Mai mult decit cuvinte..

 Mai mult decit cuvinte.. Mai mult decit cuvinte..


E un blog dintr-un suflet cald pentru suflete calde :), emotii si tairi feminine, sentimente si povesti de dragoset ceva frumos si pentru o lectura placuta.
RSS posts

Personale


Comenteaza





Ea cu ochii nostri


   Astazi la lectia de Managementul Resurselor Umane, ne-am jucat :), am jucat ceva foarte interesant :) Colegii mei mi-au facut o caracterizare, concomitent  si eu am fost nevoita sa imi fac una, caracterizarile au fost citite in fata altor colegi din alte grupuri.. Doamna Profesoara a ajuns la concluzia ca sunt Flegamtico-Sangvinica si mi-a mai zis sa nu ma las de blog si de scris :D Nota! Regula era ca sa povestesti cit mai multe despre persoana data aleasa din grup, caracterizindui o anumita calitate prin citeva cuvinte, nefolosind acdjective directe. Ea  cu ochii nostri :)   " Lena - o fată aparent obișnuită, dar știm desigur că aparențele sunt înșelătoare. Credem că capacitatea ei principală este de a se face evidențiată într-un colectiv, dar într-un mod discret, subtil, demonstrând multă perspicacitate și inteligență, măsurată în vorbele sale. Din testele trecute anterior detectăm capacitatea ei de a tinde spre a fi un lider, dar pune accent și pe dorința sa de a se îmbogăți("Cursa șobolanului"),fără lipse materiale. Calmul din glasul ei ar putea denota un caracter liniștit, dar cred că noaptea, înainte de somn probabil se gândește intensiv la viața ei care i-ar putea părea chiar zbuciumată, dat fiind faptul că lucrează și învață în același timp, încercând să organizeze acestea într-o formulă cât mai reușită și poate și e frustrată atunci când nu reușește asta.        Motto:  "Ești bun cu ea, e bună cu tine". " Eu cu ochii mei    Un nou scop micut la fiecare rasarit si un nou rezultat la fiecare apus, deseori nu inteleg cum intr-o singura persoana incap atatea calitati opuse,pe cit de rece si calculata ma fac lucrurile importante, serioase si dificile, pe atat de emotiva ma fac detaliile si lucrurile marunte..   Comunicativa? Da :) insa numai dupa 10 minute aflata in acel colectiv/ grup nou. Cu toate ca studiez la o facultate de profil tehnic si realist eu tot mai cred ca frumosul va salva lumea, de aici cred ca si dragostea mea nebuna fata de fotografie :)   Am o regula, ii spun "Regula celor 3 sanse", consider ca orice om in lume are dreptul la ele. Se zice ca ma cam pricep in oameni , ca si intuitia e buna, insa asta nu m-a impiedicat sa calc pe aceleasi greble de 2 ori :)   Tot timpul exista acel "Astept", astept Craciunul din octombrie si augustul din februarie.   Oamenii cu adevarat importanti sunt doar cei dragi, lumea e intr-o permanenta schimbare, asa am fost , asa sunt si asa voi fi si eu  :).    Si daa.. am si eu un viciu.. iubesc prea mult ciocolata!  <3 Sunt atat de diferite aceste 2 descrieri.. si totusi voi ce spuneti?
Acasa
.. dupa o saptamana nebuna si plina de lucru si canicula, si magazine, si drumuri lungi, am hotarat ca weekend-ul asta stau acasa, dorm mult si ma uit la un serial, amenajez putin camera, mai fac o curatenie prin haine, nimic important... numai odihna :)

  Zis si facut, toata ziua am dormit-o, trezita de tunetele de afara,am aprins laptopul si m-am uitat la 2 seri din Pretty little liars , dupa care ne-am  adunat toata familia la balcon sa  ne bucuram de ploaie :), demult nu am mai petrecut atat de linistit si de frumos o zi, acasa, fara griji, fara drumuri lungi si fara canicula.   Mai spre seara am gatit cu mult drag si cu mult.... busuioc :D:D:D , mi-am adunat familia draga la masa.. si am vorbit, am vorbit mult...   Sunt pregatita pentru saptamana de lucru ce urmeaza,  fericita si plina de pozitiv.
RE


