu micã îi fu mirarea când se vãzu cãlare pe o spinare de peste. Pestele îl purtã în spinare pânã la uscat, apoi îi spuse: - Eu sunt fiul cel mic al regelui Mãrii Negre. Acum un an furtuna mã aruncase pe mal iar tu, omule, m-ai salvat de la moarte. Tatãl meu tare s-a mai bucurat si timp de un an a avut grijã ca nãvoadele tale sã fie pline. Acum îti trimite acest cosulet cu perle împreunã cu toatã recunostinta lui. Pestele scoase din apã darul cel scump si i-l dãdu pescarului, apoi dãdu de câteva ori din coadã si dispãru în largul mãrii. Cu darul primit de la peste, pescarul nostru si-a construit o cãsutã la malul mãrii, si-a luat o barcã nouã, iar prietenia dintre el si peste dãinuieste si în zilele noastre. Vara, la apusul soarelui, mai pot fi vãzuti si astãzi, din când în când, un om si un peste în largul mãrii, stând de vorbã.

ELEMENTE DE PROTOCOL 

1. Rolul protocolului Ceremonialul creează cadrul şi atmosfera în care urmează să se desfăşoare raporturile dintre interlocutori / parteneri. Protocolul codifică regulile care guvernează ceremonialul, al cărui obiect este de a oferi fiecărui participant prerogativele, privilegiile şi imunităţile la care are dreptul. Ceremonialul şi protocolul garantează egalitatea în drepturi a partenerilor, care permite fiecăreia dintre ei să-şi facă auzită în mod liber vocea. Şi unul şi celălalt impun curtoazia care trebuie să guverneze raporturile între oamenii de bună credinţă. Ceremonialul şi protocolul guvernează, de asemenea, negocierea, încheierea şi intrarea în vigoare a unor documente / acte specifice. Ambele au o incidenţă zilnică asupra vieţii şi activităţii de afaceri. Protocolul pune problema regulilor care determină ordinea de precădere între parteneri. 2. Eticheta „Regulile de conduită” sau „regulile de comportare” la care se referă eticheta contribuie la buna desfăşurare a relaţiilor din societate, în general, şi la o desfăşurare normală a activităţii in afaceri în special. Este foarte importantă cunoaşterea şi aplicarea acestor reguli de către fiecare partener, dat fiind că necunoaşterea sau ignorarea lor pot duce, uneori, la interpretări eronate, la complicaţii relaţionale care depăşesc sfera relaţiilor strict personale ale celor în cauză. Nu se pot concepe relaţii între parteneri fără contactul uman necesar şi, în cadrul acestui contact, fără respectarea unor reguli de etichetă. Necunoaşterea acestor reguli poate fi considerată, în ultimă instanţă, o lipsă de competenţă profesională a unei persoane chemate să reprezinte interesele unei părţi pe planul relaţiilor specifice. În concluzie, însuşirea şi respectarea unor reguli de eticheta pot şi trebuie să constituie o sarcină de ordin profesional. A. Ţinuta fizică (pe stradă şi în societate) Este foarte important ca partenerii să aibă o ţinută corectă, îngrijită, să se controleze permanent în fiecare ocazie asupra acesteia. În societate este greşit să te sprijini de spătarul unui scaun sau de perete, să ţii mâinile în buzunar sau să te joci nervos cu bricheta, batista sau alt obiect. Pe cât posibil, trebuie evitat să stai cu spatele la altă persoană care este aşezată pe scaun, fotoliu sau canapea. Aşezarea pe scaun sau canapea trebuie făcută de aşa manieră încât să nu denote o stare de plictiseală sau satisfacţia de a fi cucerit un loc pe care nu eşti dispus să-l cedezi. Trebuie evitată strângerea genunchilor cu mâinile, sprijinirea capului de spătar, bătutul cu degetele pe braţele scaunului. Încrucişarea genunchilor la prea mare înălţime trebuie, de asemenea, evitată. Femeile trebuie să acorde mare atenţie felului cum stau pe scaun şi cum îşi încrucişează picioarele, astfel încât rochia să poată acoperi genunchii. În timpul conversaţiei este nepoliticos să-l apuci de rever sau de nasture pe interlocutor pentru a da mai multă greutate argumentelor personale sau să-l aprobi bătându-l pe umeri ori lovindu-l cu cotul. De asemenea, trebuie evitate o gesticulare excesivă, un râs zgomotos, tusea, strănutul şi alte zgomote dizgraţioase (aerofagii etc.) B. Salutul Salutul este o manifestare de curtoazie faţă de o altă persoană sau de un grup de persoane. El comportă, în mimică şi în ţinută, o serie de nuanţe care pot să-i modifice sau să-i completeze sensul, să constituie o expresie de stimă sau o simplă obligaţie formală. Câteva reguli de baza în legătură cu salutul: ˇ        bărbaţii salută primii femeile; ˇ        persoanele mai tinere salută primele pe cele mai în vârstă; ˇ        subalternii salută pe superiorii in grad. Răspunsul la salut este obligatoriu: un gest contrar poate fi socotit ca lipsă de politeţe. Este recomandabil ca bărbatul când salută cu pălăria să o ţină de calotă, înclinând uşor capul şi privind la persoana salutată. Dacă mâinile îi sunt ocupate, se acceptă salutul printr-o simplă înclinare a capului. În alte cazuri, salutul se face printr-o înclinare a capului. De obicei, femeia răspunde la salut printr-o uşoară înclinare a capului, arborând uneori un surâs. În cazul întâlnirii cu o persoană cunoscută pe care nu doreşti, totuşi, s-o saluţi, eschivarea trebuie făcută cu tact. Când este întâlnită o persoană care pare cunoscută, fără a o putea identifica imediat, este preferabil, să fie salutată. Persoanele care se află intr-o maşina salută primele persoanele cunoscute de pe strada, în cazul în care au fost văzute. Dacă persoana cunoscută este împreună cu mai mulţi prieteni, necunoscuţi celui care salută, se salută tot grupul. În timpul salutului se folosesc şi formulele: „bună dimineaţa, bună ziua sau bună seara”. La întâlnirile oficiale se pronunţă denumirea rangului: „bună ziua domnule director, presedinte, ministru etc.#. Strângerea de mână poate interveni fie când persoanele care s-au salutat se opresc pentru a sta de vorbă sau a continua drumul împreună, fie cu ocazia prezentării lor. În cazul strângerii de mână rolurile sunt inversate: femeia este aceea care întinde prima mâna, persoana cea mai în vârstă celei mai tinere şi persoana cu grad superior celei sau celor cu grad inferior. Pentru o secundă, cele două persoane se privesc în ochi în momentul strângerii mâinii. În toate împrejurările, bărbaţii se scoală pentru a strânge mâna interlocutorului; femeile, în schimb, nu se ridică în picioare decât când este vorba de o persoană mult mai în vârstă sau pe care doreşte s-o onoreze în mod special. Sărutul mâinii continuă încă să fie practicat în numeroase locuri sau împrejurări, fiind considerat ca o formă de curtoazie, mai ales când este vorba de femei în vârstă sau căsătorite, de soţii de înalţi demnitari etc. Sărutul mâinii se face într-o formă politicoasă, prin aplecarea corpului, iar în anumite împrejurări este recomandabil să se simuleze gestul (în aer liber, de exemplu). Este greşit să se sărute mâna înmănuşată. De asemenea, este greşit să se rezerve acest gest numai pentru unele dintre femeile care se află împreună. C. Prezentările În probleme