Cimbir Viorel Photography

O regula de baza in majoritatea pozelor e ca focusul trebue sa fie pe ochii modelei/modelului. In asa situatie ,uneori trecem pe manual si ne focusam incet pe ochi pina nu primim claritate perfecta .

Nu e usor sa faci fotografii in strada. Daca esti un tip timid, ideea de a te arunca cu aparatul de fotografiat in fata unui strain pentru a-i lua cateva cadre este destul de inspaimantatoare.

Sunt un tip timid.

Dar, pe de alta parte, imaginile cu oameni sunt cele care ma intereseaza cel mai mult. Este fantastic sa observi oamenii pe strazi, si uneori sa interactionezi cu ei.

Chiar daca vei folosi camere ascunse, sau vei tine aparatul atarnat pe umar sau de gat, cu declansatorul flexibil in mana, cu riscul de a pierde controlul asupra incadrarii, trebuie sa-ti depasesti inhibitia si sa faci fotografii cu necunoscuti care pot fi interesanti, fara a le cere permisiunea.

Experienta mea in acest domeniu este limitata, dar inca imi face placere sa ma plimb cu aparatul la gat pe strazi si sa fur imagini. Intre timp am ajuns destul de bun in teorie, dar practica este departe de a ma multumi.

Poate sa para surprinzator, dar in street photo cantitatea poate da calitate. Cu fotografiile mele sunt mai putin exigent decat cu ale altora; si chiar si asa, daca de pe un film de 37 de cadre aleg 3 bune, ma pot declara multumit. Este un lucru provocator si din punct de vedere tehnic: nu exista o a doua sansa, si uneori este greu pana si sa ridici aparatul in dreptul ochilor si sa apesi declansatorul, darmite sa reglezi distanta, timpul sau diafragma.

Mi s-a intamplat de multe ori acest lucru. M-am blocat inainte de a putea ridica aparatul. Pur si simplu, am mers mai departe, blestemandu-ma in gand pentru rateu.

Ce echipament iti trebuie ?

APARATE, OBIECTIVE Nu mare lucru. Depinde de stilul fiecaruia, si exista multe stiluri de a realiza street photo. Unii fotografi folosesc teleobiective lungi si stau linistiti pe trotuarul de vis-a-vis sau in masina. Unii folosesc AF (autofocus), altii nu. Unii folosesc filme color, altii alb-negru. Ideea este ca poti folosi orice echipament si material, cel putin la primele incercari. Apoi, dupa ce ai examinat fotografiile, poti trage concluzii privind aparatele, obiectivele si filmele cele mai potrivite.

Metoda “clasica” inseamna folosirea unui obiectiv cu distanta focala scurta, de 20mm, sau medie (35mm), si a unui film de sensibilitate mare (400, chiar 800 ASA). Majoritatea fotografiilor de strada au un unghi mare de cuprindere, chiar daca apar anumite (mici) distorsiuni ale imaginii. In momentul in care incepi “vanatoarea”, aparatul trebuie sa aiba deja reglajele facute. Singurul lucru pe care sa-l faci la momentul potrivit sa fie apasarea declansatorului. Pune diafragma la o deschidere cat mai mica (de asta e necesar un film sensibil), un f/16 e suficient – campul de profunzime se va intinde de la 2 m la infinit. Daca subiectul tau se afla la 3 m, probabil intreaga fotografie va iesi clara.

Cu un obiectiv de 20mm poti sta la 2 metri de cineva, fara ca acesta sa-si dea seama ca apare in cadru. Asta din cauza unghiului foarte larg de cuprindere.

Personal folosesc un 28-90 cu autofocus. Sper sa procur in viitorul apropiat un super-grandangular de 14, 18 sau 20mm. In timpul experimentelor am incercat si cu teleobiective – de la 70 la 300 mm – e problematic: in primul rand tehnic, o fotografie facuta cu un obiectiv mai lung de 110 mm are sanse majore sa iasa miscata (din cauza miscarilor mainii – fotografia de strada este prin natura ei ceva talamic, instinctual – iar in al doilea rand, la o focala lunga imaginea devine plata, dispare iluzia perspectivei.

