Life is Beautiful

Oportunităţi pentru angajare, obţinerea unui interviu, şanse pentru o carieră de perspectivă, implicarea în proiecte sociale, reprezintă unele dintre obiectivele la care fiecare dintre noi este posibil să se gîndeasă periodic. Suntem constienţi de faptul că avem anumite calităţi şi uneori suntem dezamăgiti deoarece ceilalti nu observă acest lucru la fel de bine cum o facem noi.   În acest caz, ce actiuni sunt recomandate? 

Întegrarea pe piaţa muncii poate fi un succes dacă identificam exact ceea ce putem oferi şi dacă stim să promovam corespunzator ceea ce am identificat. Calitatile noastre spre exemplu, cu şiguranta se pot traduce ca fiind competenţe specifice. Cu toate că am observat că avem rezultate promiţătoare în anumite activităţi mai mult sau mai puţin spontane, este indicat să ne organizam, să ştim foarte bine ceea ce putem face, unde şi cum trebuie să ne promovăm. Spre exemplu, dacă am descoperit că suntem iscusiţi să redactăm un articol, să centralizăm înformatii, să utilizam programe software foarte complexe, să realizam scenete etc., atunci acestea sunt competente evidente care reprezintă valoarea adăugată pe care o putem întegra în munca noastră, în relaţia cu viitorii colegi şi implicit cu viitoare proiecte, obiective, planuri stabilite la nivel organizaţional.

Analistii de recrutare, întervievatorii, angajatorii, vor să ne cunoasca, într-adevar. Însă important este cum ne cunosc. În acest sens, atunci cand discutăm cu întervievatorul, trebuie să-l facem să gandeasca, să-i oferim imagîni mentale (ipotetice), perspective prin care el ne va proiecta într-un anumit context şi va încerca să desluşească cam cum ne-am descurca noi într-o situatie ce implică responsăbilitate, respectarea termenelor limita, iniţiativa, gestionarea documentelor s.a.m.d. Atunci cînd menţionăm că ştim să facem un anumit lucru, este bine să fie însoţit de exemple, argumente (Ex: Am efectuat în perioada ianuarie-aprilie activităţi comerciale, iar rezultatele au fost: 8 clienţi noi. Am reuşit acest lucru utilizînd următoarele metode...… Relaţia cu clientul decurgînd astfel... Am întîmpinat următoarele provocări etc.)

De asemenea, principiile în care credem, faptul că suntem dinamici pe durata înterviului şi adresăm întrebari, înteractionam cu întervievatorul, prezentăm situatii ipotetice despre cum am dori să ne implicam, oferînd exemple despre proiectele noastre trecute, reprezintă metode inteligente ce pot fi adoptate.

Atunci cînd ne depunem candidatura pentru o anumită oportunitate profesionala, trebuie să avem grija ca mesajul nostru şi materialele transmise să-l facă pe analistul de recrutare să ne imagineze, să se gîndească la noi. Aceasta însemnînd că am transmis o  perspectivă profeşională.  Putem face acest lucru printr-un atasament sau un link în CV către un portofoliu pe care l-am realizat, catre un blog de imagistică sau literatură, către o anumită conferînţă la care am participat etc. CV-ul şi documentele atasate trebuie să fie gestionate usor, iar competenţele să fie descrie prin ce, de ce şi cum facem ceea ce susţinem că putem face. La secţiunea cu studii, nu menţionăm doar ce liceu sau facultate am terminat, specificăm şi disciplina pe care am studiat-o mai intens şi eventual menţionăm un proiect sau doua (reprezentative) la care am participat.

De asemenea, în perioada de probă sau în anumite activităţi practice, ne putem remarca foarte bine, putem evidenţia valoarea noastră adăugată. Cum? Spre exemplu poate suntem extrovertiţi şi avem capacitatea de a înterrelaţiona mai uşor decît alţii.

Astfel ne putem remarca prin înitiativă şi energie atunci cînd este cazul. Iniţiativa în a propune soluţii noi în cadrul unor dificultăţi organizaţionale vechi, implicarea în activităţi adiacente responsabilităţilor noastre (obţinînd însă aprobare). Energie în a continua o activitate chiar şi atunci cînd aceasta pare compromisă. Dezinvolutura prîn faptul că putem fi îndrăzneţi. La polul opus, putem fi mai retraşi, însă credibili de acuraţi în analiza de date, proiectare, sintetizarea înformaţiilor s.a.m.d.

Ca o temă, putem să ne gîndim cel puţin o dată pe săptămînă despre cum ne-am putea promova valoarea adăugată (competenţele specifice) pentru o întegrare reuşită pe piaţa muncii. Este recomandat să utilizăm o agendă sau un document electronic care să centralizeze ideile noastre. 

Sursa: Mihai Şilviu Botezatu 

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti. – Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison. – Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste? Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor. – Si ce faceti in restul timpului? a intrebat turistul. – Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantim la chitara cateva cantece si tot asa…. Avem o viata plina. Turistul i-a intrerupt, – Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul acesta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare. – Si dupa asta? au intrebat pescarii. – Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota. In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera. – Si cam cat timp ne-ar lua asta? au intrebat pescarii. – Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani. a replicat turistul. – Si dupa asta? – Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a raspuns zambind larg turistul. Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari! – Milioane? Serios? Si dupa asta? au intrebat pescarii. – Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi. – Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani? au intrebat mexicanii… sursa – garbo.ro Cît de des suntem în această situație? Cred că e posibil să ne regăsim și noi în această istorioară!  Alergăm după bogății, carieră, recunoștință, statut social, stabilitate, prosperitate, dar uităm de principalul scop al vieții noastre!  Căutăm să fim cît mai fericiți, dar suntem tot mai nefericiți, pentru că avem multe lucruri pe care nu le prețuim! Iar cine nu prețuiește ceea ce are și ceea ce are i se va lua de la el! 

A fost odatã ca niciodatã, într-un sãtuc pe malul mãrii, un pescar sãrman. Cât era ziua de lungã iesea cu barca lui veche în larg, îsi întindea nãvoadele si astepta sã prindã ceva peste. Uneori avea noroc si venea spre casã cu barca plinã de peste, alteori însã nu prindea nici cât sã aibã ce pune pe masã seara. Toatã vara pescuitul mersese destul de bine, vânduse pestele , pusese si ceva bani deoparte dar vara era pe terminate, de acum vântul se întetise, zilele erau din ce în ce mai reci iar pestele tot mai rar cãdea în plasa pescarului. Într-o zi dis de dimineatã îsi luã sculele de pescuit în spinare si plecã spre barcã. Cum ajunse la malul mãrii, nu micã îi fu mirarea când vãzu ditamai pestele pe uscat. Se apropie de el, îi dãdu ocol si rãmase mut de uimire când pestele îi vorbi: - Om bun, ajutã-mã! Pescarul se frecã la ochi, sã fie sigur cã nu viseazã, mai ocoli pestele încã o datã, puse mâna în sold si îsi zise: - Pestele ãsta este mai mare decât barca mea si dacã nu cumva visez se pare cã mai si vorbeste. - Om bun, ajutã-mã! zise din nou pestele. - Da, chiar vorbeste, îsi zise pescarul si se hotãrî sã-i rãspundã. - Cu ce te pot ajuta eu, un biet pescar, pe tine ditamai pestele? - Om bun, furtuna de azi noapte m-a împins din mare si m-a scos pe uscat si de nu voi ajunge înapoi în apã o sã mor. Pescarul, care de felul lui era un om tare bun, nu mai stãtu pe gânduri, puse umãrul si începu sã împingã. Tare greu mai era pestele cãci abia dacã se clintise, nãduseala îi udase cãmasa dar nu se lãsã bãtut. Mai bine de un ceas pescarul împinse pestele ba de cap, ba de coadã si reusi sã-l ducã în apã. De cum ajunse în apã, pestele îsi reveni, fãcu câteva salturi, se uitã putin în urmã apoi dispãru în larg. Pescarul însã, asa obosit cum era, se bucurã, fãcuse o faptã bunã, salvase un suflet. Vremea trecu, trecu si iarna, trecu si primãvara, veni iar vara, pescarul îsi vedea de treburile lui, mai cã si uitase de întâmplarea cu pestele. Într-o zi, cum se afla el în largul mãrii, cerul începu sã se înnoureze. Pescarul îsi strânse repede unditele, le asezã în barcã lângã pestii pe care îi prinsese si începu sã vâsleascã spre mal. Vântul se întetise, valurile erau din ce în ce mai mari, iar bietul pescar vâslea din rãsputeri. Purtatã de valuri, bãrcuta pescarului începuse sã se umple cu apã iar un val mai mare o rupse în bucãti. Pescarul înota cu disperare, valurile îl acopereau, îsi pierduse orice sperantã. Deodatã, simti cã se miscã ceva sub el. Se agatã cu ambele mâini si nu micã îi fu mirarea când se vãzu cãlare pe o spinare de peste. Pestele îl purtã în spinare pânã la uscat, apoi îi spuse: - Eu sunt fiul cel mic al regelui Mãrii Negre. Acum un an furtuna mã aruncase pe mal iar tu, omule, m-ai salvat de la moarte. Tatãl meu tare s-a mai bucurat si timp de un an a avut grijã ca nãvoadele tale sã fie pline. Acum îti trimite acest cosulet cu perle împreunã cu toatã recunostinta lui. Pestele scoase din apã darul cel scump si i-l dãdu pescarului, apoi dãdu de câteva ori din coadã si dispãru în largul mãrii. Cu darul primit de la peste, pescarul nostru si-a construit o cãsutã la malul mãrii, si-a luat o barcã nouã, iar prietenia dintre el si peste dãinuieste si în zilele noastre. Vara, la apusul soarelui, mai pot fi vãzuti si astãzi, din când în când, un om si un peste în largul mãrii, stând de vorbã.

Life is Beautiful !!!    Viața e Frumoasă !!!       La Vita e Bella !!! Viața este un dar de la Dumnezeu, un dar frumos, interesant și de nedescris. Pentru mine viața are un sens deosebit, un sens de nemurire prin Credință! Viața are și un rol deosebit, cel de învățare, iar fiecare din noi ne regăsim în viața noastră într-un proces continuu de cunoaștere, învățare, autocunoaștere, perfecționare și dezvoltare fizică și intelectuală. Viața cuprinde căderi și ridicări, succese și eșecuri, din acest considerent viața mai cuprinde și  Nădejde! Viața e mai frumoasă, atunci cînd știi să dăruiești, să împarți bucuriile și tristețile cu oamenii de alături, să te jertfești pentru aproapele, să fii trist cu cel întristat și să te bucuri alături de cel aflat în bucurie. Să vezi doar lucrurile bune și frumoase în cei apropiați și să-i apreciezi, respecți și să-i iubești cu adevărat! Viața înseamna Dragoste, pentru că ea topește chiar și cea mai împietrită inimă. Dragostea poate schimba omul, chiar și radical dintr-un om rău ea îl transformă într-un om bun și iubitor de pace și binevoitor  față de cei apropiați, încît poți să spui că deja este un alt om. Așa e Dragostea, poate muta și munții din loc, chiar și cei mai grei și împietriți munți, care deseori prin rădăcini în inimile noastre. Dar Dragostea poate face minuni! Dragostea este de la Dumnezeu,  Dumnezeu este Dragoste