de etichetă, de o deosebită importanţa în activitatea partenerilor este felul în care se fac prezentările. În această privinţă trebuie respectate următoarele reguli: ˇ        bărbatul este prezentat femeii; ˇ        persoana mai tânără este prezentată celei mai in vârstă; ˇ        persoana cu gradul inferior este prezentată celei cu grad superior . Persoana care face prezentările se adresează cu formula: „îmi permiteţi să vă prezint pe…”. Dacă persoana recomandată are mai multe titluri, se pronunţă numai titlul cel mai mare. La prezentarea unuia dintre soţi de către celălalt se spune simplu: „soţul meu” sau „soţia mea”. La prezentarea unei perechi se va spune: domnul şi doamna Ionescu sau domnul Ionescu şi doamna, începându-se întotdeauna cu soţul. Formule ca „încântat”, „sunt fericit de a vă fi întâlnit / cunoscut” se folosesc în mod curent. Deşi în practica noastră nu se obişnuieşte autoprezentarea, în tot mai multe ţări ea este cunoscută în rândul oficialităţilor şi în corpul diplomatic. În astfel de ocazii trebuie să se evite ca la autoprezentare să se adauge, în afară de nume, apelative „domnul” sau „doamna …”, adăugându-se, eventual, funcţia sau calitatea. În unele situaţii prezentarea sau autoprezentarea este urmată de schimbul cărţilor de vizită. Unele excepţii de la regulile de prezentare: ˇ        fata tânără va fi ea prezentată unui bărbat în vârstă şi nu invers; Dacă se prezintă o personalitate politică sau bine cunoscută în viaţa publica se va pronunţa numai titlul acesteia nu şi numele; ex. „domnul preşedinte ” etc. D. Conversaţia Orice reuniune sau acţiune protocolară, oricât de atent ar fi pregătită, riscă să devină plictisitoare în lipsa unor conversaţii interesante şi utile. Pentru crearea unei atmosfere plăcute, gazda trebuie să se gândească la alegerea oaspeţilor, astfel încât între aceştia să existe anumite puncte de contact, fie prin faptul că lucrează în aceleaşi domenii de activitate sau în domenii care au contingenţă între ele, fie prin formaţia lor intelectuală. Organizarea acestor acţiuni nu constituie un scop în sine. Ele trebuie să devină instrumente de muncă, să constituie un element principal al activităţii diplomatice, o componentă principală a muncii de informare şi de relaţii. Arta conversaţiei nu poate fi însuşită după anumite formule. Pentru desfăşurarea unei conversaţii plăcute şi mai ales utile muncii de informare se cer o bună pregătire politică şi profesională, cunoştinţe variate de cultură generală, tact, atenţie, politeţe şi alte asemenea însuşiri pe care diplomaţii trebuie să le posede şi care pot fi obţinute printr-o muncă stăruitoare, permanentă de pregătire multilaterală. În ceea ce priveşte atitudinea în timpul unei conversaţii, de obicei se spune că nu este frumos „să pari nici mai inteligent şi nici mai instruit decât interlocutorul tău”. În timpul unei conversaţii, diplomatul trebuie să aibă o atitudine corectă, însă degajată, să fie plăcut în conversaţie şi să o canalizeze în problemele care îl interesează. Desigur, respectul opiniei personale obligă pe oricine să asculte cu politeţe tezele interlocutorului său. Aceasta nu înseamnă că nu se poate interveni, ci este chiar recomandabil să se intervină însă într-o formă politicoasă, dar fermă, în explicarea poziţiilor proprii atunci când ele sunt interpretate în mod eronat. Acest lucru trebuie făcut cu calm şi tact, astfel încât modul în care se susţine o părere contrarie să nu se facă de pe o poziţie de superioritate ostentativă sau persiflare. Trebuie evitate întreruperile partenerului cu exclamaţii de felul: „nu aveţi dreptate!”, „ce eroare!” etc. Se va evita, pe cât posibil, tusea sau strănutul zgomotos în timpul conversaţiilor, acestea făcându-se cât mai discret posibil şi întotdeauna în dosul batistei, cu corpul întors într-o parte faţă de interlocutor. La o masă este recomandabil ca diplomatul să se întreţină cu partenerul din dreapta şi din stânga sa şi să evite, pe cât posibil, discuţiile cu partenerii îndepărtaţi. La recepţii, cocktailuri este recomandabil să se circule printre invitaţi, să nu se evite conversaţia cu străinii, iar reprezentanţii din cadrul aceloraşi ministere sau ambasade să nu se adune în grupuri. E. Convorbirea telefonică Telefonul este un mijloc important şi extrem de util în rezolvarea sarcinilor profesionale curente, cât şi în menţinerea legăturilor fireşti între cunoscuţi, prieteni. De aceea, convorbirile telefonice necesită respectarea unor anumite reguli de care este indicat să se ţină seama. În acest sens, trebuie cunoscută în primul rând necesitatea de a se face prezentările de rigoare, iar în al doilea rând, în cazul secretarelor, cum se face o legătură telefonică. Prezentarea trebuie să se facă indicându-se numai numele apelantului (fără apelativul domnul…), precum şi instituţia la care lucrează, evitându-se de obicei să se indice şi funcţia. În situaţia când legătura telefonică a fost făcută prin secretariat, apelantul trebuie să aştepte la telefon legătura cu persoana căutată. Tot în cazul legăturii stabilite prin secretariat este recomandabil ca secretara să nu facă imediat legătura, ci să procedeze în prealabil la identificarea persoanei care solicită convorbirea şi să ceară asentimentul celui chemat, întrucât anumite raţiuni pot impune ca o convorbire sau alta să nu aibă loc atunci când este solicitată. În cazul unei convorbiri oficiale care comportă o anumită importanţă este bine să se identifice persoana care o recepţionează, ţinând seama de obligaţia de a întocmi nota telefonică. Pe nota transmisă se va preciza data, ora şi numele persoanei care a recepţionat comunicarea. În cazul transmiterii unei comunicări de o deosebită importanţă, nu este greşit şi nici nepoliticos să se ceară citirea, pentru controlul exactităţii, a notei transmise. F. Reguli ce urmează a fi respectate cu prilejul unor acţiuni protocolare (mese, recepţii, cocktailuri). Ţinuta şi comportarea lucrătorului diplomatic în timpul acţiunilor protocolare menţionate prezintă o deosebită importanţă. Ţinuta şi comportarea în timpul unei mese Ţinuta vestimentară va fi cea indicată în invitaţie. În cazul când o asemenea precizare nu există, se va îmbrăca un costum adecvat ocaziei respective. Ţinuta fizica trebuie să fie degajată, nu forţată. Picioarele se ţin normal pentru a nu incomoda vecinii. Coatele nu se ţin pe masă. În timpul mesei numai capul poate să fie puţin aplecat deasupra marginei mesei şi nicidecum umerii sau întregul bust. În mod normal ducerea mâncării la gură se execută cu antebraţul şi mâinile fără a antrena mişcarea braţului şi a umerilor. La începutul mesei, şervetul se pune desfăcut pe genunchi. El nu se va prinde în răscroiala hainei, în decolteu sau de gât. Ştersul gurii cu şervetul se va face în mod cât mai discret posibil. La terminarea mesei, şervetul nu se pliază la loc, ci se strânge şi se pune lângă farfurie. Nu se mănâncă în grabă sau