Ar fi interesant de experimentat folosind un teleobiectiv cu oglinda, ceea ce voi face cand o sa pun mana pe unul. Unele, de ex. Tamron 500:8, sunt foarte mici si periculoase : poti face un portret unui om aflat pe cealalta parte a strazii, iar obiectivul nu se deosebeste cu nimic de un superangular.

Retine un detaliu : cu cat arati mai profesional, cu atat vei fi acceptat mai usor de oameni. Pentru o imagine buna nu-ti trebuie cine stie ce aparat, este suficient un point-and-shoot bun, sau un Smena de incredere. Totusi vei trezi suspiciuni mai mari decat cu un Canon EOS n sau un Olympus profesional, cu o geanta foto uriasa si o vesta pe masura. Incearca sa stabilesti un echilibru.

CU SAU FARA AUTOFOCUS ? O alta abordare se face folosind autofocus-ul (AF). Problema este ca mecanismul de auto-focus sa fie suficient de rapid pentru ca in cel mult jumatate de secunda sa determine distanta pana la subiect.Un aparat destinat profesionistilor sau amatorilor avansati poate realiza treaba asta in timp util. Majoritatea point-and-shoot-urilor au nevoie de cca. 1,5 secunde pentru focalizare. Desigur, daca nu este vorba de un aparat focus-free

Personal, prefer autofocus-ul, este mai rapid decat voi fi eu in viitorul mediu, chiar exersand zilnic. Pe de alta parte, cand ai la dispozitie doar cateva secunde pentru punerea la punct a aparatului, vei vedea ca autofocusul va focusa intotdeauna pe alt obiect decat cel dorit de tine. Nu mai ai timp sa umbli in meniul aparatului sa alegi alt punct de focusare, in concluzie poti rata imaginea. Deci revenim la metoda manulala.

Daca exersezi periodic, vei putea face clarul instinctiv, fara sa vizezi, in timp ce ridici aparatul la ochi. Asta e o performanta! De asemenea este bine ca aparatul sa poata stabili automat perechea diafragma + timp de expunere, in functie de una din aceste doua marimi. Nu cred ca vrei sa stai sa calculezi expunerea chiar in momentul culminant.

Un alt avantaj al combinatiei unghi mare + autofocus este acela ca poti face o fotografie fara sa duci aparatul la ochi ! Simplu, cu el la gat, il indrepti spre subiect si apesi declansatorul (operatiunea necesita un pic de practica). Problema care apare aici este ca aparatul poate realiza focusarea pe alt subiect decat pe cel dorit. In cazul asta o diafragma mica va compensa lipsa controlului asupra incadrarii. De asemenea exista riscul ca imaginea sa iasa miscata. Repet, exercitiu, exercitiu, si iar exercitiu. Cel mai bine este sa folosesti un autofocus fara elemente exterioare in miscare, in caz contrar va atrage atentia asupra lui. Unele modele de Canon si Nikkor au toate elementele mobile aflate in interior, si sunt foarte silentioase.

Intamplarea m-a dus mai demult in Piata de Gros, Bucuresti. Trebuia sa fac cateva fotografii tehnice, ale unei constructii. Bazaitul “robotic” al autofocusului, precum si rotirea stanga-dreapta a primei lentile au atras imediat vreo 5-6 curiosi care au inceput sa-si dea cu parerea. E ultimul lucru pe care ti-l doresti.

Ce film?

In marea majoritate a cazurilor recomand un film alb-negru, de preferat unul ieftin (de exemplu AzoMures, din pacate de doar 200 ASA), de sensibilitate mare. Exista doua motive pentru a prefera un film alb-negru: (1) din punct de vedere artistic, atentia este captata mai usor de subiect, iar o imagine alb-negru are o alta perceptie decat cea color ; (2) la fotografia color una din “grijile” suplimentare va fi data de culorile din cadru – nu poti avea nici un control asupra culorilor de pe strada. Subiectul tau poate fi imbracat in culori nepotrivite. Nu poti sa te duci sa-i ceri sa se schimbe cu alte haine, dar un film alb-negru rezolva problema.