Oare în câte limbi ale sufletului să tac ca tu să mă auzi când te rostesc, suflet drag? ce emoţie să mai adaug sau să mai iau ca tu să poţi să îmi dai definiţia exactă în acest amalgam cu noi?  Îţi mulţumesc că eşti...  Îţi mulţumesc că sunt... (Hanul povestilor)
În 2oi


Am avut o perioada incarcata, dificila, complicata  si obositoare in viata mea. Putini stiu asta,pentru ca am spus-o doar catorva persoane.In perioada urmatoare nu mai vreau sa ma gandesc la aceste lucruri.Singurul lucru la care vreau sa ma gandesc sunt zilele pe care le voi petrece alături de el,de omul care ma sustine neconditionat si in care gasesc un izvor nesfârșit de siguranță, de fericire si de iubire .Am avut zeci de probleme si amandoi stim ca o sa mai vina si altele. Insa cred ca meritam cateva zile ,doar ale noastre,niste zile in care viata sa se rezume doar la noi doi,in care sa fim cat mai departe de rautate , negativ, oboseala si rutina .Am avut parte de asa o perioada grea in ultimele luni,  incat cateva zile departe de lume ne vor fi mai mult decat suficiente. Nici nu-mi vine a crede ca voi petrece atatea clipe  alaturi de el ,al meu.Zile din acelea de liniste,calm si relaxare.Vom strabate zone frumoase si vom avea parte de momente pline de noi.Voi fi alaturi de cel mai bun barbat si in bratele lui ma voi simti cea mai norocoasa femeie din lume.(                                        Asa ca continui sa visez la acel 20.
Let's just go walking in the rain.
... chiar in timpul somnului "de frumusete"  aveam momente de constientizare ca afara ploua , ploua frumos, des si racoritor.. somnul era prea dulce totusi ca sa ma ridic din patut si sa merg la balcon in dimineata asta devreme sa-mi bucur ochisorii cu aceasta ploita.. brizele de aer curat si-au facut foarte bine treaba, m-am trezit odihnita, alintata in racoarea diminetii si cu o pofta nebuna de viata!

  Ador ploia si racoare care o aduce cu ea.. cind e racoros afara , imi permit sa beau iubitul ceai cu lapte, am o dorinta nebuna de a zimbi in oglinda in timp ce imbrac iubita bluzita si-mi permit luxul de a lasa buclele in vint.   Ploaia ma face sa cred ca dupa ea mereu urmeaza un nou inceput , cu aer curat si cu sansa de a redesena in istorioara ta ceea ce ploaia devreme de dimineata a sters.
Uneori..
.. am invatat ca pana si stilul in care scrii iti apartine si te reprezinta, am invatat ca Greselile fatale pornesc si sunt cauzate de lucrurile simple, am invatat enorm de mult astazi si ma simt cu citeva ginduri mai matura.. am oferit zimbete si imbratisari astazi, am facut fericiti oamenii dragi, i-am linistit :), am avut grija de mine,muulta grija de mine.. insa...

  eu tot nemultumita ma simt, uneori abandonata, alteori evitata.. uneori ignorata, alteori mult prea neimportanta.. poate exagerez, dar e normal sunt femeie si daca asta simt...asta spun... spun ce simt, simt ce traiesc. E o ora destul de tirzie , ar fi cazul poate intradevar sa ma duc la culcare si sa las nemultumirile pentru alta data, insa tot cu scirtiit de dinti o sa adorm.. si nu e chiar cel mai placut fel de a adormi..   Uneori , deseori ma prind cum formulez ginduri si am o pofta nebuna de a scrie si de a ma spovedi, de a ma jelui.. insa ar fi fost cu mult mai usor de era un blog anonim, strain si nevizitat.   Nu cer mult, 2 minute in care sa ma simt deosebita, iubita si importanta pentru cineva, astfel vampirul proaspat hranit cu atentie s-ar putea duce linistit la culcare cu dintii nescirtiind.
With him
  Trăiesc într-o poveste de ceva vreme, destinul mi-a oferit o șansă unică în viață, apropierea neașteptată si absolut intamplatoare dintre mine si El . Dezamagita profund in oameni, nici nu speram vre-o dată să mă mai îndrăgostesc atît de naiv și sincer . Plănuiam cu lux de amanunte cel de-al doilea semestru de la facultate si viitoarea afacere :) Planuri marete, femeia puternica din mine isi tot tine discursul, zilnic ,plina de incredere ca ma descurc si singurica foarte bine, fara sa am nevoie de nimeni alaturi..pana intr-o zi... cind mi-a placut felul cum m-a imbratisat, felul cum m-a privit, cum mi-a zimbit si faptul ca a ramas incintat de aroma parfumului meu :), treptat, usor..  a inceput a cuceri parti din sufletelul meu si ore bune din meditatiile zilnice ale mele.