nervos. Gestul de a ţine degetul mic în sus când se bea sau se mănâncă nu este recomandabil. Lingura şi cuţitul se folosesc numai cu mâna dreaptă. Furculiţa se ţine însă cu mâna stângă când, în acelaşi timp, se foloseşte şi cuţitul. Dacă se foloseşte numai furculiţa, ea poate fi ţinută în mâna dreaptă. În cazul stângacilor adaptarea se face discret pe măsura desfăşurării mesei, fără schimbarea ostentativă a tacâmurilor. În timp ce se mănâncă, tacâmurile se ţin uşor deasupra farfuriei, fără a le ridica cu vârful în sus sau a gesticula cu ele. Când se bea, tacâmurile se pun pe farfurie, încrucişate sau unul lângă altul, cuţitul în partea dreaptă iar furculiţa cu dinţii în sus. După terminarea fiecărui fel de mâncare, furculiţa şi cuţitul se pun în prealabil pe farfurie, în aceeaşi poziţie: furculiţa va avea însă, de astă dată, dinţii în jos. Este nepoliticos să se mănânce direct de pe cuţit. Când se scapă un tacâm pe jos, se ridică, se pune pe marginea mesei şi se cere altul. În timpul mesei se vor evita zgomotele inutile şi dizgraţioase: sorbirea cu zgomot a supelor sau a ciorbelor, ciocnirea tacâmurilor, scobirea în dinţi etc. De asemenea pieptănatul, pudrarea sau rujarea în timpul mesei nu sunt un semn de bună creştere. Controlul ţinutei trebuie făcut înaintea intrării în sufragerie. La mese se poate ura vecinilor „poftă bună”. Supele şi băuturile se servesc de către ospătar din partea dreaptă, în timp ce restul felurilor de mâncare se servesc din partea stângă. Serviciul începe cu femeia care ocupă locul de onoare la dreapta gazdei bărbat, ultima servită fiind gazda femeie; apoi se trece la bărbaţi, începându-se cu bărbatul care ocupă locul din dreapta gazdei femeie şi terminând cu gazda bărbat. Semnalul de începere a mesei îl dă gazda femeie, invitând oaspeţii să servească. Bărbatul gazdă invită oaspeţii pentru servirea băuturii. Ridicarea de la masă va fi făcută la semnul dat de gazda femeie, după ce s-a asigurat însă că toţi invitaţii au terminat de mâncat. Toastul se rosteşte, de obicei, la desert. Sunt cazuri însă când acesta este rostit şi la începutul mesei. Într-o asemenea situaţie trebuie să se asigure că băutura alcoolică să fie deja turnată în pahare. Nu se toastează cu băuturi nealcoolice. Paharul cu care se toastează se ridică până la nivelul feţei. Dacă în timpul toastului bărbaţii se ridică de pe scaune, femeile pot rămâne jos. Ele se vor ridica numai după un toast oficial, împreună cu bărbaţii. Organizarea unei mese-bufet se obişnuieşte foarte des, mai ales când există interesul de a se invita un număr mai mare de persoane. În acest caz, mâncărurile (bufetul) se aranjează pe mese lungi, în centrul sau pe una din laturile salonului. Oaspeţii se servesc singuri sau ajutaţi de câţiva ospătari. Se poate mânca în picioare, caz în care este nevoie de mai multă dexteritate, întrucât cu mâna stângă se va ţine farfuria şi se va mânca cu mâna dreaptă, folosirea cuţitului fiind foarte anevoioasă. Dacă este loc, se mai poate mânca aşezând farfuria pe masa de bufet sau pe mese alăturate special amenajate în acest scop. Cocktailurile şi recepţiile au loc în picioare. În acest caz serviciul poate fi asigurat, fie de ospătari, care circulă printre invitaţi, cu platourile de mâncare şi băutură, fie prin instalarea unor mese-bufet în centrul sau pe laturile saloanelor, oaspeţii servindu-se singuri, sau cu ajutorul câtorva ospătari. G. Fumatul În această problemă, o primă regulă de politeţe impune ca nefumătorii să nu fie stingheriţi de către fumători. Se recomandă ca un bărbat să nu fumeze în apropierea unei femei, un tânăr lângă o persoană mai în vârstă, un funcţionar în faţa sau lângă superiorul său, dacă ştie că toţi aceştia nu suportă fumul de ţigară. În asemenea împrejurări, întrebarea „îmi permiteţi să fumez?”, mai ales când este însoţită de gestul de a scoate ţigara din pachet sau a aprinde bricheta, este deplasată, deoarece interlocutorului îi va fi greu să răspundă negativ. Abţinerea de a fuma, în asemenea situaţii, este cea mai bună soluţie. De asemenea, trebuie avute în vedere şi alte câteva reguli esenţiale: ˇ       nu se salută cu ţigara în gură; ˇ       nu se vorbeşte cu ţigara sau pipa în colţul gurii şi nu se ţine ţigara permanent în gură pufăind din ea; ˇ       nu se intră cu ţigara sau pipa aprinsă în locuinţa unde eşti invitat sau în biroul superiorilor în grad. Se recomandă ca femeile să nu fumeze pe stradă sau dacă fumează să nu dea fumul pe nas. În societate bărbatul oferă foc mai întâi femeilor şi apoi bărbaţilor. O femeie poate oferi foc altor femei, dar nu este normal să ofere foc bărbaţilor. Folosirea scrumierelor pentru aruncarea scrumului de ţigară este absolut obligatorie. Este inadmisibil să se folosească la întâmplare oricare vas drept scrumieră. Gazda nu va începe să fumeze înainte de a oferi ţigări invitaţilor săi; invitaţii nu vor fuma înainte de a cere permisiunea gazdei. La o masă oficială nu se fumează decât din momentul când sunt oferite ţigări de către gazdă, de obicei nu înainte de a se trece la felul principal de mâncare, respectiv la friptură. H. Ţinuta vestimentară În activitatea de relaţii cu publicul, ţinuta vestimentară are o deosebită importanţă. Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, în plină armonie cu conformaţia corpului şi împrejurările în care este purtată. În aceasta constă şi adevărata eleganţă. A fi elegant nu înseamnă preocuparea exclusivă pentru numărul şi preţul toaletelor, copierea fidelă a modei lansate de diferite case de specialitate, ci preocuparea pentru alegerea unor materiale de bună calitate şi o croială corespunzătoare, capabile să răspundă unor nevoi cât mai variate şi fără a se demoda prea repede. La bărbaţi accesoriile au mare importanţă. Se cere: o cămaşă curată şi bine călcată, o cravată discretă, asortată, ca şi încălţămintea sau ciorapii, la culoarea costumului. La femei culorile şi desenul materialului ca şi croiala rochiei trebuie să fie armonizate cu aspectul fizic. O femeie cu tenul palid nu va face decât să-şi evidenţieze şi mai mult paloarea dacă se va îmbrăca în culori galbene sau verzi. O femeie corpolentă şi de statură mică nu va purta o rochie plisată sau cu dungi dispuse orizontal sau cu o croială scurtă, după cum o femeie înaltă nu va purta o rochie cu dungi dispuse vertical. Excesul de bijuterii nu contribuie la obţinerea unei note de mai multă eleganţă, ci dimpotrivă. Ţinuta de zi sau ţinuta de oraş (se foloseşte dimineaţa şi după-amiaza) La acţiunile la care se impune ţinuta vestimentară de oraş, pot fi oferite următoarele sugestii: Pentru femei: ˇ       rochie scurtă de sezon, deux-pieces sau tailleur, din materiale şi culori potrivite sezonului (ziua nu se îmbracă rochii din materiale lucioase – lamé sau dantelă); ˇ       mănuşi simple şi pălărie, asortate cu îmbrăcămintea; ˇ       accesorii discrete; ˇ       poşeta obişnuită de o culoare asortată cu îmbrăcămintea; ˇ       