 |
|
Comenteaza
„Horizons”, probabil cel mai bun timelapse de până acum (VIDEO) !
În ultimii ani am avut parte de nenumărate timeplase-uri care surprindeau cerul şi fenomenele meteorologice. De curând, Randy Halverson, un fotograf cunoscut pentru lucrările sale în care surprinde calea lactee, a creat unul dintre cele mai bune timelapse-uri de până acum, unul în timpul căruia este imposibil să te plictiseşti.
Noul său timelapse poartă numele de „Horizons” şi are o lungime de 31 de minute. Acesta poate fi achiziţionat integral de pe site-ul autorului, DakotaLapse. Pentru a vă convinge de frumuseţea lui, Halverson a lansat şi acest teaser de 4 minute pe care îl puteţi vedea mai jos.
Coloana sonoră a întregului clip video este creată de Simon Wilkinson, însă melodia din teaser îi aparţine lui Bear McCreary, cel care a scris soundtrack-uri pentru The Walking Dead, Eureka, Defiance, The Sarah Connor Chronicles şi Europa Report.
De data aceasta, timelapse-ul nu surprinde numai cerul, ci îl integrează pe acesta în peisaje superbe precum câmpuri de flor, pajişti etc.
Meteorite crash in Russia: Video of meteor explosion that stirred panic in Urals region !
Courtesy: Fedor Potapov (0:00)Courtesy: SuperOlololololo (0:16)Courtesy: Andrey Korolev (0:36)Courtesy: mitslancer9 (1:02)Courtesy: Alexander Bulanov (1:16)
De ce copiii au purtări urâte şi note proaste la şcoală? Iata explicatia unui specialist !
După opinia psihologului Tanya Byron, consilier pentru problemele copiilor în cadrul Guvernului Marii Britanii, rezultatele proaste la învăţătură şi comportamentul necivilizat ale multor copii şi adolescenţi se datorează, în mare măsură, lipsei cronice de somn.
Somnul insuficient duce, după părerea Tanyei Byron, la apariţia unor probleme serioase de sănătate şi de comportament. 65% dintre copiii mici suferă de lipsă de somn într-o măsură semnificativă, iar acest lucru poate duce la hiperactivitate şi probleme de comportament, afectând în acelaşi timp dezvoltarea psihică şi fizică. Psihologul consideră că problema este determinată, la origine, de părinţii care nu-şi învaţă copiii să doarmă corespunzător şi le permit să stea până târziu seara, să doarmă când vor şi să se trezească noaptea pentru a lua o gustare şi a primi atenţie din partea părinţilor. Adolescenţii au şi ei probleme cu somnul, mulţi dintre ei abia reuşind să doarmă noaptea 6 ore din cele 9 de care ar avea nevoie în mod normal. Adolescenţii spun că dorm puţin din cauza anxietăţii şi a stresului legat de sarcinile pe care le au, ca şi din cauza utilizării computerelor şi a telefoanelor mobile la ore târzii ale serii. Lumina ecranelor este în mod special dăunătoare somnului, deoarece inhibă producţia melatoninei, o substanţă care induce somnul şi care este secretată de organism numai în condiţii de întuneric. Psihologul nu ezită să vorbească despre o adevărată „criză” nerecunoscută a sănătăţii publice, criză datorată lipsei crescânde de somn şi care afectează două milioane de copii şi adolescenţi din Marea Britanie. Sursa:Descopera.ro
Somnul insuficient duce, după părerea Tanyei Byron, la apariţia unor probleme serioase de sănătate şi de comportament. 65% dintre copiii mici suferă de lipsă de somn într-o măsură semnificativă, iar acest lucru poate duce la hiperactivitate şi probleme de comportament, afectând în acelaşi timp dezvoltarea psihică şi fizică. Psihologul consideră că problema este determinată, la origine, de părinţii care nu-şi învaţă copiii să doarmă corespunzător şi le permit să stea până târziu seara, să doarmă când vor şi să se trezească noaptea pentru a lua o gustare şi a primi atenţie din partea părinţilor. Adolescenţii au şi ei probleme cu somnul, mulţi dintre ei abia reuşind să doarmă noaptea 6 ore din cele 9 de care ar avea nevoie în mod normal. Adolescenţii spun că dorm puţin din cauza anxietăţii şi a stresului legat de sarcinile pe care le au, ca şi din cauza utilizării computerelor şi a telefoanelor mobile la ore târzii ale serii. Lumina ecranelor este în mod special dăunătoare somnului, deoarece inhibă producţia melatoninei, o substanţă care induce somnul şi care este secretată de organism numai în condiţii de întuneric. Psihologul nu ezită să vorbească despre o adevărată „criză” nerecunoscută a sănătăţii publice, criză datorată lipsei crescânde de somn şi care afectează două milioane de copii şi adolescenţi din Marea Britanie. Sursa:Descopera.ro
Ne retragem pentru 3 luni pentru a acumula noi forte!
Mai intii vreau sa va salut pe toti cei care citesc acest blog si sa va multumesc ca ramineti fideli.Vreua sa va aduc la cunostinta ca pe data de 01.09.2012 blogul isi va relua activitate pentru a va aduce la curent cele mai noi stiri din toate domeniile,iar din partea voastra se astepta sa fiti receptivi si un mod de a multumi este sa dati share si like pentru a vedea si prieteni vostri de unde cititi si sunteti la curent cu astfel de stiri interesante, vreau sa va mai spun posibil ati observat ca blogul e inbunatatit cu diferite elemente pentru a va fi mai comod navigare,si nu va ia mai mult de 3-5 sec ca se se incarce pagina web. Ne puteti gasi si pe Facebook avem o pagina cu o gama larga de poze al posturilor tv cum ar fi Animal Planet ,Discovery si poze despre natura si cele mai frumoase locuri de pe Pamint si diferite animalute ... am adauga si 2 chaturi unde puteti descuta intre voi despre diferite postari .Un chat este pentru toti iar al 2 chat este pentru cei care sunt logati pe Facebook.
Mai intii vreau sa va salut pe toti cei care citesc acest blog si sa va multumesc ca ramineti fideli.Vreua sa va aduc la cunostinta ca pe data de 01.09.2012 blogul isi va relua activitate pentru a va aduce la curent cele mai noi stiri din toate domeniile,iar din partea voastra se astepta sa fiti receptivi si un mod de a multumi este sa dati share si like pentru a vedea si prieteni vostri de unde cititi si sunteti la curent cu astfel de stiri interesante, vreau sa va mai spun posibil ati observat ca blogul e inbunatatit cu diferite elemente pentru a va fi mai comod navigare,si nu va ia mai mult de 3-5 sec ca se se incarce pagina web. Ne puteti gasi si pe Facebook avem o pagina cu o gama larga de poze al posturilor tv cum ar fi Animal Planet ,Discovery si poze despre natura si cele mai frumoase locuri de pe Pamint si diferite animalute ... am adauga si 2 chaturi unde puteti descuta intre voi despre diferite postari .Un chat este pentru toti iar al 2 chat este pentru cei care sunt logati pe Facebook.
10 Lucruri pe care nu le stiai despre Statia Spatiala Internationala
Staţii Spaţială Internaţională (ISS) este una dintre cele mai mari realizări umane şi tehnologice din istoria noastră. Agenţiile spaţiale din Statele Unite, Rusia, Europa, Japonia şi Canada au venit împreună pentru un scop comun în numele ştiinţei şi educaţiei. Este un simbol de excelenţă tehnologică şi o marturie a ceea ce putem realiza prin colaborare şi lucrul în echipă. Aici sunt 10 lucruri pe care nu ar fi cunoscut despre Staţia Spaţială Internaţională. 1.Staţia Spaţială Internaţională a marcat aniversarea a 10 de ocupaţie umană continuă pe 2 noiembrie 2010. Din Expedition 1, care a lansat 31 octombrie 2000, şi andocat 2 noiembrie, statia spatiala a fost vizitat de 196 de persoane din opt ţări diferite. 2.Staţia Spaţială Internaţională poate fi vazuta de pe Pamant cu ochiul liber, şi este cel mai mare satelit artificial care a orbitat in jurul Pamantului vreodată.
3. De la primul modul, Zarya, a lansat, la 01:40 EST pe 20 noiembrie, 1998, ISS a facut un total de 68,519 orbite de planeta noastră, sau de aproximativ 1,7 miliarde de mile (2.7 miliarde de km) de pe contorul de parcurs sale.
4. Ca din 2 noiembrie data de aniversare s-au înregistrat 103 de lansari de la statia spatiala: 67 vehicule ruseşti, 34 de navete spaţiale, unul european si un vehicul japonez. Un total de 150 de spacewalks au fost efectuate în sprijinul Adunării Space Station în valoare totală de mai mult de 944 de ore.
5.ISS este operată de echipaje de expeditie de sase astronauti si cosmonauti, cu programul de staţia de a menţine o prezenţă neîntreruptă uman în spaţiu, de la lansarea de Expedition 1 pe 31 octombrie 2000, un total de 10 de ani şi 105 zile.Programul deţine astfel recordul curent pentru cea mai lungă prezenţa neîntreruptă uman în spaţiu, depasind recordul anterior de 3,644 de zile, stabilit la bordul Mir.
6.ISS serveşte ca un laborator de cercetare care are un mediu în care echipajele de microgravitatie efectua experimente în biologie, chimie, medicina, fiziologie si fizica, precum şi observaţii astronomice şi meteorologice. 7.Staţia Spaţială, inclusiv matrice sale solare de mari dimensiuni, se întinde pe suprafaţa unui teren de fotbal din SUA, inclusiv si zonele de capăt, şi are o greutate de (375,481kg).Complexul dispune de o sala mai mult decât locuibile, casa cu cinci dormitoare, şi are două băi şi o sală de gimnastică. 8. 3.3 milioane linii de cod software-ului de pe teren suporta 1,8 milioane linii de cod software de zbor. 9.The entire 55-foot robot arm assembly is capable of lifting 220,000 pounds, which is the weight of a Space Shuttle orbiter. 10. De la 75 pina la90 de kilowaţi de putere pentru ISS este furnizat de un cimp de panouri solare.
Staţii Spaţială Internaţională (ISS) este una dintre cele mai mari realizări umane şi tehnologice din istoria noastră. Agenţiile spaţiale din Statele Unite, Rusia, Europa, Japonia şi Canada au venit împreună pentru un scop comun în numele ştiinţei şi educaţiei. Este un simbol de excelenţă tehnologică şi o marturie a ceea ce putem realiza prin colaborare şi lucrul în echipă. Aici sunt 10 lucruri pe care nu ar fi cunoscut despre Staţia Spaţială Internaţională. 1.Staţia Spaţială Internaţională a marcat aniversarea a 10 de ocupaţie umană continuă pe 2 noiembrie 2010. Din Expedition 1, care a lansat 31 octombrie 2000, şi andocat 2 noiembrie, statia spatiala a fost vizitat de 196 de persoane din opt ţări diferite. 2.Staţia Spaţială Internaţională poate fi vazuta de pe Pamant cu ochiul liber, şi este cel mai mare satelit artificial care a orbitat in jurul Pamantului vreodată.
3. De la primul modul, Zarya, a lansat, la 01:40 EST pe 20 noiembrie, 1998, ISS a facut un total de 68,519 orbite de planeta noastră, sau de aproximativ 1,7 miliarde de mile (2.7 miliarde de km) de pe contorul de parcurs sale.
4. Ca din 2 noiembrie data de aniversare s-au înregistrat 103 de lansari de la statia spatiala: 67 vehicule ruseşti, 34 de navete spaţiale, unul european si un vehicul japonez. Un total de 150 de spacewalks au fost efectuate în sprijinul Adunării Space Station în valoare totală de mai mult de 944 de ore.
5.ISS este operată de echipaje de expeditie de sase astronauti si cosmonauti, cu programul de staţia de a menţine o prezenţă neîntreruptă uman în spaţiu, de la lansarea de Expedition 1 pe 31 octombrie 2000, un total de 10 de ani şi 105 zile.Programul deţine astfel recordul curent pentru cea mai lungă prezenţa neîntreruptă uman în spaţiu, depasind recordul anterior de 3,644 de zile, stabilit la bordul Mir.