  Imi parea foarte straniu ca pentru el totul conta, de la ce fac , cu ce ma ocup, pana la cele mai mici detalii. Recunosc , am invatat  sa cedez, am invatat sa inteleg, am invatat sa iert si sa nu judec. Am invatat ca si sentimentele altcuiva, in afara de ale mele, exista,am invatat din nou sa iubesc, nou, ca niciodata. M-a facut sa imi doresc sa fiu slaba in bratele lui si sa spun cu mindrie ca sunt iubita lui .   A fost omul in fata caruia mi-am dezgolit sufletul si gindurile,in fata caruia am ramas eu, naturala, omul care m-a motivat sa ma schimb si  omul in care pana in prezent am cele 100% de incredere,  si cel care ma invata zi de zi sa zimbesc. A fost alaturi de mine in timpul celor 2 mari cazaturi ale mele fara ca sa banuiasca ceva, m-a sustinut si m-a salvat :) in orice mod in care puteam fi salvata la acel moment.    Nenumaratele ore petrecute in 2 isi spun cuvintele, in foarte scurt timp a devenit pentru mine cel mai important si cel mai drag sufletel, ma prind adesea uitindu-ma la el cum explica ceva foarte important , iar in mine striga din rasputeri fericirea si bate atat de rapid inima , iar in gind rostesc intruna .. Cît de mult te iubesc :)!
:)


.. trezita toata numai un zimbet si fredonind piesa de la alarma(oricit de straniu nu v-ar parea asta), am pasit cu mare drag in aceasta zi  :), vremea de afara, absolut superba,  m-a motivat sa aleg ceva ce nu am mai imbracat vre-o data din dulapiorul meu, sa imi pun accesorii colorate ,sa incalt tocuri si sa..zimbesc , permanent, caci e vara!!!  Am o pofta nebuna de creatie, mi-am luat si "arma" cu mine..As avea nevoie insa de cineva care sa ma ajute ,sa imi implinesc, aceasta pofta de creatie  ..  si cine altcineva decit iubitul meu :)  Zimbiti dragii si dragele mele, zimbiti! Caci afara e vara si e atat de frumos! Faceti lucruri nebune, scaladati-va, mancati cirese chiar in copac,scrieti, cintati , pozati, dansati, faceti orice ce va aduce zimbetul pe buze si sentimentul ca traiti! Eu una la sigur asta am sa fac!
Astăzi.
.. după o lucrare de curs sustinută, plină de senzori  și automatizări.. linistită stau în patuț și mă reîndrăgostesc de poezie :)

Te voi pândi ca un hoţ de iubire, Să te văd, să te simt, ca să pot trăi, Să te aud râzând de fericire, Şi-al tău cristalin în suflet l-oi opri. Cu lacrimi şiroaie pe umbră îţi alerg ,Iar locurile atinse cu patimi le sărut, Că-mi eşti în minte şi nu pot să te şterg, Şi-a mele sentimente, nu par a fi trecut.   Te-ai reîntors… După o tăcere lungă mormântuală, Cel mai frumos sunet ce poate fi auzit, Este a ta voce blândă, senzuală, Ce învie sentimentele ce au murit. Singura lumină ce poate să lucească, După întunericul ce viaţa a vrut să mi-odeşire,  Este cea venită din privirea-ţi îngerească, Un vechi luceafăr reîntors la a sa iubire .După frigul ce iubirea doreşte a îngenunchea ,Făcând-o să se simtă stingheră şiumilă, Unica căldură ce mai poate radia, Este cea din sufletu-ţi pur de copilă. Iar după tristul meu destin primit, Singura plăcere ce mi-am dorit s-apară, Ai fost tu fiinţă cu trup nepreţuit, Ce ai adus iubirea de odinioară. Te-ai reîntors la mine chip de soare, După atâta suferinţă ce-am purtat, Sunt fericit acum, dar ştii tu oare, Cât în durerea mea eu te-am strigat…?