pantofi de zi, cu tocuri joase, de o culoare asortată cu îmbrăcămintea (nu se recomandă pantofi din piele lucioasă); ˇ       palton, pardesiu sau haină de blană, după sezon. Pentru bărbaţi: ˇ        costum (haină şi pantaloni) de aceeaşi culoare (nu prea închisă), de croială obişnuită; ˇ        cămaşă albă sau cu dungi de culoare asortată la costum; ˇ        cravată, ciorapi şi pantofi asortaţi la culoarea costumului; ˇ        mănuşi numai când se poartă şi pălărie; ˇ        palton sau pardesiu, numai când este cazul. Unele precizări: ˇ        costumul „uni” se poartă cu cămaşă „uni” şi cravată cu dungi discrete; ˇ       la cămaşă în dungi se poartă şi cravată „uni”; ˇ       cravată modernă, înflorată sau cu diferite modele geometrice, trebuie să fie aleasă cu multă grijă; ˇ       culoarea ciorapilor se asortează cu cea a cravatei; ˇ       nu se poartă cravată la cămaşă cu mânecă scurtă; ˇ       toamna, iarna şi primăvara se vor purta mănuşi din piele, în circumstanţele care impun eleganţă. Ţinuta de seară sau ţinuta de culoare închisă La acţiunile la care se impune ţinuta vestimentară de culoare închisă, se recomandă: Pentru femei ˇ       rochie de seară din mătase, lamé, dantelă, lână, jersé etc., de obicei de lungime obişnuită sau dacă moda impune, mai lungă; ˇ       mănuşi din piele sau mătase, scurte (la rochie cu mâneci) sau lungi -3/4 (la rochie fără mâneci); ˇ       bijuterii de preţ, dar discrete şi în număr redus; ˇ       poşetă de dimensiuni mici din piele, mătase sau materiale lucioase (paiete, mărgele etc.), de culoare asortată cu îmbrăcămintea; ˇ       pantofi din piele lucioasă sau mată şi ciorapi din mătase sau dantelă, în culori asortate cu îmbrăcămintea; ˇ       în sezonul rece, palton, pardesiu sau haină de blană de culoare închisă. ˇ       Aceasta este ţinuta vestimentară recomandată pentru diferite ocazii oficiale, mese, recepţii, gale de film, spectacole teatrale etc., însă în oraş poate fi folosit, cu deplin succes, costumul taior sau deux-pieces, confecţionat din materiale de bună calitate şi cusut cu mult gust. Nu se recomandă folosirea pantofilor cu tocul înalt la ţinuta cu pantaloni. Pentru bărbaţi ˇ       costum de culoare neagră sau închisă, cu pantaloni şi vestă de aceeaşi culoare (stofă uni sau cu dungi discrete din acelaşi fir); ˇ       cămaşă albă; ˇ       cravată argintie sau asortată la culoarea costumului; ˇ       ciorapi negri; ˇ       mănuşi, când se poartă şi pălărie; ˇ       pantalon sau pardesiu când este cazul (totdeauna cu mănuşi). Ţinuta pentru ceremoniile cu caracter funerar La ceremoniile cu caracter funerar se recomandă următoarea ţinută vestimentară: Pentru femei ˇ        îmbrăcăminte de sezon, de culoare neagră; ˇ        ciorapi negri subţiri; ˇ        poşetă neagră; ˇ        pantofi negri; ˇ        batistă albă, îndoliată; ˇ        pălărie şi mănuşi de culoare neagră; ˇ        palton, pardesiu sau fulgarin de culoare neagră, în funcţie de anotimp. Pentru bărbaţi La înmormântări: ˇ        costum de culoare neagră; ˇ        cămaşă albă; ˇ        cravată, ciorapi şi pantofi de culoare neagră; ˇ        palton, pardesiu, fulgarin, mănuşi şi pălărie de culoare neagră (în funcţie de anotimp); ˇ        fular alb, de mătase. b) La prezentarea de condoleanţe – haină neagră sau ţinută de culoare închisă. La prezentarea de condoleanţe se recomandă haină neagră, dar nu este obligatorie. c) La depunerea de coroane de flori sau jerbe, se recomandă folosirea ţinutei de culoare închisă. Ţinuta de ceremonie sau ţinuta specială În practica internaţională, ţinuta variază de la o ţară la alta, observându-se tendinţa de renunţare la îmbrăcămintea clasică de mare ceremonie şi anume; smoking, jachetă şi frac. În ultimul timp, în multe ţări, la ceremoniile de mare fast se foloseşte costumul negru sau închis. De regulă la acţiunile cu caracter diplomatic, trebuie respectată ţinuta indicată pe invitaţie. În cazul când nu există o asemenea precizare, se va folosi îmbrăcămintea corespunzătoare practicii locale pentru toate acţiunile prevăzute în programul acestor vizite. Acest lucru impune cunoaşterea dinainte a practicii locale în vederea confecţionării din timp a veştmintelor necesare. De reţinut: ˇ        dacă bărbatul este îmbrăcat în smoking, partenera va purta rochie scurtă, fără mâneci, fără pălărie şi mănuşi (în unele ţări, la mesele care au loc la ore târzii se indică rochie lungă); ˇ        dacă bărbatul este îmbrăcat în jachetă (de obicei, la vizite oficiale în cursul zilei), partenera va purta rochie scurtă cu pălărie şi mănuşi; ˇ        dacă bărbatul este îmbrăcat în frac, partenera va purta rochie lungă, fără mâneci şi cu mănuşi lungi. Este imperios necesar ca în toate ocaziile, la acţiunile protocolare, vizite, mese, recepţii, cocktailuri, ceaiuri etc., să se poarte îmbrăcămintea indicată în program sau pe cartea de invitaţie. În lipsa unei asemenea precizări, se poate ţine cont de următoarele recomandări: Portul mănuşilor Purtatul mănuşilor depinde de obiceiurile locale. Pe stradă însă, bărbatul îşi va scoate mănuşa din mâna dreaptă pentru a saluta. Femeile nu-şi scot mănuşile decât dacă întâlnirea este fixată dinainte. În interior, bărbatul nu intră cu mâna dreapta în mănuşă. Este preferabil ca ea să se scoată înainte de a suna la uşă. Mănuşile se scot în restaurant şi într-o sală de dans, dar ele se pot purta în tren, la sport şi pentru condusul maşinii. La bal, la teatru, ca şi la toate manifestările publice care au loc în interior, bărbaţii îşi vor scoate mănuşile, în timp ce femeile – dacă doresc – pot să le păstreze. La o invitaţie la masă, nu se intră în sufragerie cu mănuşile în mână. Când se îmbracă pardesiul, mantoul, paltonul, mănuşile sunt obligatorii. Alte reguli de etichetă: ˇ        Pe stradă – prioritatea de trecere este următoarea: femeia trece înaintea bărbatului, cel mai în vârstă înaintea celui mai tânăr, gradul superior înaintea celui inferior. ˇ        Iniţiativa de a intra in discuţie aparţine femeii, celui mai în vârstă sau mai mare în grad (cu excepţia cazurilor când sunt de comunicat probleme urgente şi importante pentru interlocutori). ˇ        La urcarea în mijloacele de transport public se dă întâietate femeilor, persoanelor mai în vârstă şi superiorilor în grad. La coborâre se procedează invers: bărbatul sau persoana mai tânără coboară primul şi ajută apoi femeile sau pe cei mai in vârstă. ˇ        În cazul unei deplasări cu maşina, locul de onoare este la spate în dreapta banchetei, după care urmează cel din stânga, iar locul trei, în faţă, lângă şofer. În cazul când două femei şi un bărbat sau doua femei şi doi bărbaţi se află împreună, locul femeilor este pe bancheta din spate, cea mai în vârstă stând la dreapta, iar a bărbaţilor în faţă. ˇ        Dacă doi bărbaţi însoţesc o femeie, cel mai in vârstă sau superior în grad stă pe bancheta din spate, la stânga femeii, iar al doilea bărbat în faţă.