ELEMENTE DE PROTOCOL  1. Rolul protocolului Ceremonialul creează cadrul şi atmosfera în care urmează să se desfăşoare raporturile dintre interlocutori / parteneri. Protocolul codifică regulile care guvernează ceremonialul, al cărui obiect este de a oferi fiecărui participant prerogativele, privilegiile şi imunităţile la care are dreptul. Ceremonialul şi protocolul garantează egalitatea în drepturi a partenerilor, care permite fiecăreia dintre ei să-şi facă auzită în mod liber vocea. Şi unul şi celălalt impun curtoazia care trebuie să guverneze raporturile între oamenii de bună credinţă. Ceremonialul şi protocolul guvernează, de asemenea, negocierea, încheierea şi intrarea în vigoare a unor documente / acte specifice. Ambele au o incidenţă zilnică asupra vieţii şi activităţii de afaceri. Protocolul pune problema regulilor care determină ordinea de precădere între parteneri. 2. Eticheta „Regulile de conduită” sau „regulile de comportare” la care se referă eticheta contribuie la buna desfăşurare a relaţiilor din societate, în general, şi la o desfăşurare normală a activităţii in afaceri în special. Este foarte importantă cunoaşterea şi aplicarea acestor reguli de către fiecare partener, dat fiind că necunoaşterea sau ignorarea lor pot duce, uneori, la interpretări eronate, la complicaţii relaţionale care depăşesc sfera relaţiilor strict personale ale celor în cauză. Nu se pot concepe relaţii între parteneri fără contactul uman necesar şi, în cadrul acestui contact, fără respectarea unor reguli de etichetă. Necunoaşterea acestor reguli poate fi considerată, în ultimă instanţă, o lipsă de competenţă profesională a unei persoane chemate să reprezinte interesele unei părţi pe planul relaţiilor specifice. În concluzie, însuşirea şi respectarea unor reguli de eticheta pot şi trebuie să constituie o sarcină de ordin profesional. A. Ţinuta fizică (pe stradă şi în societate) Este foarte important ca partenerii să aibă o ţinută corectă, îngrijită, să se controleze permanent în fiecare ocazie asupra acesteia. În societate este greşit să te sprijini de spătarul unui scaun sau de perete, să ţii mâinile în buzunar sau să te joci nervos cu bricheta, batista sau alt obiect. Pe cât posibil, trebuie evitat să stai cu spatele la altă persoană care este aşezată pe scaun, fotoliu sau canapea. Aşezarea pe scaun sau canapea trebuie făcută de aşa manieră încât să nu denote o stare de plictiseală sau satisfacţia de a fi cucerit un loc pe care nu eşti dispus să-l cedezi. Trebuie evitată strângerea genunchilor cu mâinile, sprijinirea capului de spătar, bătutul cu degetele pe braţele scaunului. Încrucişarea genunchilor la prea mare înălţime trebuie, de asemenea, evitată. Femeile trebuie să acorde mare atenţie felului cum stau pe scaun şi cum îşi încrucişează picioarele, astfel încât rochia să poată acoperi genunchii. În timpul conversaţiei este nepoliticos să-l apuci de rever sau de nasture pe interlocutor pentru a da mai multă greutate argumentelor personale sau să-l aprobi bătându-l pe umeri ori lovindu-l cu cotul. De asemenea, trebuie evitate o gesticulare excesivă, un râs zgomotos, tusea, strănutul şi alte zgomote dizgraţioase (aerofagii etc.) B. Salutul Salutul este o manifestare de curtoazie faţă de o altă persoană sau de un grup de persoane. El comportă, în mimică şi în ţinută, o serie de nuanţe care pot să-i modifice sau să-i completeze sensul, să constituie o expresie de stimă sau o simplă obligaţie formală. Câteva reguli de baza în legătură cu salutul: ˇ        bărbaţii salută primii femeile; ˇ        persoanele mai tinere salută primele pe cele mai în vârstă; ˇ        subalternii salută pe superiorii in grad. Răspunsul la salut este obligatoriu: un gest contrar poate fi socotit ca lipsă de politeţe. Este recomandabil ca bărbatul când salută cu pălăria să o ţină de calotă, înclinând uşor capul şi privind la persoana salutată. Dacă mâinile îi sunt ocupate, se acceptă salutul printr-o simplă înclinare a capului. În alte cazuri, salutul se face printr-o înclinare a capului. De obicei, femeia răspunde la salut printr-o uşoară înclinare a capului, arborând uneori un surâs. În cazul întâlnirii cu o persoană cunoscută pe care nu doreşti, totuşi, s-o saluţi, eschivarea trebuie făcută cu tact. Când este întâlnită o persoană care pare cunoscută, fără a o putea identifica imediat, este preferabil, să fie salutată. Persoanele care se află intr-o maşina salută primele persoanele cunoscute de pe strada, în cazul în care au fost văzute. Dacă persoana cunoscută este împreună cu mai mulţi prieteni, necunoscuţi celui care salută, se salută tot grupul. În timpul salutului se folosesc şi formulele: „bună dimineaţa, bună ziua sau bună seara”. La întâlnirile oficiale se pronunţă denumirea rangului: „bună ziua domnule director, presedinte, ministru etc.#. Strângerea de mână poate interveni fie când persoanele care s-au salutat se opresc pentru a sta de vorbă sau a continua drumul împreună, fie cu ocazia prezentării lor. În cazul strângerii de mână rolurile sunt inversate: femeia este aceea care întinde prima mâna, persoana cea mai în vârstă celei mai tinere şi persoana cu grad superior celei sau celor cu grad inferior. Pentru o secundă, cele două persoane se privesc în ochi în momentul strângerii mâinii. În toate împrejurările, bărbaţii se scoală pentru a strânge mâna interlocutorului; femeile, în schimb, nu se ridică în picioare decât când este vorba de o persoană mult mai în vârstă sau pe care doreşte s-o onoreze în mod special. Sărutul mâinii continuă încă să fie practicat în numeroase locuri sau împrejurări, fiind considerat ca o formă de curtoazie, mai ales când este vorba de femei în vârstă sau căsătorite, de soţii de înalţi demnitari etc. Sărutul mâinii se face într-o formă politicoasă, prin aplecarea corpului, iar în anumite împrejurări este recomandabil să se simuleze gestul (în aer liber, de exemplu). Este greşit să se sărute mâna înmănuşată. De asemenea, este greşit să se rezerve acest gest numai pentru unele dintre femeile care se află împreună. C. Prezentările În probleme de etichetă, de o deosebită importanţa în activitatea partenerilor este felul în care se fac prezentările. În această privinţă trebuie respectate următoarele reguli: ˇ        bărbatul este prezentat femeii; ˇ        persoana mai tânără este prezentată celei mai in vârstă; ˇ        persoana cu gradul inferior este prezentată celei cu grad superior . Persoana care face prezentările se adresează cu formula: „îmi permiteţi să vă prezint pe…”. Dacă persoana recomandată are mai multe titluri, se pronunţă numai titlul cel mai mare. La prezentarea unuia dintre soţi de către celălalt se spune simplu: „soţul meu” sau „soţia mea”. La prezentarea unei perechi se va spune: domnul şi doamna Ionescu sau domnul Ionescu şi doamna, începându-se întotdeauna cu soţul. Formule ca „încântat”, „sunt fericit de a vă fi întâlnit / cunoscut” se folosesc în mod curent. Deşi în practica noastră nu se obişnuieşte autoprezentarea, în tot mai multe ţări ea este cunoscută în rândul oficialităţilor şi în corpul diplomatic. În astfel de ocazii trebuie să se evite ca la autoprezentare să se adauge, în afară de nume, apelative „domnul” sau „doamna …”, adăugându-se, eventual, funcţia sau calitatea. În unele situaţii prezentarea sau autoprezentarea este urmată de schimbul cărţilor de vizită. Unele excepţii de la regulile de prezentare: ˇ        fata tânără va fi ea prezentată unui bărbat în vârstă şi nu invers; Dacă se prezintă o personalitate politică sau bine cunoscută în viaţa publica se va pronunţa numai titlul acesteia nu şi numele; ex. „domnul preşedinte ” etc. D. Conversaţia Orice reuniune sau acţiune protocolară, oricât de atent ar fi pregătită, riscă să devină plictisitoare în lipsa unor conversaţii interesante şi utile. Pentru crearea unei atmosfere plăcute, gazda trebuie să se gândească la alegerea oaspeţilor, astfel încât între aceştia să existe anumite puncte de contact, fie prin faptul că lucrează în aceleaşi domenii de activitate sau în domenii care au contingenţă între ele, fie prin formaţia lor intelectuală. Organizarea acestor acţiuni nu constituie un scop în sine. Ele trebuie să devină instrumente de muncă, să constituie un element principal al activităţii diplomatice, o componentă principală a muncii de informare şi de relaţii. Arta conversaţiei nu poate fi însuşită după anumite formule. Pentru desfăşurarea unei conversaţii plăcute şi mai ales utile muncii de informare se cer o bună pregătire politică şi profesională, cunoştinţe variate de cultură generală, tact, atenţie, politeţe şi alte asemenea însuşiri pe care diplomaţii trebuie să le posede şi care pot fi obţinute printr-o muncă stăruitoare, permanentă de pregătire multilaterală. În ceea ce priveşte atitudinea în timpul unei conversaţii, de obicei se spune că nu este frumos „să pari nici mai inteligent şi nici mai instruit decât interlocutorul tău”. În timpul unei conversaţii, diplomatul trebuie să aibă o atitudine corectă, însă degajată, să fie plăcut în conversaţie şi să o canalizeze în problemele care îl interesează. Desigur, respectul opiniei personale obligă pe oricine să asculte cu politeţe tezele interlocutorului său. Aceasta nu înseamnă că nu se poate interveni, ci este chiar recomandabil să se intervină însă într-o formă politicoasă, dar fermă, în explicarea poziţiilor proprii atunci când ele sunt interpretate în mod eronat. Acest lucru trebuie făcut cu calm şi tact, astfel încât modul în care se susţine o părere contrarie să nu se facă de pe o poziţie de superioritate ostentativă sau persiflare. Trebuie evitate întreruperile partenerului cu exclamaţii de felul: „nu aveţi dreptate!”, „ce eroare!” etc. Se va evita, pe cât posibil, tusea sau strănutul zgomotos în timpul conversaţiilor, acestea făcându-se cât mai discret posibil şi întotdeauna în dosul batistei, cu corpul întors într-o parte faţă de interlocutor. La o masă este recomandabil ca diplomatul să se întreţină cu partenerul din dreapta şi din stânga sa şi să evite, pe cât posibil, discuţiile cu partenerii îndepărtaţi. La recepţii, cocktailuri este recomandabil să se circule printre invitaţi, să nu se evite conversaţia cu străinii, iar reprezentanţii din cadrul aceloraşi ministere sau ambasade să nu se adune în grupuri. E. Convorbirea telefonică Telefonul este un mijloc important şi extrem de util în rezolvarea sarcinilor profesionale curente, cât şi în menţinerea legăturilor fireşti între cunoscuţi, prieteni. De aceea, convorbirile telefonice necesită respectarea unor anumite reguli de care este indicat să se ţină seama. În acest sens, trebuie cunoscută în primul rând necesitatea de a se face prezentările de rigoare, iar în al doilea rând, în cazul secretarelor, cum se face o legătură telefonică. Prezentarea trebuie să se facă indicându-se numai numele apelantului (fără apelativul domnul…), precum şi instituţia la care lucrează, evitându-se de obicei să se indice şi funcţia. În situaţia când legătura telefonică a fost făcută prin secretariat, apelantul trebuie să aştepte la telefon legătura cu persoana căutată. Tot în cazul legăturii stabilite prin secretariat este recomandabil ca secretara să nu facă imediat legătura, ci să procedeze în prealabil la identificarea persoanei care solicită convorbirea şi să ceară asentimentul celui chemat, întrucât anumite raţiuni pot impune ca o convorbire sau alta să nu aibă loc atunci când este solicitată. În cazul unei convorbiri oficiale care comportă o anumită importanţă este bine să se identifice persoana care o recepţionează, ţinând seama de obligaţia de a întocmi nota telefonică. Pe nota transmisă se va preciza data, ora şi numele persoanei care a recepţionat comunicarea. În cazul transmiterii unei comunicări de o deosebită importanţă, nu este greşit şi nici nepoliticos să se ceară citirea, pentru controlul exactităţii, a notei transmise. F. Reguli ce urmează a fi respectate cu prilejul unor acţiuni protocolare (mese, recepţii, cocktailuri). Ţinuta şi comportarea lucrătorului diplomatic în timpul acţiunilor protocolare menţionate prezintă o deosebită importanţă. Ţinuta şi comportarea în timpul unei mese Ţinuta vestimentară va fi cea indicată în invitaţie. În cazul când o asemenea precizare nu există, se va îmbrăca un costum adecvat ocaziei respective. Ţinuta fizica trebuie să fie degajată, nu forţată. Picioarele se ţin normal pentru a nu incomoda vecinii. Coatele nu se ţin pe masă. În timpul mesei numai capul poate să fie puţin aplecat deasupra marginei mesei şi nicidecum umerii sau întregul bust. În mod normal ducerea mâncării la gură se execută cu antebraţul şi mâinile fără a antrena mişcarea braţului şi a umerilor. La începutul mesei, şervetul se pune desfăcut pe genunchi. El nu se va prinde în răscroiala hainei, în decolteu sau de gât. Ştersul gurii cu şervetul se va face în mod cât mai discret posibil. La terminarea mesei, şervetul nu se pliază la loc, ci se strânge şi se pune lângă farfurie. Nu se mănâncă în grabă sau nervos. Gestul de a ţine degetul mic în sus când se bea sau se mănâncă nu este recomandabil. Lingura şi cuţitul se folosesc numai cu mâna dreaptă. Furculiţa se ţine însă cu mâna stângă când, în acelaşi timp, se foloseşte şi cuţitul. Dacă se foloseşte numai furculiţa, ea poate fi ţinută în mâna dreaptă. În cazul stângacilor adaptarea se face discret pe măsura desfăşurării mesei, fără schimbarea ostentativă a tacâmurilor. În timp ce se mănâncă, tacâmurile se ţin uşor deasupra farfuriei, fără a le ridica cu vârful în sus sau a gesticula cu ele. Când se bea, tacâmurile se pun pe farfurie, încrucişate sau unul lângă altul, cuţitul în partea dreaptă iar furculiţa cu dinţii în sus. După terminarea fiecărui fel de mâncare, furculiţa şi cuţitul se pun în prealabil pe farfurie, în aceeaşi poziţie: furculiţa va avea însă, de astă dată, dinţii în jos. Este nepoliticos să se mănânce direct de pe cuţit. Când se scapă un tacâm pe jos, se ridică, se pune pe marginea mesei şi se cere altul. În timpul mesei se vor evita zgomotele inutile şi dizgraţioase: sorbirea cu zgomot a supelor sau a ciorbelor, ciocnirea tacâmurilor, scobirea în dinţi etc. De asemenea pieptănatul, pudrarea sau rujarea în timpul mesei nu sunt un semn de bună creştere. Controlul ţinutei trebuie făcut înaintea intrării în sufragerie. La mese se poate ura vecinilor „poftă bună”. Supele şi băuturile se servesc de către ospătar din partea dreaptă, în timp ce restul felurilor de mâncare se servesc din partea stângă. Serviciul începe cu femeia care ocupă locul de onoare la dreapta gazdei bărbat, ultima servită fiind gazda femeie; apoi se trece la bărbaţi, începându-se cu bărbatul care ocupă locul din dreapta gazdei femeie şi terminând cu gazda bărbat. Semnalul de începere a mesei îl dă gazda femeie, invitând oaspeţii să servească. Bărbatul gazdă invită oaspeţii pentru servirea băuturii. Ridicarea de la masă va fi făcută la semnul dat de gazda femeie, după ce s-a asigurat însă că toţi invitaţii au terminat de mâncat. Toastul se rosteşte, de obicei, la desert. Sunt cazuri însă când acesta este rostit şi la începutul mesei. Într-o asemenea situaţie trebuie să se asigure că băutura alcoolică să fie deja turnată în pahare. Nu se toastează cu băuturi nealcoolice. Paharul cu care se toastează se ridică până la nivelul feţei. Dacă în timpul toastului bărbaţii se ridică de pe scaune, femeile pot rămâne jos. Ele se vor ridica numai după un toast oficial, împreună cu bărbaţii. Organizarea unei mese-bufet se obişnuieşte foarte des, mai ales când există interesul de a se invita un număr mai mare de persoane. În acest caz, mâncărurile (bufetul) se aranjează pe mese lungi, în centrul sau pe una din laturile salonului. Oaspeţii se servesc singuri sau ajutaţi de câţiva ospătari. Se poate mânca în picioare, caz în care este nevoie de mai multă dexteritate, întrucât cu mâna stângă se va ţine farfuria şi se va mânca cu mâna dreaptă, folosirea cuţitului fiind foarte anevoioasă. Dacă este loc, se mai poate mânca aşezând farfuria pe masa de bufet sau pe mese alăturate special amenajate în acest scop. Cocktailurile şi recepţiile au loc în picioare. În acest caz serviciul poate fi asigurat, fie de ospătari, care circulă printre invitaţi, cu platourile de mâncare şi băutură, fie prin instalarea unor mese-bufet în centrul sau pe laturile saloanelor, oaspeţii servindu-se singuri, sau cu ajutorul câtorva ospătari. G. Fumatul În această problemă, o primă regulă de politeţe impune ca nefumătorii să nu fie stingheriţi de către fumători. Se recomandă ca un bărbat să nu fumeze în apropierea unei femei, un tânăr lângă o persoană mai în vârstă, un funcţionar în faţa sau lângă superiorul său, dacă ştie că toţi aceştia nu suportă fumul de ţigară. În asemenea împrejurări, întrebarea „îmi permiteţi să fumez?”, mai ales când este însoţită de gestul de a scoate ţigara din pachet sau a aprinde bricheta, este deplasată, deoarece interlocutorului îi va fi greu să răspundă negativ. Abţinerea de a fuma, în asemenea situaţii, este cea mai bună soluţie. De asemenea, trebuie avute în vedere şi alte câteva reguli esenţiale: ˇ       nu se salută cu ţigara în gură; ˇ       nu se vorbeşte cu ţigara sau pipa în colţul gurii şi nu se ţine ţigara permanent în gură pufăind din ea; ˇ       nu se intră cu ţigara sau pipa aprinsă în locuinţa unde eşti invitat sau în biroul superiorilor în grad. Se recomandă ca femeile să nu fumeze pe stradă sau dacă fumează să nu dea fumul pe nas. În societate bărbatul oferă foc mai întâi femeilor şi apoi bărbaţilor. O femeie poate oferi foc altor femei, dar nu este normal să ofere foc bărbaţilor. Folosirea scrumierelor pentru aruncarea scrumului de ţigară este absolut obligatorie. Este inadmisibil să se folosească la întâmplare oricare vas drept scrumieră. Gazda nu va începe să fumeze înainte de a oferi ţigări invitaţilor săi; invitaţii nu vor fuma înainte de a cere permisiunea gazdei. La o masă oficială nu se fumează decât din momentul când sunt oferite ţigări de către gazdă, de obicei nu înainte de a se trece la felul principal de mâncare, respectiv la friptură. H. Ţinuta vestimentară În activitatea de relaţii cu publicul, ţinuta vestimentară are o deosebită importanţă. Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, în plină armonie cu conformaţia corpului şi împrejurările în care este purtată. În aceasta constă şi adevărata eleganţă. A fi elegant nu înseamnă preocuparea exclusivă pentru numărul şi preţul toaletelor, copierea fidelă a modei lansate de diferite case de specialitate, ci preocuparea pentru alegerea unor materiale de bună calitate şi o croială corespunzătoare, capabile să răspundă unor nevoi cât mai variate şi fără a se demoda prea repede. La bărbaţi accesoriile au mare importanţă. Se cere: o cămaşă curată şi bine călcată, o cravată discretă, asortată, ca şi încălţămintea sau ciorapii, la culoarea costumului. La femei culorile şi desenul materialului ca şi croiala rochiei trebuie să fie armonizate cu aspectul fizic. O femeie cu tenul palid nu va face decât să-şi evidenţieze şi mai mult paloarea dacă se va îmbrăca în culori galbene sau verzi. O femeie corpolentă şi de statură mică nu va purta o rochie plisată sau cu dungi dispuse orizontal sau cu o croială scurtă, după cum o femeie înaltă nu va purta o rochie cu dungi dispuse vertical. Excesul de bijuterii nu contribuie la obţinerea unei note de mai multă eleganţă, ci dimpotrivă. Ţinuta de zi sau ţinuta de oraş (se foloseşte dimineaţa şi după-amiaza) La acţiunile la care se impune ţinuta vestimentară de oraş, pot fi oferite următoarele sugestii: Pentru femei: ˇ       rochie scurtă de sezon, deux-pieces sau tailleur, din materiale şi culori potrivite sezonului (ziua nu se îmbracă rochii din materiale lucioase – lamé sau dantelă); ˇ       mănuşi simple şi pălărie, asortate cu îmbrăcămintea; ˇ       accesorii discrete; ˇ       poşeta obişnuită de o culoare asortată cu îmbrăcămintea; ˇ       pantofi de zi, cu tocuri joase, de o culoare asortată cu îmbrăcămintea (nu se recomandă pantofi din piele lucioasă); ˇ       palton, pardesiu sau haină de blană, după sezon. Pentru bărbaţi: ˇ        costum (haină şi pantaloni) de aceeaşi culoare (nu prea închisă), de croială obişnuită; ˇ        cămaşă albă sau cu dungi de culoare asortată la costum; ˇ        cravată, ciorapi şi pantofi asortaţi la culoarea costumului; ˇ        mănuşi numai când se poartă şi pălărie; ˇ        palton sau pardesiu, numai când este cazul. Unele precizări: ˇ        costumul „uni” se poartă cu cămaşă „uni” şi cravată cu dungi discrete; ˇ       la cămaşă în dungi se poartă şi cravată „uni”; ˇ       cravată modernă, înflorată sau cu diferite modele geometrice, trebuie să fie aleasă cu multă grijă; ˇ       culoarea ciorapilor se asortează cu cea a cravatei; ˇ       nu se poartă cravată la cămaşă cu mânecă scurtă; ˇ       toamna, iarna şi primăvara se vor purta mănuşi din piele, în circumstanţele care impun eleganţă. Ţinuta de seară sau ţinuta de culoare închisă La acţiunile la care se impune ţinuta vestimentară de culoare închisă, se recomandă: Pentru femei ˇ       rochie de seară din mătase, lamé, dantelă, lână, jersé etc., de obicei de lungime obişnuită sau dacă moda impune, mai lungă; ˇ       mănuşi din piele sau mătase, scurte (la rochie cu mâneci) sau lungi -3/4 (la rochie fără mâneci); ˇ       bijuterii de preţ, dar discrete şi în număr redus; ˇ       poşetă de dimensiuni mici din piele, mătase sau materiale lucioase (paiete, mărgele etc.), de culoare asortată cu îmbrăcămintea; ˇ       pantofi din piele lucioasă sau mată şi ciorapi din mătase sau dantelă, în culori asortate cu îmbrăcămintea; ˇ       în sezonul rece, palton, pardesiu sau haină de blană de culoare închisă. ˇ       Aceasta este ţinuta vestimentară recomandată pentru diferite ocazii oficiale, mese, recepţii, gale de film, spectacole teatrale etc., însă în oraş poate fi folosit, cu deplin succes, costumul taior sau deux-pieces, confecţionat din materiale de bună calitate şi cusut cu mult gust. Nu se recomandă folosirea pantofilor cu tocul înalt la ţinuta cu pantaloni. Pentru bărbaţi ˇ       costum de culoare neagră sau închisă, cu pantaloni şi vestă de aceeaşi culoare (stofă uni sau cu dungi discrete din acelaşi fir); ˇ       cămaşă albă; ˇ       cravată argintie sau asortată la culoarea costumului; ˇ       ciorapi negri; ˇ       mănuşi, când se poartă şi pălărie; ˇ       pantalon sau pardesiu când este cazul (totdeauna cu mănuşi). Ţinuta pentru ceremoniile cu caracter funerar La ceremoniile cu caracter funerar se recomandă următoarea ţinută vestimentară: Pentru femei ˇ        îmbrăcăminte de sezon, de culoare neagră; ˇ        ciorapi negri subţiri; ˇ        poşetă neagră; ˇ        pantofi negri; ˇ        batistă albă, îndoliată; ˇ        pălărie şi mănuşi de culoare neagră; ˇ        palton, pardesiu sau fulgarin de culoare neagră, în funcţie de anotimp. Pentru bărbaţi La înmormântări: ˇ        costum de culoare neagră; ˇ        cămaşă albă; ˇ        cravată, ciorapi şi pantofi de culoare neagră; ˇ        palton, pardesiu, fulgarin, mănuşi şi pălărie de culoare neagră (în funcţie de anotimp); ˇ        fular alb, de mătase. b) La prezentarea de condoleanţe – haină neagră sau ţinută de culoare închisă. La prezentarea de condoleanţe se recomandă haină neagră, dar nu este obligatorie. c) La depunerea de coroane de flori sau jerbe, se recomandă folosirea ţinutei de culoare închisă. Ţinuta de ceremonie sau ţinuta specială În practica internaţională, ţinuta variază de la o ţară la alta, observându-se tendinţa de renunţare la îmbrăcămintea clasică de mare ceremonie şi anume; smoking, jachetă şi frac. În ultimul timp, în multe ţări, la ceremoniile de mare fast se foloseşte costumul negru sau închis. De regulă la acţiunile cu caracter diplomatic, trebuie respectată ţinuta indicată pe invitaţie. În cazul când nu există o asemenea precizare, se va folosi îmbrăcămintea corespunzătoare practicii locale pentru toate acţiunile prevăzute în programul acestor vizite. Acest lucru impune cunoaşterea dinainte a practicii locale în vederea confecţionării din timp a veştmintelor necesare. De reţinut: ˇ        dacă bărbatul este îmbrăcat în smoking, partenera va purta rochie scurtă, fără mâneci, fără pălărie şi mănuşi (în unele ţări, la mesele care au loc la ore târzii se indică rochie lungă); ˇ        dacă bărbatul este îmbrăcat în jachetă (de obicei, la vizite oficiale în cursul zilei), partenera va purta rochie scurtă cu pălărie şi mănuşi; ˇ        dacă bărbatul este îmbrăcat în frac, partenera va purta rochie lungă, fără mâneci şi cu mănuşi lungi. Este imperios necesar ca în toate ocaziile, la acţiunile protocolare, vizite, mese, recepţii, cocktailuri, ceaiuri etc., să se poarte îmbrăcămintea indicată în program sau pe cartea de invitaţie. În lipsa unei asemenea precizări, se poate ţine cont de următoarele recomandări: Portul mănuşilor Purtatul mănuşilor depinde de obiceiurile locale. Pe stradă însă, bărbatul îşi va scoate mănuşa din mâna dreaptă pentru a saluta. Femeile nu-şi scot mănuşile decât dacă întâlnirea este fixată dinainte. În interior, bărbatul nu intră cu mâna dreapta în mănuşă. Este preferabil ca ea să se scoată înainte de a suna la uşă. Mănuşile se scot în restaurant şi într-o sală de dans, dar ele se pot purta în tren, la sport şi pentru condusul maşinii. La bal, la teatru, ca şi la toate manifestările publice care au loc în interior, bărbaţii îşi vor scoate mănuşile, în timp ce femeile – dacă doresc – pot să le păstreze. La o invitaţie la masă, nu se intră în sufragerie cu mănuşile în mână. Când se îmbracă pardesiul, mantoul, paltonul, mănuşile sunt obligatorii. Alte reguli de etichetă: ˇ        Pe stradă – prioritatea de trecere este următoarea: femeia trece înaintea bărbatului, cel mai în vârstă înaintea celui mai tânăr, gradul superior înaintea celui inferior. ˇ        Iniţiativa de a intra in discuţie aparţine femeii, celui mai în vârstă sau mai mare în grad (cu excepţia cazurilor când sunt de comunicat probleme urgente şi importante pentru interlocutori). ˇ        La urcarea în mijloacele de transport public se dă întâietate femeilor, persoanelor mai în vârstă şi superiorilor în grad. La coborâre se procedează invers: bărbatul sau persoana mai tânără coboară primul şi ajută apoi femeile sau pe cei mai in vârstă. ˇ        În cazul unei deplasări cu maşina, locul de onoare este la spate în dreapta banchetei, după care urmează cel din stânga, iar locul trei, în faţă, lângă şofer. În cazul când două femei şi un bărbat sau doua femei şi doi bărbaţi se află împreună, locul femeilor este pe bancheta din spate, cea mai în vârstă stând la dreapta, iar a bărbaţilor în faţă. ˇ        Dacă doi bărbaţi însoţesc o femeie, cel mai in vârstă sau superior în grad stă pe bancheta din spate, la stânga femeii, iar al doilea bărbat în faţă.