6.ISS serveşte ca un laborator de cercetare care are un mediu în care echipajele de microgravitatie efectua experimente în biologie, chimie, medicina, fiziologie si fizica, precum şi observaţii astronomice şi meteorologice. 7.Staţia Spaţială, inclusiv matrice sale solare de mari dimensiuni, se întinde pe suprafaţa unui teren de fotbal din SUA, inclusiv si zonele de capăt, şi are o greutate de (375,481kg).Complexul dispune de o sala mai mult decât locuibile, casa cu cinci dormitoare, şi are două băi şi o sală de gimnastică. 8. 3.3 milioane linii de cod software-ului de pe teren suporta 1,8 milioane linii de cod software de zbor. 9.The entire 55-foot robot arm assembly is capable of lifting 220,000 pounds, which is the weight of a Space Shuttle orbiter. 10. De la 75 pina la90 de kilowaţi de putere pentru ISS este furnizat de un cimp de panouri solare.
Sfaturi pentru patani in incercarea lor de a cureri o fata
Din acest video veti invata cum sa te comporti cu o fata si ce trebuie sa faci pentru a avea fata care tio doresti .
Setea de petrol, vinovată de moartea misterioasă a aproape 1.000 de delfini?
Aproximativ 900 de delfini au fost descoperiţi morţi de curând pe plajele din nordul Republicii Peru. Deşi oficialii guvernamentali neagă această variantă, un veterinar marin şi totodată expert conservaţionist afirmă că a identificat cauza morţii delfinilor: testele seismice efectuate în largul oceanului pentru identificarea depozitelor de petrol. Carlos Yaipen-Llanos, preşedintele organizaţiei Orca Peru, a declarat într-un interviu că necropsiile efectuate alături de colegii săi în cadrul a 3 expediţii separate au arătat că delfinii examinaţi sângerau în zona urechii medii, prezentând totodată fracturi în acea zonă. De asemenea, aceştia aveau gaze în organele interne şi sufereau de enfizem pulmonar acut, toate aceste simptome indicând moartea prin boala de decompresie. „Aceste animale au murit în urma bolii de decompresie, provocată de o traumă acustică”, a declarat expertul. Concluzia specialistului contrazice rezultatele obţinute de investigaţia oficială a guvernului, care a exclus testările seismice drept posibile cauze, indicând o boală necunoscută ca sursă a morţilor. Dr. Yaipen-Llanos afirmă că echipa sa a efectuat necropsii asupra a 30 de delfini, examinând toate organele acestora. În schimb, oamenii de ştiinţă din echipa de investigaţie a guvernului au investigat doar 2 delfini, analizând 3 organe ale fiecăruia, a declarat doctorul. Dr. Yaipen-Llanos afirmă că în cadrul fiecărei expediţii au descoperit animale care tocmai muriseră, ceea ce indică „existenţa unei surse puternice de sunet care a continuat să existe în ocean; nu este vorba de un singur eveniment sonor”. Guvernul peruan insistă că nu au fost efectuate testări seismice în zonele în care delfinii au murit, însă un pescar din zonă a declarat într-un interviu că astfel de testări aveau loc în acea zonă în momentul în care delfinii au început să moară. El Comercio, cel mai mare ziar din Peru, a relatat că Marina Peruviană a permis companiilor petroliere să efectueze testări seismice începând cu luna noiembrie, cu puţin înainte ca primii delfini morţi să fie găsiţi pe plaje. „Mă aşteptam să descoper o infecţie virală, dar nu am descoperit niciun semn clinic care să indice aşa ceva. Toate animalele aveau fracturi în urechea medie, iar organele interne erau distruse de bule de aer”, a declarat Dr. Yaipen-Llanos. Boala de decompresie a fost studiată în detaliu în cazul oamenilor, petrecându-se atunci când un scufundător iese la suprafaţă foarte repede, iar azotul pe care acesta l-a absorbit din tubul cu aer comprimat forţează formarea unor bule în vene şi ţesuturi. Această boală poate fi letală. Oamenii de ştiinţă credeau în trecut că mamiferele marine, precum balenele şi delfinii, sunt relativ imune la boala de decompresie. Un studiu recent a infirmat această teorie, cercetătorii detectând decese în rândul mamiferelor marine provocate de boala de decompresie, mai ales „în urma activităţilor antropogene, precum testările seismice sau folosirea sonarelor militare”. Michael Moore, veterinar şi expert în biologie mamiferelor marine în cadrul Woods Hole Oceanographic Institution, afirmă că testările seismice ar fi putut provoca un şoc delfinilor, făcând ca particulele de azot din corp să părăsească sângele şi să pătrundă în organe, provocând bulele observate în cadrul necropsiilor. Sursa: New York Times
Aproximativ 900 de delfini au fost descoperiţi morţi de curând pe plajele din nordul Republicii Peru. Deşi oficialii guvernamentali neagă această variantă, un veterinar marin şi totodată expert conservaţionist afirmă că a identificat cauza morţii delfinilor: testele seismice efectuate în largul oceanului pentru identificarea depozitelor de petrol. Carlos Yaipen-Llanos, preşedintele organizaţiei Orca Peru, a declarat într-un interviu că necropsiile efectuate alături de colegii săi în cadrul a 3 expediţii separate au arătat că delfinii examinaţi sângerau în zona urechii medii, prezentând totodată fracturi în acea zonă. De asemenea, aceştia aveau gaze în organele interne şi sufereau de enfizem pulmonar acut, toate aceste simptome indicând moartea prin boala de decompresie. „Aceste animale au murit în urma bolii de decompresie, provocată de o traumă acustică”, a declarat expertul. Concluzia specialistului contrazice rezultatele obţinute de investigaţia oficială a guvernului, care a exclus testările seismice drept posibile cauze, indicând o boală necunoscută ca sursă a morţilor. Dr. Yaipen-Llanos afirmă că echipa sa a efectuat necropsii asupra a 30 de delfini, examinând toate organele acestora. În schimb, oamenii de ştiinţă din echipa de investigaţie a guvernului au investigat doar 2 delfini, analizând 3 organe ale fiecăruia, a declarat doctorul. Dr. Yaipen-Llanos afirmă că în cadrul fiecărei expediţii au descoperit animale care tocmai muriseră, ceea ce indică „existenţa unei surse puternice de sunet care a continuat să existe în ocean; nu este vorba de un singur eveniment sonor”. Guvernul peruan insistă că nu au fost efectuate testări seismice în zonele în care delfinii au murit, însă un pescar din zonă a declarat într-un interviu că astfel de testări aveau loc în acea zonă în momentul în care delfinii au început să moară. El Comercio, cel mai mare ziar din Peru, a relatat că Marina Peruviană a permis companiilor petroliere să efectueze testări seismice începând cu luna noiembrie, cu puţin înainte ca primii delfini morţi să fie găsiţi pe plaje. „Mă aşteptam să descoper o infecţie virală, dar nu am descoperit niciun semn clinic care să indice aşa ceva. Toate animalele aveau fracturi în urechea medie, iar organele interne erau distruse de bule de aer”, a declarat Dr. Yaipen-Llanos. Boala de decompresie a fost studiată în detaliu în cazul oamenilor, petrecându-se atunci când un scufundător iese la suprafaţă foarte repede, iar azotul pe care acesta l-a absorbit din tubul cu aer comprimat forţează formarea unor bule în vene şi ţesuturi. Această boală poate fi letală. Oamenii de ştiinţă credeau în trecut că mamiferele marine, precum balenele şi delfinii, sunt relativ imune la boala de decompresie. Un studiu recent a infirmat această teorie, cercetătorii detectând decese în rândul mamiferelor marine provocate de boala de decompresie, mai ales „în urma activităţilor antropogene, precum testările seismice sau folosirea sonarelor militare”. Michael Moore, veterinar şi expert în biologie mamiferelor marine în cadrul Woods Hole Oceanographic Institution, afirmă că testările seismice ar fi putut provoca un şoc delfinilor, făcând ca particulele de azot din corp să părăsească sângele şi să pătrundă în organe, provocând bulele observate în cadrul necropsiilor. Sursa: New York Times
Optimiştii sunt programaţi genetic să trăiască mai mult
Persoanele extravertite, care gândesc pozitiv şi care au un simţ al umorului bine dezvoltat, au şanse să trăiască mai mult, susţine un nou studiu. Cercetorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din Statele Unite susţin că unii oameni sunt născuţi pentru a fi fericiţi şi a trăi mai mult. Studii anterioare au indicat că la baza personalităţii stau mecanisme genetice care pot afecta în mod direct sănătatea individului. Cu toate acestea, specialiştii nu au reuşit să afle cum anume este influenţată longevitatea de personalitate. Mulţi cercetători au explicat longevitatea centenarilor prin existenţa unor variaţii genetice "norocoase", precum cele legate de colesterolul bun. Noul studiu vine să demonstreze că indivizii cărora le place să râdă şi să se implice în mai multe activităţi ar putea avea "gene ale personalităţii" implicate în acele mecanisme ce asigură longevitatea. Pentru a detecta caracteristicile genetice care determină personalitatea, oamenii de ştiinţă au realizat un studiu bazat pe 243 de persoane a căror medie de vârstă era de 97,6 ani. În cercetare a fost utilizată metoda Personality Outlook Profile Scale, bazată pe un studiu anterior mai larg, care a inclus atât 500 de evrei aşkenazi (din estul şi centrul Europei) cu vârste peste 97 de ani, cât şi 700 de urmaşi ai acestora. Evreii aşkenazi constituie un grup omogen din punct de vedere genetic, motiv pentru care s-au putut observa mai uşor diferenţele genetice. Rezultatele studiului cercetătorilor de la Colegiul de Medicină Albert Einstein au arătat că participanţii au multe calităţi care indică o atitudine pozitivă în privinţa vieţii, mulţi dintre cerntenari fiind extravertiţi, optimişti şi veseli. De asemenea, studiul a scos în evidenţă că centenarii nu au fost persoane nevrotice ci, mai degrabă, oameni conştiincioşi. Cu toate acestea, există unele dovezi care atestă faptul că personalitatea omului se modifică între 70 şi 100 de ani, motiv pentru care oamenii de ştiinţă nu pot fi siguri că indivizii implicaţi în studiu au avut o atitudine pozitivă pe tot parcursul vieţii. Sursa: Daily Mail
Persoanele extravertite, care gândesc pozitiv şi care au un simţ al umorului bine dezvoltat, au şanse să trăiască mai mult, susţine un nou studiu. Cercetorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din Statele Unite susţin că unii oameni sunt născuţi pentru a fi fericiţi şi a trăi mai mult. Studii anterioare au indicat că la baza personalităţii stau mecanisme genetice care pot afecta în mod direct sănătatea individului. Cu toate acestea, specialiştii nu au reuşit să afle cum anume este influenţată longevitatea de personalitate. Mulţi cercetători au explicat longevitatea centenarilor prin existenţa unor variaţii genetice "norocoase", precum cele legate de colesterolul bun. Noul studiu vine să demonstreze că indivizii cărora le place să râdă şi să se implice în mai multe activităţi ar putea avea "gene ale personalităţii" implicate în acele mecanisme ce asigură longevitatea. Pentru a detecta caracteristicile genetice care determină personalitatea, oamenii de ştiinţă au realizat un studiu bazat pe 243 de persoane a căror medie de vârstă era de 97,6 ani. În cercetare a fost utilizată metoda Personality Outlook Profile Scale, bazată pe un studiu anterior mai larg, care a inclus atât 500 de evrei aşkenazi (din estul şi centrul Europei) cu vârste peste 97 de ani, cât şi 700 de urmaşi ai acestora. Evreii aşkenazi constituie un grup omogen din punct de vedere genetic, motiv pentru care s-au putut observa mai uşor diferenţele genetice. Rezultatele studiului cercetătorilor de la Colegiul de Medicină Albert Einstein au arătat că participanţii au multe calităţi care indică o atitudine pozitivă în privinţa vieţii, mulţi dintre cerntenari fiind extravertiţi, optimişti şi veseli. De asemenea, studiul a scos în evidenţă că centenarii nu au fost persoane nevrotice ci, mai degrabă, oameni conştiincioşi. Cu toate acestea, există unele dovezi care atestă faptul că personalitatea omului se modifică între 70 şi 100 de ani, motiv pentru care oamenii de ştiinţă nu pot fi siguri că indivizii implicaţi în studiu au avut o atitudine pozitivă pe tot parcursul vieţii. Sursa: Daily Mail
Ce fel de femei preferă bărbaţii?