Vreau sa fiu iubita pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce ti-ai dori sa fiu.
In adinc..


.. Sunt la fundul marii, ma inadus, nu am voie sa vorbesc ca ma sufoc, nu am voie sa pling ca sa economisesc aer si energie, nu am voie nimic decit sa lupt sa ies la suprafata. Privesc cu speranta in sus unde se vede acea lumina calda.. acolo sus unde aerul e din plin , unde e cald , luminos , multe suflete ce bat activ si in acelasi ritm. Nu am timp sa gindesc , nu am luxul sa fiu socata, nu am nimic, nu am pe nimeni decit pe mine. Tot ce pot sa fac si ce trebuie ,e sa dau din miini si picioare pana la disperare, sincron si cu o tehnica impecabila, nu am dreptul sa gresesc, lumina e departe iar unica sansa de a supravetui e sa ajung acolo din prima , a second chance doesn't exists anymore.   Realizez nu trebuie sa lupt pentru nimeni, in primul rind trebuie sa lupt pentru mine, nu merita sa vrei sa traiesti pentru cei din viata ta ce nu te prea vor in viata lor. -Prea crud spus. -Dar e adevarat, daca ma doreau acolo sus cu ei, ma prindeau si ma tineau in corabioara in care pluteam fericiti cu totii , daca totusi nu aveau  cum sa ma prinda sau nu erau acolo cind am cazut, ma cautau aici la fund.  Ma gaseau disperata, distrusa, straina, pe alocuri a nimanui, fara puteri si deloc gata de o lupta dura pana la lumina. Dar tot e mai usor sa urci cind cineva te trage , tot e mai usor sa inoti cind cineva e acolo in spatele tau gata sa te prinda de obosesti  si la urma urmei tot e mai cald acolo in adinc cind stii ca te inadusi dar macar in bratele cuiva.  Nu trebuie sa uitam ca suntem jumatati iar in asa situatii avem nevoie de un intreg. De cealalta jumatate in spatele nostru ca sa ne sprijine, sau in fata noastra sa ne ghideze.  Nu ai dreptul la nici o scuza de obosesti in inot, nu mai poti ,te duci la fund si de data asta nu stiu daca mai gasesti calea spre reflectia  luminii in apa , anume aceea de la suprafata calda si plina de oxigen pentru plamanii tai. In cel mai bun caz gasesti drumul spre lumina din apa, putin rece, putin oxigen dar suportabila si suficienta ca sa te trezesti si miine, in aceeasi mare. Inghite in nod, pastreaza-ti puterile, pentru ca afurisita asta de zi, incepe din nou miine , de dimineata!
Weekends are about us..
                                                       And my pillow still smells like you..

Lectii de viata


 In fiecare dimineata dispozitia si dorintele sunt unele diferite, de cele de ieri ,sau maine. In unele zile am cautat ceva nou, noi provocari, am cautat noi lectii de viata cu toate ca mereu exista acea parte din mine care striga disperata  "Te indrepti spre o noua cazatura", nu neg au fost dimineti in care am ascultat de ea si alte dimineti(de cele mai multe ori) cand am inabusit-o cu un ras plin de viata si o melodie vesela , sa nu ma ia frica si sa ma razgindesc :).  Cu inima plina de speranta am strigat lumii intregi idealurile mele, de adolescenta batrina,cum iubesc sa ma consider de la o vreme incoace, de cele mai multe ori asteptam aplauze, tot ceea ce primeam erau ploi de critici.   Au mai existat și momente in care ranile trecutului m-au tinut legata de acel scaun al fricii , acel scaun atat de incomod si pufos pe care multi raman asezati ani intregi .  O prietena de-a mea, acum, cateva luni facea glume , spunea ca sunt o naiva inraita si ca nu realizeaza cum dupa atatea caderi ma pot indragosti cu aceeasi ochi legati, am ras si eu in hohote, o fi fost o isterie ca acceptasem adevarul meu vechi ,sau un semn de acord cu ea nici acum nu stiu.  Dintre aceste doua perioade din viața mea prefer zilele in care am riscat , in care am gresit dar m-am ridicat . Nu mereu am fost mai puternica dar pana la urma suntem tot oameni si avem slabiciunile noastre , iar slabiciunea mea e sa fiu o indragostita naiva :) . 