3. Organizarea meselor, cocktail-urilor, recepţiilor şi întâlnirilor prieteneşti   A. Organizarea meselor (dejun, dineu) Organizarea şi participarea la mese, unde sunt invitaţi oaspeţi străini şi personalităţi locale, a încetat să mai fie o simplă acţiune de curtoazie, protocolară devenind o modalitate de lucru, un instrument care, folosind adecvat cadrul mai puţin oficial în care se desfăşoară, poate permite atât realizarea unor contacte mai strânse între participanţi, cât şi discutarea sau chiar rezolvarea unor probleme de muncă. Reuşita unor astfel de mese, atingerea scopului urmărit, depind atât de oportunitatea acţiunii şi de alegerea oaspeţilor, cât şi de priceperea şi tactul cu care gazda invită, primeşte şi se ocupă de invitaţi. a) Oportunitatea organizării meselor În general, organizarea meselor diplomatice trebuie să urmărească un obiectiv precis, să constituie o acţiune de muncă, care să contribuie la susţinerea şi dezvoltarea activităţii organizatorului, la lărgirea şi întărirea contactelor cu persoanele invitate. b) Alegerea invitaţilor Alegerea invitaţilor, ca nivel şi număr, este determinată de: ˇ           importanţa persoanei sau delegaţiei în cinstea căreia este oferită masa; ˇ           scopul care se urmăreşte; ˇ           nivelul la care are loc acţiunea respectivă. Practica a demonstrat că pentru reuşita unei acţiuni de acest fel este necesar să existe un echilibru între nivelul şi numărul oaspeţilor străini invitaţi şi cel al reprezentanţilor gazdei, astfel ca participanţii să poată găsi subiecte de discuţie de interes comun. La alegerea invitaţilor se va avea în vedere ca participanţii să se poată înţelege între ei într-o limbă de circulaţie internaţională, accesibilă tuturor. Oaspetele care nu cunoaşte nici o limbă de circulaţie internaţională, dar a cărui prezenţă este dorită în mod deosebit, va fi invitat cu translatorul său. c) Trimiterea invitaţiilor Transmiterea şi primirea invitaţiilor reprezintă primul contact al organizatorului mesei cu cel invitat, astfel că modul în care se derulează acest moment va contribui sau nu la reuşita acţiunii. Transmiterea invitaţiilor se face după ce în prealabil, persoanele care urmează a fi invitate au fost consultate asupra datei şi posibilităţii de participare. Menţionarea ocaziei sau scopului pentru care se face invitaţia este un semn de respect şi consideraţie faţă de cel invitat. Textul invitaţiei va fi redactat în numele celui care va oferi masa şi va fi adresată persoanei şi nu funcţiei celui invitat. În măsura în care uzanţele locale prevăd, pe invitaţii va fi indicată şi ţinuta dorită la acţiune. În cazul protocolului românesc se foloseşte, în special, „ţinuta de oraş”, la dejun şi „haina de culoare închisă”, pentru dineu. În funcţie de nivelul şi importanţa care se acorda mesei, haina închisă poate fi folosită şi pentru dejun. Practica internaţională prevede pentru acest gen de acţiuni: ˇ           „tenue de ville” – „informal dress” – costum de oraş ˇ           „habit foncé” – „dark suit” – costum de culoare închisă ˇ           „cravate noire” – „black tie” – smoking. Pe invitaţiile trimise persoanleor care au acceptat participarea se va scrie, în colţul din dreapta jos, P.M.(pour memoire). Invitaţiile transmise fără consultarea celui invitat vor purta menţiunea RSVP (repondez s'il vous plait). De obicei, răspunsul la invitaţie trebuie dat în timp util, pentru a permite gazdei, în caz de neparticipare, să invite o alta persona. Este recomandabil ca răspunsul să fie dat printr-o formulă care să includă mulţumiri pentru invitaţie şi precizarea că se va putea sau nu onora invitaţia. Nimeni nu poate fi reprezentat la o masă de o altă persoană, fără încunoştiinţarea şi asentimentul prealabil al gazdei. Este important ca invitaţia să ajungă la destinatar cu cel puţin 10-14 zile înaintea acţiunii. d) Plasamentul la masă Locul de onoare este aşezat totdeauna pe latura care oferă, în funcţie de încăpere, privirii ocupantului fie uşa de intrare, fie fereastra dacă uşa este laterală, fie, în cazul în care şi uşa şi fereastra sunt aşezate lateral, perspectiva cea mai largă. Plasamentul se face întotdeauna după ce a fost stabilită ordinea de precădere, atât a bărbaţilor cât şi a femeilor. Ordinea de precădere se face ţinând cont de funcţie. La nivel de reprezentare egal, vechimea în funcţie, gradul, vechimea la post etc., sunt elemente pe baza cărora se poate realiza ordinea de precădere. Femeile văduve sau divorţate au precădere – în principiu – asupra celor necăsătorite, atunci când nu au funcţie. Pentru a înlesni identificarea locului la masă al fiecărui invitat, se vor folosi cartonaşe dreptunghiulare pe care scrie numele persoanei respective. Când numărul invitaţilor este mare, pentru a se evita circulaţia în jurul mesei pentru identificarea plasamentului la masă, se foloseşte al doilea rând de cartonaşe pe care este schiţat planul general al mesei şi este marcat locul invitatului. În funcţie de numărul participanţilor şi formatul mesei, poate fi alcătuit un tablou cu plasamentul general, care se expune la loc vizibil pentru orientarea oaspeţilor. Se pot avea în vedere şi soluţii combinate, de plasament la masa în formă de potcoavă cu mese rotunde sau dreptunghiulare, în funcţie de nivelul participării la acţiuni şi numărul invitaţilor. În situaţia când la o masă se invită o persoană cu grad mai mare ca cel al gazdei, aceasta din urmă poate ceda locul său acesteia. În caz contrar, persoana cu gradul mai mare va ocupa locul din dreapta oaspetelui principal. Când gazda este un celibatar sau soţia este absentă, se obişnuieşte ca locul de onoare din faţa gazdei să fie oferit soţiei invitatului cu gradul cel mai mare. Când se doreşte să se acorde oaspetelui de onoare (necăsătorit sau a cărei soţie este absentă) o atenţie deosebită, locul de onoare va fi cel din faţa soţiei gazdei. În acest caz, gazda-bărbat se aşează fie la dreapta primei femei, fie pe ultimul loc – ceea ce este mai politicos. În funcţie de nivelul la care are loc acţiunea, în situaţia în care există, locul translatorului poate fi: în spatele gazdei sau la masă, în stânga ei. Masa Bufet Se organizează când există interesul de a se invita un număr mai mare de persoane. Mâncărurile vor fi aşezate pe mese lungi, în centrul sau pe laturile salonului. Oaspeţii se servesc singuri sau ajutaţi de câţiva ospătari. Se poate mânca în picioare în acelaşi salon sau saloane alăturate, unde se pot aranja grupuri de măsuţe, pe care se aşează farfurii şi tacâmuri. Nu se face plasament. e) Aranjarea mesei Aranjarea corectă şi cu gust a mesei creează o ambianţă plăcută şi uşurează atât serviciul ospătarilor, cât şi consumul mâncărurilor pregătite[1]. ˇ        Scaunele trebuie aranjate la distanţe potrivite: să nu fie prea aproape pentru ca vecinii să se jeneze reciproc în timpul mânuirii tacâmurilor şi nici prea depărtate încât discuţiile să fie stânjenite. ˇ        Faţa de masă clasică este albă sau cu desene discrete de aceeaşi culoare (damasc). Înainte de a fi folosită, este indicat să fie controlată dacă este perfect curată şi recent călcată, astfel încât pliurile să nu împiedice aranjarea mesei. În cazul când sunt necesare mai multe feţe de masă (ceea ce trebuie evitat în măsura posibilului) se va observa ca suprapunerea lor să se facă pe o linie cât mai puţin perceptibilă. Sub faţa de masă se întinde, de obicei, un molton gros, care permite o mai bună fixare a tacâmurilor şi, totodată, fereşte masa de pete. ˇ        În ultimul timp, se folosesc în mod curent feţe mici de masă, individuale, făcute dintr-o pânză fină, de obicei cu broderie, din pai sau rafie în diferite culori. Feţele de masă individuale se folosesc numai când gazda dispune de o masă din lemn de calitate superioară şi perfect lustruită. ˇ        Şerveţelele se aranjează în diferite forme, pliate în formă dreptunghiulară sau triunghiulară, fie direct pe farfurie, fie la stânga acesteia. Cel mai practic este aranjarea lui în formă triunghiulară, cu vârful în sus, la stânga farfuriei, astfel încât să mascheze feliile de pâine sau chifle. ˇ        Tacâmurile folosite la o masă oficială trebuie să fie de calitate bună, de preferinţă din argint sau argintărie. Gazda are obligaţia să le controleze înaintea fiecărei mese, spre a se încredinţa că sunt curate şi în bună stare. Nu este nimic mai neplăcut decât ca, în timpul unei mese, vreunui invitat  să-i cadă, de exemplu, mânerul cuţitului sau ca acesta să nu taie. De regulă, fiecare fel de mâncare se mănâncă cu tacâm separat. De aceea şi tacâmurile se aranjează în ordinea servirii meniului, în jurul farfuriei. Iată, de exemplu, aranjamentul pentru un dineu: –              la dreapta farfuriei: lingura de supă, cuţitul de peşte, cuţitul de carne; –              la stânga farfuriei: furculiţa de peşte şi cea de carne; –              în faţa paharelor: furculiţa, cuţitul şi linguriţa de desert. –              lamele cuţitelor vor fi întotdeauna îndreptate spre farfurie. ˇ        Paharele se aranjează în faţa farfuriei, drept, oblic sau în semicerc, numărul lor depinzând de cel al băuturilor servite; fiecare fel de vin se bea dintr-un pahar separat. La un dineu, de exemplu, la care se vor servi două feluri de vin şi şampanie se vor pune patru pahare, cel mai mare fiind pentru apă. Dacă aperitivul se serveşte direct la masă, se pune în plus păhărelul de ţuică (sau altă băutură)care, de obicei, se umple înainte de aşezarea oaspeţilor la masă. Paharele de lichior sau coniac se pun pe masă odată cu cafeaua sau puţin mai înainte. ˇ        Masa se aranjează, de obicei, cu flori, pe mijloc, între cele două rânduri de tacâmuri. Ornamentul cel mai practic constă într-un aranjament de diferite flori cu tijele tăiate scurt, puse într-o vază joasă, astfel încât oaspeţii plasaţi faţa în faţă să se poată vedea cu uşurinţă. Ca ornament mai pot servi fructierele pe care se aranjează fructe de sezon, bomboniere, precum şi diferite bibelouri de calitate superioară. Buchete mai mari de flori se pot pune în vaze speciale pe mobilele din jur. ˇ        Ca piese accesorii, la o masă mai pot fi aranjate: servicii pentru sare, piper, muştar sau alte diverse condimente, scrumiere etc. În cazul când la masă se serveşte peşte sau fructe care necesită folosirea degetelor pentru scoaterea oaselor, respectiv a sâmburilor, se obişnuieşte ca în dreptul fiecărui invitat să se pună câte un bol cu apă, în care oaspeţii îşi vor putea clăti degetele. În apă se pot pune petale de flori, felii de lămâie etc. f) Meniul Meniul va fi întocmit în funcţie de oaspeţi şi sezon, preocuparea de baza a gazdei trebuie s-o constituie calitatea mesei şi felul în care este servită. Se vor evita mesele prea încărcate sau care presupun un consum exagerat de alcool. La o masa (dejun, dineu) nu este indicat să se servească, în afara desertului, mai mult de două feluri, când sunt suficient de consistente sau trei, când se stabileşte un meniu mai uşor. În general, nu se serveşte decât un singur fel de mâncare din carne. Numai la banchete se poate introduce şi al doilea fel. Alegerea desertului se face în funcţie de restul meniului: un desert mai uşor (salată de fructe, îngheţată), dacă celelalte feluri de mâncare au fost mai grele şi un desert mai consistent (tort, plăcintă etc.) în caz contrar. Fructele pot fi servite ca desert (proaspete, compot, salată), fie după acesta, dacă masa nu a fost prea încărcată. Vinurile se aleg după componenţa meniului. La o masă nu se vor servi mai mult de două feluri de vin (alb, roşu) şi un vin dulce, desert sau şampanie. Cafeaua cu coniac (lichior etc) poate fi servită la masă sau într-un salon separat. Dacă se serveşte separat, după terminarea mesei, gazda-femeie se va ridica prima, invitând oaspeţii în salonul respectiv. Unele reguli de etichetă referitoare la acţiunile protocolare enunţate În cazul când şeful unei instituţii oferă o masă cu un număr mai mare de oaspeţi, este bine ca cel puţin unul dintre colaboratori să fie invitat, pentru a-l ajuta la primire. Dacă vestiarul este departe de salonul de primire, este bine ca acest colaborator să întâmpine oaspeţii la ieşirea din vestiar, ajutându-i să ia cunoştinţă de plasamentul la masa. Acesta se face pe o placă specială, de obicei confecţionată din piele sau material plastic, în care se introduc bucăţi mici de carton, pe care se scrie numele fiecărui invitat, aranjate în jurul unei piese, de forma mesei, montată în mijlocul plăcii; Sosirea la masă cu punctualitate trebuie respectată cu stricteţe, pe de o parte având în vedere că se pot servi unele mâncăruri fixe care se pregătesc „la minut”, pe de altă parte, pentru a evita ca ceilalţi invitaţi să aştepte pe cel întârziat. Pentru preîntâmpinarea unor asemenea situaţii este recomandabil ca 15-30 minute de la ora indicată pe invitaţie să se servească drink-uri şi mici aperitive, în picioare, prilej inclusiv pentru un prim contact între toţi participanţii la masă. Ţinuta la o masă este cea indicată pe invitaţie. În cazul când o asemenea precizare nu există, în funcţie de anotimp şi ora mesei, se va îmbrăca un costum corespunzător, care poate fi de culoare mai deschisă la prânz şi în orice caz de culoare închisă seara (gris-fer, bleu-marin etc). La orice masă, bărbaţii îmbracă însă cămaşă albă, cu pantofi şi ciorapi asortaţi culorii costumului. Se va avea, de asemenea, grijă ca între ciorapi şi cravată să nu fie un contrast izbitor. La o masă de prânz, femeile pot îmbrăca o rochie simplă de zi, bine croită şi potrivită vârstei – în privinţa modelului şi culorii. La o masa de seară (dineu) se va prefera o rochie de mătase sau lână, mai închisă, cu croială simplă. Rochia de seară (de obicei mai lungă, dintr-un material închis şi mai greu) nu se poartă decât atunci când bărbatul este în smoking sau frac. Portul pălăriei la prânz este uzual, chiar la o rochie de stradă. De asemenea, în special la o masă de seară, se obişnuieşte să se poarte mănuşi. Lungimea şi culoarea acestora depind de croiala rochiei şi de gustul personal. Când ospătarul anunţă că masa este servită, gazda-bărbat invită pe soţia oaspetelui principal şi o conduce la locul ei. Gazda-femeie invită pe oaspetele de onoare să între în sufragerie, dar ea trece după intrarea tuturor oaspeţilor. La sfârşitul mesei, gazda-femeie se ridică şi iese prima din sufragerie. Înainte de invitarea la masă, gazda va avea grija să recomande între ei pe oaspeţii care nu se cunosc. Servitul mesei începe întotdeauna cu oaspeţii-femei, în ordinea de precădere a acestora şi continuă apoi cu bărbaţii, astfel încât gazda-soţie va fi servită ultima dintre femei, iar gazda-soţ ultimul dintre bărbaţi. Se va controla cu grijă îmbrăcămintea ospătarilor, ea trebuind să fie curată şi de aceeaşi croială. De asemenea, ospătarii vor fi instruiţi cu privire la ordinea în care vor fi serviţi oaspeţii şi la comportarea în timpul mesei (să nu fie zgomotoşi, să nu servească sau să circule în timpul toasturilor, decât dacă este necesar să umple paharele etc.). Cei ce stau împreună la aceeaşi masă au obligaţia de a discuta între ei. A proceda altfel înseamnă o totală lipsă de politeţe. În cazul când doi oaspeţi plasaţi unul lângă altul nu se cunosc, bărbatul poate arăta vecinei sale cartea lui de vizită, din dreptul tacâmului, spunând: „Numele meu, al dv.?” sau numai „numele meu”, în timp ce se uită spre cartea de vizită a persoanei necunoscute. Se poate fuma din momentul în care ospătarii servesc oaspeţii cu ţigări. În cazul când ţigările sunt pe masă, de obicei nu se fumează înainte de a se trece la ultimul fel de mâncare (carne) sau până când gazda nu face o invitaţie în acest sens. Oaspetele principal, care de obicei dă semnalul de plecare, părăseşte locuinţa gazdei, în mod obişnuit, după 1/2-1 oră de la terminarea mesei. Bineînţeles, în această privinţă nu există o regulă fixă, plecarea oaspetelui principal fiind în funcţie şi de alte elemente ca: atmosfera existentă şi natura discuţiilor care se poartă, anumite interese personale sau angajamente ulterioare etc. În cazul când unii invitaţi au obligaţii care nu le permit să aştepte plecarea invitatului principal, vor putea părăsi locuinţa, scuzându-se atât faţă de acesta, cât şi faţă de gazdă. B. Organizarea cocktailurilor şi recepţiilor Cocktail-urile şi recepţiile se organizează în diferite împrejurări ca: ziua naţională, prezenţa în ţară a unei delegaţii străine etc. În general, cocktailurile se organizează în ocazii mai puţin oficiale şi au loc după-amiaza, la orele 17.00 sau 18.00. Recepţiile au un caracter mai oficial, în cinstea unei delegaţii de înalt nivel etc., ele având loc mai ales seara, în jurul orelor 19.00 sau 20.00. Pe invitaţii se menţionează, de obicei, ocazia cu care se oferă cocktailul sau recepţia respectivă. Oaspeţii vor fi salutaţi, la sosire şi plecare, de către gazdă şi soţia sa şi, eventual, de unul dintre colaboratori. O preocupare deosebită trebuie să se acorde atenţiei faţă de oaspeţi, urmărindu-se ca gazdele să se întreţină cu cât mai mulţi oaspeţi şi în special cu personalităţile mai marcante. Este recomandabil ca problemele pe care gazda are interesul să le abordeze în ziua respectivă să fie pregătite cu multă grijă, indicându-se care anume dintre colaboratori va ridica una sau alta dintre ele şi cui anume, astfel încât aceleiaşi persoane să nu i se ridice probleme similare de către diferiţi membri ai instituţiei. C. Ceaiuri şi întâlniri prieteneşti Ceaiurile sunt acţiuni protocolare organizate, fără o ocazie deosebită, cu scopul de a se crea o ambianţă propice unor discuţii amicale. Ceaiurile se organizează fie dimineaţa între orele 10.30-11.30 sau după-amiaza, începând cu orele 16.00 până la orele 18.00. La ceai se pot servi alune, fursecuri, bomboane de ciocolată, iar în încheiere diferite sucuri.

