102894 cazuri COVID-19 în Moldova
10180 – cazuri active
90485 – cazuri vindecate
2229 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 27 noiembrie 2020 ora 10:27


 Daniel Lachi

 Daniel Lachi Daniel Lachi


politica, religie, antropologie
RSS posts

Mass-media


Comenteaza





Un posibil nou guvern este imposibil


Acele animale care nu pot face acorduri unele cu altele de asemenea sunt lipsite de (conștientizarea de) dreptate și nedreptate. Epicur, Doctrinele principale, 32 Fără îndoială, actualul guvern și-a epuizat resursa intelectuală. În afară de replici politicienilor de opoziție, nu mai poate genera nimic. Lunea trecută Dodon zicea că dacă era așa-numitul "Guvern Harvard" la guvernare acum, atunci lucururile s-ar fi desfășurat cu mult mai prost. În lipsă de fapte concrete, iată că președintele recurge la istorii posibile, adică părăsește complet domeniul realului și intră în domeniul literaturii. Fără îndoială acest guvern trebuie demolat. Oare n-am văzut cum poate acesta negocia tratate internaționale? Când Dodon spune că acest guvern este extrem de profesionist, îmi apare în imagine figura ministrului Finanțelor, doar el a fost acel care a negociat acordul de imprumut cu rușii. Când Dodon spune că această guvernare este profesionistă, îmi apare în imaginație figura primarului de Chișinău -- care nu face un pas fără acceptul lui Dodon --, și care a mers marți la piață centrală cu proiecte de New Vassyuki, în timp ce vânzătorii de acolo mor de foame din cauza inactivitatii. Când Dodon spune că acest guvern este profesionist, nu poți să nu-ți amintești de promisiunea sa de a ajută șomerii, care nu se realizează nici la șase săptămâni. Și nu poți face abstracție de sfertul de medici din totalul celor infectați cu covid. Fără îndoială: acest guvern trebuie demantelat. Și până la urmă se pot găsi și suficienți deputați pentru asta. Dar mai rău decât un așa guvern ca guvernul Chicu, poate fi un guvern Chicu demis. Ideea de a redacta o moțiune de cenzură a venit de la PPDA și tot de la ei și schema de formare a unui nou Cabinet. În formularea lui Alexandr Slusari, aceasta ar urmă să fie cam așa: PPDA și poate PAS vor face o lista de miniștri -- există zvonuri ca Andrei Năstase să fie chiar premier -- și ceilalți vor decide dacă votează sau nu. Tot fruntașii din PPDA nu-și ascund repulsia pe care o au față de unii deputați, dar e de la sine înțeles că au nevoie de voturile legislatorilor din Pro-Moldova și Partidul Șor. Adică Platforma DA nu face altceva decât să-i șantajeze pe ceilalți parlamentari și eu nu înțeleg cum fruntașii din PPDA pot să ajungă până la acest nivel de stupiditate, încât să-i considere proști pe toți ceilalți. Eu nu înțeleg de ce un deputat, de exemplu, din Partidul Șor să voteze pentru un Cabinet Năstase și să nu-i revina cel puțin un minister. Pentru Șor Năstase nu-i cu nimic mai bun decât Dodon. Mai degrabă, din contra. Ceea ce se întâmplă cu politicienii din partidele de opoziție ține la fel de domeniul literaturii artistice. Declarații dure, dar irelevante în raport cu realitatea. Că eu de ce am pus ca motto citatul din Epicur? Nivelul de dezvoltare intelectuală a fruntașilor din Platforma DA cam e la nivelul animalelor care vânează în haită. De ucis pot, dar de împărțit prada nu pot. Pentru că oamenii -- dotați cu simțul justiției (echității) -- ar ști că nu poți mobiliza pe cineva la lupta, fără ca acesta să vadă beneficiile victoriei. Eu nu știu din ce motiv Platforma DA a decis să-și aroge rolul de lider în lupta anti-Dodon, încât au ajuns deja să se certe cu unele televiziuni. Iată că Năstase ar vrea ca mass-media să-și coordoneze titlurile cu el. De unde și concluzia că un Năstase premier pentru presa moldovenească nu ar fi cu nimic mai bun decât un Chicu. Dar, e drept că pe Năstase aceasta functie l-ar putea edifica pentru bătăliile prezidențiale din toamna. Și, mi se pare mie, că toată tărășenia aceasta cu demiterea actualului guvern nu are alt scop decât acesta: mult zgomot pentru alegerile prezidențiale.
Lauda raţiunii în practică


Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.Psalm 37:11Sa ne imaginam o femeie in pragul usii de la o locuinta in care domina un haos total, iar ea trebuie sa faca ordine. Ce va face? Nu-i asa ca-si va pune mainile in solduri si va incepe sa gandeasca de unde sa inceapa si ce instrumente si chimicale ii vor trebui? Iata deci omul in deliberare metafizica! Iata filosoful care din haos, din neant zideste schema de instaurare a ordinii. Si se va conduce ea de aceasta de bunul simt: germenele si precursorul filosofiei.La sfarsitul secolului 18, in a sa "Critica a ratiunii pure", sub influenta empiristilor britanici, Kant a alungat metafizica din domeniul empiricului, lasandu-i-l stiintei care l-a utilizat la maximum. Dar, acelasi Kant constata ca omul are un dor permanent pentru lucrurile metafizice, de aceea el si incearca sa stabileasca granitele pentru aceasta "stiinta". Dupa cum stie orice cititor la Criticilor lui Kant, filosoful din Koenigsberg concluzioneaza ca metafizica mai poate sa se preocupe de Fiinta suprema si inefabila, de viata de dupa moarte sau nemurirea sufletului si de libertatea umana.Si e greu sa nu fii de acord: ceea ce poate fi masurat si cantarit -- res extensa, vorba lui Descartes -- nu poate fi decat subiectul stiintei. Cam ingrat acest comportament al stiintei, de vreme ce ea este daca nu fiica filosofiei, cel putin sora sa mai mica. Majoritatea oamenilor de stiinta din antichitate si pana la Newton si Leibniz au fost (considerati) neaparat si filosofi.Dar, totusi nu putem sa nu observam ca subiectele pe care i le lasa Kant filosofiei coincid cu cele ale religiei si teologiei, care de asemenea nu o asteapta cu bratele deschise.Scrie Sf. Apostol Pavel in a sa epistola către Coloseni (2.8): "Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos". Sa luam versetul acesta in mod hermeneutic. Nu putem sa facem abstractie ca epistola aceasta a fost scrisa dupa speech-ul apostolului in Areopagul atenian, unde nu s-a bucurat de o receptie pe masura asteptarilor. "Hai lasa-ne, te vom asculta alta data", i-au spus stoicii si epicureii.Apoi Pavel a fost fariseu care se conducea -- pana la convertire -- de scrierile rabinilor evrei din Talmud, aceasta si este "predania omeneasca" si ea este criticata si de Iisus, care ii compara pe farisei cu mormintele -- varuite pe din afara, dar pline de oase si de viermi pe dinautru.Apoi sa nu uitam ca in acea perioada, erau o multime de filosofi -- sofistii -- care propuneau diferite sisteme metafizice si morale. Unele din ele au prins radacini, altele s-au pierdut sau sunt studiate ca tentative. Iar crestinismul in forma predicata de Apostolul Pavel nu era privit decat ca una din ele.Totusi, ulterior, sfintii parinti nu i-au fost chiar fideli acestei chemari a Apostolului, pentru ca in elaborarea doctrinei Sfintei Treimi, numai acel care nu vrea sa vada nu va vedea coincidenta dintre Unul lui Platon (vezi Timeus) si al lui Plotin, care a creat sau a nascut zei inferiori, care au creat, la randul lor, universul si oamenii.Si la fel, ca in cazul oamenilor de stiinta, granita dinte cine este filosof si cine este teolog era foarte incerta de la Iustin Filosoful pana la Erasmus de Rotterdam.Asadar, inarmandu-ne cu axioma lui Kant, conform careia: daca ceva exista inseamna ca aceasta e necesar -- si invers --, vom incerca cu timiditate sa vedem daca mai are cineva in ziua de azi in Moldova nevoie de metafizica.Din istorie se stie ca grecii antici au trecut la rationarea filosofica a problemelor cotidiene si existentiale, dupa ce teologia lor pagane suferise esec pe toate fronturile. Prea erau departe de idealul divin un Zeus sau o Afrodita. Prea semanau a oameni in pasiunile lor.Nu putem sa nu remarcam o legitate: dupa o "explozie filosofica" de tipul primei, care a avut loc la jumatatea mileniului 1 inainte de Hristos, urmeaza o perioada de consolidare sociala. Aristotel i-a fost mentor lui Alexandru Macedon care a cucerit lumea. Acestei efervescente i-a pus capat imparatul bizantin Iustinian, care a inchis Scoala de filosofie din Atena. Dupa aceasta Imperiul Bizantin nu a mai ajuns niciodata la gradul de dezvoltare de pe timpul lui Iustinian, desi a mai dainuit o mie de ani. Si aceasta e o alta legitate.De la filosofii greci s-au molipsit cei musulmani, care au dus cu succes estafeta stiintifica si filosofica, pana unora au inceput sa le para ca prea este neglijat Koranul si au decis sa puna capat "debandadei". Tarile musulmane nici pana in ziua de azi nu pot reveni pe pista stiintifica, in schimb genereaza o droaie de teroristi, care apara Koranul fara sa-l fi citit.O alta explozie filosofica a survenit in Europa Occidentala la mijlocul mileniului II, care a dat nastere Renasterii, care, o stie toata lumea, a inceput cu reconsiderarea textelor anticilor. Si acum deja nimeni nu mai poate pune la indoiala ascensiunea Occidentului, care a urmat. Europa a cucerit, iarasi, Globul.Citeam undeva zilele acesta ca in Iran in aceasta perioada se publica si se cumpara enorm carti de filosofie. Era de asteptat, ca iata, regimul lor teocratic, ca orice regim bazat pe ideologie si nu pe libertate, se vede ca nu poate aduce pe pamant fericirea promisa. Deocamdata iranienii sunt in perioada de coacere a nervului, a fervoarei necesare pentru schimbarea sociala. Vezi Franta inainte de revolutia din 1789 -- inainte de ea au fost Voltaire si Rousseaux, sau Germania inainte de revolutia din 1948 -- inainte de ea au fost Kant si Hegel.Dupa Sartre, omenirii nu i-a mai fost necesar un nou sistem filosofic. Fara ca multi occidentali -- si ce moldovenii nu sunt occidentali? -- sa realizeze, Globul acum se afla sub dominatia Existentialismului, care ii incorporeaza fara nicio jena eclectica atat pe atei, cat si pe teisti; atat pe nihilisti, cat si pe modernisti. Pentru ca Sartre a fixat doctrina existentialista astfel: esti liber sa faci ce vreai, dar odata decis, fa-o cu responsabilitate.Mergem la putorile de moldoveni din secolul 18, despre care Dimitrie Cantemir scrie in Descriptio Moldaviae ca ii considerau scrantiti pe cei care citeau carti. Eu nu cred ca lucurile s-au schimbat tare mult de atunci. Acum la nivel de consecventa, Cantemir afirma: "Moldovenii nu cunosc masura la nimic; daca le merge bine sunt semeti, daca le merge rau, isi pierd cumpatul. Nimic nu li se pare anevoie la prima aruncatura de ochi; iar daca li se iveste ceva cat de cat sa le stea impotriva, atunci se zapacesc si nu stiu ce sa faca" (vezi capitolul Despre naravuri). Acum eu intreb: Ce, noi cei din anul 2020 ne-am schimbat mult?Si mie nu-mi trebuie sondaje de opinie pentru a afla dorinta societatii, mie mi-i suficient sa privesc ce face elita politica a acesteia ca expresie concentrata. Noi avem un presedinte care mituieste jurnalisti si preoti, doreste sa bage scheme oculte in legi. Eu intreb: care e diferenta dintr-un astfel de lider politic si domnitorii fanarioti care foloseau Moldova pentru haraci la turci si imbogatire personala?Stiinta este tare buna indeletnicire, dar are minusul ca pentru a gasi solutii are nevoie de timp pentru a aduna date, terabaiti de date, si iarasi timp pentru a le analiza. Intuitia filosofica insa are avantajul de a oferi solutii imediat. De exemplu, tie nu iti trebuie 200 de ani pentru a vedea ca democratia si capitalismul duc la un stat al bunastarii. Rezultatele sunt pe masa si pe faţă....păi, tu ce ai vrut eu sa scriu despre alungirea genelor si vopsirea unghiilor?Aceasta e a treia parte din trilogie. Iata primele doua: 2. Şlefuind satârul epistemic1. Saracia duhului si impulsul progresului
Şlefuind satârul epistemic