STRATEGIES

Distributive Negotiation -      Claiming all the profit or the maximum share for oneself - winning it allIntegrative Negotiation-       Creating value (expanding the pie) and finding solutions that best meets the needs of all or most parties - especially over timeMixed-Motive Negotiation - Expanding the pie and meeting the needs of all or most parties as much as possible and then claiming an appropriate share - or while claiming an appropriate shareSTYLE TYPOLOGY Competitive Style - To try to gain all there is to gain  Accommodative Style -  To be willing to yield all there is to yieldAvoiding Style - To try to stay out of negotiationCompromising Style - To try to split the difference or find an intermediate point according to some principleCollaborative Style - To try to find the maximum possible gain for both parties - by careful exploration of the interests of all the parties - and often by enlarging the pie.

Andrei Enachi este un tânăr din R. Moldova, care de mic copil visează să devină ambasador. În acest sens, el a depus un mare efort activând în diverse structuri și organizații, în calitate de liant cu partenerii de peste hotare. A absolvit facultatea de Relații Internaționale la ULIM, iar masteratul - la USM. A absolvit școala Diplomatică din Estonia și activează în cadrul Serviciului de Relații Internaționale al Ministerului Tineretului și Sportului. Îi place joggingul și spune că „atunci când se va căsători și va pleca în misiuni diplomatice peste hotare, își va lua soția cu sine”. Politik: Pentru început să discutăm despre recenta ta experiență la Tallin și aș dori să ne spui ce ai învățat de la estonieni? Ce consideri că ar putea Moldova împrumuta de la ei? Andrei: Sunt foarte bucuros să revin acasă. Primul lucru pe care l-am învățat de la ei este managementul timpului, estonienii sunt experți în administrarea timpului, este o cunoaștere a valorii timpului. La ei nu se discută despre întârzieri la ședințe sau alte evenimente. Un alt lucru care mi-a plăcut la estonieni este că ei sunt foarte inteligenți, ei citesc mult și sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lume. Îna celași timp, estonienii sunt foarte inovativi, ei aduc plus valoare în tot ceea ce fac și încearcă să vadă ceea ce alții nu văd. Am fost mirat să văd în Estonia că toate serviciile publice de stat sunt oferite online. Ei chiar glumesc pe marginea ascestui fapt: că unul din factori este faptul că afară e frig întotdeauna și oamenii tind să stea mai mult în case și să comunice online cu autoritățile.

Politik: Dar și în republica Moldova se implementează strategia de e-Guvernare, care urmează a fi finalizată către anii 2020. Andrei: Da, e adevărat. Moldovenii ar putea prelua multe de la estonieni. Chiar recent discutam cu un grup de medici, care erau entuziasmați să afle despre experiența mea în Estonia și ei spuneau că odată cu implementarea noilor sisteme chiar și atitudinea față de pacienți se schimbă. În prezent se desfășoară mai multe proiecte moldo-estoniene în diverse domenii, prin intermediul cărora R. Moldova preia de la Estonia o experiență unică și foarte binevenită. Politik: Care este imaginea R. Moldova peste hotare, inclusiv în Estonia, dar și în alte țări în care ai mai fost? Andrei: societatea estoniană cunoaște despre Moldova din trecutul comun, pe care l-am avut în perioada sovietică. Dar în același timp, faptul că avem anumite rezultate în procesul de integrare europeană, ceea ce deja spune multe despre țara noastră. Politik: Ei au careva stereotipuri față de moldoveni? Andrei: Sigur (zâmbește). Unul ar fi că la noi peste tot crește viță de vie și că avem 365 de zile însorite pe an. Un alt stereotip este că cei mai gustoși pepeni roșii sunt în Moldova. Poate o fi corect, și ei uneori spun că ne invidiază că la noi pepenii roșii sunt atât de gustoși, dar la ei nu cresc.

Politik: Dar în alte țări în care ai călătorit, ce spun oamenii despre țara noastră? Andrei: Am vizitat de mai multe ori Finlanda, vecina Estoniei. Ei au alocat în ultimii ani fonduri speciale, pentru ajutorarea R. Moldova în procesul său de integrare europeană. Ei văd cu ochi buni această aspirație a noastră către familia europeană și încearcă să ne ajute. Totodată, se simte o lipsă de brandind a Moldovei, o lipsă de poziționare, deoarece puțină lume ne cunoaște. La ei încă mai domină stereotipul din Uniune Sovietică despre R.Moldova, dar în același timp ei ne văd ca oameni inteligenți, căci sunt mulți studenți ai noștri care învață acolo, și prin comunitatea moldovenilor din Diasporă ei află despre cultura noastră. Dar nu este o impresie în masă, pe cînd la nivel național este absentă o imagine bine cunoscută a R. Moldova. Politik: Este oare o cauză faptul că R. Moldova e o țară micuță? Andrei: Nu desigur. Estonia este mai mică, dar ei știu să se implice în orice problemă globală, și să implice prin acțiune și proactivitate. Un exemplu ar fi atragerea turiștilor printr-o serie întreagă de campanii sociale. În acest sens ei au și un proiect „Prietenii Estoniei”, care în sărbătorile de iarnă au atras circa 1 mln de turiști. R. Moldova e o țară foarte frumoasă și deosebită. Respectiv noi ar trebui să apreciem ceea ce avem. Sunt sigur că nu fiecare dintre noi știe ce bogății și locuri frumoase sunt în Moldova. Și dacă cineva pleacă peste hotare, ei nu-și promovează la nivelul cuvenit țara. Noi am putea avea proiecte sociale în acest sens, să valorificăm potențialul turistic al țării noastre, dar atât timp cât nu știm să le apreciem, păstrăm și chiar să cunoaștem, aceste locații deosebite din Moldova vor fi uitate și neînsemnate pentru turiști.