STRATEGIES Distributive Negotiation -      Claiming all the profit or the maximum share for oneself - winning it allIntegrative Negotiation-       Creating value (expanding the pie) and finding solutions that best meets the needs of all or most parties - especially over timeMixed-Motive Negotiation - Expanding the pie and meeting the needs of all or most parties as much as possible and then claiming an appropriate share - or while claiming an appropriate shareSTYLE TYPOLOGY Competitive Style - To try to gain all there is to gain  Accommodative Style -  To be willing to yield all there is to yieldAvoiding Style - To try to stay out of negotiationCompromising Style - To try to split the difference or find an intermediate point according to some principleCollaborative Style - To try to find the maximum possible gain for both parties - by careful exploration of the interests of all the parties - and often by enlarging the pie.

Un rol deosebit în relaţiile internaţionale între state îl ocupă corespondenţa diplomatică. La întocmirea acesteia, care rămâne ca document diplomatic, emitentul trebuie să pornească de la sarcinile concrete, obiectivele pe care le urmăreşte în transpunerea în viaţă a politicii externe a statului său. Emitentul trebuie, de asemenea, să cunoască importanţa problemei pe care vrea s-o abordeze în documentul respectiv, istoria problemei, stadiul său de soluţionare, aspectele sale juridice. În funcţie de aceste considerente, emitentul decide asupra genului de document diplomatic: scrisoare de acreditare, notă verbală, nota semnată, scrisoarea personală, aide-memoire, memorandum, mesajul de felicitare etc. Ele se deosebesc între ele prin importanţă, destinaţie, formulări protocolare. Stilul corespondenţei diplomatice este mult mai sobru şi mai reverenţios. Modul de transmitere este, în general, curieratul şi are întotdeauna forma scrisă în original şi presupune semnătura olografă. Corespondenţa diplomatică are menirea să completeze demersurile diplomatice verbale şi să fixeze, cu precizie, poziţiile exprimate de părţi, în evoluţia actuală a diplomaţiei remarcându-se, tot mai evident, tendinţa de a se înlocui activitatea orală cu demersul scris, conform dictonului latinesc „verba volant, scnpta manent”. În ceea ce priveşte caracterul convenţional al limbajului diplomatic, atunci când corespondenţa se poartă între guverne, ministere de externe, misiuni diplomatice, există coduri al căror mesaj este în general cunoscut. Astfel, într-o scrisoare la acest nivel, expresia „nu putem rămâne indiferenţi” trebuie citită „vom interveni în mod sigur”, formularea „privim cu îngrijorare” înseamnă „vom adopta o linie fermă”, cuvintele „vom reconsidera cu atenţie poziţia noastră” trebuie înţelese în sensul „suntem pe cale de a adopta o poziţie ostilă”, declaraţia „avem rezerve în ce priveşte…” semnifică „nu vom permite…”, formula „vom fi obligaţi să luăm în considerare propriile noastre interese” are sensul „examinăm posibilitatea ruperii relaţiilor” ş.a. Sus-amintitele demersuri scrise sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea generică de note diplomatice. Acestea pot fi de mai multe feluri, şi anume: - Nota verbală este cea mai utilizată formă scrisă de comunicare diplomatică, întocmită la persoana a III-a, pe o hârtie cu antet, ea poartă un număr şi data întocmirii, însă nu este semnată, ci doar parafată având sigiliul Ministerului Afacerilor Externe sau al ambasadei de la care emană. La redactare, se folosesc, atât la introducere, cât şi la încheiere, formule consacrate de curtoazie, după cum urmează: „Ministerul Afacerilor Externe / Ambasada X prezintă salutul sau complimentele sale Ambasadei X / Ministerului Y şi are onoarea de a-i comunica /transmite / solicita…” După expunerea conţinutului, nota se încheie cu formula: „Ministerul Afacerilor Externe / Ambasada X foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Ambasadei X / Ministerului Y asigurarea înaltei sale consideraţii”, în cazul anunţării decesului unei înalte personalităţi, nota va fi redactată pe o hârtie cu antetul ambasadei având un chenar negru ; - Nota semnată, scrisă pe hârtie cu antet, are un caracter mai solemn decât nota verbală. Este, în fapt, o scrisoare redactată la persoana I-a sau a III-a şi se adresează personal ministrului afacerilor externe sau unui şef de misiune diplomatică, fiind semnată de emitent, începe cu formula „Domnule Ministru” sau„Domnule Ambasador “şi se încheie cu formula de curtoazie „Vă rog sa primiţi, Domnule Ministru / Domnule Ambasador, asigurarea înaltei mele consideraţiuni”.Se foloseşte pentru comunicări cărora statul trimiţător le acordă o importanţă deosebită; - Nota personală are forma unei scrisori redactate la persoana I-a, scrisă pe o hârtie cu antet. Se foloseşte pentru anunţarea de către un şef de misiune, nou sosit la post, că şi-a prezentat scrisorile de acreditare, precum şi de către şefii de misiune care îşi încetează activitatea şi fac cunoscut numele însărcinatului cu afaceri desemnat să asigure interimatul la conducerea respectivei ambasade. Se foloseşte, ca şi nota semnată, şi pentru alte comunicări considerate a fi foarte importante; - Nota colectivă are un caracter deosebit de solemn. Se adresează Ministrului Afacerilor Externe al ţării de reşedinţă de către reprezentanţii diplomatici ai mai multor state din capitala respectivei ţări, exprimând punctul de vedere comun al acestora. Este semnată de către şefii misiunilor diplomatice de la care emană. În cazul în care Nota este din partea tuturor şefilor de misiuni diplomatice din capitala în cauză, ea poate fi semnată numai de către Decanul Corpului Diplomatic, cu precizarea că o face în numele acestuia, în acest ultim caz, Nota poate fi scrisă pe o hârtie cu antetul decanului; - Nota circularăeste o comunicare, având conţinutul identic, adresată de M.A.E. tuturor misiunilor diplomatice străine acreditate în ţara respectivă, pentru a le aduce la cunoştinţă o dispoziţie legală, o măsură protocolară sau un alt fapt ce trebuie cunoscut de către misiunile diplomatice. Această formă de comunicare se foloseşte şi între misiunile diplomatice dintr-o capitală, pentru a-şi anunţa, în mod reciproc, sosirea sau plecarea definitivă de la post a membrilor personalului lor diplomatic, schimbarea adresei sau a telefonului cancelariei ori reşedinţa ambasadorului etc. - Note simultanesau identice, scrise pe hârtie cu antet, sunt note separate, cu acelaşi conţinut, transmise unui stat sau unor state, din partea mai multor state, cu privire la o anumită problemă. Sunt folosite pentru a se sublinia identitatea de vederi a tuturor autorilor acestor note; O categorie de note care nu se scrie pe hârtie cu antet este aide-memoire-ul Acesta nu poartă semnătură sau sigiliu, nu conţine nici o formulă de curtoazie, singurele elemente de identificare fiind data şi locul remiterii. Se poate înmâna în timpul unei audienţe, a unor negocieri s au convorbiri, cu scopul de a preciza interlocutorilor unele chestiuni discutate sau pentru a confirma declaraţii făcute verbal. Odată cu dezvoltarea societăţii, practicile de ceremonial s-au extins şi la domeniul activităţilor profane, respectiv exprimarea respectului faţă de acei membri ai comunităţi care erau mai curajoşi, mai puternici, a supunerii faţă de cei care deveneau conducători ori stăpâni. Asemănător cu aide-memoire-ul, însă având un conţinut mult mai amplu, este memorandumul Redactat la persoana a III-a, pe o hârtie cu antet, nesemnat, fără număr, fără formule de curtoazie, este o notă în care sunt expuse fapte sau argumente în legătură cu una sau mai multe probleme, ori cu negocieri aflate în desfăşurare, urmărindu-se explicarea, justificarea poziţiei statului care îl trimite. Dacă nu este trimis ca un document independent, ci ca o anexă la o notă verbală sau personală, se redactează pe o hârtie simplă, fără antet. O comunicare mai rar utilizată este ultimatumul. Redactat în formă de notă sau de memorandum, acesta conţine o cerere categorică, ce nu admite discuţii şi obiecţii, pe care o formulează un stat sau un reprezentant al acestuia la adresa unui alt stat, de a îndeplini o condiţie sau a rezolva o situaţie litigioasă, sub ameninţarea unor anumite consecinţe. Ultimatumul nu este sinonim cu o declaraţie de război, însă constituie un mijloc de presiune, de intimidare. Vom reda mai jos câteva din formulele protocolare utilizate în următoarele situaţii: în momentul redactării adresei pe plic şi la începutul scrisorii (I), în formula de adresare (II), în formula finală (III): Pentru Preşedintele unei ţări I. Excelenţa Sa, Domnul (numele), Preşedinte al (numele ţării sau al republicii); Sau Domnul (numele) Preşedinte al (numele ţării sau al republicii). II. Domnule Preşedinte; III. Vă rog să agreaţi, Domnule Preşedinte, expresia înaltei mele consideraţii; Sau O rog pe Excelenţa Voastră să agreeze expresia înaltei mele consideraţii. Folosirea titlului de ,,Excelenţă” faţă de un şef de stat străin este facultativă. Acest titlu nu se foloseşte, de exemplu, pentru preşedintele Statelor Unite, nefiind utilizat în protocolul american, decât în cazul unui ambasador străin. Pentru Primul-Ministru I. Domnul (numele) Primul-Ministru al Guvernului (sau numele ţării); II. Domnule Prim-Ministru, III. Vă rog să agreaţi, Domnule Prim-Ministru, expresia înaltei mele consideraţii. Pentru un ministru I. Domnul (numele) Ministru al (numele ministerului); II. Domnule Ministru, III. Vă rog să agreaţi, Domnule Ministru, expresia înaltei mele consideraţii. Pentru un deputat I. Domnul (numele) Deputat de (numele circumscripţiei) II. Domnule Deputat, III. Vă rog să agreaţi, Domnule Deputat, expresia…………….. Pentru un primar I. Domnul (numele) Primar al (numele oraşului); II. Domnule Primar, III. Vă rog să agreaţi/primiţi, Domnule Primar,………. Pentru un ambasador I. Excelenţa Sa Domnul (numele), Ambasador al (numele ţării); II. Domnule Ambasador; III. Vă rog să agreaţi, Domnule Ambasador, expresia…………… Sau O rog pe Excelenţa Voastră să agreeze expresia înaltei mele consideraţii.