Când vine vorba de găsirea unor partenere, bărbaţii nu apreciază neapărat farmecul sau inteligenţa femeilor, ci mai curând naivitatea, starea de beţie ori alte indicii ale vulnerabilităţii care le-ar determina pe femei să accepte aventurile de o noapte, indică un studiu american. Cari Goetz de la Universitatea din Texas a realizat un studiu în care a explorat aşa-numita ipoteză a exploatabilităţii sexuale, ideea conform căreia bărbaţii sunt programaţi genetic să caute aventuri sexuale. Studiul, realizat pe un eşantion de 76 de bărbaţi, a scos în evidenţă faptul că, în cazul unor asemenea legături, bărbaţii cataloghează femeile ce par vulnerabile drept mai atrăgătoare decât celelalte. Participanţii au fost rugaţi se evalueze fotografii în care mai multe femei afişau diferite indicii ale exploatabilităţii, părând adormite, stupide sau inerte, stări pe care bărbaţii le consideră atrăgătoare. "Am identificat 22 de indicii a exploatabilităţii sexuale. Nouăsprezece dintre acestea au fost corelate în mod semnificativ cu atractivitatea sexuală ", au afirmat cercetatorii. De asemenea, specialiştii cred că bărbaţii sunt programaţi să nu îşi facă probleme în legătură cu consecinţele aventurilor, având în vedere că ei produc zilnic circa 85 de milioane de spermatozoizi în fiecare testicul. Spre deosebire de bărbaţi, Goetz spune că, totuşi, creierul femeilor (chiar al femeilor moderne) este încă sensibil la grijile privind consecinţele legate de o eventuală sarcină, care ar apărea în urma relaţiilor sexuale întâmplătoare. Acest aspect le face pe femei să fie, în general, mai reticente faţă de ideea de a avea o aventură. În acest context, scopul studiului a fost de a testa ipoteza conform căreia femeile care par stupide sau inerte sunt văzute de bărbaţi drept atrăgătoare. În sensul psihologiei evoluţioniste, cuvântul "exploatabil" indică faptul că femeia este dispusă sau poate fi convinsă uşor să facă sex. Studiul a început prin a-i ruga pe bărbaţi să numească anumite acţiuni specifice precum atitudinile şi trăsăturile de personalitate, care ar putea semnala vulnerabilitatea la femei - de pildă starea de epuizare, de ebrietate sau inteligenţa scăzută. La sfârşit, participanţii au elaborat o listă de 88 de aspecte (gesturi, atitudini, detalii legate de aspectul fizic ori de ţinuta vestimentară şi altele) care, cred ei, semnalează că femeile sunt mai vulnerabile şi, prin urmare, mai receptive la avansurile bărbaţilor. Printre femeile pe care bărbaţii le văd ca fiind cele mai exploatabile s-au numărat: cele care îşi muşcă sau îşi ling buzele, care aruncă priviri peste umăr, somnoroasele, cele cu îmbrăcăminte mulată, cele supraponderale, cele scunde, prostuţe, cele care caută atenţie ori cele care adoptă cultura punk. Ulterior, Goetz şi colegii săi au căutat pe internet imagini cu femei care să cărespundă celor 88 de semnale. Aceste imagini au fost arătate unui alt grup de bărbaţi care au confirmat că fotografiile etalează indicii ce trădează vulnerabilitatea. Într-o altă etapă, bărbaţii dintr-un nou grup de participanţi au fost rugaţi să urmărească imaginile şi să spună ce cred despre fiecare femeie, cât de atrăgătoare este, cât de uşor ar fi de convins să întreţină relaţii intime şi dacă este potrivită pentru a fi o parteneră pe termen scurt sau lung. Studiul a evidenţiat faptul că imaginile cu femeile supraponderale sau scunde nu au avut niciun efect asupra bărbaţilor, aceştia necatalogându-le nici drept uşuratice şi nici drept bune partenere. Dar, în urma descifrării indiciilor psihologice şi contextuale, s-a constat că bărbaţii au catalogat drept uşuratice o serie de femei care aveau o înfăşişare copilărească sau care păreau somnoroase sau sub influenţa alcoolului. Mai mult, femeile care păreau stupide sau inerte au fost considerate mai atrăgătoare decât cele care păreau lucide sau inteligente, dar numai atunci când bărbaţii căutau relaţii de scurtă durată. Atunci când participanţii au fost rugaţi să şi le imagineze pe femeile prostuţe sau ameţite drept partenere pe termen lung, aceştia şi-au pierdut imediat interesul faţă de ele. Un studiu separat, condus de David Lewis, a implicat 72 de bărbaţi cărora li s-a cerut să evalueze aceleaşi fotografii, dar cărora le-au fost măsurate şi anumite trăsături ale personalităţii. A rezultat că bărbaţii care erau cel mai puţin capabili de empatie şi afecţiune erau cei mai sensibili la indiciile explotabilităţii femeilor, ceea ce pare să arate că nu toţi bărbaţii sunt la fel de uşuratici când urmăresc o legătură de natură sexuală. Sursa: Daily Mail
Când vine vorba de găsirea unor partenere, bărbaţii nu apreciază neapărat farmecul sau inteligenţa femeilor, ci mai curând naivitatea, starea de beţie ori alte indicii ale vulnerabilităţii care le-ar determina pe femei să accepte aventurile de o noapte, indică un studiu american. Cari Goetz de la Universitatea din Texas a realizat un studiu în care a explorat aşa-numita ipoteză a exploatabilităţii sexuale, ideea conform căreia bărbaţii sunt programaţi genetic să caute aventuri sexuale. Studiul, realizat pe un eşantion de 76 de bărbaţi, a scos în evidenţă faptul că, în cazul unor asemenea legături, bărbaţii cataloghează femeile ce par vulnerabile drept mai atrăgătoare decât celelalte. Participanţii au fost rugaţi se evalueze fotografii în care mai multe femei afişau diferite indicii ale exploatabilităţii, părând adormite, stupide sau inerte, stări pe care bărbaţii le consideră atrăgătoare. "Am identificat 22 de indicii a exploatabilităţii sexuale. Nouăsprezece dintre acestea au fost corelate în mod semnificativ cu atractivitatea sexuală ", au afirmat cercetatorii. De asemenea, specialiştii cred că bărbaţii sunt programaţi să nu îşi facă probleme în legătură cu consecinţele aventurilor, având în vedere că ei produc zilnic circa 85 de milioane de spermatozoizi în fiecare testicul. Spre deosebire de bărbaţi, Goetz spune că, totuşi, creierul femeilor (chiar al femeilor moderne) este încă sensibil la grijile privind consecinţele legate de o eventuală sarcină, care ar apărea în urma relaţiilor sexuale întâmplătoare. Acest aspect le face pe femei să fie, în general, mai reticente faţă de ideea de a avea o aventură. În acest context, scopul studiului a fost de a testa ipoteza conform căreia femeile care par stupide sau inerte sunt văzute de bărbaţi drept atrăgătoare. În sensul psihologiei evoluţioniste, cuvântul "exploatabil" indică faptul că femeia este dispusă sau poate fi convinsă uşor să facă sex. Studiul a început prin a-i ruga pe bărbaţi să numească anumite acţiuni specifice precum atitudinile şi trăsăturile de personalitate, care ar putea semnala vulnerabilitatea la femei - de pildă starea de epuizare, de ebrietate sau inteligenţa scăzută. La sfârşit, participanţii au elaborat o listă de 88 de aspecte (gesturi, atitudini, detalii legate de aspectul fizic ori de ţinuta vestimentară şi altele) care, cred ei, semnalează că femeile sunt mai vulnerabile şi, prin urmare, mai receptive la avansurile bărbaţilor. Printre femeile pe care bărbaţii le văd ca fiind cele mai exploatabile s-au numărat: cele care îşi muşcă sau îşi ling buzele, care aruncă priviri peste umăr, somnoroasele, cele cu îmbrăcăminte mulată, cele supraponderale, cele scunde, prostuţe, cele care caută atenţie ori cele care adoptă cultura punk. Ulterior, Goetz şi colegii săi au căutat pe internet imagini cu femei care să cărespundă celor 88 de semnale. Aceste imagini au fost arătate unui alt grup de bărbaţi care au confirmat că fotografiile etalează indicii ce trădează vulnerabilitatea. Într-o altă etapă, bărbaţii dintr-un nou grup de participanţi au fost rugaţi să urmărească imaginile şi să spună ce cred despre fiecare femeie, cât de atrăgătoare este, cât de uşor ar fi de convins să întreţină relaţii intime şi dacă este potrivită pentru a fi o parteneră pe termen scurt sau lung. Studiul a evidenţiat faptul că imaginile cu femeile supraponderale sau scunde nu au avut niciun efect asupra bărbaţilor, aceştia necatalogându-le nici drept uşuratice şi nici drept bune partenere. Dar, în urma descifrării indiciilor psihologice şi contextuale, s-a constat că bărbaţii au catalogat drept uşuratice o serie de femei care aveau o înfăşişare copilărească sau care păreau somnoroase sau sub influenţa alcoolului. Mai mult, femeile care păreau stupide sau inerte au fost considerate mai atrăgătoare decât cele care păreau lucide sau inteligente, dar numai atunci când bărbaţii căutau relaţii de scurtă durată. Atunci când participanţii au fost rugaţi să şi le imagineze pe femeile prostuţe sau ameţite drept partenere pe termen lung, aceştia şi-au pierdut imediat interesul faţă de ele. Un studiu separat, condus de David Lewis, a implicat 72 de bărbaţi cărora li s-a cerut să evalueze aceleaşi fotografii, dar cărora le-au fost măsurate şi anumite trăsături ale personalităţii. A rezultat că bărbaţii care erau cel mai puţin capabili de empatie şi afecţiune erau cei mai sensibili la indiciile explotabilităţii femeilor, ceea ce pare să arate că nu toţi bărbaţii sunt la fel de uşuratici când urmăresc o legătură de natură sexuală. Sursa: Daily Mail
Cel mai riscant salt din elicopter: fără paraşută, de la peste 700 de metri (VIDEO)
Să plănuieşti o săritură de la 730 de metri, în urma căreia să aterizezi în siguranţă, fără a folosi o paraşută, pare nebunesc chiar şi pentru cascadori. Cu toate acestea, Gary Connery, un bărbat în vârstă de 42 de ani, tatăl a doi copii, a reuşit să ducă la bun sfârşit un astfel de plan. Connery este un maestru cascador, echipat cu un costum special dotat cu aripi, o invenţie utilizată de skydiveri. Pentru a demonstra că nu este nebun, personajul - cunoscut pentru cascadoriile sale din Batman Begins, Die Another Day, Johnny English şi Harry Potter - a avut cu el şi o paraşută pe care avea de gând să o folosească în cazul în care planul nu ar fi mers aşa cum se aştepta. Pentru a supravieţui cascadoriei, Connery a trebuit să îşi deschidă aripile costumului cu 60 de metri deasupra ţintei, pentru a-şi ajusta viteza de alunecare la 80 km/h şi cea verticală la 25 km/h. Chiar şi aşa aterizarea nu a părut foarte confortabilă. Sursa: The Atlantic Wire