Dar noi putem face acest lucru prin cultura noastră. Chiar pot spune că în acest an, fiind student la Școala Diplomatică din Estonia, am participat la cel mai frumos „Mărțișor” din viața mea. Chiar dacă afară era cel mai mare ger estonian și zăpadă multă, am simțit căldură în suflet, un fior de primăvară și am invitat unii colegi internaționali de-ai mei să participe la această sărbătoare. A fost foarte frumos și unii participanți au plecat acasă cu impresii frumoase despre Moldova și cu o dorință de a o descoperi. Politik: Ai absolvit facultatea de relații internaționale, activezi în cadrul Departamentului de Relații Internaționale al Ministerului Tineretului și Sportului și ai declarat într-un interviu că-ți dorești să devii ambasador. De ce consideri tu că ai fi un ambasador bun, de ce ambasador și nu altceva? Andrei: Ideea cu ambasadorul a fost una încă din copilărie și am făcut facultatea respectivă, am fost membru activ în organizația internațională AIESEC și am condus un Centru de Cooperare Internațională din ULIM. Pe parcursul anilor de studii am cunoscut foarte mulți ambasadori, printre care și foarte mulți mi-au devenit prieteni. Atunci când particip în cadrul evenimentelor organizate de Corpul Diplomatic, mă simt ca printre ai mei. Vorbind despre această profesie, pot să spun că Ambasadorii sunt cei care își iubesc țara, sunt oameni selecți, onești și cu o cultură înaltă, sunt dintre cei cu care te poți mândri, care aduc un plus valoare țării lor peste hotarele ei. Politik: Dar în care țară ai dori să fii ambasador? Andrei: Cred că în țările mai aproape de istoria și cultura noastră, țările latine sau Grecia, pentru că-mi este aproape această cultură, istorie și limbă. Dar în același timp mi-ar plăcea și alte țări, cred că nu țara, cât pregătirea este importantă. Într-o discuție cu Victor Guzun, ambasadorul R. Moldova în Estonia, am fost întrebat când voi deveni ambasador. Eu am răspuns că „la timpul potrivit”, pentru că e nevoie de un vast bagaj de cunoștințe, de o anumită experiență în acest domeniu. Politik: Totuși îți dai seama că ambasadorii sunt numiți pe criterii politice. Pe cât de mult ești gata să te implici în activitatea vreunui partid? Andrei: Pentru a deveni ambasador, eu în fiecare zi încerc să-mi dezvolt anumite calități. Cred că opțiunea de a te implica politic și de a susține o formațiune politică e o decizie matură, care va urma și în cazul meu în viitorul apropiat. În același timp, cred că primordial va fi reprezentarea țării, iar cei care vor vedea o valoare și ca fiind un profesionist în domeniu, voi găsi puncte comune și cu elita politică, mă voi regăsi în această postură importantă pentru țara mea. Politik: Ce lucruri pozitive sau care negative le-ai observat la diplomații noștri? Andrei: În primul rând salut inițiativele pozitive ale autorităților și anume în ultimul timp se pune un accent tot mai mare pe diplomații de carieră. Un ambasador trebuie să fie profesionist în ceea ce face și în ultimul timp am observat că, calitatea lucrului și rezultatele obținute în cadrul misiunilor diplomatice au crescut considerabil, precum și procedura de selecție a fost îmbunătățită. Se observă și deficiențe, privind finanțarea acestora, dar carența este una dificil de rezolvat, deoarece criza financiară nu permit R. Moldova să aloce resurse financiare mai mari în acest sens. Politik: Tu personal ai fost implicat în activități diplomatice? Ce impresii ai avut? Andrei: Odată cu începutul studiilor mele în Estonia, m-am implicat în diverse evenimente culturale și sociale. Am încercat să fiu pro-activ și sociabil, ceea ce mi-a permis să devin un bun prieten cu diplomații de rang înalt, ambasadorii acreditați în Estonia. Într-o vizită a ministrului de Externe al Greciei în Estonia, am adresat întrebări în limba greacă și în engleză, ceea ce l-a bucurat și mai târziu m-a implicat în diverse evenimente ale ambasadei. O istorioară asemănătoare mi s-a întâmplat și cu ambasadorul Letoniei, care este și Decanul corpului diplomatic din Estonia, care l-a fel m-a implicat în diverse activități, unde am cunoscut și mai mulți diplomați. Astfel, pot să menționez că mă simt în largul meu atunci, când sunt printre ambasadori și diplomați. Politik: Andrei, îți mulțumim pentru interviu și îți dorim multe succese în continuare! Andrei: Și eu vă Mulțumesc  Autor: Cristina Vlah                                                                                                    Sursa: Politik.md 

Interviu cu Andrei Enachi, proaspăt absolvent al Şcolii Diplomatice din Estonia

- Andrei, pentru început te rugăm să ne spui cum a început aventura ta în capitala Estoniei. Ce impresii ţi-a lăsat Tallinnul? - Am ajuns în capitala Estoniei în luna septembrie, anul trecut. Oraşul vechi, situat în centrul istoric al Tallinnului şi inclus în patrimoniul UNESCO, m-a impresionat foarte mult. În general, capitala este recunoscută pentru combinaţia de arhitectură veche şi modernă, pentru serviciile de calitate care fac din această parte a oraşului cea mai solicitată destinaţie turistică a Estoniei. - Cum ai aflat de această oportunitate de a-ţi face studiile în Tallinn, la Şcoala Diplomatică? - Am aflat că va începe o nouă perioadă de înscriere la studii de la o colegă din Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene din Republica Moldova. De existenţa acestei şcoli ştiam de la unii absolvenţi, majoritatea fiind persoane influente deja. Un exemplu elocvent este domnul ambasador Victor Guzun, care este unul dintre cei mai activi ambasadori în Estonia. - Care au fost criteriile de eligibilitate pentru admiterea la studii? - De obicei, Ministerul Afacerilor Externe al Estoniei, împreună cu coordonatorii Şcolii Diplomatice, anunţă care este perioada de aplicare pentru un nou an de studii. Programul este orientat către statele din cadrul Parteneriatului Estic, iar studenţii trebuie să fie cetăţeni ai unui stat membru. Aplicanţii trebuie să deţină o diplomă de licenţă sau de master în domeniul relaţiilor internaţionale sau al studiilor europene. Studiile se fac în engleză, aşa că aplicanţii trebuie să vorbească fluent această limbă. Mai multe detalii, precum şi formularul de aplicare, pot fi găsite pe site-ul: http://www.edk.edu.ee/. Anul acesta, termenul limită pentru înscrieri este 31 mai. Eu zic că e o experienţă unică pentru cei interesaţi de arta diplomatică. Eu, la rândul meu, voi fi bucuros să ofer informaţii suplimentare celor interesaţi să aplice în acest an.