Andrei Enachi este un tânăr din R. Moldova, care de mic copil visează să devină ambasador. În acest sens, el a depus un mare efort activând în diverse structuri și organizații, în calitate de liant cu partenerii de peste hotare. A absolvit facultatea de Relații Internaționale la ULIM, iar masteratul - la USM. A absolvit școala Diplomatică din Estonia și activează în cadrul Serviciului de Relații Internaționale al Ministerului Tineretului și Sportului. Îi place joggingul și spune că „atunci când se va căsători și va pleca în misiuni diplomatice peste hotare, își va lua soția cu sine”. Politik: Pentru început să discutăm despre recenta ta experiență la Tallin și aș dori să ne spui ce ai învățat de la estonieni? Ce consideri că ar putea Moldova împrumuta de la ei? Andrei: Sunt foarte bucuros să revin acasă. Primul lucru pe care l-am învățat de la ei este managementul timpului, estonienii sunt experți în administrarea timpului, este o cunoaștere a valorii timpului. La ei nu se discută despre întârzieri la ședințe sau alte evenimente. Un alt lucru care mi-a plăcut la estonieni este că ei sunt foarte inteligenți, ei citesc mult și sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lume. Îna celași timp, estonienii sunt foarte inovativi, ei aduc plus valoare în tot ceea ce fac și încearcă să vadă ceea ce alții nu văd. Am fost mirat să văd în Estonia că toate serviciile publice de stat sunt oferite online. Ei chiar glumesc pe marginea ascestui fapt: că unul din factori este faptul că afară e frig întotdeauna și oamenii tind să stea mai mult în case și să comunice online cu autoritățile. Politik: Dar și în republica Moldova se implementează strategia de e-Guvernare, care urmează a fi finalizată către anii 2020. Andrei: Da, e adevărat. Moldovenii ar putea prelua multe de la estonieni. Chiar recent discutam cu un grup de medici, care erau entuziasmați să afle despre experiența mea în Estonia și ei spuneau că odată cu implementarea noilor sisteme chiar și atitudinea față de pacienți se schimbă. În prezent se desfășoară mai multe proiecte moldo-estoniene în diverse domenii, prin intermediul cărora R. Moldova preia de la Estonia o experiență unică și foarte binevenită. Politik: Care este imaginea R. Moldova peste hotare, inclusiv în Estonia, dar și în alte țări în care ai mai fost? Andrei: societatea estoniană cunoaște despre Moldova din trecutul comun, pe care l-am avut în perioada sovietică. Dar în același timp, faptul că avem anumite rezultate în procesul de integrare europeană, ceea ce deja spune multe despre țara noastră. Politik: Ei au careva stereotipuri față de moldoveni? Andrei: Sigur (zâmbește). Unul ar fi că la noi peste tot crește viță de vie și că avem 365 de zile însorite pe an. Un alt stereotip este că cei mai gustoși pepeni roșii sunt în Moldova. Poate o fi corect, și ei uneori spun că ne invidiază că la noi pepenii roșii sunt atât de gustoși, dar la ei nu cresc. Politik: Dar în alte țări în care ai călătorit, ce spun oamenii despre țara noastră? Andrei: Am vizitat de mai multe ori Finlanda, vecina Estoniei. Ei au alocat în ultimii ani fonduri speciale, pentru ajutorarea R. Moldova în procesul său de integrare europeană. Ei văd cu ochi buni această aspirație a noastră către familia europeană și încearcă să ne ajute. Totodată, se simte o lipsă de brandind a Moldovei, o lipsă de poziționare, deoarece puțină lume ne cunoaște. La ei încă mai domină stereotipul din Uniune Sovietică despre R.Moldova, dar în același timp ei ne văd ca oameni inteligenți, căci sunt mulți studenți ai noștri care învață acolo, și prin comunitatea moldovenilor din Diasporă ei află despre cultura noastră. Dar nu este o impresie în masă, pe cînd la nivel național este absentă o imagine bine cunoscută a R. Moldova. Politik: Este oare o cauză faptul că R. Moldova e o țară micuță? Andrei: Nu desigur. Estonia este mai mică, dar ei știu să se implice în orice problemă globală, și să implice prin acțiune și proactivitate. Un exemplu ar fi atragerea turiștilor printr-o serie întreagă de campanii sociale. În acest sens ei au și un proiect „Prietenii Estoniei”, care în sărbătorile de iarnă au atras circa 1 mln de turiști. R. Moldova e o țară foarte frumoasă și deosebită. Respectiv noi ar trebui să apreciem ceea ce avem. Sunt sigur că nu fiecare dintre noi știe ce bogății și locuri frumoase sunt în Moldova. Și dacă cineva pleacă peste hotare, ei nu-și promovează la nivelul cuvenit țara. Noi am putea avea proiecte sociale în acest sens, să valorificăm potențialul turistic al țării noastre, dar atât timp cât nu știm să le apreciem, păstrăm și chiar să cunoaștem, aceste locații deosebite din Moldova vor fi uitate și neînsemnate pentru turiști. Dar noi putem face acest lucru prin cultura noastră. Chiar pot spune că în acest an, fiind student la Școala Diplomatică din Estonia, am participat la cel mai frumos „Mărțișor” din viața mea. Chiar dacă afară era cel mai mare ger estonian și zăpadă multă, am simțit căldură în suflet, un fior de primăvară și am invitat unii colegi internaționali de-ai mei să participe la această sărbătoare. A fost foarte frumos și unii participanți au plecat acasă cu impresii frumoase despre Moldova și cu o dorință de a o descoperi. Politik: Ai absolvit facultatea de relații internaționale, activezi în cadrul Departamentului de Relații Internaționale al Ministerului Tineretului și Sportului și ai declarat într-un interviu că-ți dorești să devii ambasador. De ce consideri tu că ai fi un ambasador bun, de ce ambasador și nu altceva? Andrei: Ideea cu ambasadorul a fost una încă din copilărie și am făcut facultatea respectivă, am fost membru activ în organizația internațională AIESEC și am condus un Centru de Cooperare Internațională din ULIM. Pe parcursul anilor de studii am cunoscut foarte mulți ambasadori, printre care și foarte mulți mi-au devenit prieteni. Atunci când particip în cadrul evenimentelor organizate de Corpul Diplomatic, mă simt ca printre ai mei. Vorbind despre această profesie, pot să spun că Ambasadorii sunt cei care își iubesc țara, sunt oameni selecți, onești și cu o cultură înaltă, sunt dintre cei cu care te poți mândri, care aduc un plus valoare țării lor peste hotarele ei. Politik: Dar în care țară ai dori să fii ambasador? Andrei: Cred că în țările mai aproape de istoria și cultura noastră, țările latine sau Grecia, pentru că-mi este aproape această cultură, istorie și limbă. Dar în același timp mi-ar plăcea și alte țări, cred că nu țara, cât pregătirea este importantă. Într-o discuție cu Victor Guzun, ambasadorul R. Moldova în Estonia, am fost întrebat când voi deveni ambasador. Eu am răspuns că „la timpul potrivit”, pentru că e nevoie de un vast bagaj de cunoștințe, de o anumită experiență în acest domeniu. Politik: Totuși îți dai seama că ambasadorii sunt numiți pe criterii politice. Pe cât de mult ești gata să te implici în activitatea vreunui partid? Andrei: Pentru a deveni ambasador, eu în fiecare zi încerc să-mi dezvolt anumite calități. Cred că opțiunea de a te implica politic și de a susține o formațiune politică e o decizie matură, care va urma și în cazul meu în viitorul apropiat. În același timp, cred că primordial va fi reprezentarea țării, iar cei care vor vedea o valoare și ca fiind un profesionist în domeniu, voi găsi puncte comune și cu elita politică, mă voi regăsi în această postură importantă pentru țara mea. Politik: Ce lucruri pozitive sau care negative le-ai observat la diplomații noștri? Andrei: În primul rând salut inițiativele pozitive ale autorităților și anume în ultimul timp se pune un accent tot mai mare pe diplomații de carieră. Un ambasador trebuie să fie profesionist în ceea ce face și în ultimul timp am observat că, calitatea lucrului și rezultatele obținute în cadrul misiunilor diplomatice au crescut considerabil, precum și procedura de selecție a fost îmbunătățită. Se observă și deficiențe, privind finanțarea acestora, dar carența este una dificil de rezolvat, deoarece criza financiară nu permit R. Moldova să aloce resurse financiare mai mari în acest sens. Politik: Tu personal ai fost implicat în activități diplomatice? Ce impresii ai avut? Andrei: Odată cu începutul studiilor mele în Estonia, m-am implicat în diverse evenimente culturale și sociale. Am încercat să fiu pro-activ și sociabil, ceea ce mi-a permis să devin un bun prieten cu diplomații de rang înalt, ambasadorii acreditați în Estonia. Într-o vizită a ministrului de Externe al Greciei în Estonia, am adresat întrebări în limba greacă și în engleză, ceea ce l-a bucurat și mai târziu m-a implicat în diverse evenimente ale ambasadei. O istorioară asemănătoare mi s-a întâmplat și cu ambasadorul Letoniei, care este și Decanul corpului diplomatic din Estonia, care l-a fel m-a implicat în diverse activități, unde am cunoscut și mai mulți diplomați. Astfel, pot să menționez că mă simt în largul meu atunci, când sunt printre ambasadori și diplomați. Politik: Andrei, îți mulțumim pentru interviu și îți dorim multe succese în continuare! Andrei: Și eu vă Mulțumesc  Autor: Cristina Vlah                                                                                                    Sursa: Politik.md 

Este părerea lui Andrei Enachi, absolvent al Şcolii Diplomatice din Estonia, cu activitate anterioară în diverse domenii. Revenit în Moldova după un an de studii, comentează situaţia din ţara noastră rin prisma experienţei acumulată în ţări europene.

 În perioada de instabilitate politica din tara noastră erai student la Tallinn. Cum comentau situația de la Chisinau colegii tai, profesorii, reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe al Estoniei cu care discutati?

E o întrebare foarte bună și voi răspunde detaliat, deoarece este un subiect politic ce mă frământă mult. Cînd am început studiile la Școala Diplomatică din Estonia, în toamna anului trecut, imaginea Republicii Moldova era una foarte bună, de lider al Parteneriatului Estic. Profesorii internaționali de la renumite universități europene și americane, printre care și Columbia University, au fost foarte direcți cu noi în ceea ce privește statutul și rezultatelor țărilor din Parteneriatul Estic în contextul apropierii de Uniunea Europeană. În clasamentul stabilit Georgia și Republica Moldova erau cela mai avantajoase. În Georgia au avut loc alegeri, în rezultatul cărora s-a schimbat puterea printr-un proces democratic și matur din punct de vedere al evoluției statului. Din păcate, procesele din aceeași perioadă care s-au derulat în Republica Moldova nu au transmis Europei un mesaj de maturitate politică și statală, iar conflictele din cadrul Alianței pentru Integrare Europeană au dus la instabilitatea din sistemul de guvernare a țării. Personal am fost întrebat de multe ori despre situația din țara noastră, unii studenți au făcut și o cercetare la acest subiect, eu fiind intervievat de ei pentru a prezenta o informație cît mai veridică. A fost dificil să comentez procesele care au început atunci la noi, dar am încercat să-i conving că situația creată va duce la întărirea democrației, astfel încât instituțiile de bază ale statului vor funcționa și în final totul se va clarifica, urmînd principiile democratice și ale supremației legii în stat.

Dincolo de situația creată, cum era perceputa la modul general Republica Moldova de către estonieni?

Republica Moldova are imaginea unei țări însorite, cu o bogată producție agrară, cu mult vin și fete frumoase. Desigur, este imaginea rămasă din perioada cînd eram împreună în URSS. Or, cei din Ministerul Afacerilor Externe al Estoniei cunosc mult mai bine situația actuală din Moldova, din cadrul proiectelor de asistență externă, unde Republica Moldova deține locul de lider la nivel de aplicări și proiecte realizate.Într-o discuție cu tinerii diplomați estonieni am aflat că ei sunt foarte bine informați în privința realizărilor noastre de ultimă oră în procesul de asociere la Uniunea Europeană. M-a surprins plăcut faptul că ei apreciază și admiră perseverența, profesionalismul și activitatea prodigioasă a Ambasadorului Republicii Moldova în Estonia, domnul Victor Guzun, care a reușit deja să creeze o imagine favorabilă țării noastre în rîndul cetățenilor și oficialilor estonieni.

Ce produse moldovenesti ai intâlnit în Estonia. Sunt competitive pe piata europeană, au calitatea corespunzatoare, design atractiv?

Din start vreau să menționez că cererea pe piața estoniană a produselor moldovenești este mult mai mare în raport cu oferta actuală. Aș menționa în primul rînd vinurile moldovenești, dar, din păcate, nu brandurile noastre renumite și de cea mai înaltă calitate. În Estonia se caută mult produse agricole ecologic pure din Moldova, chiar am fost întrebat de colegi de ce nu le exportăm pe piața lor, ei avînd impresii despre aceste produse ale noastre. Concurența este mare, dar cu o strategie bună și o campanie inteligentă de promovare, noi am putea să cucerim piața estoniană cu produse agricole, fructe și legume de sezon, din considerentul că Estonia nu se bucură de mult soare, iar cel mai scurt anotimp este vara. În această ordine de idei, noi suntem foarte bineveniți pe piața de desfacere din Estonia, iar produsele noastre ne vor apropia mut mai mult de acest popor harnic și inteligent.

Ai locuit un an în Estonia, dar ai calatorit în mai multe tări europene.Ce-i lipseste tării noastre din decorul european, ce trebuie să de facă pentru a deveni o tara europeana?

Studiile mele în Estonia au durat un an academic, timp în care n-am închis un ochi, cum spuneau colegii mei internaționali. Am fost activ implicat în proiecte internaționale, seminare, conferințe, stagii în instituțiile estoniene, întruniri universitare și multe alte activități care mi-au permis să călătoresc, să vizitez mai multe țări europene, să cunosc oameni deosebiți, profesioniști din domeniul diplomației și al relațiilor internaționale. În această perioadă am reușit să vizitez Franța, Germania, Letonia, Finlanda, Suedia, în același timp reușind să fac cunoștință îndeaproape cu Estonia, cu principalele ei orașe și regiuni. Am învățat din experiența estonienilor în diverse domenii cu care mențin legătura și am multe idei de proiecte, sperînd să le realizez în viitorul apropiat.

Ce ne lipsește ? Cred că cel mai mult ne lipsește dragostea de țară și ceea ce am moștenit de la părinți, patrimoniul cultural, istoric și religios, dar în special unitatea interumană. În toate țările vizitate am observat că se pune un mare accent pe cetățenilor lor. Se simte foarte mult grija statului față de cetățenii. Sunt create serviciile necesare pentru un trai decent. În Estonia, toate serviciile statului pot fi accesate prin internet, astfel oferind o comoditate și accesibilitate. Toți beneficiază de asistența necesară și servicii de calitate, în orice situație și din orice colț al lumii.

În Finlanda am observat atenția deosebită acordată inițiativelor de tineret, statul fiind un promotor activ al dezvoltării și abilitării socio-economice a tinerilor. Am vizitat mai multe centre sociale și de tineret care primesc un suport considerabil din partea statului, ceea ce le permite să acorde servicii sociale de calitate pentru tineri.

Sunt multe lucruri frumoase în țările vizitate și care ar fi oportun de realizat și la noi, dar nouă ne lipsește cel mai mult capacitatea de a aprecia și a implementa aceste bune practici și experiențe. Totuși, sper că vom avea dorința de schimbare și vom obține rezultate în diverse domenii. Astfel, ne rămîne să avem puțină răbdare, să muncim mult și sunt sigur că vom reuși.

De cit timp ar avea nevoie tara noastra ca să efectueze reformele propuse de Uniunea Europeană în contextul negocierilor ?

Mi-aș dori să spun exact de cît timp avem nevoie, dar totul e relativ, foarte mult depinde de echipa de guvernare, de funcționari, experți și cei care sunt implicați nemijlocit în viața publică. Cred că doar o echipă profesionistă și cu o bună experiență ar aduce o schimbare. Sigur, sunt și alți factori precum voința politică și situația regională și cea internațională.

Pentru a aduce un exemplu mai specific, pot să iau ca reper Finlanda, o țară pe care am reușit să o cunosc foarte bine. Am avut ocazia să vizitez Parlamentul finlandez, să discut cu politicieni, cu liderii Alianței de guvernare care mi-au spus că acum 20 de ani ei au ieșit din pădurile nordice, fiind încă barbari, acum sunt foarte dezvoltați și țara lor e una dintre cele mai prospere țări europene, cu o creștere economică pe timp de criză în zona europeană. Totul a fost posibil prin voință, efort, profesionalism și unitate națională.

Acestea fiind spuse, pot doar să adaug, că ,,se poate fraților”, dacă ne dorim foarte mult și depunem efort, vom ajunge să trăim bine, mult mai bine decît acum.

Care sunt cele mai mari obstacole, in viziunea ta, în calea integrării europene a Republicii Moldova?