Să plănuieşti o săritură de la 730 de metri, în urma căreia să aterizezi în siguranţă, fără a folosi o paraşută, pare nebunesc chiar şi pentru cascadori. Cu toate acestea, Gary Connery, un bărbat în vârstă de 42 de ani, tatăl a doi copii, a reuşit să ducă la bun sfârşit un astfel de plan. Connery este un maestru cascador, echipat cu un costum special dotat cu aripi, o invenţie utilizată de skydiveri. Pentru a demonstra că nu este nebun, personajul - cunoscut pentru cascadoriile sale din Batman Begins, Die Another Day, Johnny English şi Harry Potter - a avut cu el şi o paraşută pe care avea de gând să o folosească în cazul în care planul nu ar fi mers aşa cum se aştepta. Pentru a supravieţui cascadoriei, Connery a trebuit să îşi deschidă aripile costumului cu 60 de metri deasupra ţintei, pentru a-şi ajusta viteza de alunecare la 80 km/h şi cea verticală la 25 km/h. Chiar şi aşa aterizarea nu a părut foarte confortabilă. Sursa: The Atlantic Wire
Bărbaţii infideli sunt mai predispuşi la atac de cord
Bărbaţii care îşi înşeală soţiile au un risc de apariţia a atacului de inimă mult mai crescut decât cei care rămân fideli, susţine un nou studiu. Un studiu a demonstrat că moartea subită în cursul unui act sexual apare mai frecvent atunci când bărbaţii sunt în compania amantelor, decât atunci când aceştia se află cu soţiile lor. Motivele care stau la baza acestor decese nu sunt foarte clare, dar specialiştii iau în considerare conştiinţa încărcată, stresul provocat de păstrarea secretului şi chiar încercarea de a face faţă cerinţelor unei femei mai tinere. Corelaţia dintre infidelitate şi evenimentele cardiovasculare majore a fost evidenţiată de cercetătorii italieni de la Universitatea din Florenţa, care au studiat efectele infidelităţii asupra sănătăţii, utilizând date din literatura de specialitate. Folosind termeni cheie, cum ar fi "infidelitate" şi "relaţii extraconjugale", specialiştii au analizat frecvenţa şi contextul în care apar atacurile de cord la bărbaţi. Astfel, ei au descoperit că atât atacurile de cord fatale, cât şi cele non-fatale apar relativ rar atunci când bărbaţii se angajează în raporturi intime cu soţiile lor, dar mai des atunci când sunt cu amantele. Studiul realizat de oamenii de ştiinţă sugerează că apariţia infarctului este cauzată, în mare parte, de conştiinţa încărcată. Alte explicaţii ar putea fi legate de stres sau de alimentaţia mai extravagantă ori consumul de alcool la care bărbaţii se dedau în cazul întâlnirilor cu femei mai tinere. "Mai mulţi factori interpersonali, sexuali şi biologici sunt asociaţi cu relaţiile extraconjugale. Aşa se face că infidelitatea, la bărbaţi, este asociată cu un risc mai mare de apariţie a evenimentelor cardiovasculare majore. Sexul extraconjugal poate fi periculos şi stresant pentru că, de cele mai multe ori, iubita este mai tânără. De asemenea, în astfel de situaţii apare des consumul excesiv de alcool şi/ sau mâncare. O întâlnire secretă într-un mediu nefamiliar poate creşte în mod semnificativ tensiunea arterială şi ritmul cardiac, ceea ce duce la o mai mare nevoie de oxigen", a explicat dr. Alessandra Fisher. Sursa: The Telegraph
Bărbaţii care îşi înşeală soţiile au un risc de apariţia a atacului de inimă mult mai crescut decât cei care rămân fideli, susţine un nou studiu. Un studiu a demonstrat că moartea subită în cursul unui act sexual apare mai frecvent atunci când bărbaţii sunt în compania amantelor, decât atunci când aceştia se află cu soţiile lor. Motivele care stau la baza acestor decese nu sunt foarte clare, dar specialiştii iau în considerare conştiinţa încărcată, stresul provocat de păstrarea secretului şi chiar încercarea de a face faţă cerinţelor unei femei mai tinere. Corelaţia dintre infidelitate şi evenimentele cardiovasculare majore a fost evidenţiată de cercetătorii italieni de la Universitatea din Florenţa, care au studiat efectele infidelităţii asupra sănătăţii, utilizând date din literatura de specialitate. Folosind termeni cheie, cum ar fi "infidelitate" şi "relaţii extraconjugale", specialiştii au analizat frecvenţa şi contextul în care apar atacurile de cord la bărbaţi. Astfel, ei au descoperit că atât atacurile de cord fatale, cât şi cele non-fatale apar relativ rar atunci când bărbaţii se angajează în raporturi intime cu soţiile lor, dar mai des atunci când sunt cu amantele. Studiul realizat de oamenii de ştiinţă sugerează că apariţia infarctului este cauzată, în mare parte, de conştiinţa încărcată. Alte explicaţii ar putea fi legate de stres sau de alimentaţia mai extravagantă ori consumul de alcool la care bărbaţii se dedau în cazul întâlnirilor cu femei mai tinere. "Mai mulţi factori interpersonali, sexuali şi biologici sunt asociaţi cu relaţiile extraconjugale. Aşa se face că infidelitatea, la bărbaţi, este asociată cu un risc mai mare de apariţie a evenimentelor cardiovasculare majore. Sexul extraconjugal poate fi periculos şi stresant pentru că, de cele mai multe ori, iubita este mai tânără. De asemenea, în astfel de situaţii apare des consumul excesiv de alcool şi/ sau mâncare. O întâlnire secretă într-un mediu nefamiliar poate creşte în mod semnificativ tensiunea arterială şi ritmul cardiac, ceea ce duce la o mai mare nevoie de oxigen", a explicat dr. Alessandra Fisher. Sursa: The Telegraph
Pe insula Gough au apărut şoareci uriaşi ce ucid milioane de petreli
Pe o insulă din sudul Atlanticului, şoarecii de casă uriaşi au devenit adevăraţi ucigaşi, consumând milioane de pui de păsări din specii pe cale de dispariţie, demonstrează un studiu. "Masacrul" are loc pe insula Gough, un teritoriu britanic aflat între America de Sud şi Africa de Sud. Singurii oameni care locuiesc acolo sunt membrii unei echipe de cercetare de la o staţie meteo. De mult timp, insula este recunoscută drept refugiul unei colonii de păsări marine, ea găzduind 10 milioane de păsări din peste 20 de specii. De asemenea, insula este considerată singurul loc de reproducere a petrelilor din Atlantic , unde 2 milioane de perechi de păsări aduc pe lume 1,6 milioane de pui pe an. Cu toate acestea, noul studiu arată că puii de petrel sunt expuşi unor mari pericole, deoarece şoarecii de pe insulă, care au ajuns aici în urmă cu 150 de ani, au ajuns la proporţii surprinzătoare. În trecut a mai existat un loc de reproducere a petrelilor, în insula Tristan da Cunha, dar oamenii de ştiinţă spun că acolo păsările au dispărut de curând, ca urmare a măcelului produs de şobolanii negri. Problema cu şoarecii de casă din insula Gough este că nu au niciun prădător, iar pe timpul verii numărul lor ajunge la 300 de indivizi pe hectar. Asta înseamnă că pe întreaga insulă, care are 65 de kilometri pătraţi, există 1,9 milioane de şoareci. În plus, şoarecii de aici ajung la dimensiuni mult mai mari decât şoarecii de casă din alte părţi ale lumii, putând să depăşească 27 de centimetri lungime. Pentru că alte surse de hrană dispar pe timpul iernii, şoareci se hrănesc cu puii de petreli. Încercând să observe ce efect are prezenţa şoarecilor asupra populaţiei de petreli, oamenii de ştiinţă au monitorizat 178 de cuiburi de petreli, care sunt, de obicei, situate subteran. În cercetarea lor, specialiştii au folosit camere cu infraroşu şi au inspectat cuiburile o dată pe săptămână. Pe baza cercetării, oamenii de ştiinţă au putut concluziona că din 1,6 milioane de pui, câţi se nasc anual, 1,25 milioane sunt mâncaţi de şoareci. "Dacă fenomenul durează de 150 de ani, ceea ce este posibil, atunci trebuie să fi fost în jur de 300 de milioane de perechi de petreli de Atlantic, înainte de venirea şoarecilor", a declarat Ross Wanless, coautor al studiului. Vestea bună este că specialiştii cred că şoarecii ar putea fi eliminaţi prin utilizarea momelelor otrăvite. Dacă va fi aplicată la timpul potrivit, atunci când şoarecii sunt înfometaţi, metoda va da roade şi va salva ecosistemul insulei. Sursa: National Geographic
Pe o insulă din sudul Atlanticului, şoarecii de casă uriaşi au devenit adevăraţi ucigaşi, consumând milioane de pui de păsări din specii pe cale de dispariţie, demonstrează un studiu. "Masacrul" are loc pe insula Gough, un teritoriu britanic aflat între America de Sud şi Africa de Sud. Singurii oameni care locuiesc acolo sunt membrii unei echipe de cercetare de la o staţie meteo. De mult timp, insula este recunoscută drept refugiul unei colonii de păsări marine, ea găzduind 10 milioane de păsări din peste 20 de specii. De asemenea, insula este considerată singurul loc de reproducere a petrelilor din Atlantic , unde 2 milioane de perechi de păsări aduc pe lume 1,6 milioane de pui pe an. Cu toate acestea, noul studiu arată că puii de petrel sunt expuşi unor mari pericole, deoarece şoarecii de pe insulă, care au ajuns aici în urmă cu 150 de ani, au ajuns la proporţii surprinzătoare. În trecut a mai existat un loc de reproducere a petrelilor, în insula Tristan da Cunha, dar oamenii de ştiinţă spun că acolo păsările au dispărut de curând, ca urmare a măcelului produs de şobolanii negri. Problema cu şoarecii de casă din insula Gough este că nu au niciun prădător, iar pe timpul verii numărul lor ajunge la 300 de indivizi pe hectar. Asta înseamnă că pe întreaga insulă, care are 65 de kilometri pătraţi, există 1,9 milioane de şoareci. În plus, şoarecii de aici ajung la dimensiuni mult mai mari decât şoarecii de casă din alte părţi ale lumii, putând să depăşească 27 de centimetri lungime. Pentru că alte surse de hrană dispar pe timpul iernii, şoareci se hrănesc cu puii de petreli. Încercând să observe ce efect are prezenţa şoarecilor asupra populaţiei de petreli, oamenii de ştiinţă au monitorizat 178 de cuiburi de petreli, care sunt, de obicei, situate subteran. În cercetarea lor, specialiştii au folosit camere cu infraroşu şi au inspectat cuiburile o dată pe săptămână. Pe baza cercetării, oamenii de ştiinţă au putut concluziona că din 1,6 milioane de pui, câţi se nasc anual, 1,25 milioane sunt mâncaţi de şoareci. "Dacă fenomenul durează de 150 de ani, ceea ce este posibil, atunci trebuie să fi fost în jur de 300 de milioane de perechi de petreli de Atlantic, înainte de venirea şoarecilor", a declarat Ross Wanless, coautor al studiului. Vestea bună este că specialiştii cred că şoarecii ar putea fi eliminaţi prin utilizarea momelelor otrăvite. Dacă va fi aplicată la timpul potrivit, atunci când şoarecii sunt înfometaţi, metoda va da roade şi va salva ecosistemul insulei. Sursa: National Geographic
Începe coşmarul: topirea gheţurilor arctice eliberează cantităţi uriaşe de metan