Cand privitorul se uita la o imagine alb-negru este fortat sa studieze povestea ei, fara sa fie distras de culori; iar deoarece street photo-ul se bazeaza mai mult pe forta actiunii si a evenimentelor decat pe culori, cred ca imaginea alb-negru este mai adecvata genului.

Sensibilitatea ideala este de 400 ASA; cu un film de 400 ASA vei putea face mariri acceptabile pana la 20×30 cm, iar daca le lucrezi in laboratorul propriu din baie vei face economii considerabile la bani. Poti incerca si cu un film de 800 ASA – diferenta de la 400 la 800 este de doar o diafragma, dar in schimb granulatia devine foarte vizibila, aproape deranjanta.

Incearca sa folosesti un singur tip de film; astfel te vei putea concentra asupra compozitiei, fara sa mai faci eforturi de adaptare de la un tip de film la altul.

Geanta foto sau rucsac?

O geanta foto este foarte comoda cand ai de transportat echipamentul; poti scoate aparatul in cateva secunde. Dar in momentul in care esti pe strada, cu aparatul la gat, cu degetul pe declansator, o geanta care poate sa cada de pe umar in orice clipa devine incomoda. Mai practic e un rucsac, iar eventualele filme, baterii etc. le poti tine in buzunar, ca sa ai acces rapid la ele.

Unii recomanda sa tii aparatul in mana, nu la gat, cu cureaua infasurata in jurul incheieturii. Astfel esti mai pregatit pentru actiune, putand declansa intr-o fractiune de secunda.

Cu blitz sau fara?

Probabil ca vei folosi un blitz montat pe aparat, cu sau fara posibilitati de rabatare a capului.E mai bine sa-l eviti, folosind un film de sensibilitate mare. Pot apare doua probleme, (1) vei atrage atentia asupra ta – ceea ce oricum nu mai conteaza, daca ai luat imaginea dorita, si (2) trebuie sa fi atent la reflexiile nedorite. Si daca nu se poate fara blitz, oricum criticii vor fi mai blanzi decat la alte genuri fotografice.

In general blitz-ul distruge o fotografie care altfel putea iesi bine. Mai bine te duci si tu acasa cand se face seara – oricum blitz-ul va deveni deranjant si va atrage foarte mult atentia.

Pe strada…

Probabil ca cel mai bun inceput il poti face studiind imaginile facute de altii.

Se spune ca oamenilor le este indiferent daca sunt sau nu fotografiati, si de obicei este suficient un zambet pentru a le cere si obtine permisiunea. Asa am crezut si eu, pana sa ma confrunt cu situatiile de pe teren. In Bucuresti oamenii sunt (inca) sensibili la fotografie; cel mai bine este sa le ceri permisiunea inainte de a le face fotografii – sau macar dupa. Pentru reusita unei fotografii este foarte importanta comunicarea dintre subiect si fotograf; daca este posibil, incearca sa stabilesti o legatura cu subiectul (o florareasa, un vanzator de ziare etc.). Dupa aceea poti sta in apropierea lui, mai mult sau mai putin ascuns, si sa urmaresti ce se intampla. Daca ai necazuri, zambeste.

Cum se incepe ? Este bine sa eviti locurile care din start sunt mai dubioase (piete agroalimentare, ghetouri etc.) – zona Universitate – P-ta Romana poate fi un bun inceput, pentru ca pe aici circula cateva sute de mii de oameni zilnic.

Tine aparatul la gat. Stai cu degetul pe declansator. Mergi incet si priveste atent.

Incearca sa fii sigur pe tine – oamenii nu se alerteaza daca inteleg ca tu trebuie sa fii acolo. Ia cu tine o geanta sau o vesta foto, pentru mai multa autoritate sau putere de convingere. Este important sa nu-ti dezlipesti degetul de pe declansator. Astfel esti pregatit sa declansezi in orice clipa, si te mentine in alerta.