When it's black, Take a little time to hold yourself, Take a little time to feel around, Before it's gone, You won't let go, But you still keep on falling down, Remember how you saved me now, From all of my wrongs yeah, If there's love just feel it, If there's life we'll see it, This is no time to be alone, alone, yeah, I, wont let you go, Say those words, Say those words like there's nothing else, Close your eyes and you might believe, That there is some way out yeah, Open up, Open up your heart to me now, Let it all come pouring out, Theres nothing I can't take, If there's love just feel it, [ From: http://www.metrolyrics.com/i-wont-let-you-go-lyrics-james-morrison.html ] And if there's life we'll see it, This ain't no time to be alone, alone, yeah I, wont let you go, If your sky is falling, Just take my hand and hold it, You don't have to be alone, alone, yeah, I, won't let you go, And if you feel the fading of the light, And you're too weak to carry on the fight, And all your friends that you count on have disappeared, I'll be here, not gone, forever, holding on, Oh, If there's love just feel it, And if there's life we'll see it, This ain't no time to be alone, alone, yeah, I, wont let you go, If your sky is falling, Just take my hand and hold it, You don't have to be alone, alone, yeah, I won't let you go,
Foc in par!


   Astazi am revenit cu focul in par dupa ceva pauza..in urma cu jumate de an m-am hotarat ca ma vopsesc de-adevaratelea , ma fac bruneta ::) eram cit pe ce s-o fac , pana nu am primit o intrebare "Ai parul vopsit?".. raspuns nu, e a mea culoarea.. adie in  rosu de la tratament.. Raspuns primit? "Perfect! Sa nu ti-l vopsesti niciodata! E splendid." Multumesc, un zimbet in colt de buza si pusa pe ginduri de-a binelea, azi ma hotorasc .. imi aplic tratamentul din nou cu toate ca e cumparat si sta in geanta de 2 zile.. DONE! Roscata din nou..  :)   Vorba aia , nu ai nevoie sa il vopsesti daca nu ai un fir de par sur :) Cu toate ca sper ca o sa gasesc vre-o data taria sa ma fac bruneta inchis sau roscata de-adevaratelea!
Am descoperit ca..


       Eu totusi ador orele tarzii din dimineti devreme! ♥ Ce n-as da noaptea sa fie de 24 de ore in care 12 sa le lucrez si 12 sa le visez :)
Semiintunericul


 .. in linistea asta.. :).. si in acest semiintuneric .. astazi cind eram in drum spre casa imi tot alergau aceste cuvinte prin ginduri. De fiecare data raman foarte placut uimita de calmul si linistea care o am alaturi de tine. Stau cu sufletul la gura si astept fiecare rosu de semafor .. astept sa ma scald din nou in atentia ta si sa fiu alintata cu sarutul tau.. Maestro Fm <3 pe fundal si vocea ta extrem de calda si draga , care-mi tot explica ceva (nu conteaza ce ).. si in acele momente realizez de fapt cit de mult tin la tine si cit de mult insemni pentru mine..  Frumosul meu.. fiecare clipa petrecuta alaturi de tine este una extrem de fericita.. si acum.... iti MULTUMESC(multumesc,multumesc,multumesc,multumesc) ca existi in viata mea :*:*
A mea