Temuta şi des pomenita Apocalipsă pare a se concretiza într-un scenariu nebănuit de marea masă a oamenilor. Cercetătorii americani au descoperit mii de locuri în Arctica unde calota glaciară s-a topit în urma accelerării încălzirii globale, iar cantităţile imense de metan depozitate acolo timp de milenii au început să fie eliberate în atmosferă. În ceea ce priveşte cantităţile emise, metanul este al doilea gaz ca importanţă în provocarea efectului de seră, după dioxidul de carbon, iar nivelul său a început brusc să crească după câţiva ani de stabilitate. Există multe surse de gaze cu efect de seră pe Terra, unele naturale, altele legate de activităţile umane, precum gropile de gunoi şi fermele de animale, iar identificarea exactă a celor care emit metan nu este o operaţiune uşoară. Însă cercetătorii din cadrul unui nou proiect care vizează Arctica, conduşi de Katey Walter Anthony din cadrul Universităţii Alaska din Fairbanks, au reuşit să identifice depozitele naturale de metan pe baza proporţiei diferiţilor izotopi de carbon din moleculele de metan. Ei au identificat, în Alaska şi Groenlanda, peste 150.000 de puncte în care există emisii naturale de metan, în lacuri situate la marginea calotelor glaciare. Mostrele recoltate au arătat că unele dintre acestea rezultă din emisiile metanului străvechi, posibil din depozitele de gaze naturale şi cărbuni situate sub lacuri, pe când alte mostre conţin gaze mult mai recente, formate în urma proceselor de descompunere a materialului vegetal din lacuri. "Am observat că majoritatea mostrelor provin din lacurile situate în imediata apropierea a zonelor de permafrost, precum şi din morenele şi fiordurile gheţarilor montani care se micşorează de la an la an. Dacă fenomenul de eliberare a metanului provocat de încălzirea globală se va confirma şi în nord-vestul Siberiei, regiune unde stratul de permafrost se topeşte într-un ritm îngrijorător, care va atinge punctul maxim în jurul anului 2100, cantităţile uriaşe de metan eliberate în atmosferă vor duce la schimbări climatice cu efecte incalculabile pentru viaţa pe Terra", susţin cercetătorii americani. Regiunea arctică deţine mari depozite naturale de metan, situate sub stratul de permafrost sau sub planşeul submarin al Oceanului Arctic. "Arctica este regiunea cu cel mai rapid ritm de încălzire de pe întreaga planetă şi deţine numeroase rezerve de metan care, odată eliberate, vor accelera fără precedent fenomenul de încălzire globală", avertizează şi profesorul Euan Nisbet din cadrul Royal Holloway - Universitatea Londra, un cercetător împlicat în studiile care vizează metanul din Arctica. Unii cercetători susţin că impactul total va putea fi observat abia peste multe zeci de ani, în timp ce alţii cred că o eliberare rapidă a metanului va accelera puternic efectele încălzirii globale care se resimt deja de la an la an. Sursa: BBC News
Temuta şi des pomenita Apocalipsă pare a se concretiza într-un scenariu nebănuit de marea masă a oamenilor. Cercetătorii americani au descoperit mii de locuri în Arctica unde calota glaciară s-a topit în urma accelerării încălzirii globale, iar cantităţile imense de metan depozitate acolo timp de milenii au început să fie eliberate în atmosferă. În ceea ce priveşte cantităţile emise, metanul este al doilea gaz ca importanţă în provocarea efectului de seră, după dioxidul de carbon, iar nivelul său a început brusc să crească după câţiva ani de stabilitate. Există multe surse de gaze cu efect de seră pe Terra, unele naturale, altele legate de activităţile umane, precum gropile de gunoi şi fermele de animale, iar identificarea exactă a celor care emit metan nu este o operaţiune uşoară. Însă cercetătorii din cadrul unui nou proiect care vizează Arctica, conduşi de Katey Walter Anthony din cadrul Universităţii Alaska din Fairbanks, au reuşit să identifice depozitele naturale de metan pe baza proporţiei diferiţilor izotopi de carbon din moleculele de metan. Ei au identificat, în Alaska şi Groenlanda, peste 150.000 de puncte în care există emisii naturale de metan, în lacuri situate la marginea calotelor glaciare. Mostrele recoltate au arătat că unele dintre acestea rezultă din emisiile metanului străvechi, posibil din depozitele de gaze naturale şi cărbuni situate sub lacuri, pe când alte mostre conţin gaze mult mai recente, formate în urma proceselor de descompunere a materialului vegetal din lacuri. "Am observat că majoritatea mostrelor provin din lacurile situate în imediata apropierea a zonelor de permafrost, precum şi din morenele şi fiordurile gheţarilor montani care se micşorează de la an la an. Dacă fenomenul de eliberare a metanului provocat de încălzirea globală se va confirma şi în nord-vestul Siberiei, regiune unde stratul de permafrost se topeşte într-un ritm îngrijorător, care va atinge punctul maxim în jurul anului 2100, cantităţile uriaşe de metan eliberate în atmosferă vor duce la schimbări climatice cu efecte incalculabile pentru viaţa pe Terra", susţin cercetătorii americani. Regiunea arctică deţine mari depozite naturale de metan, situate sub stratul de permafrost sau sub planşeul submarin al Oceanului Arctic. "Arctica este regiunea cu cel mai rapid ritm de încălzire de pe întreaga planetă şi deţine numeroase rezerve de metan care, odată eliberate, vor accelera fără precedent fenomenul de încălzire globală", avertizează şi profesorul Euan Nisbet din cadrul Royal Holloway - Universitatea Londra, un cercetător împlicat în studiile care vizează metanul din Arctica. Unii cercetători susţin că impactul total va putea fi observat abia peste multe zeci de ani, în timp ce alţii cred că o eliberare rapidă a metanului va accelera puternic efectele încălzirii globale care se resimt deja de la an la an. Sursa: BBC News
Organismele terestre pot supravieţui cel puţin 34 de zile pe Marte
Cercetătorii de la Centrul Aerospaţial German au demonstrat că organismele terestre pot supravieţui pe Marte pentru cel puţin 34 de zile. Specialiştii din cadrul DLR (Deutsches Zentrum für Luft- und Raumfahrt) au simulat condiţiile existente pe Planeta Roşie pentru 34 de zile, expunând diferite microorganisme la acest mediu simulat. „De-a lungul acestei perioade, lichenii şi bacteriile au continuat să fie active, desfăşurând în continuare procesul de fotosinteză”, a declarat Jean-Pierre de Vera, cercetător în cadrul Institutului pentru Cercetări Planetare din Berlin. Microorganismele s-au adaptat la mediul simulat, mai ales în nişele din roci şi în fisurile din solul marţian simulat. Acest rezultat sugerează că aceste strategii de adaptare la mediu ar putea face viaţa pe Marte posibilă în anumite nişe şi chiar pe solul marţian. În cadrul experimentului au fost folosiţi licheni din Antarctica şi din Elveţia, care trăiesc la o altitudine de până la 3.500 de metri deasupra nivelului mării, cât şi cianobacterii din Antarctica. Cercetătorii au recreat suprafaţa de pe Marte folosind diferite elemente minerale, folosind datele obţinute de rovereleOpportunity şi Spirit, ce au fost trimise de NASA pe Planeta Roşie. De asemenea, oamenii de ştiinţă au recreat şi atmosfera de pe Marte, care constă în 95% dioxid de carbon, 4% azot şi în rest urme de gaze precum argon sau oxigen. Specialiştii au simulat şi presiunea atmosferică, radiaţiile care „lovesc” suprafaţa planetei Marte şi variaţiile de temperatură (de la -50 grade Celsius la +23 grade Celsius). „Microorganismele terestre au reuşit să efectueze procesul de fotosinteză chiar şi în aceste condiţii dificile”, a explicat Jean-Pierre de Vera. Lichenii au demonstrat că sunt supravieţuitori creativi, adaptându-se la mediul marţian şi desfăşurând aceeaşi activitate ca în mediul lor natural. „Dacă viaţa a apărut pe Marte acum 4 miliarde de ani, ar fi putut rămâne până astăzi prezentă în nişe”, a adăugat de Vera. Tilman Spohn, directorul Institutului DLR pentru Cercetări Planetare, a declarat că „acest studiu reprezintă un mare pas înainte, arătând că prezenţa vieţii pe Marte este mai plauzibilă decât se credea până acum”. Acesta a adăugat: „oamenii şi fauna constituie o mică parte din totalitatea biomasei de pe Terra; microorganismele, în schimb, reprezintă mai mult de 80%”. Rezultatele obţinute de echipa lui Jean-Pierre de Vera reprezintă totodată un avertisment pentru viitoarele călătorii spre Marte. „Trebuie să fim extrem de grijulii pentru a nu transporta forme de viaţă terestre pe Marte, altfel am putea contamina planeta”, a explicat cercetătorul. Sursa: DLR
Cercetătorii de la Centrul Aerospaţial German au demonstrat că organismele terestre pot supravieţui pe Marte pentru cel puţin 34 de zile. Specialiştii din cadrul DLR (Deutsches Zentrum für Luft- und Raumfahrt) au simulat condiţiile existente pe Planeta Roşie pentru 34 de zile, expunând diferite microorganisme la acest mediu simulat. „De-a lungul acestei perioade, lichenii şi bacteriile au continuat să fie active, desfăşurând în continuare procesul de fotosinteză”, a declarat Jean-Pierre de Vera, cercetător în cadrul Institutului pentru Cercetări Planetare din Berlin. Microorganismele s-au adaptat la mediul simulat, mai ales în nişele din roci şi în fisurile din solul marţian simulat. Acest rezultat sugerează că aceste strategii de adaptare la mediu ar putea face viaţa pe Marte posibilă în anumite nişe şi chiar pe solul marţian. În cadrul experimentului au fost folosiţi licheni din Antarctica şi din Elveţia, care trăiesc la o altitudine de până la 3.500 de metri deasupra nivelului mării, cât şi cianobacterii din Antarctica. Cercetătorii au recreat suprafaţa de pe Marte folosind diferite elemente minerale, folosind datele obţinute de rovereleOpportunity şi Spirit, ce au fost trimise de NASA pe Planeta Roşie. De asemenea, oamenii de ştiinţă au recreat şi atmosfera de pe Marte, care constă în 95% dioxid de carbon, 4% azot şi în rest urme de gaze precum argon sau oxigen. Specialiştii au simulat şi presiunea atmosferică, radiaţiile care „lovesc” suprafaţa planetei Marte şi variaţiile de temperatură (de la -50 grade Celsius la +23 grade Celsius). „Microorganismele terestre au reuşit să efectueze procesul de fotosinteză chiar şi în aceste condiţii dificile”, a explicat Jean-Pierre de Vera. Lichenii au demonstrat că sunt supravieţuitori creativi, adaptându-se la mediul marţian şi desfăşurând aceeaşi activitate ca în mediul lor natural. „Dacă viaţa a apărut pe Marte acum 4 miliarde de ani, ar fi putut rămâne până astăzi prezentă în nişe”, a adăugat de Vera. Tilman Spohn, directorul Institutului DLR pentru Cercetări Planetare, a declarat că „acest studiu reprezintă un mare pas înainte, arătând că prezenţa vieţii pe Marte este mai plauzibilă decât se credea până acum”. Acesta a adăugat: „oamenii şi fauna constituie o mică parte din totalitatea biomasei de pe Terra; microorganismele, în schimb, reprezintă mai mult de 80%”. Rezultatele obţinute de echipa lui Jean-Pierre de Vera reprezintă totodată un avertisment pentru viitoarele călătorii spre Marte. „Trebuie să fim extrem de grijulii pentru a nu transporta forme de viaţă terestre pe Marte, altfel am putea contamina planeta”, a explicat cercetătorul. Sursa: DLR
Transpiraţia, un mecanism de apărare?