Concentreaza-te asupra “distantei normale de lucru” – distanta de la care fotografiezi de obicei oamenii. Acesta este o distanta aflata undeva inaintea ta, unde poti privi in timp ce te deplasezi, si ai si timp sa declansezi pana cand subiectul se apropie de tine. La mine asta inseamna 1 – 4 m. Priveste in avans cu cativa metri. Atentie cand patrunzi in intimitatea persoanei – in spatiul lor personal – este un lucru important in street photo. Mergi incet si priveste atent. Cand vezi ceva ce poate fi o fotografie, du aparatul la ochi, focalizeaza, realizeaza compozitia si declanseaza cat poti de repede. Cadrul va disparea intr-o fractiune de secunda! Nu trebuie sa te gandesti la ce vor spune oamenii sau ce vor crede, daca te vad, etc. Oricum nu are nici o importanta. Iar daca dupa ce ai facut fotografia mai exista scena, poti experimenta mai multe fotografii.

De multe ori e bine sa intri in dialog cu subiectul tau. Oamenii sunt mai comunicativi decat te astepti (lasa-i pe ei sa vorbeasca) si poti stabili un contact direct. Cunosti deja un brichetar, un vanzator de ziare, un covrigar ? Intra in vorba cu el cateva minute, apoi cere-i permisiunea sa faci cateva fotografii. Nu neaparat cu el. Uneori poti lua cateva cadre deosebite cu tine de partea cealalta a tarabei.

Vei constata cu surprindere ca multi oameni se intimideaza vizibil atunci cand sunt priviti prin obiectiv. Chiar si cei mai “viteji” pot avea o atitudine de evitare cand se descopera priviti. Am constatat ca un aparat foto intimideaza mai mult decat o camera video. Oricum – dupa ce un potential subiect s-a intimidat, poti considera scena ratata. Nu va mai putea iesi din acea stare, si sa-ti mai si pozeze.

Nu ezita in a consuma un film intreg pe acelasi subiect, si nu te ingrijora daca ai consumat zece filme si tot nu ai obtinut ceea ce cautai.

Niciodata sa nu treci pe langa un subiect si sa spui “nu-i nimic, il fac mai tarziu”. Nu exista “mai tarziu”. VA DISPAREA. Se schimba iluminarea, se misca soarele, si dispare compozitia initiala. Cand il vezi, fotografiaza-l.

Nu incerca sa copiezi clasicii fotografiei de strada. Ei si-au facut treaba lor, tu fa-o pe a ta. Concentreaza-te in a captura modalitatea in care vezi TU ceea ce se intampla pe strada. Dar studiaza-i pe maestri.

Confortul corupe. Iesi din zona de confort. Umbla mult. Daca nu te simti in elementul tau, e bine. Continua.

Ai incredere in instinctele tale. Fotografiaza mult. Nu te indragosti de propriile lucrari.

Inca un lucru pe care-l vei observa : vei avea zile bune si zile rele. Zile bune cu 5, poate chiar 10 fotografii BUNE per film. Vei avea zile rele in care consumi 20 de filme fara sa faci o singura fotografie buna. E ceva normal. Continua.

Probleme de etica

Exista multe articole despre cum sa faci street photo, cautand sa ramai invizibil : aparate compacte, minuscule, teleobiective lungi, tehnici de camuflare etc. Dar : de ce sa te ascunzi?

Oamenii au modalitatile lor de a reactiona in fata aparatului de fotografiat. Chiar si aceasta reactie poate constitui un bun subiect de fotografie.

Multi fotografi se feresc de confruntarea directa. Priveste omul direct in ochi. Prin obiectivul aparatului.

Fiecare fotografie reusita are un mesaj. Multi incepatori fotografiaza cersetori, copii ai strazii, batrani, vagabonzi etc. Fereste-te. Este un subiect prost, in afara de cazurile in care ai o idee solida asupra compozitiei.

Daca subiectul refuza sa fie fotografiat, nu-l forta. Lasa-l. Fi hotarat in alegerea scenelor, nu in fortarea subiectului.