- Care sunt impresiile tale legate de Estonia, de calitatea studiilor, de oamenii de acolo? Spune-ne ceva interesant despre această ţară. - Estonia este ţara cu cea mai mare acoperire Wi-Fi din lume. Accesul gratuit la internet prin reţelele Wireless este considerat unul din drepturile omului. Chiar şi în unele păduri e posibil să găseşti acoperire Wi-Fi. Aici toate serviciile autorităţilor publice centrale şi locale sunt oferite prin intermediul internetului. Chiar dacă a fost păstrată şi metoda tradiţională, estonienii folosesc în proporţie de 90% serviciile electronice. Este vorba de semnătura digitală, votul online, achitarea impozitelor, a facturilor şi a altor servicii publice. În ceea ce priveşte studiile, anual, circa 70.000 de studenţi învaţă în universităţile din Estonia. Mă bucur mult că în acest an am avut ocazia să fiu şi eu unul dintre ei. Şcoala Diplomatică are un renume internaţional, fiind apreciată la nivel înalt de către profesioniştii în domeniu pentru curriculumul bogat şi complex, pentru cadrele academice experimentate. Studiile au fost combinate cu evenimente internaţionale din domeniul diplomaţiei la care am participat activ. Vizitarea ambasadelor şi interacţiunea cu corpul diplomatic mi-a oferit o perspectivă practică a activităţii zilnice a unei misiuni diplomatice. Estonienii pe care i-am cunoscut aici se arătau interesaţi de Republica Moldova, de bucătăria, de cultura, dar şi de situaţia politică actuală. Trebuie să recunosc că pe parcursul acestui an am cunoscut mulţi diplomaţi acreditaţi în Estonia, ambasadori, cu unii dintre ei am devenit buni prieteni. Astfel, ambasadorul SUA, al Greciei şi al Latviei în Estonia sunt persoanele care m-au ajutat să cunosc unele aspecte importante din diplomaţia practică. Cea mai mare provocare pentru mine a fost să stau departe de familie, de prieteni şi de oamenii dragi un timp îndelungat. Însă revin foarte curând. - Ce ai reuşit să înveţi de la estonieni? - Estonienii sunt punctuali şi o cer şi de la alţii. A întârzia chiar şi cu cinci minute înseamnă a ofensa gazda. Administrarea timpului este o cultură aparte pentru ei. Au un simţ bine dezvoltat al patriotismului, îşi respectă foarte mult ţara şi o manifestă cu orice ocazie. Zilele naţionale sunt organizate frumos, căci ei ştiu să se bucure de independenţa şi de libertatea ţării lor. Apreciază foarte mult inovaţiile din orice sferă şi le aplică cu îndrăzneală zi de zi. Guvernarea electronică, securitatea cibernetică, votul pe internet şi multe alte inovaţii din sfera tehnologiilor informaţionale sunt practicile pe care estonienii le cunosc din ce în ce mai bine. Să-ţi faci un prieten estonian nu este atât de simplu. Ei sunt cam rezervaţi la început, însă dacă pe parcurs ai reuşit să-ţi faci o imagine bună, estonienii îţi devin prieteni devotaţi. - Cum e să înveţi într-un mediu multicultural? Ai avut colegi şi din alte ţări, nu? - Da, am avut colegi din opt ţări, şase sunt ţări membre ale Parteneriatului Estic: Georgia, Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Tadjikistan, Armenia, Estonia şi Moldova. Cel mai interesant a fost să depăşim unele stereotipuri, prejudecăţi culturale pe care le aveam unii despre alţii. Mi-a fost interesant să aflu cât mai mult despre cultura, istoria şi politica acestor ţări. - Ce studii ai făcut în Republica Moldova? - În ţară am studiat la Universitatea de Stat din Moldova, mai exact la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. Am ales drept specializare pentru masterat domeniul studiilor diplomatice. Studiile de licenţă le-am făcut la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Facultatea de Istorie şi de Relaţii Internaţionale. - Ştiu că ai lucrat la Ministerul Tineretului şi Sportului. Te întorci în Moldova în câteva zile. Unde vei aplica cunoştinţele acumulate la Şcoala Diplomatică? Cu ce revii acasă? - În perioada anilor 2011-2012 am lucrat la Ministerul Tineretului şi Sportului în calitate de consultant principal la Serviciul Relaţii Internaţionale. Revin la minister, deoarece aici am început unele proiecte şi acorduri internaţionale pe care trebuie să le duc la bun sfârşit.

- „Voi fi ambasador!” – e fraza ce te caracterizează şi te motivează să depui eforturi pentru a deveni un profesionist în domeniul diplomaţiei. De unde ai această dorinţă şi predilecţie pentru arta diplomatică? E visul tău cel mare, nu? - Din primii ani de facultate am fost interesat de ceea ce reprezintă diplomaţia, istoria ei, aspectele practice şi importanţa ei pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre ţări. Odată cu absolvirea Şcolii Diplomatice simt că sunt tot mai aproape de acest vis. Revin acasă cu experienţa necesară, cu bune practici şi cunoştinţe în domeniul diplomaţiei. Am dorinţa de a-mi continua dezvoltarea profesională şi de a aduce o schimbare în domeniul diplomaţiei şi a ştiinţelor politice. Îmi doresc cu adevărat să am această posibilitate de a aplica în ţara mea cunoştinţele obţinute la Şcoala Diplomatică. - Mulţumim, Andrei. Mult succes şi perseverenţă. - Şi eu vă mulţumesc. Le urez succes viitorilor studenţi ai Şcolii Diplomatice din Estonia. Tallinn, Estonia Lucia CUJBĂ, FLUX http://www.flux.md/articole/14782/

Flag Day of Moldova is celebrated on 27 April each year.  The state flag of Moldova is a vertical tricolor of blue, yellow, and red, charged with the coat of arms of Moldova (an eagle holding a shield charged with an aurochs) on the center bar. The obverse is mirrored. 

The flag ratio is 1:2. Until further provisions, the State Flag of Moldova is used as the national flag and ensign as well, that is, civil, state and war flag and ensign. The blue, red, and yellow tricolor of Moldova is almost identical to the flag of Romania, reflecting the two countries' national and cultural affinity. On Moldova's flag the yellow stripe is charged with the national arms. Like the Romanian coat of arms, the Moldovan arms, adopted in 1990, features a dark golden eagle holding an Orthodox Christian cross in its beak. Instead of a sword, the eagle is holding an olive branch, symbolizing peace. The blue and red shield on the eagle's chest is charged with the traditional symbols of Moldova: anaurochs' head, flanked by a rose at dexter and a crescent at senester, and having a star between its horns, all of gold.

     These two national flags are also very similar to the flags of Chad and Andorra, which are all based on vertical stripes of blue, yellow, and red.I Love My Country, the Republic of Moldova !!!

The Truly Priceless Moments Are Those Spent With Family and Friends ! SON: "Daddy, may I ask you a question?"

DAD: "Yeah sure, what is it?"SON: "Daddy, how much do you make an hour?"DAD: "That's none of your business. Why do you ask such a thing?"SON: "I just want to know. Please tell me, how much do you make an hour?"DAD: "If you must know, I make $100 an hour."SON: "Oh! (With his head down).SON: "Daddy, may I please borrow $50?"The father was furious.DAD: "If the only reason you asked that is so you can borrow some money to buy a silly toy or some other nonsense, then you march yourself straight to your room and go to bed. Think about why you are being so selfish. I work hard everyday for such this childish behavior."The little boy quietly went to his room and shut the door.The man sat down and started to get even angrier about the little boy's questions. How dare he ask such questions only to get some money?After about an hour or so, the man had calmed down, and started to think:Maybe there was something he really needed to buy with that $ 50 and he really didn't ask for money very often. The man went to the door of the little boy's room and opened the door.DAD: "Are you asleep, son?"SON: "No daddy, I'm awake".DAD: "I've been thinking, maybe I was too hard on you earlier. It's been a long day and I took out my aggravation on you. Here's the $50 you asked for."The little boy sat straight up, smiling.SON: "Oh, thank you daddy!"Then, reaching under his pillow he pulled out some crumpled up bills. The man saw that the boy already had money, started to get angry again. The little boy slowly counted out his money, and then looked up at his father.DAD: "Why do you want more money if you already have some?"SON: "Because I didn't have enough, but now I do."Daddy, I have $100 now. Can I buy an hour of your time? Please come home early tomorrow. I would like to have dinner with you."The father was crushed. He put his arms around his little son, and he begged for his forgiveness. It's just a short reminder to all of you working so hard in life. We should not let time slip through our fingers without having spent some time with those who really matter to us, those close to our hearts. Do remember to share that $100 worth of your time with someone you love? If we die tomorrow, the company that we are working for could easily replace us in a matter of days. But the family and friends we leave behind will feel the loss for the rest of their lives. And come to think of it, we pour ourselves more into work than to our family.Some things are more important.

Cîte ceva despre Estonia?