Sunt mai multe, dar vreau să menționez unul, cu care mă confrunt și eu la moment. Am revenit recent cu experiență bogată, dar și cu o dorință de a aduce o valoare adăugată societății și guvernării actuale. Scopul principal cînd am decis să merg la aceste studii, a fost cel de a crește profesional, de a crea o imagine bună Republicii Moldova, ca revenind acasă să am o contribuție activă și eficientă la prosperarea țării. Să fiu sincer, întîmpin multe bariere în materializarea acestui scop și cred că mulți tineri se regăsesc în situația mea. Pe cînd colegii mei internaționali nu au căutat mult timp un loc de muncă, dar au fost căutați pentru experiența obținută. Mi-aș dori să ajungem și noi la acest nivel, cînd tinerii cu studii serioase în străinătate să se poata afirma acasă și să realizeze lucruri frumoase pentru patria lor. De aceea cred că tinerii trebuie să fie apreciați, îndeosebi cei care vor să contribuie eficient la acest proces de integrare europeană, în caz contrar ei vor pleca peste hotare. Deci, iată care ar fi un obstacol – încadrarea tinerilor în acest proces important.

Care au fost reperele studiilor la scoala diplomatica și de ce ai ales acest domeniu?

Din primii ani de facultate am fost interesat de ceea ce reprezintă diplomaţia, istoria ei, aspectele practice, importanța ei pentru omenire și perspectivele la nivel internaţional. Dorinţa de a avea o carieră orientată către sfera diplomatică a fost argumentul determinant în alegerea făcută, fiind conştient de la bun început de paşii ce trebuie urmaţi şi de activităţile ce necesită a fi întreprinse.

Școala Diplomatică din Estonia are un renume internațional, fiind apreciată înalt de profesioniștii din domeniu, pentru curricula bogată şi complexă, corpul academic experimentat şi plin de entuziasm, dar şi peentru oportunităţile pe care le oferă. Toate acestea mi-au menţinut și mie interesul sporit pentru a studia în Estonia.

Studiile au fost combinate cu evenimente internaționale din domeniu la care participam activ.Vizita ambasadelor, interacțiunea cu corpul diplomatic mi-au oferit o viziune practică a activității zilnice a unei misiuni diplomatice. Mărturisesc cu plăcere că pe parcursul acestui an am cunoscut mulți diplomați acreditați în Estonia, inclusiv ambasadori, cu unii din ei am devenit buni prieteni. Astfel, ambasadorii SUA, al Greciei și Letoniei în Estonia m-au ajutat să cunosc unele aspecte importante ale diplomației practice.

Revin acasă, pe plaiurile mioritice, cu experiență necesară mie dar și țării, cu bune practici și cunoștințe în domeniul diplomației actualte. Am dorința de a-mi continua ascensiunea profesională și de a aduce o plus valoare în domeniul diplomației și al științelor politice. Cu adevărat doresc să am posibilitatea de a aplica cunoștințele obținute în practică în țara mea.

Interviu realizat de Anatol Caciuc

Interviu cu Andrei Enachi, proaspăt absolvent al Şcolii Diplomatice din Estonia - Andrei, pentru început te rugăm să ne spui cum a început aventura ta în capitala Estoniei. Ce impresii ţi-a lăsat Tallinnul? - Am ajuns în capitala Estoniei în luna septembrie, anul trecut. Oraşul vechi, situat în centrul istoric al Tallinnului şi inclus în patrimoniul UNESCO, m-a impresionat foarte mult. În general, capitala este recunoscută pentru combinaţia de arhitectură veche şi modernă, pentru serviciile de calitate care fac din această parte a oraşului cea mai solicitată destinaţie turistică a Estoniei. - Cum ai aflat de această oportunitate de a-ţi face studiile în Tallinn, la Şcoala Diplomatică? - Am aflat că va începe o nouă perioadă de înscriere la studii de la o colegă din Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene din Republica Moldova. De existenţa acestei şcoli ştiam de la unii absolvenţi, majoritatea fiind persoane influente deja. Un exemplu elocvent este domnul ambasador Victor Guzun, care este unul dintre cei mai activi ambasadori în Estonia. - Care au fost criteriile de eligibilitate pentru admiterea la studii? - De obicei, Ministerul Afacerilor Externe al Estoniei, împreună cu coordonatorii Şcolii Diplomatice, anunţă care este perioada de aplicare pentru un nou an de studii. Programul este orientat către statele din cadrul Parteneriatului Estic, iar studenţii trebuie să fie cetăţeni ai unui stat membru. Aplicanţii trebuie să deţină o diplomă de licenţă sau de master în domeniul relaţiilor internaţionale sau al studiilor europene. Studiile se fac în engleză, aşa că aplicanţii trebuie să vorbească fluent această limbă. Mai multe detalii, precum şi formularul de aplicare, pot fi găsite pe site-ul: http://www.edk.edu.ee/. Anul acesta, termenul limită pentru înscrieri este 31 mai. Eu zic că e o experienţă unică pentru cei interesaţi de arta diplomatică. Eu, la rândul meu, voi fi bucuros să ofer informaţii suplimentare celor interesaţi să aplice în acest an. - Care sunt impresiile tale legate de Estonia, de calitatea studiilor, de oamenii de acolo? Spune-ne ceva interesant despre această ţară. - Estonia este ţara cu cea mai mare acoperire Wi-Fi din lume. Accesul gratuit la internet prin reţelele Wireless este considerat unul din drepturile omului. Chiar şi în unele păduri e posibil să găseşti acoperire Wi-Fi. Aici toate serviciile autorităţilor publice centrale şi locale sunt oferite prin intermediul internetului. Chiar dacă a fost păstrată şi metoda tradiţională, estonienii folosesc în proporţie de 90% serviciile electronice. Este vorba de semnătura digitală, votul online, achitarea impozitelor, a facturilor şi a altor servicii publice. În ceea ce priveşte studiile, anual, circa 70.000 de studenţi învaţă în universităţile din Estonia. Mă bucur mult că în acest an am avut ocazia să fiu şi eu unul dintre ei. Şcoala Diplomatică are un renume internaţional, fiind apreciată la nivel înalt de către profesioniştii în domeniu pentru curriculumul bogat şi complex, pentru cadrele academice experimentate. Studiile au fost combinate cu evenimente internaţionale din domeniul diplomaţiei la care am participat activ. Vizitarea ambasadelor şi interacţiunea cu corpul diplomatic mi-a oferit o perspectivă practică a activităţii zilnice a unei misiuni diplomatice. Estonienii pe care i-am cunoscut aici se arătau interesaţi de Republica Moldova, de bucătăria, de cultura, dar şi de situaţia politică actuală. Trebuie să recunosc că pe parcursul acestui an am cunoscut mulţi diplomaţi acreditaţi în Estonia, ambasadori, cu unii dintre ei am devenit buni prieteni. Astfel, ambasadorul SUA, al Greciei şi al Latviei în Estonia sunt persoanele care m-au ajutat să cunosc unele aspecte importante din diplomaţia practică. Cea mai mare provocare pentru mine a fost să stau departe de familie, de prieteni şi de oamenii dragi un timp îndelungat. Însă revin foarte curând. - Ce ai reuşit să înveţi de la estonieni? - Estonienii sunt punctuali şi o cer şi de la alţii. A întârzia chiar şi cu cinci minute înseamnă a ofensa gazda. Administrarea timpului este o cultură aparte pentru ei. Au un simţ bine dezvoltat al patriotismului, îşi respectă foarte mult ţara şi o manifestă cu orice ocazie. Zilele naţionale sunt organizate frumos, căci ei ştiu să se bucure de independenţa şi de libertatea ţării lor. Apreciază foarte mult inovaţiile din orice sferă şi le aplică cu îndrăzneală zi de zi. Guvernarea electronică, securitatea cibernetică, votul pe internet şi multe alte inovaţii din sfera tehnologiilor informaţionale sunt practicile pe care estonienii le cunosc din ce în ce mai bine. Să-ţi faci un prieten estonian nu este atât de simplu. Ei sunt cam rezervaţi la început, însă dacă pe parcurs ai reuşit să-ţi faci o imagine bună, estonienii îţi devin prieteni devotaţi. - Cum e să înveţi într-un mediu multicultural? Ai avut colegi şi din alte ţări, nu? - Da, am avut colegi din opt ţări, şase sunt ţări membre ale Parteneriatului Estic: Georgia, Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Tadjikistan, Armenia, Estonia şi Moldova. Cel mai interesant a fost să depăşim unele stereotipuri, prejudecăţi culturale pe care le aveam unii despre alţii. Mi-a fost interesant să aflu cât mai mult despre cultura, istoria şi politica acestor ţări. - Ce studii ai făcut în Republica Moldova? - În ţară am studiat la Universitatea de Stat din Moldova, mai exact la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. Am ales drept specializare pentru masterat domeniul studiilor diplomatice. Studiile de licenţă le-am făcut la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Facultatea de Istorie şi de Relaţii Internaţionale. - Ştiu că ai lucrat la Ministerul Tineretului şi Sportului. Te întorci în Moldova în câteva zile. Unde vei aplica cunoştinţele acumulate la Şcoala Diplomatică? Cu ce revii acasă? - În perioada anilor 2011-2012 am lucrat la Ministerul Tineretului şi Sportului în calitate de consultant principal la Serviciul Relaţii Internaţionale. Revin la minister, deoarece aici am început unele proiecte şi acorduri internaţionale pe care trebuie să le duc la bun sfârşit. - „Voi fi ambasador!” – e fraza ce te caracterizează şi te motivează să depui eforturi pentru a deveni un profesionist în domeniul diplomaţiei. De unde ai această dorinţă şi predilecţie pentru arta diplomatică? E visul tău cel mare, nu? - Din primii ani de facultate am fost interesat de ceea ce reprezintă diplomaţia, istoria ei, aspectele practice şi importanţa ei pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre ţări. Odată cu absolvirea Şcolii Diplomatice simt că sunt tot mai aproape de acest vis. Revin acasă cu experienţa necesară, cu bune practici şi cunoştinţe în domeniul diplomaţiei. Am dorinţa de a-mi continua dezvoltarea profesională şi de a aduce o schimbare în domeniul diplomaţiei şi a ştiinţelor politice. Îmi doresc cu adevărat să am această posibilitate de a aplica în ţara mea cunoştinţele obţinute la Şcoala Diplomatică. - Mulţumim, Andrei. Mult succes şi perseverenţă. - Şi eu vă mulţumesc. Le urez succes viitorilor studenţi ai Şcolii Diplomatice din Estonia. Tallinn, Estonia Lucia CUJBĂ, FLUX http://www.flux.md/articole/14782/

Interviu cu Andrei Enachi, proaspăt absolvent al Şcolii Diplomatice din Estonia - Andrei, pentru început te rugăm să ne spui cum a început aventura ta în capitala Estoniei. Ce impresii ţi-a lăsat Tallinnul? - Am ajuns în capitala Estoniei în luna septembrie, anul trecut. Oraşul vechi, situat în centrul istoric al Tallinnului şi inclus în patrimoniul UNESCO, m-a impresionat foarte mult. În general, capitala este recunoscută pentru combinaţia de arhitectură veche şi modernă, pentru serviciile de calitate care fac din această parte a oraşului cea mai solicitată destinaţie turistică a Estoniei. - Cum ai aflat de această oportunitate de a-ţi face studiile în Tallinn, la Şcoala Diplomatică? - Am aflat că va începe o nouă perioadă de înscriere la studii de la o colegă din Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene din Republica Moldova. De existenţa acestei şcoli ştiam de la unii absolvenţi, majoritatea fiind persoane influente deja. Un exemplu elocvent este domnul ambasador Victor Guzun, care este unul dintre cei mai activi ambasadori în Estonia. - Care au fost criteriile de eligibilitate pentru admiterea la studii? - De obicei, Ministerul Afacerilor Externe al Estoniei, împreună cu coordonatorii Şcolii Diplomatice, anunţă care este perioada de aplicare pentru un nou an de studii. Programul este orientat către statele din cadrul Parteneriatului Estic, iar studenţii trebuie să fie cetăţeni ai unui stat membru. Aplicanţii trebuie să deţină o diplomă de licenţă sau de master în domeniul relaţiilor internaţionale sau al studiilor europene. Studiile se fac în engleză, aşa că aplicanţii trebuie să vorbească fluent această limbă. Mai multe detalii, precum şi formularul de aplicare, pot fi găsite pe site-ul: http://www.edk.edu.ee/. Anul acesta, termenul limită pentru înscrieri este 31 mai. Eu zic că e o experienţă unică pentru cei interesaţi de arta diplomatică. Eu, la rândul meu, voi fi bucuros să ofer informaţii suplimentare celor interesaţi să aplice în acest an. - Care sunt impresiile tale legate de Estonia, de calitatea studiilor, de oamenii de acolo? Spune-ne ceva interesant despre această ţară. - Estonia este ţara cu cea mai mare acoperire Wi-Fi din lume. Accesul gratuit la internet prin reţelele Wireless este considerat unul din drepturile omului. Chiar şi în unele păduri e posibil să găseşti acoperire Wi-Fi. Aici toate serviciile autorităţilor publice centrale şi locale sunt oferite prin intermediul internetului. Chiar dacă a fost păstrată şi metoda tradiţională, estonienii folosesc în proporţie de 90% serviciile electronice. Este vorba de semnătura digitală, votul online, achitarea impozitelor, a facturilor şi a altor servicii publice. În ceea ce priveşte studiile, anual, circa 70.000 de studenţi învaţă în universităţile din Estonia. Mă bucur mult că în acest an am avut ocazia să fiu şi eu unul dintre ei. Şcoala Diplomatică are un renume internaţional, fiind apreciată la nivel înalt de către profesioniştii în domeniu pentru curriculumul bogat şi complex, pentru cadrele academice experimentate. Studiile au fost combinate cu evenimente internaţionale din domeniul diplomaţiei la care am participat activ. Vizitarea ambasadelor şi interacţiunea cu corpul diplomatic mi-a oferit o perspectivă practică a activităţii zilnice a unei misiuni diplomatice. Estonienii pe care i-am cunoscut aici se arătau interesaţi de Republica Moldova, de bucătăria, de cultura, dar şi de situaţia politică actuală. Trebuie să recunosc că pe parcursul acestui an am cunoscut mulţi diplomaţi acreditaţi în Estonia, ambasadori, cu unii dintre ei am devenit buni prieteni. Astfel, ambasadorul SUA, al Greciei şi al Latviei în Estonia sunt persoanele care m-au ajutat să cunosc unele aspecte importante din diplomaţia practică. Cea mai mare provocare pentru mine a fost să stau departe de familie, de prieteni şi de oamenii dragi un timp îndelungat. Însă revin foarte curând. - Ce ai reuşit să înveţi de la estonieni? - Estonienii sunt punctuali şi o cer şi de la alţii. A întârzia chiar şi cu cinci minute înseamnă a ofensa gazda. Administrarea timpului este o cultură aparte pentru ei. Au un simţ bine dezvoltat al patriotismului, îşi respectă foarte mult ţara şi o manifestă cu orice ocazie. Zilele naţionale sunt organizate frumos, căci ei ştiu să se bucure de independenţa şi de libertatea ţării lor. Apreciază foarte mult inovaţiile din orice sferă şi le aplică cu îndrăzneală zi de zi. Guvernarea electronică, securitatea cibernetică, votul pe internet şi multe alte inovaţii din sfera tehnologiilor informaţionale sunt practicile pe care estonienii le cunosc din ce în ce mai bine. Să-ţi faci un prieten estonian nu este atât de simplu. Ei sunt cam rezervaţi la început, însă dacă pe parcurs ai reuşit să-ţi faci o imagine bună, estonienii îţi devin prieteni devotaţi. - Cum e să înveţi într-un mediu multicultural? Ai avut colegi şi din alte ţări, nu? - Da, am avut colegi din opt ţări, şase sunt ţări membre ale Parteneriatului Estic: Georgia, Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Tadjikistan, Armenia, Estonia şi Moldova. Cel mai interesant a fost să depăşim unele stereotipuri, prejudecăţi culturale pe care le aveam unii despre alţii. Mi-a fost interesant să aflu cât mai mult despre cultura, istoria şi politica acestor ţări. - Ce studii ai făcut în Republica Moldova? - În ţară am studiat la Universitatea de Stat din Moldova, mai exact la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. Am ales drept specializare pentru masterat domeniul studiilor diplomatice. Studiile de licenţă le-am făcut la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Facultatea de Istorie şi de Relaţii Internaţionale. - Ştiu că ai lucrat la Ministerul Tineretului şi Sportului. Te întorci în Moldova în câteva zile. Unde vei aplica cunoştinţele acumulate la Şcoala Diplomatică? Cu ce revii acasă? - În perioada anilor 2011-2012 am lucrat la Ministerul Tineretului şi Sportului în calitate de consultant principal la Serviciul Relaţii Internaţionale. Revin la minister, deoarece aici am început unele proiecte şi acorduri internaţionale pe care trebuie să le duc la bun sfârşit. - „Voi fi ambasador!” – e fraza ce te caracterizează şi te motivează să depui eforturi pentru a deveni un profesionist în domeniul diplomaţiei. De unde ai această dorinţă şi predilecţie pentru arta diplomatică? E visul tău cel mare, nu? - Din primii ani de facultate am fost interesat de ceea ce reprezintă diplomaţia, istoria ei, aspectele practice şi importanţa ei pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre ţări. Odată cu absolvirea Şcolii Diplomatice simt că sunt tot mai aproape de acest vis. Revin acasă cu experienţa necesară, cu bune practici şi cunoştinţe în domeniul diplomaţiei. Am dorinţa de a-mi continua dezvoltarea profesională şi de a aduce o schimbare în domeniul diplomaţiei şi a ştiinţelor politice. Îmi doresc cu adevărat să am această posibilitate de a aplica în ţara mea cunoştinţele obţinute la Şcoala Diplomatică. - Mulţumim, Andrei. Mult succes şi perseverenţă. - Şi eu vă mulţumesc. Le urez succes viitorilor studenţi ai Şcolii Diplomatice din Estonia. Tallinn, EstoniaLucia CUJBĂ, FLUX http://www.flux.md/articole/14782/

Happiness is hidden

 in simple things.  Together with a group of amazing people from the diplomatic missions of Latvia, France, Moldova to Estonia and other participants, we had the opportunity to visit two social centers, one for people with Dawn-Syndrome and a daily social center  for children from difficult families. Both social centers are located in two small towns of Estonia, located in 50 km distance from Tallinn. 