Marea majoritate a fotografilor se tem de iesitul pe strada. Daca ai aceeasi temere, nu te ingrijora – e ceva normal. Cum poti incepe : ia 3 filme in buzunar, si unul in aparat. Propune-ti ca pe o strada lunga si circulata (Universitate -> Romana) sa le consumi pe toate. E dreptul tau sa faci ceea ce faci, si nimeni de pe strada nu va obiecta nimic. Nu conteaza daca fotografiile ies bine sau nu. Trebuie sa termini aceste 4 filme, cu cat mai repede cu atat mai bine.

Cand vei termina primele 3 filme (100 de cadre) deja te vei simti altfel. Retinerea ta a scazut mult. Ai invatat sa apreciezi reactiile oamenilor. Vezi, oamenii nu sunt asa de neprietenosi cum pareau la inceput ! Un zambet, o scurta conversatie… sunt lucruri normale. Nu te panica. Fi deschis si comunicativ. Nu incerca sa-i pacalesti sau sa fi “lunecos” – oamenii vor intui acest lucru.

Foloseste-ti bunul simt. Nu fotografia oamenii strazii, criminali, drogati sau oameni beti fara sa le ceri permisiunea. Daca cineva obiecteaza si nu vrea sa fie fotografiat, opreste-te (cu exceptia cazurilor in care ai un motiv bun ca sa nu o faci).

Greseli frecvente Prea de departe : La inceput e greu sa te apropii de subiectul tau, astfel incat rezulta o imagine cu mesajul diluat. Practic nu-ti dai seama care a fost ideea.

Directie gresita : Ai destul curaj ca sa te apropii de oameni, dar inca esti prea timid. Stii ce trebuie sa vezi, dar te misti prea incet. Te poti gandi ca si o fotografie facuta din spatele cuiva poate fi buna. Asta este de obicei o idee gresita.

Lipsa actiunii : Acum ai curajul de a intra in mijlocul actiunii, poti privi oamenii frontal si apasa declansatorul. Dar nu e de ajuns; subiectul tau nu face nimic, persoanele nu au expresia dorita, imaginea nu are mesaj. Fotografia de strada se bazeaza pe forta actiunii; declanseaza inainte de producerea actiunii. Lasa-l pe privitor sa intelega ce se intampla. Daca subiectul tau este un copil care da cu piciorul intr-o minge, apasa declansatorul inainte de impactul piciorului cu mingea. In acest caz apasa butonul atunci cand piciorul se afla la cca. jumatate de metru de minge – oricum vor trece cateva zeci de milisecunde pana se ridica obturatorul, astfel incat vei prinde momentul impactului.

Alteori esti norocos si prinzi niste imagini bune.

Vei vedea ca in timp ce umbli pe strazi poti face o multitudine de fotografii interesante, fara sa aiba neaparat legatura cu street photo : portrete instantanee, peisaje urbane, candid photos, oricum lucruri cel putin la fel de interesante ca acelea pentru care ai pornit.

OOOOkay pentru acum. Daca ai ajuns pana aici cu cititul tutorialului, cred ca cel mai bine ar fi sa-ti pui aparatul de gat, sa iei 2-3 filme in buzunar si sa iesi putin pe afara.

 

În primul rând, fotografia de arhitectură mi se pare un stil foarte accesibil pentru fiecare dintre noi. Cu toate acestea, este şi un stil dificil de abordat, din cauza situaţiei destul de rigide din realitatea propriu-zisă. Atunci când dorim să fotografiem o clădire, de exemplu, suntem limitaţi de prezenţa unor elemente nedorite în cadru pe care nu le putem schimba: stâlpi, fire de tensiune, panouri publicitare, maşini parcate în faţă etc. De aceea drumul de la o simplă poză la fotografie este anevoios, însă în nici un caz imposibil.

În continuare vă pun la dispoziţie un sistem orientativ prin care puteţi avea mai multe şanse de a realiza ceva interesant când vine vorba de arhitectură:

1. Identificaţi elementele nedorite din cadru. Analizaţi ce anume trebuie luat ca atare şi ce anume puteţi schimba dacă mai aşteptaţi.