De ce axilele miros mult mai intens decât restul corpului? Până acum, se credea că fenomenul este favorizat de mediul umed, cald şi greu de spălat. Acum, însă, o nouă teorie arată că, de fapt, prin axile este excretată hrană pentru bacterii, în cadrul unui mecanism de apărare similar cu cel al sconcşilor. Axilele sunt zone în care bacteriile se înmulţesc intens. Nu numai că reprezintă un mediu propice, dar şi asigură hrănirea bacteriilor. Cea mai mare parte a corpului uman este acoperit de glande sudoripare ecrine, care secretă apă şi săruri. Acest proces nu hrăneşte nimic şi, astfel, transpiraţia se poate evapora fără a lăsa un miros neplăcut. Cu toate acestea, în unele regiuni ale corpului, acolo unde părul se dezvoltă la pubertate, există glande sudoripare de un alt tip - apocrine. Aceste glande nu elimină numai apă şi săruri, ci şi sialomucină, un compus chimic care se regăseşte şi în alte secreţii ale corpului, de exemplu în laptele matern. Atunci când este secretată de glandele mamare, substanţa ajută la hrănirea copiilor, dar când este secretată de glandele sudoripare plasate în axile, mediu umed şi cald, ea hrăneşte bacteriile. Încercând să afle cum anume acest proces îl avantajează pe om, specialiştii s-au gândit iniţial că, din moment ce sialomucina începe să fie secretată la pubertate, ea ar putea avea legătură cu menţinerea părului sau atragerea unui partener. Însă o nouă teorie susţine că pubertatea nu este numai o perioadă centrată pe găsirea unui partener, ci şi pe obţinerea independenţei faţă de părinţi. individul respectiv nu mai este ocrotit de grija adulţilor, ci trebuie să se descurce singur, expus tuturor pericolelor. O metodă de a se apăra ar fi împrăştierea unui miros corporal care poate îndepărta prădătorii. Transpiraţia şi mirosul ei neplăcut, apărute ca urmare a eliberării de adrenalină, sugerează că oamenii elimină această secreţie pentru a transmite un semnal către alte animale, aşa cum obişnuieşte să facă sconcsul. Sursa: io9
De ce axilele miros mult mai intens decât restul corpului? Până acum, se credea că fenomenul este favorizat de mediul umed, cald şi greu de spălat. Acum, însă, o nouă teorie arată că, de fapt, prin axile este excretată hrană pentru bacterii, în cadrul unui mecanism de apărare similar cu cel al sconcşilor. Axilele sunt zone în care bacteriile se înmulţesc intens. Nu numai că reprezintă un mediu propice, dar şi asigură hrănirea bacteriilor. Cea mai mare parte a corpului uman este acoperit de glande sudoripare ecrine, care secretă apă şi săruri. Acest proces nu hrăneşte nimic şi, astfel, transpiraţia se poate evapora fără a lăsa un miros neplăcut. Cu toate acestea, în unele regiuni ale corpului, acolo unde părul se dezvoltă la pubertate, există glande sudoripare de un alt tip - apocrine. Aceste glande nu elimină numai apă şi săruri, ci şi sialomucină, un compus chimic care se regăseşte şi în alte secreţii ale corpului, de exemplu în laptele matern. Atunci când este secretată de glandele mamare, substanţa ajută la hrănirea copiilor, dar când este secretată de glandele sudoripare plasate în axile, mediu umed şi cald, ea hrăneşte bacteriile. Încercând să afle cum anume acest proces îl avantajează pe om, specialiştii s-au gândit iniţial că, din moment ce sialomucina începe să fie secretată la pubertate, ea ar putea avea legătură cu menţinerea părului sau atragerea unui partener. Însă o nouă teorie susţine că pubertatea nu este numai o perioadă centrată pe găsirea unui partener, ci şi pe obţinerea independenţei faţă de părinţi. individul respectiv nu mai este ocrotit de grija adulţilor, ci trebuie să se descurce singur, expus tuturor pericolelor. O metodă de a se apăra ar fi împrăştierea unui miros corporal care poate îndepărta prădătorii. Transpiraţia şi mirosul ei neplăcut, apărute ca urmare a eliberării de adrenalină, sugerează că oamenii elimină această secreţie pentru a transmite un semnal către alte animale, aşa cum obişnuieşte să facă sconcsul. Sursa: io9
Chinezii susţin că au obţinut recordul la teleportare
O echipă de cercetători de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din China afirmă că a teleportat un foton la o distanţă de 97 de kilometri, depăşind recordul anterior, datând din 2010 şi care era de doar 16 kilometri. Teleportarea cuantică, despre care oamenii de ştiinţă au început să vorbească în 1997, este diferită de ceea ce vedem în filmele SF. Considerată "un fel de Sfântul Graal al comunicării cuantice", cum o numesc cercetătorii în lucrarea lor, teleportarea este capacitatea de a muta un obiect dintr-un loc în altul fără a parcurge spaţiul dintre cele două locaţii. Obiectul, în sine, nu se mişcă din punctul A în B, ci, mai degrabă, fotonul îndepărtat replică informaţiile conţinute de fotonul iniţial, devenind un "geamăn" al acestuia. Cea mai mare contribuţie a echipei nu este neapărat distanţa mare la care au reuşit să teleporteze informaţia, ci metoda folosită pentru a manipula fasciculul laser de 1.3 waţi pe care îl poartă. Cu cât călătoria întreprinsă de fascicul este mai lungă, cu atât acesta se lărgeşte mai mult, făcând ca fotonul să piardă din informaţii pe traseu. Pentru a ţine raza pe direcţie, cercetătorii au inventat o tehnică specială care concentrează şi direcţionează laserul. Acum, experţii spun că, dacă metoda va fi dezvoltată, ea se va dovedi utilă pentru transmiterea informaţiilor secrete de către serviciile militare. Sursa: Time
O echipă de cercetători de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din China afirmă că a teleportat un foton la o distanţă de 97 de kilometri, depăşind recordul anterior, datând din 2010 şi care era de doar 16 kilometri. Teleportarea cuantică, despre care oamenii de ştiinţă au început să vorbească în 1997, este diferită de ceea ce vedem în filmele SF. Considerată "un fel de Sfântul Graal al comunicării cuantice", cum o numesc cercetătorii în lucrarea lor, teleportarea este capacitatea de a muta un obiect dintr-un loc în altul fără a parcurge spaţiul dintre cele două locaţii. Obiectul, în sine, nu se mişcă din punctul A în B, ci, mai degrabă, fotonul îndepărtat replică informaţiile conţinute de fotonul iniţial, devenind un "geamăn" al acestuia. Cea mai mare contribuţie a echipei nu este neapărat distanţa mare la care au reuşit să teleporteze informaţia, ci metoda folosită pentru a manipula fasciculul laser de 1.3 waţi pe care îl poartă. Cu cât călătoria întreprinsă de fascicul este mai lungă, cu atât acesta se lărgeşte mai mult, făcând ca fotonul să piardă din informaţii pe traseu. Pentru a ţine raza pe direcţie, cercetătorii au inventat o tehnică specială care concentrează şi direcţionează laserul. Acum, experţii spun că, dacă metoda va fi dezvoltată, ea se va dovedi utilă pentru transmiterea informaţiilor secrete de către serviciile militare. Sursa: Time
Biodiversitatea globală a scăzut cu 30% în ultimii 40 de ani
În urma cercetărilor a reieşit că naturii îi trebuie 1,5 ani să refacă ceea ce oamenii distrug şi ard în decursul unui an de zile. Prin urmare, biodiversitatea planetei noastre nu se poate reface în ritmul actual de distrugere şi poluare provocate de om şi este în scădere continuă începând cu deceniul 1970-1980. Conform studiilor recente, speciile de plante şi animale din zonele tropicale sunt cele mai afectate. Pornind de la această situaţie, Colby Loucks, director al programelor de conservare din cadrul WWF, compară omenirea cu nişte musafiri periculoşi şi distrugători: "Golim planeta de resurse, distrugem pădurile, nu ne pasă de nimic şi producem cantităţi uriaşe de gunoaie". Studiile au evidenţiat faptul că, începând cu anul 2008, ultimul an de la care avem date, omenirea consumă biocapacitatea planetei cu 50%. Biocapacitatea este o măsură a resurselor regenerabile,a biotopurilor şi a ratei de absorbţie a deşeurilor pe care le poate oferi planeta. Topul celor zece ţări care consumă cele mai multe resurse naturale pe cap de locuitor este compus, în ordine, din: Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Statele Unite, Belgia, Australia, Canada, Olanda şi Irlanda. Pierderea celor 30% din totalul speciilor de plante şi animale semnifică un declin fără precedent al biodiversităţii, cu atât mai mult cu cât acestea aparţineau zonei tropicale, zona cu cea mai mare biodiversitate de pe Terra. Comparativ, speciile din zona temperată sunt mai puţin afectate. Cea mai afectată categorie este cea a speciilor de plante şi animale care populează cursurile de apă dulce şi lacurile din zona tropicală, care au pierdut circa 70% din populaţii. Pe baza raporului întocmit de experţii din cadrul WWF pe plan global, speciile terestre au regresat cu 25% între anii 1970-2008, iar speciile marine cu circa 20%. "Odată ce ne apropiem de cifra de 9 miliarde de oameni, trebuie să găsim o soluţie globală. Această încercare prin care trece specia umană s-a transformat deja într-o problemă pe termen lung", încheie dr. Loucks. Sursa: Discovery News
În urma cercetărilor a reieşit că naturii îi trebuie 1,5 ani să refacă ceea ce oamenii distrug şi ard în decursul unui an de zile. Prin urmare, biodiversitatea planetei noastre nu se poate reface în ritmul actual de distrugere şi poluare provocate de om şi este în scădere continuă începând cu deceniul 1970-1980. Conform studiilor recente, speciile de plante şi animale din zonele tropicale sunt cele mai afectate. Pornind de la această situaţie, Colby Loucks, director al programelor de conservare din cadrul WWF, compară omenirea cu nişte musafiri periculoşi şi distrugători: "Golim planeta de resurse, distrugem pădurile, nu ne pasă de nimic şi producem cantităţi uriaşe de gunoaie". Studiile au evidenţiat faptul că, începând cu anul 2008, ultimul an de la care avem date, omenirea consumă biocapacitatea planetei cu 50%. Biocapacitatea este o măsură a resurselor regenerabile,a biotopurilor şi a ratei de absorbţie a deşeurilor pe care le poate oferi planeta. Topul celor zece ţări care consumă cele mai multe resurse naturale pe cap de locuitor este compus, în ordine, din: Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Statele Unite, Belgia, Australia, Canada, Olanda şi Irlanda. Pierderea celor 30% din totalul speciilor de plante şi animale semnifică un declin fără precedent al biodiversităţii, cu atât mai mult cu cât acestea aparţineau zonei tropicale, zona cu cea mai mare biodiversitate de pe Terra. Comparativ, speciile din zona temperată sunt mai puţin afectate. Cea mai afectată categorie este cea a speciilor de plante şi animale care populează cursurile de apă dulce şi lacurile din zona tropicală, care au pierdut circa 70% din populaţii. Pe baza raporului întocmit de experţii din cadrul WWF pe plan global, speciile terestre au regresat cu 25% între anii 1970-2008, iar speciile marine cu circa 20%. "Odată ce ne apropiem de cifra de 9 miliarde de oameni, trebuie să găsim o soluţie globală. Această încercare prin care trece specia umană s-a transformat deja într-o problemă pe termen lung", încheie dr. Loucks. Sursa: Discovery News
De ce femeilor le plac adesea "băieţii răi"?