 Dragostea,pasiunea si creatia se revarsa concomitent din mine. Eu trebuie sa parfumez gura pe care o sarut;eu trebuie sa fiu uluita de barbatul pe care il ador. Tot timpul m-am considerat o narcisista, dragostea  ce mi-o purtam era una  irepetabila, sincera, fara inselaciune, fara gelozii, fara isterici, fara comparatii(eram sigura ca sunt cea mai cea). Ma simt iubita pentru mine insami,pentru sinele meu interior,pentru fiecare cuvant pe care-l scriu,pentru timiditatile,tristetile,luptele,defectele,fragilitatile mele. Ma iubesc pentru ca nu uit sa ma fac fericita!  De mica am fost invatata ca nu am voie sa gresesc , sau sa calc strimb cumva, am fost invatata ca eu, pot, orice ,pot! Am fost invatata ca sunt o luptatoare si nu am voie sa plang fara un motiv si chiar de am un motiv trebuie sa fie unul foarte serios. Educatia ce am primit-o venea la pachet si cu neincrederea in oameni, am fost invatata ca nu sunt oameni ce iubesc gratis, ca fiece caldura trebuie platita!    Cu toate astea  am calcat srimb, am iubit nebuneste pana la lacrimi si sufocare, am avut si eu genunchii in verde de briliant, am imbratisat suflete reci si dure si am stiut sa zimbesc si sa ma bucur  de lucruri marunte care pentru oamenii obisnuiti erau fara vre-o semnificatie!   Am invatat sa pot orice!  -Orice?    Bine , nu orice, e inca un lucru ce nu-l pot face si nici nu cred ca voi putea sa-l fac vre-o data.  A ierta. Mami spune ca asta vine cu timpul , cu sufletul si cu oamenii ce merita a fi iertati. Asa sa fie.  Barbatii au fost mereu o importanta parte a vietii mele. Alaturi de ei m-am schimbat, am crescut, m-am format ca personalitate, in timpul marilor schimbari ale mele , mereu aveam un barbat alaturi. Pentru ca sunt o femeie care intelege,mi se cere sa inteleg totul,sa accept totul...  Insa eu continui sa vreau sa evoluezi si sa imi doresc un anumit comportament si atitudine din parte mea  fata de ei, barbatii mei :) (fostii, viitorii ) Vreau sa ajung sa incetez  sa-mi fac griji.Sa ma las pe spate si sa il iubesc pur si simplu, si sa am parte de atata dragoste din partea lui,cat sa-mi justifice intreaga existenta. Cu toate astea sa pastrez putin din naivitatea mea de acum , sa continui sa ma  balbai cand ii pomenesc numele.  Sa il descopar in fiecare zi ca pe  un barbat nou,cu adancimi si sensibilitati noi...Si n-o sa ma las de sperat niciodata, am sa continui sa sper ca exista acel El , barbatul pentru care as freca podelele,pentru care as face cele mai umile si mai inaltatoare lucruri. Alaturi de care sa fim mai mari impreuna.
Panica si pofta
Nu e vina mea ca in unele momente ma trezesc panicata de ideea ca nu am idee unde esti ? ce faci ? si de ce lipsesti atat? Ca uneori sunt atat de neincrezuta in mine, ca am impresia ca nu sunt destul de buna ca sa fii indragostit de mine. Nu, nu e vina mea ! Ma panichez de la orice pentru ca stiu ca  într-un cuplu există întotdeauna unul care suferă şi unul care se plictiseşte: este mai bine de cel care suferă, fiindcă nu se plictiseşte, pe când cel care se plitiseşte, oricum suferă. In momentele cind te faci tacut si disparut pe zeci de ore am impresia ca te-am plictisit si ghici ce fac atunci... corect! Ma panichez!  Nu am idee ce sa fac cu tine, am fost deprinsa sa te astept , sa astept cuminte pana ma vrei in viata ta, pana vrei sa ma vezi, pana vrei sa ma auzi... si aici e CULMEA, eu nu am asteptat asa lucruri niciodata, daca nu le gaseam la cineva , era simplu, plecam in liniste si pentru totdeuna, de la tine nu am putut niciodata sa plec, habar n-am de ce. E CEVA la mijloc, cert e ca nu stiu daca mai pot astepta ceva .. pentru ca deja pofta se inteteset, pofta sa fiu iubita ,imbratisata , sarutata , sa ma simt unica si irepetabila, importanta si de neinlocuit , sa stiu ca iubitul meu are nevoie de mine ca de aer :) sa fiu ceea cu ce el respira!  Sunt cu mult mai bine acum.. fiindca mi-am amintit faptul ca I'm the one who's breaking hearts ussualy!  Pacat ca n-o pot rupe pe a ta, ma simt prea bine cu tine si esti prea deosebit pentru mine..Ma schimbi, ma transformi intr-un mod  neclar si neninteles mie.  Am o pofta nebuna sa iti arat cum pot iubi , sa fim doar noi, doar noi 2 si tot ce e in jurul nostru sa nu existe pur si simplu, sa ne traim la maxim povestea in cele cateva zile ramase ...tind sa sper ca in momentele cind vei fi acolo sa-ti fie dor si sa-ti para rau ca nu ai profitat din plin de momentele astea in care esti inca aici.
Atat de mult