2. Analizaţi arhitectura obiectivului din mai multe puncte de vedere. Schimbaţi-vă locul din care priviţi şi poate veţi observa ceva interesant precum un joc de umbre, o asociere de forme, o geometrie specială. Puteţi chiar să vă îndepărtaţi de locaţia respectivă şi să utilizaţi zoom-ul, dacă găsiţi geometrii care atrag atenţia.

3. Treceţi în mai multe momente ale zilei pe lângă respectivul obiectiv. Observaţi care sunt condiţiile de iluminare care oferă obiectivului mai multă expresivitate. Umbrele pot adăuga un plus de atmosferă unei locaţii.

4. Studiaţi arhitectura în mai multe anotimpuri. Puteţi avea elemente a căror prezenţă sau absenţă să fie binevenită. Un obiectiv umbrit de coroanele unor copaci, de exemplu, poate fi surprins foarte bine în timpul iernii sau primăverii, când frunzele nu mai sunt un obstacol.

5. Acordaţi atenţie fundalului fotografiei. Cerul, de exemplu, trebuie să ofere o bună punere în valoare a arhitecturii, prin nuanţa de albastru, de gri sau de roşu, prin forma şi dimensiunea norilor.

6. Puteţi apela de asemenea la o plasare a obiectivului în context, şi de aceea este necesar să lărgiţi puţin cadrul pentru a surprinde şi câteva elemente din jur.

7. O dispunere organizată a elementelor în cadru demonstrează atenţie şi o logică care explică de ce fotograful a declanşat tocmai atunci. Unele imagini sunt mai reuşite dacă se ţine cont de simetrie.

8. O fotografie a unui element arhitectural poate fi mai reuşită dacă sunt prezenţi şi oameni care să îmbogăţească imaginea din punct de vedere estetic

– un fotograf care să propună o sesiune de schimbare a becului – patru fotografi care să propună locul sesiunii – unul care va spune că e mai bine să schimbe becul în studio – doi profesionişti în domeniu care să atragă atenţia că termenul corect este lampă – doi care să spună că vremea nu e favorabilă pentru schimbarea becului – doi care vor vrea să schimbe becul indiferent de vreme pentru că deţin echipament weather-proof – cinci care se vor uita cu invidie la cei doi de mai sus – unul care va întreba ce echipament weather-proof să-şi cumpere pentru sesiunea de schimbare a becului – patru care să recomande echipamente Nikon, Canon, Pentax sau Sony – douăzeci şi trei care să se certe pe tema celui mai bun brand din cele patru – unul care să susţină că va merge şi el la sesiune, dar va folosi o husă, o umbrelă şi LiveView-ul – patru care vor aduce argumente împotriva LiveView-ului prezent pe echipamentele de schimbare a becurilor – doi care vor aduce în discuţie mărimea becului şi dacă aceasta contează sau nu – unul care va demonstra prin poze că locaţia unde se va schimba becul e nemaipomenită – patru care să spuna “Wow, ce tare!”, “Super!” sau “Beton!” – trei care să se lege de pozele celui de mai sus şi să susţină că trebuiau făcute cu becul aprins – unul care să propună ca titlu pentru tema saptamanii “Bec macro” – un fotograf care să raspundă “Please… no becs!!!” – doi care să demonstreze cum se schimbau becurile înainte, iar ceea ce se face acum nu se mai numeşte schimbare de becuri – doi care să arate că şi acum se pot schimba becurile aşa cum se proceda înainte, dacă acestea vor fi vopsite în rosu pentru că e nevoie la developat – unul care să întrebe care ar fi cea mai bună metodă actuală de schimbare a becurilor – cinci care să-l trimită pe cel de mai sus pe gugăl – unul care se dă specialist în schimbat becurile, deşi nimeni nu l-a văzut vreodată schimbând vreun bec – unul care va susţine că nu contează cum schimbi becul, totul se poate modifica în Becshop cs4 – patru care vor argumenta că e mai bine să schimbi becul din prima, fără modificări ulterioare deoarece va lua mult timp – unul care să susţină că nu e nevoie de bec, se poate folosi Becshop-ul pentru a clona un bec funcţional din altă imagine – unul care să susţină că nu becul e important, ci fotograful – unul care să demonstreze că a pozat nuduri la lumânare, deci nu becul e important – unul care să întrebe cel fel de “bek” e şi încă doi care să-l apostrofeze pentru grafie şi să-i dea linkuri către dicţionar – cinci care într-adevăr să meargă la locaţia de schimbare a becurilor şi să-ncerce să-l schimbe – unul din cei cinci care să-şi dea seama că a uitat cardul acasă – doi care să se ofere să-i împrumute un card, însă îşi dau seama că echipamentul celui de mai sus merge doar cu CF – unul care să se urce pe scară, să schimbe becul – patru care să se uite la el şi să spună “unghiul acela nu e bun” – unul care va cere imagini de la sesiunea de schimbare a becului – unul care va răspunde că n-a reuşit să schimbe becul deoarece nu a avut card – unul care va răspunde că a încercat să schimbe becul, însă n-a reuşit nimic deoarece a uitat echipamentul setat pentru montarea de veioze – unul care va spune că dacă ar fi fost bec RAW nu conta, i-ar fi ieşit cu orice fel de setări – trei care vor arăta imagini – doi care se vor lega de semnăturile de pe imagini – şapte care să spună “Ce faine sunt!” şi să promită că data viitoare vor merge şi ei – unul care să întrebe de ce au ieşit aşa vii culorile – unul care să susţină “Nikon rulz!” – zece care să poarte o discuţie în contradictoriu pe tema Canon sau Nikon – doi care să observe poziţia becului şi să atragă atenţia că acesta nu e pus conform principiului treimilor – patru care să susţină că în fotografie trebuie să fii original, nu întotdeauna trebuie să respecţi regulile – unul care să propună o reluare a sesiunii de schimbare a becului la o dată ulterioară