Our first visit was in Social Center from the village Pahkla, called ,,Kula Camphili", which is an organized according to the international social movement of care for people with Syndrome - Down . From the beginning we were impressed by the how the daily life is organized there, that everybody has its own duty and work inside the house and outside in the garden, based on the model normal families. All this houses are kept and runned by the people employed there in the role of parents, who take care of all people with special needs and give them the opportunity to feel important there. 

      A daily work occurs also in their small animal farm, where they care for 15 cows and other animals. Most impressive is that this is almost autonomous social center, they can cover their needs by doing their work in the farm, garden and workshop. At the same time, they run a workshop for candles and a sewing workshop where they do beautiful small carpets. They usually organize their duties normally just like a big family. Each person is fulfilling its tasks according to their schedules, this helps them a lot and they learn to be responsible, to feel important to their community and family life. Work has a special appearance, they are not forced to do anything, but they are told that they can get through their activity or work. All their work is organized by the principle ,,learn by doing”, this gives them the incentive to work hard and to learn in the process they fulfil their job.

     The surprise for all of us was their interest and love for the music. We have been told that they visited an instrumental concert, and after that they were so impressed that they asked to be learned how to interpret that songs. And we truly had the opportunity to be welcomed by their small concert. Frankly speaking, I was impressed, because even for an ordinary person it would be hard to interpret classic songs of famous composers, ones that have been chosen by them, but they did it almost perfectly and with great dedication.

Our second destination was the Rapla city where we visited a Daily Social Center for small children from families with social problems, some children are from families where parents are unable to provide the necessary care for them. Here we met the leader of this social center, Ms.Siri, which is one of the famous Estonian singers, who decided at some point of her life that she has to help these children in need, and devoted herself to this social cause. Here we met some young girls who were doing some daily activities in the center. They were surprised to see us and some were shy, but later on they were very friendly and joined our company. We got to know one of them which was nearby Ms.Siri during all this time, as she loves her very much, this is due to her own family problems and lack of peace and love there.

     This social center does not receive any help from the state budget, but it managed to be running on the principle of self-supporting. It’s amazing how they done it, by mobilizing their efforts and with all the goods from donations of used items (clothes, toys, books, household items) they collected them and put them to the auction off in their own shop. Money collected from this activity are only enough to pay rent, salaries of teachers dealing with these children, and utilities. This is truly not enough to run this social center, but Ms.Siri is happy that she can give a little help to these children who have the opportunity to feel protected from everyday problems experienced by their families.

These social centers are trying to give these people a chance to fit in society, to feel important to their own community. Through education and daily activities there is a chance to give them confidence in their future. All these efforts are made ​​through those special people who take care of them, we can say that they are the people with big hearts and a treasure for this society.

   Today was a lesson for me personally, that sometimes we have everything but appreciate nothing and happiness hidden in simple things.

Flag Day of Moldova is celebrated on 27 April each year.  The state flag of Moldova is a vertical tricolor of blue, yellow, and red, charged with the coat of arms of Moldova (an eagle holding a shield charged with an aurochs) on the center bar. The obverse is mirrored.  The flag ratio is 1:2. Until further provisions, the State Flag of Moldova is used as the national flag and ensign as well, that is, civil, state and war flag and ensign. The blue, red, and yellow tricolor of Moldova is almost identical to the flag of Romania, reflecting the two countries' national and cultural affinity. On Moldova's flag the yellow stripe is charged with the national arms. Like the Romanian coat of arms, the Moldovan arms, adopted in 1990, features a dark golden eagle holding an Orthodox Christian cross in its beak. Instead of a sword, the eagle is holding an olive branch, symbolizing peace. The blue and red shield on the eagle's chest is charged with the traditional symbols of Moldova: anaurochs' head, flanked by a rose at dexter and a crescent at senester, and having a star between its horns, all of gold.      These two national flags are also very similar to the flags of Chad and Andorra, which are all based on vertical stripes of blue, yellow, and red.I Love My Country, the Republic of Moldova !!!

Astăzi, am avut ocazia să vizitez două centre sociale pentru maturi și copii cu nevoi speciale. Centrele sunt amplasate în două orășele mici din Estonia, la o distanță de circa 50 km de Tallinn.  Prima vizită a fost în comuna Pahkla la Centrul Social ,,Camphili Kula”, care reprezintă o mișcare socială internațională de îngrijire a persoanelor cu sindromul - Down. Aici viața persoanelor e organizată după modelul unei familii, în care sunt persoane speciale angajate în rolul de părinți, care au grijă de aceste persoane cu nevoi speciale și le oferă oportunitatea de a se simți importanți prin contribuția lor zilnică la lucrurile casnice și în grădină. O muncă zilnică are loc la mic-ul lor fermă pentru animale, unde au grijă de 15 vaci și alte animale. Cel mai impresionant este faptul că acest centru social este aproape autonom, ei își asigură singuri alimentele prin munca lor zilnică. De obicei ei își organizează treburile casnice exact în mod obișnuit, ca într-o familie numeroasă. Fiecare pesroană are atribuțiile sale și graficul îndeplinirii lor, astfel învață să fie responsabili și să se simtă importanți pentru comunitatea în care trăiesc. Munca are și un aspect aparte, ei nu sunt impuși să o realizeze, dar li se spune ce pot obține prin munca lor, acest fapt devine o motivație de a munci din plăcere și a învăța din acest proces.      Punctul culminant al vizitei a constat într-un mic concerc instrumental pe care l-au organizat aceste persoane deosebite. Am rămas plăcut impresionat, deoarece chiar și pentru o persoană obișnuită ar fi greu să interpreteze piesele clasice al compozitorilor de renume, care au fost alese de ei, dar ei s-au isprăvit de minune și au făcut-o cu mare drag. În orășelul Rapla, am vizitat un Centru Social de zi, pentru copii ce provin din familii cu situația materială grea, s-au cu probleme sociale, unde părinții nu au posibilitatea să acorde atenția și grija necesară copiilor minori. Aici am cunoscut-o pe conducătoarea centrului, care este una din cele renumitele cîntărețe estoniene, care a decis la un moment dat că trebuie să ajute acești copii, dedicîndu-se acestei cauze sociale. Acest centru nu primește ajutor de la stat, dar se autoîntreține din donațiile de obiecte folosite (haine, jucării, cărți, obiecte casnice) pe care le colectează apoi le scoate la vînzare în magazinul propriu. Banii acumulați sunt abia necesari pentru a achita chiria, salariile profesorilor care se ocupă cu acești copii, dar și serviciile comunale. Însă coordonatoare e bucuroasă că poate acorda un mic ajutor acestor copii, care au oportunitatea de a se simți protejați de problemele cotidiene prin care trec familiile lor. În cadrul acestor centre sociale se încearcă să li se ofere acestor persoane o șansă de a se încadra în societate, de a se simți importanți pentru comunitatea în care trăiesc. Prin educație și munca zilnică, se încearcă să li se ofere încrederea în sine și în viitorul lor. Toate aceste eforturi sunt realizate prin intermediul acelor oameni deosebiți și cu suflet mare, care sunt coordonatorii centrelor, oferindule acestor persoane speciale o speranță în ziua de mîne. Ziua de azi mi-a fost o lecție că uneori avem de toate dar nu apreciem nimic, iar fericirea se ascunde în lucrurile simple...

The Truly Priceless Moments Are Those Spent With Family and Friends ! SON: "Daddy, may I ask you a question?" DAD: "Yeah sure, what is it?"SON: "Daddy, how much do you make an hour?"DAD: "That's none of your business. Why do you ask such a thing?"SON: "I just want to know. Please tell me, how much do you make an hour?"DAD: "If you must know, I make $100 an hour."SON: "Oh! (With his head down).SON: "Daddy, may I please borrow $50?"The father was furious.DAD: "If the only reason you asked that is so you can borrow some money to buy a silly toy or some other nonsense, then you march yourself straight to your room and go to bed. Think about why you are being so selfish. I work hard everyday for such this childish behavior."The little boy quietly went to his room and shut the door.The man sat down and started to get even angrier about the little boy's questions. How dare he ask such questions only to get some money?After about an hour or so, the man had calmed down, and started to think:Maybe there was something he really needed to buy with that $ 50 and he really didn't ask for money very often. The man went to the door of the little boy's room and opened the door.DAD: "Are you asleep, son?"SON: "No daddy, I'm awake".DAD: "I've been thinking, maybe I was too hard on you earlier. It's been a long day and I took out my aggravation on you. Here's the $50 you asked for."The little boy sat straight up, smiling.SON: "Oh, thank you daddy!"Then, reaching under his pillow he pulled out some crumpled up bills. The man saw that the boy already had money, started to get angry again. The little boy slowly counted out his money, and then looked up at his father.DAD: "Why do you want more money if you already have some?"SON: "Because I didn't have enough, but now I do."Daddy, I have $100 now. Can I buy an hour of your time? Please come home early tomorrow. I would like to have dinner with you."The father was crushed. He put his arms around his little son, and he begged for his forgiveness. It's just a short reminder to all of you working so hard in life. We should not let time slip through our fingers without having spent some time with those who really matter to us, those close to our hearts. Do remember to share that $100 worth of your time with someone you love? If we die tomorrow, the company that we are working for could easily replace us in a matter of days. But the family and friends we leave behind will feel the loss for the rest of their lives. And come to think of it, we pour ourselves more into work than to our family.Some things are more important.

Am dansat, am cîntat și am împarțit mărtișoare tuturor invitaților. Diaspora moldovenilor din Estonia a organizat o frumoasă petrecere cu prilejul sosirii primăverii. Concertul a avut loc în incinta centrului cultural al Asociației “Lira” din orașul Tallinn. Pe scenă au evoluat mai multi moldoveni stabiliți în Estonia, precum formația Noroc, ansamblul de dansuri ,,Bucuria”. Surpriza concertului a fost desigur dansurile tradiționale moldovenești care au energizat spectatorii cu o bună dispoziție de sărbătoare.  Invitații au fost impresionați de la bun început, cînd au fost întîmpinați de membrii diasporei îmbrăcați în costume naționale, dăruindule invitaților mărțișoare confecționate de către membrii diasporei. Sala de concert a fost o adevărată poiană a Primăverii, decorată frumos cu flori, cu atribute naționale, dar și cu frumoasele Mărțișoare de diverse mărimi și forme, care a fost confecționate de către membrii diasporei.  Artiștii au fost îmbrăcați în haine naționale, în care culorile predominante au fost culorile mărțișorului și al primăverii, alb, roșu și albastru.  Cei invitați au fost impresionați de atmosfera de primăvară, de tradițiile frumoase ale moldovenilor și s-au bucurat din plin de sărbatoare alături de membrii diasporei. Invitații estonieni au aflat despre Legenda Mărțișorului, iar cei mai ingenioși au primit premii. În acestă zi am avut și doi omagiați, care au luat parte în programul artistic interpretînd cîntece populare la instrumente muzicale tradiționale.  În final toți au avut parte de o bună dispoziție de sărbătoare, așa că nu a fost greu să se alăture la frumosul dans popular ,,Pelenița”. Festivitatea s-a încheiat cu degustarea de bucate tradiționale pregătite cu drag de membrii diasporei pentru acest eveniment.  La concert a fost prezent si Ambasadorul Republicii Moldova în Estonia, Domnul Victor Guzun. Domnul Ambasador i-a felicitat călduros pe toți cei prezenți la concert și i-a multumit organizatorilor pentru munca depusă. Menționînd că deja participă a treia oară la celebrarea frumoasei sărbători de primăvară ,,Mărțișor” , și că e o tradiție deja în Estonia, ca în această zi în fiecare an să avem parte de mult soare. ,,Mărțișor” e deja o carte de vizită al Republicii Moldova aici, și prin acest eveniment cultural se îmbogățește și comunitatea estoniană. Iar în finalul evenimentului, a ținut să felicite toate femeile cu ziua lor internațională, și să le dorească tuturor o primăvară frumoasă.  Fiind stuent aici în Estonia, am fost invitat să contribui la buna desfășurare a festivității. Cu mare drag am acceptat invitația de a mă alătura diasporei în prezentarea frumoaselor tradiții și obiceiuri moldovenești. În cadrul acestui concert am avut onoarea să să fiu membru al ansamblului de dans popular ,,Bucuria”.  Moldovenii de aici sunt mîndri că deși sunt departe de casă, avînd fiecare ocupațiile lor zilnice, serviciu, famile, totuși au păstrat o mare atașare față de cultura și tradițiile lor naționale.  În final pot să menționez cel mai important lucru pe care l-am apreciat la diaspora noastră în Estonia, este că acești oameni minunați au făcut ca în această zi, ca toți moldovenii stabiliți cu traiul în Estonia să se simtă ca acasă. Invitații din Estonia și alte țări au fost profund impresionați de frumusețea culturii și tradițiiilor moldovenești. Iar Primăvară a răsărit în sufletul fiecărui participant la acest frumos eveniment.  Concertul festiv a avut loc pe 9 martie, 2013. Organizatorul principal al evenimentului a fost Asociația moldovenilor “Luceafărul”. La eveniment au participat circa 100 de persoane, inclusiv reprezentanți ai administrației orașului Tallinn, ai asociațiilor minorităților naționale, studenții internaționali ai Școlii Diplomatice din Estonia, precum şi reprezentanţi mass-media.