Femeile aleg „băieţi răi” pentru că aşa le indică hormonii, spun oamenii de ştiinţă. Atunci când se află la ovulaţie, femeile sunt influenţate de hormoni în alegerea potenţialilor parteneri care ar putea deveni taţi ai eventualilor copii. "Cercetări anterioare au arătat că, în săptămâna dinaintea ovulaţiei, femeile devin atrase de bărbaţii sexy, rebeli şi chipeşi precum George Clooney sau personajul James Bond. Cu toate acestea, motivul pentru care femeile consideră că o astfel de alegere ar fi înţeleaptă era neclar", a declarat Kristina Durante de la Universitatea din Texas. Pentru a cerceta acest fenomen, oamenii de ştiinţă au rugat un grup de femei să urmărească profilurile unor bărbaţi sexy şi ale unora cu înfăţişări ce inspirau încredere. Participantele au fost rugate să indice care cred că ar fi contribuţia acestor bărbaţi în cazul în care ele ar avea un copil cu unul dintre aceştia, analizând detalii de genul: cât de grijulii ar fi ei, dacă ar face cumpărături şi dacă ar găti sau ar ajuta la treburile casnice. În urma studiului, s-a constat că atunci când se află în apropierea perioadei de ovulaţiei, femeile tind să creadă că bărbaţii sexy ar fi dispuşi să îndeplinească aceste sarcini domestice. "Sub influenţa hormonală a ovulaţiei, femeile se conving singure că este bine să creadă că bărbaţii sexy vor fi devotaţi şi taţi mai buni. Aşa se face că în această perioadă, băieţii răi vor părea cea mai bună alegere ", a explică Durante. Un al doilea studiu a presupus ca subiecţii feminini să interacţioneze direct cu cei masculini. Din nou s-a observat că, în perioada ovulaţiei, femeia crede că bărbatul sexy şi nu cel de încredere va fi dedicat sarcinilor domestice, dar doar în cazul în care alcătuieşte un cuplu cu ea şi nu cu o altă femeie. Atunci când au fost întrebate ce fel de tată va deveni un astfel de "băiat rău" în cazul în care va avea copii cu o altă femeie, participantele la studiu au putut identifica deficienţele acestui tip de bărbat. Însă, atunci când a fost vorba de propriul lor copil, femeile aflate în apropierea ovulaţiei alegeau întotdeauna bărbaţii carismatici şi aventuroşi. Sursa: Live Science
Femeile aleg „băieţi răi” pentru că aşa le indică hormonii, spun oamenii de ştiinţă. Atunci când se află la ovulaţie, femeile sunt influenţate de hormoni în alegerea potenţialilor parteneri care ar putea deveni taţi ai eventualilor copii. "Cercetări anterioare au arătat că, în săptămâna dinaintea ovulaţiei, femeile devin atrase de bărbaţii sexy, rebeli şi chipeşi precum George Clooney sau personajul James Bond. Cu toate acestea, motivul pentru care femeile consideră că o astfel de alegere ar fi înţeleaptă era neclar", a declarat Kristina Durante de la Universitatea din Texas. Pentru a cerceta acest fenomen, oamenii de ştiinţă au rugat un grup de femei să urmărească profilurile unor bărbaţi sexy şi ale unora cu înfăţişări ce inspirau încredere. Participantele au fost rugate să indice care cred că ar fi contribuţia acestor bărbaţi în cazul în care ele ar avea un copil cu unul dintre aceştia, analizând detalii de genul: cât de grijulii ar fi ei, dacă ar face cumpărături şi dacă ar găti sau ar ajuta la treburile casnice. În urma studiului, s-a constat că atunci când se află în apropierea perioadei de ovulaţiei, femeile tind să creadă că bărbaţii sexy ar fi dispuşi să îndeplinească aceste sarcini domestice. "Sub influenţa hormonală a ovulaţiei, femeile se conving singure că este bine să creadă că bărbaţii sexy vor fi devotaţi şi taţi mai buni. Aşa se face că în această perioadă, băieţii răi vor părea cea mai bună alegere ", a explică Durante. Un al doilea studiu a presupus ca subiecţii feminini să interacţioneze direct cu cei masculini. Din nou s-a observat că, în perioada ovulaţiei, femeia crede că bărbatul sexy şi nu cel de încredere va fi dedicat sarcinilor domestice, dar doar în cazul în care alcătuieşte un cuplu cu ea şi nu cu o altă femeie. Atunci când au fost întrebate ce fel de tată va deveni un astfel de "băiat rău" în cazul în care va avea copii cu o altă femeie, participantele la studiu au putut identifica deficienţele acestui tip de bărbat. Însă, atunci când a fost vorba de propriul lor copil, femeile aflate în apropierea ovulaţiei alegeau întotdeauna bărbaţii carismatici şi aventuroşi. Sursa: Live Science
Nava spaţială Enterprise – realizabilă în 20 de ani
În universul ficţional al serialului „Star Trek”, prima navă spaţială Enterprise a fost construită în 2245. Astăzi, însă, un inginer specialist în sisteme electrice susţine că prima navă de acest fel va putea fi construită în lumea reală în mai puţin de 20 de ani. Nava ar avea capacitatea de a ajunge pe Marte în 90 de zile şi pe Lună în doar trei. Ea va putea fi utilizată pentru a călători de la o planetă la alta, având posibilitatea de a plasa sonde sau utilaje în drumul său. Proiectul este prezentat în totalitate pe site-ul Build The Enterprise, unde se găsesc toate detaliile, de la conceptului de design, până la programul de finanţare. Nava va fi construită în totalitate în spaţiu, având gravitaţie artificială. Dimensiunea şi aspectul său vor fi asemănătoare cu cele ale USS Enterprise din Star Trek. Foarte puţine aspecte legate de design vor fi modificate şi asta doar pentru a permite performanţe mai bune.Enterprise va avea trei roluri: ea va servi ca navă, ca staţie spaţială şi ca port spaţial. În total, la bordul navei se vor putea afla o mie de oameni, o parte fiind membrii echipajului şi o parte vizitatori. Nava nu va călători cu viteze mai mari decât cea a luminii. Ea va avea un motor cu propulsie ionică realizată de un reactor nuclear de 1,5 GW. Alte trei reactoare nucleare vor genera toată electricitatea de care este nevoie la bordul navei. Partea din faţă a navei va avea un diametru de 536 de metri, iar întreaga construcţie ar fi mai mare decât cea mai înaltă clădire ridicată până în prezent.
Pentru început, nava va fi utilizată ca staţie şi port spaţial, urmând ca mai apoi să fie utilizată pentru misiuni pe alte planete. Proiectul presupune construirea a trei nave pe secol, câte una la 33 de ani, urmând ca fiecare navă nouă să fie mai performantă decât cea precedentă. Ideea îi aparţine lui BTE Dan, un personaj care afirmă că este inginer în sisteme electrice, dar despre care nu se cunosc detalii, având în vedere că nu răspunde la mailurile jurnaliştilor. Sursa: msnbc
În universul ficţional al serialului „Star Trek”, prima navă spaţială Enterprise a fost construită în 2245. Astăzi, însă, un inginer specialist în sisteme electrice susţine că prima navă de acest fel va putea fi construită în lumea reală în mai puţin de 20 de ani. Nava ar avea capacitatea de a ajunge pe Marte în 90 de zile şi pe Lună în doar trei. Ea va putea fi utilizată pentru a călători de la o planetă la alta, având posibilitatea de a plasa sonde sau utilaje în drumul său. Proiectul este prezentat în totalitate pe site-ul Build The Enterprise, unde se găsesc toate detaliile, de la conceptului de design, până la programul de finanţare. Nava va fi construită în totalitate în spaţiu, având gravitaţie artificială. Dimensiunea şi aspectul său vor fi asemănătoare cu cele ale USS Enterprise din Star Trek. Foarte puţine aspecte legate de design vor fi modificate şi asta doar pentru a permite performanţe mai bune.Enterprise va avea trei roluri: ea va servi ca navă, ca staţie spaţială şi ca port spaţial. În total, la bordul navei se vor putea afla o mie de oameni, o parte fiind membrii echipajului şi o parte vizitatori. Nava nu va călători cu viteze mai mari decât cea a luminii. Ea va avea un motor cu propulsie ionică realizată de un reactor nuclear de 1,5 GW. Alte trei reactoare nucleare vor genera toată electricitatea de care este nevoie la bordul navei. Partea din faţă a navei va avea un diametru de 536 de metri, iar întreaga construcţie ar fi mai mare decât cea mai înaltă clădire ridicată până în prezent.
Pentru început, nava va fi utilizată ca staţie şi port spaţial, urmând ca mai apoi să fie utilizată pentru misiuni pe alte planete. Proiectul presupune construirea a trei nave pe secol, câte una la 33 de ani, urmând ca fiecare navă nouă să fie mai performantă decât cea precedentă. Ideea îi aparţine lui BTE Dan, un personaj care afirmă că este inginer în sisteme electrice, dar despre care nu se cunosc detalii, având în vedere că nu răspunde la mailurile jurnaliştilor. Sursa: msnbc
Cercetătorii au folosit virusuri pentru a genera energie prin mers
Mulţumită unui generator subţire cât o coală de hârtie, fiecare pas făcut poate genera energie electrică. Până în prezent, generatoarele pot produce energie electrică echivalentă cu un sfert din cea produsă de o baterie de tip AAA, destulă pentru a alimenta un LCD de mici dimensiuni. Acesta se activează în momentul atingerii unui electrod acoperit cu virusuri modificate genetic. Astfel virusurile încep să convertească forţa pasului în energie electrică. Uimitor este faptul că invenţia reprezintă primele "generatoare" vii, care folosesc virusurilei modificate genetic, care convertesc forţa mecanică în electricitate. În viitor generatoarele vor avea capacitatea de a încărca dispozitive electronice portabile cu energie generată cu ajutorul mersului. Totodată, se vor putea alimenta sisteme de iluminare cu ajutorul unor astfel de panouri plasate în interiorul uşilor. Virusurile utilizate sunt inofensive, create special pentru a valorifica activitatea fizică şi a ajuta la generarea electricităţii. Acum, generatorul este primul din lume care produce electricitate prin exploatarea proprietăţilor piezoelectrice ale unui material biologic. Piezoelectricitatea este acumularea unei încărcări electrice într-un obiect solid ca răspuns la stresul mecanic. Dispozitivul actual va putea sta la baza unor concepte mai avansate, care vor permite colectarea energiei electrice de la vibraţiile rezultate din acţiuni cotidiene precum închiderea uşilor sau urcatul scărilor. De asemenea, invenţia demonstrează că există un mod mai simplu de a realiza dispozitive microelectronice. Acest lucru vine ca urmare a modului de ordonarea a virusurilor, care permite generatorului să funcţioneze, auto-asamblarea fiind unul din cele mai utile procese în nanotehnologie. Virusul utilizat este un bacteriofag, numit M13, care atacă doar bacteriile şi care este inofensiv pentru oameni. Reproducerea sa este deosebit de rapidă, astfel că există întotdeauna rezerve. Mai mult, specialiştii spun că M13 este uşor de modificat genetic în laborator. Sursa: Daily Mail
Mulţumită unui generator subţire cât o coală de hârtie, fiecare pas făcut poate genera energie electrică. Până în prezent, generatoarele pot produce energie electrică echivalentă cu un sfert din cea produsă de o baterie de tip AAA, destulă pentru a alimenta un LCD de mici dimensiuni. Acesta se activează în momentul atingerii unui electrod acoperit cu virusuri modificate genetic. Astfel virusurile încep să convertească forţa pasului în energie electrică. Uimitor este faptul că invenţia reprezintă primele "generatoare" vii, care folosesc virusurilei modificate genetic, care convertesc forţa mecanică în electricitate. În viitor generatoarele vor avea capacitatea de a încărca dispozitive electronice portabile cu energie generată cu ajutorul mersului. Totodată, se vor putea alimenta sisteme de iluminare cu ajutorul unor astfel de panouri plasate în interiorul uşilor. Virusurile utilizate sunt inofensive, create special pentru a valorifica activitatea fizică şi a ajuta la generarea electricităţii. Acum, generatorul este primul din lume care produce electricitate prin exploatarea proprietăţilor piezoelectrice ale unui material biologic. Piezoelectricitatea este acumularea unei încărcări electrice într-un obiect solid ca răspuns la stresul mecanic. Dispozitivul actual va putea sta la baza unor concepte mai avansate, care vor permite colectarea energiei electrice de la vibraţiile rezultate din acţiuni cotidiene precum închiderea uşilor sau urcatul scărilor. De asemenea, invenţia demonstrează că există un mod mai simplu de a realiza dispozitive microelectronice. Acest lucru vine ca urmare a modului de ordonarea a virusurilor, care permite generatorului să funcţioneze, auto-asamblarea fiind unul din cele mai utile procese în nanotehnologie. Virusul utilizat este un bacteriofag, numit M13, care atacă doar bacteriile şi care este inofensiv pentru oameni. Reproducerea sa este deosebit de rapidă, astfel că există întotdeauna rezerve. Mai mult, specialiştii spun că M13 este uşor de modificat genetic în laborator. Sursa: Daily Mail
A fost concepută pastila anti-beţie!