As vorbi atatea cu tine, despre orice, orice simt, orice gindesc,orice fac, orice citesc,orice scriu, orice vad, orice.. De ce nu vreau sa am secrete fata de tine? De ce nu pot sa fac ceva si sa fie secretul meu? De ce-ti povestesc orice detaliu care conteaza si nu conteaza? De ce eu cred ca pe tine asta te intereseaza? Continui sa-mi doresc sa-ti spun atat de multe si am asa o frica ca nu am sa reusesc.. si ai sa pleci din viata mea fara sa ma cunosti cu adevarat. Te vreau atat de mult , tot timpul, in orice secunda...
Haos?


Fiecare om are haosul sau preferat! Haosul meu preferat e alaturi de tine, in momentele cind ma lupt singura cu mine si imi tot repet in gind "tot ce traiesti acum e ceva absolut normal", "nu atrage atentia la felul cum vorbeste , la felul cum iti zimbeste sau te priveste", "nu innebuni cind te saruta, nu-ti iesi din minti cind il saruti", Nu, Nu si iar NU.. de ceva timp am invatat sa imi interzic absolut tot ceea ce ma leaga de tine, e un fel de protest, sau o lupta.. pe care uneori, bine ,recunosc, deseori o pierd. De ce? Pentru ca e imposibil sa ma tin la distanta de tine! E imposibil sa nu  te sarut , sa nu te imbratisez si sa nu pierd orice lupta impotriva ta sau mai nou a noastra.. Esti haosul meu preferat, esti cel ce ma face sa am emotii cind ma priveste sau ma atinge, esti cel alaturi de care pot  sta linistita si totodata sa imi salte inima in piept de bucurie ca in sfarsit sunt in bratele tale, esti cel ce cu mare dragoste il cert si cel in bratele caruia ma arunc de fiecare data plina de frica si nesiguranta, dar ma arunc caci numai la tine in brate ma simt "acasa".
Dintr-un bog strain.. dar perfect de .. "al meu"
Mi-a plăcut mereu cuvântul special şi în general, toate superlativele. Am vrut să-mi fie atribuite, iar pentru asta nu puteam fi în totalitate eu. Trebuia să mai schimb câte ceva pe aici, câte ceva pe acolo, să mai ascund una, să mai ascund alta. Totul mergea perfect, până când apărea cineva care nu mă aprecia, nu mă admira şi nu mă lăuda.

Aveam răni fatale în unele zile. Te uitai, ţineai cuţitul, dar nu puteai niciodată să termini cu suferinţa. Trebuia mereu să-mi zgârii pielea, oasele, să aştepţi să-mi curgă tot sângele din mine. Aşa credeai tu că e mai puţin dureros. Ar trebui să ştii, blândeţea nu e întotdeauna cel mai bun medicament. Uneori e letală. Nu pot să te mai văd aşa curat cum te vedeam înainte. Imaginea ta se deteriorează în mintea mea şi încep să-ţi construiesc alt tablou. Probabil ăsta este sistemul defensiv al sufletului meu. Dezbraci tot albul, te îneci în tot negrul. Şi poate am să te dispreţuiesc de azi înainte, dar nu pentru că ai merita, ci pentru că trebuie să fac altceva, dar nu să te iubesc. Realitatea e pe umărul meu în noaptea asta, raţiunea la fel. Şi am, într-adevăr, momentul de luciditate pe care vroiai să-l am: plec şi direcţia e bună, iar ce-am lăsat în urmă e doar nefericire.
Dimineata mea, intr-un tricou strain