Adevarul este coincidenta dintre concept si realitateKant Eu daca as avea un satar, eu l-as ascuti din cand in cand, dar cat mai des, pentru ca un satar tocit nu e de niciun folos. Ceea ce imi trebuie mie de la cutit este ascutimea lui. Ascutimea este ustensilitatea cutitului, esenta lui si lucrul in sine al lui. Potrivit, respectiv, lui Heidegger, Socrate si Kant. Mie imi trebuie un satar ascutit ca sa tai lianele din jungla pentru a iesi la luminisul savanei, unde, biped fiind, voi putea mai usor sa-i intrezaresc pe cei ce ma vaneaza si, la randu-mi, pe cei pe care ii pot vana. Recent paleontologii au descoperit ca stramosul nostru de acum 200-300 de mii de ani era deja biped cand a iesit din jungla in savana si deja se efectuase disjonctiunea de maimute, cu care am avut un stramos comun, mai vechi. Savana africana -- leaganul omenirii. Noi si raiul ni l-am ticluit dupa asemanarea ei: gradina Edenului. Noi nu zicem doar "padurea Edenului". Acolo ne-am petrecut copilaria noastra si acum tot nu renuntam la ideea de a ne face macar o ograda cu iarba, macar o gradina cu popusoi, care se i se asemene. Macar doua vazoane pe pervaz. In noi, impulsul acesta de a iesi la lumina este instinctual. Oare nu privim noi la semenii nostri care au renuntat la a mai cauta poiana ca la niste morti, desi inca vii? Cum de putea cel mai intelept barbat al Greciei antice, Socrate, sa spuna: "Stiu ca nu stiu nimic"? Probabil ca avea in vedere ca procesul de cunoastere va exista atat timp cat va exista omenirea. Scrie Aristotel la inceputul "Metafizicii": "Toti oamenii au de la natura dorinta de a cunoaste. Placerea data de senzatii este o proba, caci in afara chiar de utilitatea lor ele ne plac prin ele insele si mai mult decat toate celelalte senzatiile vizuale". Dar sa nu fim prea categorici: nu toti oamenii jinduiesc cunoasterea, unii se multumesc cu putinul pe care il au. Eu zic ca e normal: noi, oamenii, intotdeauna ne-am divizat un vanatori si culegatori, inca din paleolitic. Culegatoare erau mai ales femeile: presupune mai putine riscuri, or, vanatoarea continea inerent hazardul mortii. Mitul Pesterii din Republica lui Platon, Cartea 7, admite ca iesirea din pestera poate sa se loveasca de opunere: "Daca unul din acesti prizonieri ar fi desfacut, daca el ar fortat sa se ridice numaidecat, sa intoarca gatul sa mearga, sa ridice ochii catre lumina; facand toate aceste miscari el va suferi -- si orbirea luminii il va impiedica sa distinga aceste obiecte, din care, inainte, nu vedea decat umbrele". [...] "... cat despre ridicarea la lumea superioara, la contemplarea obiectelor ei, daca tu o consideri ca o ridicare a sufletului catre inteligibil, atunci nu te vei insela asupra gandirii mele..." [...] "In lumea inteligibila, ideea binelui este perceputa ca cea din urma si cu greutate". Vom fixa ca prizonierul nu iese de buna voie la lumina. Trebuie fortat, dar odata iesit si vazand cum arata lucrurile cu adevarat, nu mai vrea sa revina in pestera -- in jungla -- si se uita cu mila la fostii sai tovarasi care continua sa se auto-amageasca. Vom mai fixa ca pentru a VEDEA cum sunt lucrurile intr-ADEVAR este necesara LUMINA. Aceasta impotrivire o constata si Iisus, in Evanghelia dupa Ioan, cel mai filosof dintre evanghelisti: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (8:12). Si inca mai zice Iisus: "Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele". Si inca: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (In 14:6). Iar in Levitic 11:45, Yahve le porunceste evreilor: "Deci fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt".Spre deosebire de profetii si apostolii evrei, Aristotel nu l-a vazut pe cel Divin, dar totusi se incumeta sa-l descrie in Metafizica 12.8: "Si daca deci Zeul este totdeauna in acea stare buna in care suntem si noi cateodata, aceasta ne trezeste mirarea; si daca in una si mai buna, aceasta ne mira si mai mult. Si Zeul este intr-o stare mai buna. Si viata de asemenea apartine Zeului; pentru ca actualitatea gandirii este viata; si Zeul este acea stare. Si actualitatdea autosuficienta a Zeului este viata cea mai buna si eterna. De aceea noi spunem ca Zeul este fiinta vie, eterna, cea mai buna, astfel incat viata si durata continua si eterna apartin Zeului. Pentru ca acesta este Zeul". Acum Apostolul Pavel ne fixeaza Zeul ontologic: "Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate". (Romani 11:36)Nici Hegel nu l-a vazut pe cel Divin, dar stie cum poate fi gasit: "[...] obiectul filosofiei nu este decat Dumnezeu; sau scopul ei este de a cunoaste pe Dumnezeu. Acest obiect este comun cu cel al religiei, cu diferenta ca filosofia il considera prin gandire, rationand, si religia, reprezentandu-si-l". (Istoria filosofiei) Voi remarca aicea ca stiinta este exclusa de la participare la cunoasterea Divinului. Ea se bazeaza pe empiric, pe observatie cu ajutorul simturilor sau aparatelor de masurat. Daca ceva poate fi masurat sau redus la o formula matematica, el nu poate constitui obiectul filosofiei, ci al stiintei. Scrie Kant in "Prolegomene la orice metafizica viitoare...": " Numai elaborarea cunoasterii a priori, fie prin intuitie, fie prin concepte si, in cele din urma, a judecatilor sintetice a priori -- si anume in domeniul cunoasterii filosofice -- constituie continutul esential al metafizicii". Acum in "Etica" sa, Spinoza stabileste ca exista trei feluri de cunoastere: 1. senzuala, 2. stiintifica si 3. prin intuitie filosofica, iar despre ultima scrie ca "cu cat sufletul este mai apt sa inteleaga lucrurile prin al treilea fel de cunostinta cu atat mai mult doreste el sa inteleaga lucrurile prin acest fel de cunostinta". Si inca: "Din acest al treilea fel de cunoastere purcede cea mai mare multumire sufleteasca ce poate exista". Platon, Aristotel si sfintii parinti erau demult la curent cu aceasta si fixasera cu sute de ani inaintea lui Spinoza viata contemplativa a filosofului sau credinciosului drept ideal al conditiei umane, realitatii umane sau al Dasein-ului heideggerian. "Cartile filosofilor iti vor explica orice lucru", scrie in Ars Poetica pioetul roman Horatiu (vers 310). Si daca existentialistul francez Jean-Paul Sartre considera ca "cunoasterea este vanatoare", vedem ca cea mai laudata si mai placuta cunoastere este prin intuitie filosofica. Iar, cum am scris mai sus, la vanatoare nu se pornesc femeile sau famenii, care se multumesc cu culesul tuberculilor. Vanatoarea presupune ca necesara si prealabila o cautare a vanatului, si iata ca Iisus ne spune ce trebuie sa cautam: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă". (Mt 6:33). Iar aceasta prada se afla: "Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru". (Lc 17:21) In secolul 21, stiinta a ajuns la culmi si descoperiri marete, dar ea nu este un panaceu si este permanent imperfecta. Ea genereaza mai putina placere decat religia, arta si filosofia, ea este moralmente neutra. Prin metode diferite, religia si filosofia cauta sa consume Divinul, pentru ca Divinul este bun si bine si frumos. Intelectul uman este instrumentul cu care omul taie hatisul junglei pentru a ajunge la Lumina, la Adevar, la Divin, iar acest instrument trebuie mentinut permanent ascutit, gata de aplicare, iar mentenanta aceasta se efectueaza prin indeletnirea cu cartile filosofilor "care iti explica orice lucru". Hatisul junglei este ignoranta care te inconjoara, ruda cu neantul si haosul si maleficul. Spre deosebire de cuoasterea revelata (religioasa) care s-a oprit in dogma anului 325 cand a fost statuat Crezul nicenian, cunoasterea filosifca isi permite luxul de a se adapta permanent la noile realitati ale vietii, poate elabora noi concepte si poate corobora aceste concepte cu dogma religioasa. Evazivitatea Divinului confera caracter permanent impulsului omenesc de a-l cauta-vana si aceasta este un puternic generator de sens in viata vanatorului. Or, lipsa sensului duce la nihilism -- filosofia favorita a diavoului. citeste si: https://daniellachi.blogspot.com/2020/04/saracia-duhului-si-impulsul-progresului.html
Saracia duhului si impulsul progresului


Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. In 1:47 Cred ca nu va trebui sa depun prea mult efort pentru a convinge ca oamenii sunt animale: vezi cum ne hranim puii. Insa toti stim ca omul este ceva mai mult decat animalul, decat maimuta, sa zicem, ca a doua ca desteptaciune printre pamanteni. Nefiind inzestrati cu gheare si dinti redutabili, noi am putut supravietui si pune stapanare pe planeta aceasta doar datorita intelectului, cu care ne-am coordonat actiunile si ne-am inventat instrumente si arme. Folosita in scop reprobrabil, inteligenta se transforma in viclenie, care este o trasatura morala vicioasa prin care se comit pacate. Sa mergem in gradina Edenului, in momentul cand Adam, dupa ce a gustat din fructul oprit, se ascundea de Divinitate pentru ca era gol. Iata pana atunci nu avea nicio problema ca era gol, dar dupa ce mancat din fructul interzis, s-a terzit in el rusinea, adica constiinta. Si iata acesta este saltul de la animal la om. Ce ne deosebeste de animale? Constiinta cu care putem citi gandurile aproapelui, putem intui intentiile sale. Acum constiinta aceasta a noastra este ceva imaterial, dar in ea se desfasoara procesele psihice si, ce-i mai important, in ea se afla arbitrul moral, supraeul lui Freud, indicatorul despre bine si rau. Nu zice Divinitatea: "Iata Adam a devenit ca unul din Noi, stie ce e bine si ce e rau"? Cand un leu ucide o zebra, el nu comite un act cu valoare morala, ci un act firesc. Cand un rechin mascul violeaza o femela, el nu comite un delict moral. La oameni insa orice act/actiune este impregnat de simboluri etice si morale si legale. La legea statului nu ma voi referi prea mult, daca o incalci, statul aplica violenta asupra ta. Dar nu putem sa nu vedem ca exista o esenta comuna intre ceea ce este legal, etic si moral. Etica tine mai mult de conventiile sociale. Daca intri in casa unui om cu papucii plini de noroi, acesta nu este un delict moral, ci etic. De exemplu, a-ti scoate incaltamintea cand intri in casa unui japonez sau moldovean este un act etic, in schimb in casa unui american -- nu (din cauza posibilelor miasme de la membrele inferioare). Poligamia este norma la musulmani: depinde daca ai bani sa intretii cate sotii doresti, la crestini insa este o abominatiune. La evrei sunt permise ambele variante: rabinii lor au decis ca le este permis sa aiba mai multe sotii daca locuiesc in societati musulmane si doar una, daca locuiesc in societati crestine. Ca sa nu bata la ochi. Pedeapsa pentru delictul etic este expulzarea din comunitatea umana: trib, familie. Si nu e ceva usor de suferit, pentru ca omul este zoon politikon, scria Aristotel. Acum acest "politikon" nu inseamna politic, ci social, de la polis-ul, comunitatea orasului-stat din Grecia antica. Delictul moral e mai sever, pentru ca el presupune si asteptarea pedepsei din partea Divinului. Iata de ce etica si morala i-a preocupat pe toti filosofii antici, incat s-a ajuns pana la punctul ca Aristotel sa lege de ea fericirea personala a omului. Un om cu virtuti este un fericit, sugereaza stagiritul in Etica Nicomahica. Dar mai inainte de el, Platon, in dialogul Menon, ajunge la concluzia ca virtutea este un bun necesar, dar ea nu se invata, ci este un dar de la Divinitate. Ca deja stoicii si medioplatonicienii sa duca lucrurile in extrema, exact in momentul cand crestinismul isi stabilea doctrina etica si nu mai este pentru nimeni secret ca a imprumutat la greu de la acele curente filosofice. Astfel incat, Nietzsche scria in sec. 19 ca crestinismul este platonism pentru mase. Grecii antici nu puteau sa nu inventeze filosofia, daca voiau sa mai dainuie, deoarece religia lor a intrat in impas serios. Numai sa ne gandim la multitudinea de parteneri sexuali ai zeului suprem, Zeus, sau a zeitei iubirii, Afrodita. Mai rau nu se putea: trebuia de intreprins ceva urgent. La evrei, Moise a fost si mai transant: el anume cu normele morale a si inceput. Stiind cat de important este acest component al constiintei omenesti, Moise a condamnat nu numai fapta -- sa nu ucizi, sa nu curvesti --, ci si gandul, intentia -- sa nu poftesti. Astfel, spre deosebire de elini, evreii nu au trebuit sa piarda jumatate de mileniu, pentru a stabili prin speculatie filosofica ceea este moral si ce nu. Norma morala, in cele 10 porunci, a fost fixata la nivel de lege de stat, or, dupa cum se stie, legea are caracter obiectiv par excellence.Mergem in secolul 18 la Kaliningrad, la Immanuel Kant. In a sa "Critica a ratiunii pure", Kant ajunge la concluzia ca nu se poate demonstra empiric existenta Divinitatii si realitatea vietii dupa moarte. Probabil speriat ca descoperirea va duce la un declin al moralitatii, Kant scrie repede si "Critica ratiunii practice" in care insereaza a sa renumita: "Doua lucruri umplu mintea mea de o vesnic innoita si sporita admiratie si veneratie, cu cat mai adesea si mai straduitor se indreapta reflectia asupra lor: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine". Si inca un citat din Incheierea la aceeasi lucrare: "... A doua priveliste inalta la nesfarsit valoarea mea ca inteligenta, prin personalitatea mea, in care legea morala imi dezvaluie o viata independenta de animalitate..." Intr-un cuvant, spre deosebire de Moise, Kant considera ca legea morala este intrinseca constiintei umane si poate fi descoperita individual prin al sau imperativ categoric: procedeaza astfel incat actiunea sa devina lege universala. Straduintele iluministului Kant au suferit esec, pentru ca deja in a doua jumatate a secolului 19, Nietzsche se apuca sa inventeze o noua morala, anticrestina, iar in sec. 20, "uciderea lui Dumnezeu" a bagat omenirea in doua razboaie mondiale de vai si amar. Animalul de care se temea Kant si-a arata de ce este in stare. Iar in prima jumatate a sec. 19, Hegel -- filosoful care a pus pe policioare fenomenologia progresului -- ne avertiza ca in morala nu poate exista progres. Deci, cam de ce nu am reveni la Moise si la Platon si la Aristotel si la Iisus? Dupa cum se vede, valorile etico-morale sunt vesnice si imuabile. Si daca sfintii parinti au fixat ca pacate capitale: mania, mandria, lacomia, curvia, lenea, invidia, vanitatea --, ce aceste vicii erau manifeste doar in prima jumatate a primului mileniu de crestinism? Tu uite numai la presedintele moldovean cum se lauda cu facerea de bine. Oare aceasta nu-i viciul vanitatii? Tu uita-te numai la liderul organizatiei ortodoxe cum se plange ca este nevoit sa respecte legea statului. Oare aceasta nu este mandrie? Iar ca moldovencele sunt mai curvistine nu o spun eu, o spune Cantemir. Dar ca invidia este principalul material de constructie la moldoveni, nu o spun eu, o spune Ion Druta. Intr-un cuvant, valorile etico-morale exista si ele trebuie studiate si de ele se ocupa atat filosofia, cat si religia. Acum daca dupa lecturarea acestui text, te-am facut sa te gandesti daca iti trebuie o astfel de carte, voi considera misiunea mea realizata. Pentru ca atunci cand Iisus a fixat saracia duhului drept prim pas spre fericire, El a avut in vedere ca omul trebuie sa aiba o constiinta cat mai "saraca" de pacate si preocupari pentru fleacuri. Un om cu o buna pregatire etica va fi mai imun la viclenia aproapelui si mai pregatit s-o infrunte, or toata Biblia este plina de suplicatii de genul: Doamne, izbaveste de cel viclean, sau necredincios, sau raufacator. Tie iti trebuie un instrument de depistare a acestor vicleni. Dar chiar si in afaceri sa luam: nu-i asha ca mergi mai bucuros la magazinul unde stii ca vei fi deservit amabil?!
Miturile noastre. Caluşarii şi Taurul lui Mythra