Cîte ceva despre Estonia? Estonia se găsește în nord-estul Europei avînd acces la Marea Baltică ceea cei oferă peisaje deosebite,  avînd teritorii împădurite și lacuri frumoase, împreună cu o economie și industrie inovatoare care evoluează rapid . Cu alte cuvinte, un cadru excelent pentru învățământ modern postuniversitar. Sincer vorbind, am auzit de Estonia și despre realizările frumoase din ultimii ani cînd am participat în proiectul internațional ,,Management of International Projects” în anul 2008, fiind un proiect din cadrul programului de mobilitate al tinerilor: ,,Youth in Action”. Atunci l-am cunoscut pe Ojar Kristal, un participant din Estonia. În cadrul acelui proiect am fost repartizat împreună cu colegul meu estonian să pregătim o prezentare de țară și anume Estonia. Deci, împreună am realizat o prezentare inovativă prin intermediul unei tematici precum: ,,Cum ar fi locuit un tînăr Estonian în Moldova”. A fost uimitor. În timpul prezentării am aflat câteva lucruri interesante despre Estonia, precum că este una din cele mai mici dintre cele trei țări baltice situate în Europa de Nord. Datorită locației sale, țara a fost deseori privită ca o punte de legătură între Est și Vest. Populația sa este modestă - doar 1,3 milioane de locuitori, dar, totuși națiunea este foarte inovatoare și utilizează în viața lor de zi cu zi tehnologii avansate.  Estonia fiind țara în care de cîțiva ani se utilizează ,,ID-ul” (de tip card cu cip) - documentul de identificare personală care servește drept document pentru a vota în mod electronic (web), permis de conducere, document oficial de reședință permanentă s-au temporară și multe alte documente necesare în ziua de azi.  Am aflat că Estonia este țara cu cea mai mare acoperire Wi-Fi, oferită în mod gratuit pentru cetățeni. Accesul gratuit la internet prin Wi-Fi este considerat  "unul din drepturile omului în Estonia",  chiar în unele păduri de aici veți găsi acoperire Wi-Fi. Anual circa 70.000 de studenți studiază în universitățile din Estonia. Mă bucur mult că în acest an sunt și eu unul dintre ei, și într-adevăr este experiență deosebită pentru mine, o oportunitate de dezvoltare personală și profesională. În fiecare an, Estonia oferă mai multe burse de studii pentru tinerii din Moldova, în special pentru funcționarii publici și viitori diplomați în cadrul Școlii Diplomatice din Estonia (ESD). O astfel de bursă am aplicat și eu, ca mai tîrziu să fiu selectat în baza unui concurs organizat de instituția gazdă. În acest an am oportunitatea de a fi unul din studenții din Republica Moldova, care au cîstigat bursa pentru cursul de studii 2012-2013.  Studiile mele au început în luna septembrie anul trecut, dar deja am reușit să-mi fac prieteni printre estonieni, să învăț multe lucruri utile de la ei. Să particip activ în societatea civilă din Estonia, să cunosc elita politică și să vizitez principalele instituții ale statului Estonian.   Pe parcursul cursurilor studiate am obținut importante cunoștințe din domeniul diplomației, în special în urma unor activități practice în cadrul Ambasadei Republicii Moldova în Estonia. Aici am avut oportunitatea să cunosc și să mă implic în activitățile curente ale ambasadei. Să cunosc realitatea, că o muncă enormă este depusă zilnic de către echipa Ambasadei noastre aici, în special de către Excelența Sa, Domnul Ambasador Victor Guzun. În Republica Moldova am lucrat la Ministerul Tineretului și Sportului al Republicii Moldova, în calitate de Consultant Principal al Serviciului Relații Internaționale, unde am obținut o bună experiență în ceea ce ține de cooperare internațională, negocieri cu colegii mei din alte țări, schimb de bune practici și experiență. Totodată, am fost delegat să particip la diverse evenimente internaționale de tineret și sport, congrese, conferințe, seminare și inițiative regionale și internaționale ale Uniunii Europene și Consiliului Europei, în special în ceea ce ține de cadrul Parteneriatul Estic, dar și Programul inițiat de Consiliul Europei pentru mobilitatea tinerilor ,,Youth in Action”. Într-un an am vizitat 12 de țări, unde au fost participanți din diverse colțuri ale lumii, astfel mi-am făcut prieteni din peste 50 de țări, cu care comunic și mențin legătura chiar și astăzi. Care au fost studiile mele anterioare? În Moldova am studiat la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrație Publică, am fost specializat pe studii diplomatice și europene. Subiectul Tezei de Master a fost:,, Consolidarea statală a Republicii Moldova din perspectiva Integrării Europene" Am ales subiectul Integrarea Europeană și consolidarea statală, deoarece este o ceva actual și are o importantă majoră pentru viitorul statului nostru, un viitor la care vreau să contribui și eu. Studiile mele de licență au fost la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, la Facultatea de Istorie și Relații Internaționale.  De ce am ales Școala Estoniană de Diplomație? Această școală are deja un nume în acest domeniu, avînd o vastă experiență în pregătirea diplomaților de valoare. Școală e bine cunoscută și e faimoasă în Moldova, sunt deja cîteva generații de absolvenți, există o mulțime de oameni care au auzit ceva bun despre această școală.  Cînd am decis să aplic aici la studii am încercat să-i contactez pe foștii absolvenți ai acestei școli, care la rîndul lor au fost atît de încîntați să-și reamintească frumoasa experiență obținută pe parcursul studiilor aici. Colegii de la serviciu mi-au spus că această școală pregătește viitori  Ambasadori. Acest fapt este adevărat, deoarece vem deja cazul de succes al unui absolvent al aceastei școli, care a devenit ulterior Ambasadorul Republicii Moldova în Estonia, Excelența Sa Domnul Victor GUZUN. Domnul Ambasador este unul din cei mai buni studenți moldoveni, dar și internaționali care a absolvit această Școală Diplomatică, un fapt despre care mi sa comunicat chiar de Directorul școlii, domnul Ekke Nomm. Am încrederea că studiile mele la Școala Diplomatică din Estonia îmi vor servi drept o bună experiență personală și profesională pentru mine, fiind astfel o punte de legătură pentru dezvoltarea mea ulterioară.  Odată cu absolvirea Școlii Diplomatice din Estonia, am să revin acasă, în Republica Moldova, cu experiență necesară mie dar și țării, bune practici și cunoștințe în domeniul diplomației de astăzi. Și cu adevărat îmi doresc să acea posibilitate de a să le aplica în practică și în țara mea.

At the Estonian School of Diplomacy we had a presentation on the Estonian experience in the Field of e-voting or electronic voting. For several reasons national experience of Estonia in the field of internet voting is one unique. One of this aspects is that Estonia is a small country but which has a widespread internet, there is Wi-Fi conection even in the forests. Internet technology sure was one of the premises for the further development of the inernet voting at a large scale in Estonia.        The estonian citizens are already used to the fact that they receive almost all their government services over the internet, but also to use the electronic identification system, to obtain more and more public services only by their ID card.          The national identity card with a digital signature truly makes Estonia unique in that all citizens can utilize Internet voting. Even if an individual does not have her own computer with a reader, there are public computers with these readers that any Estonian can use.         One of the other important safeguards are built into the Estonian electoral system that likely enhances the confidence of all key stakeholders in the integrity of ballots cast over the Internet. The Internet mode of voting is optional, and is in fact one of three ways eligible for Estonian citizens.          Data from the Estonian National Electoral Committee show there is a trend that demonstrates substantial increase of voters casting their ballots via internet. For instance, while in 2005 only 1,9% of voters voted online, this number escalated to 24,3% in 2011. 

Last week, together with my colleagues from Estonian School of Diplomacy I've participated in a official meeting and lecture delivered by H.E. Mr.Dimitris Avramopolos, Greece Foreign Minister, at the headquarter of the Ministry of Foreign Affairs of Estonia.       The subject of the lecture was on : ,,Greece's geostrategic role in South Eastern Europe and the Eastern Mediterranean"     In his presentation the Greek Foreign Minister emphasized the role of European Union today, its achievements during time of ensuring peace and cooperation among member states. Also he underlined the importance of unity among european citizens and called for a common solutions for todays issues of EU. He mentioned the fact that last years economical crisis should not be as much as an issue but an opportunity to unite and solve it together as one whole big European Country. During his discourse he mentioned the situation in Balkans reagions and the perspectives of future asscentsion of countries from this region into the European Family. I had the opportunity to ask His Excellency, two questions: I started my greeting in greek language as I learned it three years ago in a international educational and cultural project. His Excellency apreciated my knowledge of greek language. I switched to english and asked my questions: 1. As he mentioned Greece towards Balkans countries asscesion to EU, how he sees this opportunity for the Eastern Partnership Countries, today when there are internal issues inside the EU.   - In his answer he mentioned a part of Eastern Parnership as a Western Balkans and with a special regard towards Republic of Moldova. - He also mentioned that he will have an official visit to Republic of Moldova as he was invited by his moldavian colleague H.E.Mr.Iurie Leancă - Minister of Foreign Affairs of Moldova. 2. My second questions was a personal one for His Excellency. So my question was: ,, As regarding your profesional experience, how would you decribe the situation now in Europe, is there a need for more career diplomats or political ones.  - he liked my question, and he made a clarification with regard to the fact that my question is a triky one, really I want to find out why he resembled from a career diplomat and became a political one. So he argued that diplomacy is one of the best carieer choices, and with time I will understand his decision, as there are different aspects of this job. At the end, His Excellency apparoached our students group I introduced my colleagues from Moldova, Estonia, Georgia, Armenia and we discussed for a while and later on we made some pictures together nearby the estoniang and greek flags. He wished us a great success and told us he will be soon visiting Moldova.

On the 28th of January the students from the Estonian School of Diplomacy visited the European Commission Representation in Estonia. At the begining of the event the Head of Mission welcomed the participants and introduced the main areas of EU Commission Representation daily work. Subsequently, the European Commission Representation in Estonia Information Adviser Mr.Erkki Bahovski started his presentation on historical perspective of citizenship,  structured overview of the evolution of the European Union and its form in modern times. Special attention was paid to the features of 2013, the European Year of Citizens, which is dedicated to the rights of the EU citizenship. After the presentation took place a question-and-answer and discussion session, during which time he answered several questions,  several of them were on important issues of the EU affairs today.  Mr. E. Bahovski described the options of EU as a federal model, and the possible future of the EU as a Federation of States. At the same time he also analyzed the impact of the EU's internal policy and the future of the EU.  It was a great practical experience and we, the participants of this visit got new experience of the EU affairs today and the perspectives for tomorrow.

,,Am să fiu Ambasador... !!!” e o simplă frază pentru cineva, iar pentru mine și familia mea ea constituie o istorie întreagă. Istoria ideii de a deveni ,,Ambasador” își are începutul după absolvirea Liceului Teoretic Gh.Asachi” din Ungheni, după Bacalaureat, după stresul cel mare. Atunci cînd a venit timpul alegerii  universității, că facultatea nu era o problemă, toți care mă cunoșteau știau că am să devin următorul ,,haker” - IT Programist al Moldovei. Dar totuși n-a fost să fie așa. Cînd am vizitat universitatea în care a studiat sora mea mai mare la facultatea de finanțe și bănci, am fost profund impresionat să văd că e amplasată în centrul capitalei, în cîțiva pași de bulevardul Ștefan cel Mare. Cel mai mult am fost uimit să văd un stand mare, pe care scria ,, Studenții din Ungheni au obținut cele mai frumoase rezultate la studii și sunt mîndria universității noastre”, asta mi-a picat la țanc. Am înțeles că aici vreau să fac și eu studiile, să mă regăsesc în lista acestor studenți, fiind și eu din or.Ungheni. La o adunare generală de familie am discutat despre viitorul meu și ce facultate urmează să îmi aleg. Au fost și presiuni, dar și propuneri constructive desigur. Multe discuții au fost pentru facultatea de informatică, fiind una cu perspectivă și un viitor cu un loc de muncă asigurat pentru mine. Dar totuși simțeam că nu trebuie să aleg facultatea la care mă pricep dar trebuie să descopăr ceva nou, o specialitate căreia să-mi dedic efortul și posibil întreaga viață. După multe discuții și răsfoiri al Revistei Abiturientul, vizitarea universităților și blocurilor de studii, am ales anume ULIM-ul fiind universitatea despre care am menționat mai sus. Faculatea a fost o surpriză pentru toți, anume Istorie și Relații Internaționale. Mama, de la început nici nu înțelegea ce specialitate o fi și asta, iar tata, a stat îngîndurat și a zis: ,, gata te facem Ambasador,  mergi și depune documentele” !. Această frază este motorul care lucrează și acum în mine pentru a atinge ceea ce a fost planificat atunci. Toate acestea au lăsat o amprentă ulterior în dezvoltarea mea personală și profesională. Fiind student nu m-am mulțumit cu lecțiile plictisitoare de istorie, care atunci îmi părea ceva total departe de așteptările mele de la o astfel de facultate. Am început să caut oportunități de muncă part time, atunci am fost contactat de compania tînără și în curs de dezvoltare StarNet, aici am trecut interviul și alte probe. Apoi a urmat un program part time de lucru ca agent de vînzări. A fost o experiență foarte interesantă pentru mine, fiind implicat în lucrul cu oamenii, a trebuit să cunosc totul despre companie să cunosc toate ofertele, tehnologiile de operare etc. Pentru un timp am crezut că viața mă conduce înapoi către sectorul IT. După o perioadă de testare mi sa propus să abandonez universitatea și să devin angajat full time cu un salariu atrăgător. După o discuție în familie, părinții mi-au spus ,,vei munci o viață întreaga dar student poți fi doar odată în viață, e o vîrstă frumoasă și nu trebuie să o omiți”. Nu eram deacord cu ei de la început, eram bucuros că mi-am găsit de lucru deja din primul an de facultate. Dar am decis să le ascult sfatul, cu timpul am înțeles că au avut dreptate. Apoi în anul II de facultate m-am regăsit în organizații non-guvernamentale devenind membru al Organizației Internaționale de Studenți AIESEC în Moldova. Aici mi-am făcut prieteni și am fost implicat în toată activitatea posibilă și imposibilă al acestei organizații. Am ajuns să fiu implicat aici 24/24. Proiecte, Conferințe, Seminare, Delegații etc. Am ajuns să am prieteni printre directorii de companii precum StarNet, NeoAvansare, ProMedia, Mega Tehnologie, Info-Prim etc. Cu unii din ei mențin legătura pînă în ziua de azi. Călătoriile peste hotare mi-au oferit o experiență internațională dar și mulți prieteni din diferite colțuri ale lumii cu care comunic pînă în ziua de azi.  A urmat ultimul an și absolvirea facultății de Relații Internaționale, an în care m-am concentrat asupra studiilor devenind unul dintre primii studenți la reușită. Cursurile erau foarte practice și asta ma atras foarte mult. Am avut și profesori internaționali invitați prin intermediul proiectelor realizate de colectivul catedrei RI ULIM. În această perioadă m-am implicat activ în cadrul Centrului de Cooperare Internațională din cadrul ULIM, aici am organizat vizite ale Ambasadorilor, membrilor corpului diplomatic, oficialilor și a experților internaționali la universitatea nostră. O altă activitate importantă a fost deschiderea centrului Confucius, Centrul Corean, Centrul Spaniol și cel German. Această activitate a fost salutată de conducerea universității dar și de studenți în același timp. A urmat deschiderea multor alte aule dedicate diverselor țări, unele din ele neavînd misiuni diplomatice în Republica Moldova, asta a contribuit la organizarea deschiderilor fastuase cu invitarea oficialilor din aceste state.  A fost o muncă interesantă, îndeosebi că asta ma apropiat și mai mult de scopul propus. Am candidat pentru noul președinte al Centrului de Cooperare Internațională și am cîștigat încrederea membrilor. Funcția de Președinte mi-a conferit mult mai multă experiență practică, îndeosebi de lucru cu echipa mea, de coordonare, de stress-management. După absolvirea universității am aplicat pentru studii de masterat în cadrul Universității de Stat din Moldova, Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative, Specializarea: Studii Diplomatice. Aici am cunoscut în rol de profesori, foști Ambasadori, lucrători ai MAE și IE, doctori în relații internaționale cu experiență în organizații internaționale, ex parlamentari dar și oameni cu o vastă experiență în domeniul diplomației. În anul doi al studiilor mele la FRIȘPA am aplicat la funcția vacantă din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului din Moldova. Am trecut cu brio proba scrisă, apoi a urmat interviul.Aici am impresionat toată comisia de angajare. Mi-au mărturisit că aveam ceva ce mă deosebea de ceilalți candidați, o experiență, o dorință de a face ceva pentru tinerii din Moldova, un patriotism, o energie pe care doream să o investesc în lucrul pentru țara mea, pentru stat. Acum după ce am lucrat un an în calitate de Consultant Principal al Serviciului Relații Internaționale în cadrul ministerului. După ratificarea a două acorduri internaționale, aderarea la unele acorduri ale Consiliului Europei în domeniul de tineret precum Acordul Parțial privind Cardul Eropean al Tinerilor, de asemenea  fiind și singur în această poziție de relații internaționale în minister mi-a fost dificil dar am învățat multe de la colegii mei și din munca de zi cu zi. Pe parcurs am organizat deplasarea a peste 30 de delegații oficiale și de tineret în diverse colțuri ale lumii. Am participat în cadrul a 5 delegații oficiale și de tineret și sport în alte state. Cel mai mare proiect pe care l-am coordonat a fost găzduirea Reuniunii Regionale al Agenției Anti-Doping, oficialilor Agenției Mondiale Anti-Doping și a coordonatorului regional. Primirea unor delegații oficiale de către instituția noastră. Participarea în cadrul multiplelor ședințe, conferințe, mese de lucru naționale în domeniul tineretului, sportului. În vara anului 2012 am decis să urmez mai departe către realizarea acestui vis și am aplicat pentru studii în cadrul Școlii Diplomatice din Estonia. Aici am parte de cursuri din partea unor profesori cu o vastă experiență internațională în domeniul relațiilor internaționale, studiilor europene, dreptului internațional și al diplomației. În același timp sunt implicat în unele activități ale Ambasadei Republicii Moldova în Estonia, aici avem marea fericire să avem un Ambasador foarte activ și prietenos, care îi primește pe toți cu multă dragoste și bunăvoință, are grijă de cetățenii noștri care locuiesc în Estonia. Excelența Sa, Domnul Victor GUZUN, este un Ambasador tînăr, dar a reușit deja să devină un exemplu bun de urmat pentru foarte multe persoane. Folosește activ internetul, rețelele sociale și orice modalitate de a prezenta frumusețea Republicii Moldova, de a crea punți de legătură dintre Estonia și Moldova, să mențină o prietenie la toate nivelurile administrative, dar și la nivelul societății civile fiind foarte conectat la ceea ce se întîmplă în ambele societăți. Deseori vine cu proiecte inovative și utile pentru a impulsiona o relație stabilă și dinamică între statele noastre. Pentru mine este o adevărată onoare să fiu alături de Excelența Sa și să învăț din vasta experiență pe care o are și să mă molipsesc de tempoul și ritmnul său de lucru și multe alte lucruri utile pe care sper să le deprind în perioada scurtă a studiilor mele aici în Estonia. Acum cînd sunt student la școală simt că sunt tot mai aproape și aproape de acest vis, chiar cred că deja nu mai e vis, e un scop foarte realizabil. În același timp știu că fiecare tînăr care își iubește țara și atunci cînd merge peste hotarele ei, vorbește despre ea, o prezintă frumos, promovează imaginea țării sale peste hotare, obține rezulaatte frumoase, poate fi numit deja drept Ambasador, unul social, dar avînd o mare importanță incontestabilă pentru viitorul țării noastre.

For my Birthday I've got a nice present from my estonian colleagues at Estonian School of Diplomacy. The present is one of the Bestsellers books ,, My Estonia" by the Justin Petrone. From the begining the book is captivating my attention and introduces me into the atmosphere of a nice romantic story of an young american journalist who is married with a nice and brave estonian girl who is also a journalist but with more international experience. Today I have read the first 30 pages and this story captivated my attention, so I will come with updates on how I am exploring this nice and beautiful story.  I hope to learn more intresting things about amazing Estonia and Estonian people!