Nota autorului: Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Via Blur.ro 

Portretul este unul dintre cele mai practicate genuri în fotografie. Modelele fotografului începător sunt în primul rând rudele, apoi prietenii şi pe urmă diferite tipuri întâlnite în activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face în aer liber, în clădiri, la lumina existentă sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omenească, capul sau o porţiune semnificativă a capului.La portrete dificultatea fotografierii constă în crearea unei imagini care să redea pe deplin trăsăturile individuale caracteristice ale omului fotografiat. Portretele pot fi de mai multe feluri: portretul individual portretul în grup portretul capului portretul bustului

Calitatea fiecărei lucrări foto portretistice, este determinată, în mare măsură, de următorii factori:

expresia feţei celui iluminat iluminarea corelaţia dintre cel fotografiat şi fundalul unde se face fotografierea calităţile obiectivului foto şi poziţia aparatului fotografic

La fotografiere şi la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar să se întoarcă capul şi corpul acestuia astfel încât asimetria feţei să nu fie vizibilă, iar capul să se găsească într-o poziţie caracteristică persoanei fotografiate.

Trebuie să se evite surâsurile şablon, pozele nefireşti, efectele de lumină care nu au rost, metodele care dau o înfrumuseţare standard.

Trebuie să se evite poziţiile încordate teatrale, standard, care sunt forţate şi nenaturale. Înainte de fotografiere, trebuie studiată poziţia subiectului (cum îşi ţine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice).

Iluminarea feţei la portret

Are un rol important în crearea unui portret expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminenţele feţei sau îndulci tonurile. La fotografierea portretelor se deosebesc patru feluri de lumină:

Lumina de desenare, care este o lumină intensă, dirijată, reprezintă baza efectului de iluminare şi care evidenţiază detaliile subiectului fotografiat. Lumina generală de completare, este o lumină difuză care asigură redarea detaliilor aflate în umbră. Lumina de modelare, se foloseşte la redarea riguroasă a diferitelor elemente ale subiectului fotografiat. Lumina „contrajure” (dirijată spre obiectiv), se poziţionează în spatele subiectului fotografiat şi este menită să delimiteze principalele contururi ale subiectului fotografiat.

Canon EOS 60DF/51/200cISO-10055mm

Canon EOS 60DF/51/200cISO-10050mm Canon EOS 60DF/51/200cISO-10050mm