Prima descriere a Calusarilor ca ritual dansant o face D. Cantemir in Descriptio Moldaviae. De unde avem noi aceasta datina straveche, cum se exprima Cantemir? M. Eliade incearca si el o descriere, dar mai ridicol este ca incearca sa puna calusarii in relatie cu zeita romana Diana, a vynatorii, desi e greu de crezut ca al ei cult ar fi fost raspyndit pe teritoriul Daciei. In schimb, cercetarile in mitologia indo-europeana din ultimele decenii au stabilit existenta unui cult al fratilor gemeni, care erau fiii zeului cerului, zeitate suprema atyt la indo-europeni, cat si la daci. Gemenii acestia se intylnesc in majoritatea mitologiilor derivate: la grecii antici Castor si Polux, la romani - Romulus si Remus. In vedele indiene, si acolo apar gemenii, precum si in mitologiile baltica, germanica si anglo-saxona. Pe unul din ei la Anglo-Saxoni il cheama Horsa. Horse in engleza e cal.Indienii arieni aveau un ritual special de jertfire a calului, iar galii nu mancau caii macar sa fi murit de foame. Chestia e ca acesti gemeni-zei indo-europeni neaparat aveau cai. Ei erau zei buni care te scapau de la nenorocire, razboi sau te scoteau de pe campul de lupta. Calusharii de asemenea aveau magii de lecuire. Tracii, stramosii dacilor, aveau o zeitate buna numita cavalerul trac, iar de la acesta pana la Sfantul Gheorghe nu e chiar asha departe. Ciobanul din Miorita avea “cai invatati”. Intr-un cuvant, calul era animal sfant si totemic la indo-europeni si eu indraznesc sa afirm ca de acolo ni s-au tras si Calusharii.

In ce priveste bourul de pe stema Moldovei aici e si mai simplu, deoarece in cultul lui Mythra -- care era pe larg raspandit in imperiul roman si deja in Dacia -- principala imagine care apare este scena in care Mythra junghie Taurul primordial. Neaparat este si un caine ca si la Drahosh unde este cateaua Molda. Myths busted!!
Jihadul cel bun (3)
Pentru cei cu frică de Dumnezeueste un loc fericit,grădini îngrădite și vinațe,copile cu țâțe rotundeși pahare pline.Coranul, Sura 78.31-34I. În fotografia de mai jos sunt eu și tatăl meu. Prin 1976. Tata a fost învățător de română și -- prin cumul -- de istorie. Consătenii obișnuiau să-l numească ”învățătorul satului”, pentru că a învățat vreo 2-3 generații la rând. A murit la 52 de ani, reconfirmând statistica, potrivit căreia, bolile cardiovasculare sunt pe primul loc printre cauzele decesurile la moldoveni. Iar poza confirmă fie ipoteza, fie concluzia lui Freud că religia a apărut ca și consecință a dorului nemărginit pentru strămoși. Decedați.     

Iar aceasta este fiică-mea, care acuș atinge majoratul. A devenit nu știu ce vicepreședinte la nu știu ce organizație neguvernamentală. A primit sarcină la școală să scrie un referat despre o personalitate remarcabilă și ea a decis să scrie despre tatăl meu. Firește că eu i-am fost primul intervievat. Iar aceasta reconfirmă fie ipoteza, fie concluzia lui Freud, că există o perioada în viața adolescenților, când ei își inventează o mitologie că nu ar proveni dintr-o familie de oameni simpli, ci din niște vițe nobile. Dar și mitologiile popoarelor antice, oare nu afirmă și ele aceeași?   