Acelasi sunet de alarma ca-n fiecare dimineata, ma simt atat de obosita, melodia nu e iritanta, ba din contra si caut pe sub pat telefonul sa o deconectez.. la un moment dat realizez ca covorul ce il ating nu e cel din fiecare dimineata , deschizind incet ochisorii realizez ca nici peretele coral nu mai e :), sting alarma si o voce calda si draga ,intreaba cu grija "Nu ai sa intirzii?" , raspund "Nu" si ma las cuprinsa de bratele la care am visat atat. Rasfoiesc cu zambetul pe buze amintirile noptii ce tocmai a trecut. E atat de cald si linstit aici cu tine ca as da orice ca aceasta dimineata sa nu se sfarseasca vre-o data...
Va multumesc ca existati in viata mea!


Mi-am dat seama ca oricat de mult ai ajuta oamenii, oricat de mult te-ai stradui, la un moment dat, ei vor spune ca nu ai facut nimic pentru ei. Si te vor rani. Va durea. Dar pe de alta parte, am inteles ca recunostinta si "rasplata" vin din alte locuri, in cu totul alte forme. Bunatatea pe care o dai, o primesti inapoi, de multe ori in cantitate dubla.Ideal ar fi sa invatam, sa ne invatam sa fim recunoscatori. Sa nu uitam binele facut, ba mai mult, sa il intoarcem inapoi. Dar cum nu traim in lumea ideala, facem tot mai rar lucrul asta. Nu stiu daca am procedat intotdeauna cum trebuia in anumite situatii, daca am spus ce trebuia, cand trebuia, cum trebuia. De fapt, sunt sigura ca nu am facut-o, dar cumva, in calea mea, au iesit oameni care m-au invatat diverse lucruri, care m-au ajutat in feluri in care probabil nici nu stiu, care mi-au facut bucurii prin niste gesturi simple, dar "mari". Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umple de praf si de amaraciune. Dar tot ea, iti scoate in cale flori, aer curat, soare luminos, oameni calzi. Privind uneori in urma, constat ca in momentele de "cumpana" ale vietii mele, Dumnezeu cel mai probabil, mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor. Oameni care m-au facut sa vad ce nu vedeam, sa simt ce nu simteam... Azi ma gandesc la oamenii care "lovindu-ma" m-au invatat ca viata nu-i deloc simpla si ca oamenii sunt uneori cat se poate de rai si de ciudati. Azi ma gandesc la oamenii care au fost buni cu mine si m-au indemnat sa fiu si eu mai buna. Azi ma gandesc la oamenii care mi-au intors spatele, apoi mi-au simtit lipsa. Azi m-am gandit la oameni in general... la cat de mult te pot ajuta si la cat de multe dureri iti pot cauza. Azi le multumesc oamenilor care au facut, fac si vor face parte din calatoria mea prin viata. 
Sufletul meu e o arta.


Se spune ca arta o obtinem numai in urma unei dedicari totale, numai dupa ce riscam cu tot si traim la maxim nasterea ei. Se spune ca e o batalie impotriva mortii, se spune ca este dorinta omului de a se exprima, ca este un raboi in care esti singur impotriva tuturor.. Recitind rind cu rind, cuvint cu cuvint am inteles, toata pagina de fapt era o definitie a starii sufletului meu in anumite perioade din viata. Un suflet incapatinat te impune de zeci de ori sa stai fata in fata cu tine, sa duci dialoguri lungi cu insasi tu, fara sa te consideri un nebun. Insa arta in primul rand e abilitate! Sufletul la fel e o abilitate si stii? Nu toti o au, m-am convins de asta , sunt sigura de asta! Sufletul meu nu e deloc o lumina ce ma reflecta , ci mai degraba un ciocan ce imi da forma. Il iubesc, tot timpul ,cu toate ca ma enerveaza destul de des si ma pune la incercari in fiecare zi. Eu am inteles un lucru Sufletul meu e o arta pe care merita sa o privesti, asculti , scrii, citesti sau sculptezi.

Generat în 0.233 secunde.