Cercetătorii testează un medicament ce prezintă un efect interesant: oamenii care îl folosesc înainte de a consuma alcool nu se îmbată. Oamenii de ştiinţă cred că medicamentul, numit iomazenil, elimină anumite efecte ale alcoolului asupra creierului. Testele realizate într-un simulator auto au arătat că persoanele care au consumat alcool după ce au luat această pastilă-minune au frânat mai repede într-o situaţie periculoasă. Cercetătorii doresc să transforme acest medicament într-un tratament pentru persoanele ce suferă de alcoolism, ajutându-le astfel să scape de acest viciu. "Un medicament ce are potenţialul să blocheze acţiunile alcoolului asupra sistemului nervos central poate deveni singura soluţie medicamentoasă împotriva intoxicării cu alcool şi a alcoolismului. În acest moment nu există niciun remediu împotriva acestor probleme", a explicat psihiatrul Deepak DSouza. Tratamentul reduce efectele plăcute ale alcoolului, astfel că medicamentul ar avea ca efect reducerea tentaţiei de a consuma băuturi alcoolice. Soluţia-minune are însă o limită: chiar dacă acest medicament reduce efectele negative ale alcoolului asupra creierului, acesta nu protejează alte organe, precum ficatul. O altă echipă de cercetători lucrează la conceperea unor medicamente lichide ce conferă o plăcere similară cu cea a alcoolului, dar fără efectele negative ale acestuia. Oamenii de ştiinţă spun că vor concepe şi un antidot complementar acestui medicament lichid, astfel că persoanele care doresc să conducă înapoi spre casă pot consuma antidotul, eliminând în mod instantaneu efectele "băuturii". Sursa: The Daily Telegraph
Cercetătorii testează un medicament ce prezintă un efect interesant: oamenii care îl folosesc înainte de a consuma alcool nu se îmbată. Oamenii de ştiinţă cred că medicamentul, numit iomazenil, elimină anumite efecte ale alcoolului asupra creierului. Testele realizate într-un simulator auto au arătat că persoanele care au consumat alcool după ce au luat această pastilă-minune au frânat mai repede într-o situaţie periculoasă. Cercetătorii doresc să transforme acest medicament într-un tratament pentru persoanele ce suferă de alcoolism, ajutându-le astfel să scape de acest viciu. "Un medicament ce are potenţialul să blocheze acţiunile alcoolului asupra sistemului nervos central poate deveni singura soluţie medicamentoasă împotriva intoxicării cu alcool şi a alcoolismului. În acest moment nu există niciun remediu împotriva acestor probleme", a explicat psihiatrul Deepak DSouza. Tratamentul reduce efectele plăcute ale alcoolului, astfel că medicamentul ar avea ca efect reducerea tentaţiei de a consuma băuturi alcoolice. Soluţia-minune are însă o limită: chiar dacă acest medicament reduce efectele negative ale alcoolului asupra creierului, acesta nu protejează alte organe, precum ficatul. O altă echipă de cercetători lucrează la conceperea unor medicamente lichide ce conferă o plăcere similară cu cea a alcoolului, dar fără efectele negative ale acestuia. Oamenii de ştiinţă spun că vor concepe şi un antidot complementar acestui medicament lichid, astfel că persoanele care doresc să conducă înapoi spre casă pot consuma antidotul, eliminând în mod instantaneu efectele "băuturii". Sursa: The Daily Telegraph
Cea mai mare ameninţare la adresa omenirii vine din Canada
Climatologul James E. Hansen, directorul NASA Goddard Institute for Space Studies, a publicat un articol în cel mai important ziar din lume, The New York Times, pentru a trage un semnal de alarmă referitor la un mare pericol la adresa omenirii. Hansen a făcut referire la nisipurile bituminoase din Canada ce urmează să fie exploatate pentru petrol. Consecinţele exploatării acestor resurse de petrol vor fi devastatoare, avertizează specialistul. „Dacă Canada va aplica planul de exploatare, va fi «game over» în ceea ce priveşte climatul”, a scris Hansen. „Nisipurile bituminoase ale Canadei conţin de două ori mai mult dioxid de carbon decât a fost emis în urma folosirii petrolului în toată istoria omenirii. Dacă vom exploata această nouă sursă de petrol la maxima sa capacitate şi vom continua să ardem resursele actuale de petrol, gaz natural şi cărbune, concentraţia de dioxid de carbon în atmosferă va atinge în cele din urmă niveluri mai mari decât în era Pliocenă, acum 2,5 milioane de ani, când nivelul oceanului planetar era cu 15,3 metri mai înalt decât astăzi. Acest nivel al gazelor de seră ar garanta că dezintegrarea calotelor glaciare ar cunoaşte o accelerare ieşită din comun. Oceanele s-ar ridica, distrugând oraşele de coastă. Temperaturile la nivel global ar deveni insuportabile, iar 20%-50% dintre speciile de pe Terra ar dispărea. Civilizaţia însăşi ar putea dispărea”, avertizează Hansen. Expertul spune că aceste consecinţe ar fi vizibile pe termen lung, însă consecinţele pe termen scurt sunt deja vizibile sau vor fi în următorii ani. „Valurile de căldură înregistrate recent în Texas şi în Rusia, precum şi cel ce a lovit Europa în vara lui 2003, ucigând zeci de mii de oameni, nu au fost evenimente naturale, ci au fost provocate de schimbările climatice cauzate de om”, spune Hansen, adăugând că evenimentele climatice au fost prezise de el într-un articol publicat în jurnalul Science în 1981. „Dacă tot ce spun sună apocaliptic, să ştiţi că este. De aceea este absolut necesar să reducem în mod dramatic emisiile de carbon. Concentrarea dioxidului de carbon în atmosferă a crescut de la 280 părţi pe milion (ppm) la 393 ppm în ultimii 150 de ani. Nisipurile bituminoase conţin 240 de gigatone de carbon, suficient pentru a adăuga 120 de ppm în atmosferă. Dacă vom apela la aceşti combustibili murdari, nu putem spera să menţinem nivelul carbonului din aer la o concentraţie mai mică de 500 ppm, caz în care le vom lăsa copiilor noştri moştenire un sistem climatic ce nu mai poate fi controlat”, avertizează Hansen. „Ştiinţa este clară. A sosit momentul ca politica să o urmeze. Toate academiile ştiinţifice de pe Terra au confirmat că încălzirea globală este reală, este provocată în mare parte de oameni şi necesită să acţionăm în mod urgent. Costul acestei acţiuni creşte pe măsură ce o amânăm – dacă nu dorim să fim consideraţi imorali de generaţiile următoare şi dacă vrem să evităm scenariul cel mai pesimist, acum este momentul să acţionăm”, a concluzionat omul de ştiinţă. Sursa: New York Times
Climatologul James E. Hansen, directorul NASA Goddard Institute for Space Studies, a publicat un articol în cel mai important ziar din lume, The New York Times, pentru a trage un semnal de alarmă referitor la un mare pericol la adresa omenirii. Hansen a făcut referire la nisipurile bituminoase din Canada ce urmează să fie exploatate pentru petrol. Consecinţele exploatării acestor resurse de petrol vor fi devastatoare, avertizează specialistul. „Dacă Canada va aplica planul de exploatare, va fi «game over» în ceea ce priveşte climatul”, a scris Hansen. „Nisipurile bituminoase ale Canadei conţin de două ori mai mult dioxid de carbon decât a fost emis în urma folosirii petrolului în toată istoria omenirii. Dacă vom exploata această nouă sursă de petrol la maxima sa capacitate şi vom continua să ardem resursele actuale de petrol, gaz natural şi cărbune, concentraţia de dioxid de carbon în atmosferă va atinge în cele din urmă niveluri mai mari decât în era Pliocenă, acum 2,5 milioane de ani, când nivelul oceanului planetar era cu 15,3 metri mai înalt decât astăzi. Acest nivel al gazelor de seră ar garanta că dezintegrarea calotelor glaciare ar cunoaşte o accelerare ieşită din comun. Oceanele s-ar ridica, distrugând oraşele de coastă. Temperaturile la nivel global ar deveni insuportabile, iar 20%-50% dintre speciile de pe Terra ar dispărea. Civilizaţia însăşi ar putea dispărea”, avertizează Hansen. Expertul spune că aceste consecinţe ar fi vizibile pe termen lung, însă consecinţele pe termen scurt sunt deja vizibile sau vor fi în următorii ani. „Valurile de căldură înregistrate recent în Texas şi în Rusia, precum şi cel ce a lovit Europa în vara lui 2003, ucigând zeci de mii de oameni, nu au fost evenimente naturale, ci au fost provocate de schimbările climatice cauzate de om”, spune Hansen, adăugând că evenimentele climatice au fost prezise de el într-un articol publicat în jurnalul Science în 1981. „Dacă tot ce spun sună apocaliptic, să ştiţi că este. De aceea este absolut necesar să reducem în mod dramatic emisiile de carbon. Concentrarea dioxidului de carbon în atmosferă a crescut de la 280 părţi pe milion (ppm) la 393 ppm în ultimii 150 de ani. Nisipurile bituminoase conţin 240 de gigatone de carbon, suficient pentru a adăuga 120 de ppm în atmosferă. Dacă vom apela la aceşti combustibili murdari, nu putem spera să menţinem nivelul carbonului din aer la o concentraţie mai mică de 500 ppm, caz în care le vom lăsa copiilor noştri moştenire un sistem climatic ce nu mai poate fi controlat”, avertizează Hansen. „Ştiinţa este clară. A sosit momentul ca politica să o urmeze. Toate academiile ştiinţifice de pe Terra au confirmat că încălzirea globală este reală, este provocată în mare parte de oameni şi necesită să acţionăm în mod urgent. Costul acestei acţiuni creşte pe măsură ce o amânăm – dacă nu dorim să fim consideraţi imorali de generaţiile următoare şi dacă vrem să evităm scenariul cel mai pesimist, acum este momentul să acţionăm”, a concluzionat omul de ştiinţă. Sursa: New York Times
Mâncatul rapid favorizează apariţia diabetului
Oamenii care nu se grăbesc în timp ce mănâncă şi care mestecă atent mâncarea nu numai că evită indigestia, dar şi previn instalarea diabetului, susţin experţii. Cercetătorii au descoperit că indivizii care mănâncă repede au un risc de apariţie a diabetului de două ori şi jumătate mai mare, comparativ cu restul oamenilor. Explicaţia, spun specialiştii, este aceea că mâncatul rapid încurajează procesul de acumulare a grăsimii, declanşând astfel boala. Oamenii de ştiinţă din Lituania au realizat un studiu pe un eşantion de 702 persoane, dintre care 234 fuseseră recent diagnosticate cu diabet de tip 2. Toţi voluntarii au completat chestionare referitoare la stilul lor de viaţă, inclusiv detalii cu privire la diete, rapiditatea cu care termină un fel de mâncare, frecvenţa exerciţiilor fizice sau a fumatului (acolo unde era cazul). De asemenea, fiecare participant a fost cântărit şi măsurat pentru a i se calcula indicele de masă corporală şi a afla dacă este sau nu obez. Astfel s-a putut constata că cei care au recunoscut că mănâncă mai repede decât majoritatea oamenilor erau mult mai predispuşi să sufere de diabet de tip 2. Pentru moment, oamenii de ştiinţă nu au putut afla mecanismul prin care mâncatul rapid influenţează apariţia diabetului. Cu toate acestea, un lucru bine cunoscut este faptul că obezitatea este una din cauzele majore care contribuie la apariţia bolii. Bănuiala specialiştilor este că obezitatea apare din cauză că, atunci când oamenii mănâncă repede, sistemul lor digestiv nu are timp să trimită semnale la creier prin care să îl anunţe că este plin. Incidenţa diabetului de tip 2 este în creştere la nivel global, boala devenind practic o pandemie. Se pare că diabetul apare în urma unor interacţiuni între factorii de mediu şi factorii genetici. Din acest motiv, identificarea factorilor de risc modificabili este esenţială pentru a reduce numărul de diabetici. Sursa: Daily Mail
Oamenii care nu se grăbesc în timp ce mănâncă şi care mestecă atent mâncarea nu numai că evită indigestia, dar şi previn instalarea diabetului, susţin experţii. Cercetătorii au descoperit că indivizii care mănâncă repede au un risc de apariţie a diabetului de două ori şi jumătate mai mare, comparativ cu restul oamenilor. Explicaţia, spun specialiştii, este aceea că mâncatul rapid încurajează procesul de acumulare a grăsimii, declanşând astfel boala. Oamenii de ştiinţă din Lituania au realizat un studiu pe un eşantion de 702 persoane, dintre care 234 fuseseră recent diagnosticate cu diabet de tip 2. Toţi voluntarii au completat chestionare referitoare la stilul lor de viaţă, inclusiv detalii cu privire la diete, rapiditatea cu care termină un fel de mâncare, frecvenţa exerciţiilor fizice sau a fumatului (acolo unde era cazul). De asemenea, fiecare participant a fost cântărit şi măsurat pentru a i se calcula indicele de masă corporală şi a afla dacă este sau nu obez. Astfel s-a putut constata că cei care au recunoscut că mănâncă mai repede decât majoritatea oamenilor erau mult mai predispuşi să sufere de diabet de tip 2. Pentru moment, oamenii de ştiinţă nu au putut afla mecanismul prin care mâncatul rapid influenţează apariţia diabetului. Cu toate acestea, un lucru bine cunoscut este faptul că obezitatea este una din cauzele majore care contribuie la apariţia bolii. Bănuiala specialiştilor este că obezitatea apare din cauză că, atunci când oamenii mănâncă repede, sistemul lor digestiv nu are timp să trimită semnale la creier prin care să îl anunţe că este plin. Incidenţa diabetului de tip 2 este în creştere la nivel global, boala devenind practic o pandemie. Se pare că diabetul apare în urma unor interacţiuni între factorii de mediu şi factorii genetici. Din acest motiv, identificarea factorilor de risc modificabili este esenţială pentru a reduce numărul de diabetici. Sursa: Daily Mail
Generat în 0.215 secunde.