Să vrea urmașii să scrie un referat despre tine, oare nu este acesta un bun răspuns la chinuitoarea întrebare: care este sensul vieții? Cred că tata a urmat această cale intuitiv, fără să și-o pună serios și cu adevărat. Își are comunitatea rurală concepția sa despre lume și viață, cu răspunsuri prestabilite cu mult înainte.  II. Dragi prieteni, Vă îndemn că mai citiți o dată motoul acestui text. Vedeți care este paradisul musulman? Nu-i așa că un tânăr, care conștientizează că nu se poate realiza în viață prin capacitate intelectuală, găsește că ar fi valoroasă o faptă de martir, care s-ar rezuma lapidar la auto-explodare într-un grup de ”necredincioși”, bineînțeles cu un efect mediatic pe măsură. Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ne-a dat însă o altă viziune despre Paradisul creștinilor. Acolo nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci trăiesc așa ca îngerii (Mt 22:30). Acum care din aceste viziuni metafizice -- deoarece nu pot fi verificate empiric nicidecum -- vi se pare mai plauzibilă? Noul Testament a început să fie scris la 20 de ani după moartea și învierea Mântuitorului. Tot procesul a durat cam o sută de ani: 50-150 Anno Domini. Coranul însă a fost scris peste 200 de ani de la moartea lui Mohamed, iar unii specialiști afirmă că e foarte plauzibil să fie și 300 de ani, după. Coranul conține o mulțime de neconcordanțe cu știința însăși, cu istoria, cele mai renumite -- și ambarasante pentru musulmani -- fiind eronata identitate dintre sora lui Moise și a lui Aaron, Mariam, și fecioara Maria și răstignirea umbrei lui Iisus și nu a Lui Însuși.  Totuși, toată lumea știe că această ideologie -- fie ea și eronată -- își găsește tot mai mulți aderenți, iar numărul musulmanilor pe Glob crește vertiginos în comparație cu numărul creștinilor. În primele două articole din această serie am vrut să spun că o inițiativă bazată pe o ideologie are mai mult succes decât una fără nicio bază teoretică. Și istoria Islamului este cât se poate de elocventă în acest  sens. În Exodul din Vechiul Testament, Yahve le trimetea animale răpitoare și șerpi veninoși evreilor ”tare la cerbice”. Apoi, după cucerirea Canaanului, a început să-i dea pe mâna popoarelor vecine ca pedeapsă pentru înverșunarea lor de ”a se desfrâna” cu alți dumnezei. Intuiesc că e foarte plauzibil ca ascensiunea islamică să fie ceva similar pe capul creștinilor. Care au obosit. De unde e ideea aceasta că evanghelizarea trebuie lăsată doar în grija preoților? De unde e ideea această că creștinii botezați au fost absolviți de această misiune?    III. Suntem aruncați în această lume și pe această planetă. Fără vrerea noastră. Nu o spun eu, o spune Heidegger. Suntem condamnați la libertate. Libertatea de a ne alege proiectul de viață. Nu o spun eu, o spune Sartre, un alt filosof existențialist.  Un alt filosof existențialist, Nietzsche, a încercat din răsputeri să inventeze o altă morală decât cea creștină -- ca anihilantă și opusă eticii creștine --, în a doua jumătate a secoului 19. Germanilor le-a plăcut ideea și au declanșat două războaie mondiale de toată frumusețea. Eu îi înțeleg pe occidentali că lor le vine cam greu să accepte existența Divinității, după ce și-au asigurat un trai decent. Mai decent decât cel al altor popoare de pe Glob. Renumitul ”miliard de aur”. Ca mai totdeauna, moldovenii au o poziție ambiguă. Pe de o parte, sunt și ei occidentali în aspect spiritual, fie și din cauză că nu pot fi altceva. Pe de altă parte, trăiesc în sărăcie ca popoarele din afara ”miliardului de aur”, care începe geografic de la granița României ca membră a UE, trece prin Barcelona și Ottawa și se termină în Sydney.     Când necesitățile animalice sunt satisfăcute -- vezi cazul evreilor antici -- nu-i așa că survine și momentul când începe plămădirea noilor idoli, a altor dumnezei? Cum este cel al științei. Sau cel al ateismului. Diavolul niciodată nu a dus lipsă de ideologii și de aderenți dornici să le îmbrățișeze. Acum nu mai știu cine a spus că viața este o luptă, dar aceasta poate fi dedus și cu ajutorul simțului comun. Iar apostolul Pavel era la curent cu aceasta și zice: ”Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am sfârșit, credința am păzit”. Acum ce este ”luptă bună” în opinia apostolului nu este greu de înțeles din epistolele sale. Și atunci dacă ești condamnat la luptă, cum rămâne cu condamnarea la libertate a lui Sartre? Libertatea se păstrează în decizia de a alege oastea. Dar și aici, intuiția ne șoptește cine este învingătorul final și cine este perdantul. Oare nu ne șoptește și bunul simț că e mai bine să alegem tabăra învingătorilor? Iar prada de război? Este: ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă”, zice Iisus (Mt. 6:33). Și ce facem cu afirmația lui Kant că el poate demonstra atât că Dumnezeu există, cât și că Dumnezeu nu există? Divinitatea nu poate fi percepută cu simțurile date nouă de natură ca să vânăm și să nu fim vânați, dar Universul l-a creat cineva. Și cum rămâne cu filosofia? Până acum, civilizația umană nu a inventat un instrument de edificare în masă și de distrugere în masă mai bun decât silogismul. Citește și: O ideologie eronată e mai bună decât niciun fel de ideologie (2)"Post" din "post-adevăr" e de la post-modern (1)
O ideologie eronată e mai bună decât niciun fel de ideologie (2)


Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul săuşi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.-- Psalmul 23 Vedeți poza aia făcută în timpul unei vizite a lui Hitler la casa în care a locuit Nietzsche? Păi, iată că ea a devenit virală printre naziști. Chiar dacă Nietzsche niciodată nu și-ar fi dorit niște urmași ca naziștii, ultimii l-au considerat ca filosoful lor oficial.  Dar numai de câte ori a încercat Nietzsche să încropească o altă morală decât cea creștină?! Nu zicea el despre sine că el este anticristul, iar când atacurile de nebunie deveneau mai acerbe spre sfârșitul vieții mai zicea că este zeul Dionysos și soră-sa îl îmbrăca în zeu elin spre admirația fanilor săi. Își bătea joc de alienat, drept că a și fost răsplătită pe măsură de naziști. Nazismul a fost un rău absolut, dar ceea ce voiesc să spun este că el a avut suportul său filosofic. Venim în Moldova, unde tocmai s-au încheiat alegerile locale. Eu am rămas surprins că există localități unde cetățenii mai aleg comuniști, pentru că aveam impresia că socialiștii l-au făcut hatârul. Eu explic aceasta prin robustețea ideologiei leniniste de care nu vor să scape moldovenii din localități aflate la mari distanțe de capitală, care sunt supuse mai puțin vârtejului de idei de tot felul. Acolo lucrurile nu au necesitatea de a se schimba rapid. Dar realitatea arată că partidele moldovenești fără ideologii bine puse la punct nu au șanse să dăinuie prea mult. Eșecul lui Năstase este cât se poate de grăitor în acest sens. Care era și mai este ideologia Platformei DA? ”Eu sunt anti-plahotniucul”, la fel precum Nietzsche zicea că el este antihristul. Și a fost suficient ca Plahotniuc să dispară de pe scena politică și s-a dus pe apa sâmbetei toată retorica ideologică a partidelor din blocul ACUM. Sau poate cineva își amintește ca acestea să promoveze valorile politice cunoscute în lumea de azi? Am în vedere idealurile liberale sau social-democrate, conservatoare sau marxiste. Am în vedere ideologii politice care au fost strecurate cu tot felul de filtre și întoarse pe toate părțile, astfel încât să-și demonstreze reziliența. Ba bine că nu. Partidele politice moldovenești își construiesc platformele nu filosofic, dar geografic, geopolitic. Acum socialiștii sunt în expansiune, dar nu e un secret că aceasta se datorează ”bunăvoinței” țarului Putin. Dar oare putem face abstracție de faptul că aceeași Rusie îi pregătește lui Dodon alternative sub formă de Renato Usatîi sau Mark Tkaciuk? Iar o astfel de atitudine este caracteristică secolului XXI cu post-modernul său: trebuie să fii sigur că nimic nu-i sigur. Iar pedalarea pe ”combaterea corupției”etalată de actualul prim-ministru moldovean este impregnată de negativitate: ea ne spune ce nu trebuie de făcut (și nici nu este prea originală în acest sens pentru că orice partid trebuie să combată corupția sine qua non). De la blocul ACUM se așteaptă în primul rând pozitivitate care ar decurge din careva viziune, iar aceasta întârzie și eșecul lui Năstase e un semn. Da, zice moldoveanul, oligarhii trebuie pedepsiți, dar asta nicidecum nu o să-mi sporească  diversitatea din frigider, dar de ultima eu sunt interesat nemijlocit. Acum să comentăm motto-ul din psalmul 23. A lua în deșert spiritualul, oare nu asta face post-modernismul? A se jura cu vicleșug, oare nu asta au făcut politicieni din Blocul ACUM înainte de parlamentarele din februarie 2019? Eu îi înțeleg că ei vor să se mențină la putere cât mai îndelung, dar eu nu pot să nu intuiesc că Spiritul Istoriei lor nu le-a rezervat decât sarcina de a-l îndepărta de la guvernare pe Plahotniuc.  Mai mult ei nu pot. Și tocmai s-a eliberat terenul de pe segmentul de centru-dreapta al eșichierului politic pentru o nouă formațiune. Precis că aceasta trebuie să fie pro-europeană și mai degrabă conservatoare. Faptul că actualul prim-ministru a fost fotografiată la marșurile minorităților de orientare sexuală nefirească nu e în stare să-i încânte prea mult pe occidentaliștii trecuți de 40 de ani. Dar, după cum arată statisticile, anume ei sunt cei care merg la votare.    Secolul XXI este de neimaginat fără ideologie și empiric se poate demonstra cu ușurință că marile constructe sociale durează mai mult dacă au acest suport metafizic. Dar tot în acest secol s-a consolidat prea mult post-modernismul și acesta trebuie pus în hamuri și chiar alungat  din domeniile în care poate deveni dăunător. Disprețul post-modernismului pentru meta-narațiuni este bun la testarea ideologiilor și cu cât o ideologie este mai robustă, cu atât ea va aduce mai multe beneficii aderenților săi. Citește și: "Post" din "post-adevăr" e de la post-modern
"Post" din "post-adevăr" e de la post-modern (1)


Un obiect vremelnic este apreciat mai mult înainte de a fi posedat şi începe să-şi demonstreze inutilitatea în momentul în care îl obţinem deoarece nu ne mulţumeşte sufletul. -- Fericitul AugustinAcest cuvânt -- "post-adevăr" -- este de factură recentă. Mai ales a fost folosit în campania electorală din 2016, mai ales de Trump. Pentru a-l înţelege mai bine îi vom prezenta inamicii, adică antonimele şi acestea sunt "adevărul" şi mai ales adevărul bazat pe cercetarea ştiinţifică, adică pe empirism, raţiunea şi bunul simţ. Prietenii lui sunt emoţia, minciuna, ştirea falsă. Rădăcinile lui pătrund hăt în teoria relativităţii a lui Einstein: "Totu-i relativ!"  Acum, teoria aceasta "totu-i relativ" sau "şi opinia ta e corectă şi opinia lui de asemenea" a fost preluată de alte domenii decât fizica şi acolo au început să-şi dea arama pe faţă. Teoria aceasta consună minunat cu agenda post-modernismului, care este bricolaj, adunătură de tot soiul. În literatură sau artă e OK -- stârneşte interesul şi curiozitatea. Dar nu se potriveşte post-modernismul cu ştiinţele exacte, în industria de făcut avioane sau de măsurat parametrii de întreţinere a vieţii. Ce este post-modernismul dacă nu luarea la mişto a oricărei teorii ajunsă la gradul de metateorie. Meta-naraţiune cum ar fi marxismul, freudismul sau creştinismul. Post-modernismul le ia pe toate în derâdere, le priveşte cu dispreţ şi împrumută din fiecare elemente pentru a-şi realiza operele sale. Procedeul merge relativ uşor în artă, filosofia încă îl mai testează să vadă dacă e bun la ceva, dar relativitatea e inadmisibilă în dogmatica religiei şi ştiinţei. Inclusiv deoarece, zice Hegel, în morală nu există progres şi 2+2 imposibil să facă 5. Totuşi, post-adevărul merge de minune în politică şi în declaraţiile politice şi asta deoarece omul mediu, simplu, nu are timpul şi discernământul pentru a analiza suficient discursul politic. Omul simplu iubeşte poveştile şi naraţiunile şi, când acestea îi sunt spuse de la televizor, internet sau miting, el le crede pentru că vrea să le creadă. Aşa a ajuns Trump liderul lumii libere şi aşa şi-au pus pe umeri britanicii meteahna Brexit-ului. Venind în Moldova, putem cu uşurinţă observa că majoritatea politicienilor care s-au perindat la putere în ultimii 30 de ani au fost propulsaţi de marea dorinţă a poporului simplu de a avea un tătucă bun care să le spună povestea dorită de mase. Americanii s-au dezmeticit că au dat în bară şi peste un an vom verifica ipoteza. La fel şi cu britanicii. Şi bravo moldovenilor din Chişinău care au înţeles în patru luni că "balaurul"-Plahotniuc cu care i-au speriat politicienii din PPDA în electorala din februarie 2019 nicidecum nu înseamnă automat profesionalism la cârma cetăţii de scaun.Iată cu aşa chestii post-moderne ne vom ocupa în secolul acesta din care a trecut aproape o cincime. Vreun oarecare politician va spune vreun post-adevăr, masele îi vor da timona, apoi oponenţii acestuia îi vor da pe faţă minciuna în formă de post-adevăr, după care respectivul politician va fi măturat de la putere. ... adevărul este că deţinerea puterii politice de către mai marii zilei şi în trecut era temporară, ei, dar în secolul post-modernului, post-adevărul nu putea să nu aibă vreun amestec în teoria şi practica politică.   ... a, şi despre citatul Fericitului Augustin. Eu cunosc o mulţime de chişinăuieni care şi-au pus speranţa în liderul PPDA în iunie 2018, dar, când au văzut de ce este acesta în stare în 2019, au votat cum au votat.Deci, post-adevărul nu-i altceva decât minciună şi post-modernul nu-i altceva decât o hlizire muierească.  Bun la desfătare, dar inutil când vine vorba de ceva serios. 
Când vrei în brațe la stat (2)