Estonia se găsește în nord-estul Europei avînd acces la Marea Baltică ceea cei oferă peisaje deosebite,  avînd teritorii împădurite și lacuri frumoase, împreună cu o economie și industrie inovatoare care evoluează rapid . Cu alte cuvinte, un cadru excelent pentru învățământ modern postuniversitar. Sincer vorbind, am auzit de Estonia și despre realizările frumoase din ultimii ani cînd am participat în proiectul internațional ,,Management of International Projects” în anul 2008, fiind un proiect din cadrul programului de mobilitate al tinerilor: ,,Youth in Action”. Atunci l-am cunoscut pe Ojar Kristal, un participant din Estonia. În cadrul acelui proiect am fost repartizat împreună cu colegul meu estonian să pregătim o prezentare de țară și anume Estonia. Deci, împreună am realizat o prezentare inovativă prin intermediul unei tematici precum: ,,Cum ar fi locuit un tînăr Estonian în Moldova”. A fost uimitor. În timpul prezentării am aflat câteva lucruri interesante despre Estonia, precum că este una din cele mai mici dintre cele trei țări baltice situate în Europa de Nord. Datorită locației sale, țara a fost deseori privită ca o punte de legătură între Est și Vest. Populația sa este modestă - doar 1,3 milioane de locuitori, dar, totuși națiunea este foarte inovatoare și utilizează în viața lor de zi cu zi tehnologii avansate.  Estonia fiind țara în care de cîțiva ani se utilizează ,,ID-ul” (de tip card cu cip) - documentul de identificare personală care servește drept document pentru a vota în mod electronic (web), permis de conducere, document oficial de reședință permanentă s-au temporară și multe alte documente necesare în ziua de azi.  Am aflat că Estonia este țara cu cea mai mare acoperire Wi-Fi, oferită în mod gratuit pentru cetățeni. Accesul gratuit la internet prin Wi-Fi este considerat  "unul din drepturile omului în Estonia",  chiar în unele păduri de aici veți găsi acoperire Wi-Fi. Anual circa 70.000 de studenți studiază în universitățile din Estonia. Mă bucur mult că în acest an sunt și eu unul dintre ei, și într-adevăr este experiență deosebită pentru mine, o oportunitate de dezvoltare personală și profesională.

În fiecare an, Estonia oferă mai multe burse de studii pentru tinerii din Moldova, în special pentru funcționarii publici și viitori diplomați în cadrul Școlii Diplomatice din Estonia (ESD). O astfel de bursă am aplicat și eu, ca mai tîrziu să fiu selectat în baza unui concurs organizat de instituția gazdă. În acest an am oportunitatea de a fi unul din studenții din Republica Moldova, care au cîstigat bursa pentru cursul de studii 2012-2013.  Studiile mele au început în luna septembrie anul trecut, dar deja am reușit să-mi fac prieteni printre estonieni, să învăț multe lucruri utile de la ei. Să particip activ în societatea civilă din Estonia, să cunosc elita politică și să vizitez principalele instituții ale statului Estonian.   Pe parcursul cursurilor studiate am obținut importante cunoștințe din domeniul diplomației, în special în urma unor activități practice în cadrul Ambasadei Republicii Moldova în Estonia. Aici am avut oportunitatea să cunosc și să mă implic în activitățile curente ale ambasadei. Să cunosc realitatea, că o muncă enormă este depusă zilnic de către echipa Ambasadei noastre aici, în special de către Excelența Sa, Domnul Ambasador Victor Guzun.

În Republica Moldova am lucrat la Ministerul Tineretului și Sportului al Republicii Moldova, în calitate de Consultant Principal al Serviciului Relații Internaționale, unde am obținut o bună experiență în ceea ce ține de cooperare internațională, negocieri cu colegii mei din alte țări, schimb de bune practici și experiență. Totodată, am fost delegat să particip la diverse evenimente internaționale de tineret și sport, congrese, conferințe, seminare și inițiative regionale și internaționale ale Uniunii Europene și Consiliului Europei, în special în ceea ce ține de cadrul Parteneriatul Estic, dar și Programul inițiat de Consiliul Europei pentru mobilitatea tinerilor ,,Youth in Action”. Într-un an am vizitat 12 de țări, unde au fost participanți din diverse colțuri ale lumii, astfel mi-am făcut prieteni din peste 50 de țări, cu care comunic și mențin legătura chiar și astăzi. Care au fost studiile mele anterioare?

În Moldova am studiat la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrație Publică, am fost specializat pe studii diplomatice și europene. Subiectul Tezei de Master a fost:,, Consolidarea statală a Republicii Moldova din perspectiva Integrării Europene" Am ales subiectul Integrarea Europeană și consolidarea statală, deoarece este o ceva actual și are o importantă majoră pentru viitorul statului nostru, un viitor la care vreau să contribui și eu. Studiile mele de licență au fost la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, la Facultatea de Istorie și Relații Internaționale.

 De ce am ales Școala Estoniană de Diplomație? Această școală are deja un nume în acest domeniu, avînd o vastă experiență în pregătirea diplomaților de valoare. Școală e bine cunoscută și e faimoasă în Moldova, sunt deja cîteva generații de absolvenți, există o mulțime de oameni care au auzit ceva bun despre această școală.  Cînd am decis să aplic aici la studii am încercat să-i contactez pe foștii absolvenți ai acestei școli, care la rîndul lor au fost atît de încîntați să-și reamintească frumoasa experiență obținută pe parcursul studiilor aici. Colegii de la serviciu mi-au spus că această școală pregătește viitori  Ambasadori. Acest fapt este adevărat, deoarece vem deja cazul de succes al unui absolvent al aceastei școli, care a devenit ulterior Ambasadorul Republicii Moldova în Estonia, Excelența Sa Domnul Victor GUZUN. Domnul Ambasador este unul din cei mai buni studenți moldoveni, dar și internaționali care a absolvit această Școală Diplomatică, un fapt despre care mi sa comunicat chiar de Directorul școlii, domnul Ekke Nomm. Am încrederea că studiile mele la Școala Diplomatică din Estonia îmi vor servi drept o bună experiență personală și profesională pentru mine, fiind astfel o punte de legătură pentru dezvoltarea mea ulterioară. 

Odată cu absolvirea Școlii Diplomatice din Estonia, am să revin acasă, în Republica Moldova, cu experiență necesară mie dar și țării, bune practici și cunoștințe în domeniul diplomației de astăzi. Și cu adevărat îmi doresc să acea posibilitate de a să le aplica în practică și în țara mea.

On the 28th of January the students from the Estonian School of Diplomacy visited the European Commission Representation in Estonia. At the begining of the event the Head of Mission welcomed the participants and introduced the main areas of EU Commission Representation daily work. Subsequently, the European Commission Representation in Estonia Information Adviser Mr.Erkki Bahovski started his presentation on historical perspective of citizenship,  structured overview of the evolution of the European Union and its form in modern times. Special attention was paid to the features of 2013, the European Year of Citizens, which is dedicated to the rights of the EU citizenship. After the presentation took place a question-and-answer and discussion session, during which time he answered several questions,  several of them were on important issues of the EU affairs today. 

Mr. E. Bahovski described the options of EU as a federal model, and the possible future of the EU as a Federation of States. At the same time he also analyzed the impact of the EU's internal policy and the future of the EU.  It was a great practical experience and we, the participants of this visit got new experience of the EU affairs today and the perspectives for tomorrow.

For my Birthday I've got a nice present from my estonian colleagues at Estonian School of Diplomacy. The present is one of the Bestsellers books ,, My Estonia" by the Justin Petrone. From the begining the book is captivating my attention and introduces me into the atmosphere of a nice romantic story of an young american journalist who is married with a nice and brave estonian girl who is also a journalist but with more international experience. Today I have read the first 30 pages and this story captivated my attention, so I will come with updates on how I am exploring this nice and beautiful story.  I hope to learn more intresting things about amazing Estonia and Estonian people!