Pentru că greșala omuluinu devine pentru el legeși nu-l obligă să persiste în ea. Hobbes, Leviathan, 26Dragi prieteni, priveam zilele ascestea un reportaj în care viticultori din Leova se plângeau că vinificatorii le dau prea puțin pentru kilogramul de struguri. Soluția lor? Să-i ajute statul că de altfel ei ies la proteste. Nați-o bună că ți-am dres-o: la 28 de ani de capitalism, oameni de afaceri moldoveni, deja educați în alte realități decât cele sovietice, tot la stat se uită după ajutor. Statul moldovenesc este slab, are instituții slabe, iar această realitate este benefică pentru business, care nu vrea ca guvernul să-și bage nasul în afacerile sale. Cel puțin așa e în SUA. La noi, mentalitatea asta de a percepe statul ca părinte atotputernic se încăpățânează să nu dispară. Mai mult, politicienii moldoveni care s-au perindat la guvernare din anii '90 până în prezent au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să debaraseze cetățeanul de obiceiul de a aștepta ajutor de la ei. Și anume -- au realizat două mari jecmăneli: privatizarea pe bonuri și furtul miliardului. În opt ani de guvernare, Voronin ar fi putut să facă vreun fleac astfel încât privatizarea să fi devenit sesizabilă și pentru cetățeanul de rând. Dar ți-ai găsit: întotdeauna avea ceva mai important de făcut, cum ar fi anularea județelor și înăbușirea mediilor incomode. Cum se va termina cu returnarea ”miliardului” nu știu, dar îmi spune intuiția că maximum vor fi judecați vreo câțiva foști demnitari pe care actualii demnitari vor dori să-i facă vinovați din cauză că le sunt oponenți politici. Banii însă te-ai mira de vor reveni. Revenim la fermieri. E deja timpul să înțeleagă fiecare cetățean în acest stat că banii statului sunt ai tuturor și eu nu sunt sigur că ajutorarea fermierilor este tocmai metoda cea mai bună de cheltuire a banului comun. Dar vinificatorii nu le cumpără strugurii din cauza supraproducției, un fenomen intrinsec realității capitaliste. Iată de ce rămâne valabila întrebarea: dar înainte de a planta via și a avea roada de ce nu ți-ai bătut capul să-ți găsești cumpărători? În capitalism nu contează să produci mult, ci să vinzi mult. Noi, contribuabilii, și așa întreținem o agenție a vinului. Nu știu, poate aceasta și-și merită banii, nu-s specialist. Noi de aia și am renunțat la socialism ca model de dezvoltare, pentru că am văzut că statul este un gospodar cât se poate de neefectiv. Capitalismul poate fi calificat ca dur și nemilos, dar el are avantajul că-ți oferă o multitudine de oportunități. Este răul mai mic. Vanitatea nu le lipsește moldovenilor, dar chiar face ravagii în viețile lor și puțini o conștientizează ca viciu. Oare nu avem noi nănași de cununie și de botez care cu greu bâlbâie un ”Tatăl nostru”? La fel e și cu firmele personale: mulți și le încropesc nu pentru a genera bani, ci pentru a se lăuda la nunți și cumătrii. Și s-a încheiat reportajul cu tradiționala amenințare că dacă statul nu face nimic petru ei, apoi viticultorii vor pleca peste hotare. Eu le spun că nimeni nu va încerca nici cel mai mic regret pentru această acțiune a lor, poate, cu excepția rudelor.  De ce Moldova rămâne cea mai săracă țară a Europei? Iată anume din cauza că există încă mulți concetățeni care nu vor să realizeze că destinul lor depinde de ei înșiși și numai de ei înșiși. E drept că această categorie de oameni care vor în brațe la stat pierde tot mai mulți aderenți, totuși procesul nu se derulează suficient de rapid pentru a declanșa relansare economică. Cert este că oamenii de afaceri moldoveni, care nu-și pun toate speranțele în altcineva, fie acela și statul, înregistrează succese. Și atunci și statul le vine în ajutor cu contribuții sub formă de granturi sau dobânzi de credit mai mici. Citește și:Ce se întâmplă când vrei în braţe la statŞtiinţele care previn suicidul (4)Ce-au păţit locuitorii din cea mai avansată ţară a Parteneriatului Estic, după ce au renunţat la moralăEste moldoveanca slugă sau parteneră?
Maia, iritată de presă și acesta-i simptom
În viața mea nu am întâlnit oameni disprețuiți decât pe cei înhăitați cu golănimea. Montesquieu, Portret

Dragi prieteni, Maia Sandu, la nici 100 de zile de la instalarea la timona guvernului și a țării, a început să dea semne de frustrare. Poate ați văzut, ieri după ședința guvernului, a numit portalul de știri telegraph.md drept ”fake news”. Acum, nu contează dacă această sursă mediatică publică știri false sau nu (nu am avut timpul să mă documentez), ceea ce contează sunt declartațiile oficialului. Și așa s-a și întâmplat. Alte surse media nu s-au arătat interesate de ce crede Maia Sandu despre telegraph.md, ci de care este poziția premierului fața de un potențial candidat la o funcție importantă în mașinăria guvernamentală. Acum să intrăm puțin în câmpul spinos al deontologiei jurnalistice. Eu încă am prins vremea când în Moldova activau organizații de-ale jurnaliștilor cum ar fi Uniunea Jurnaliștilor și acestea erau niște rămășițe ale sovieticului. În timp, aceste organizații sindicaliste și-au demonstrat inutilitatea. Dar, donatorii occidentali au senzația că trebuie să facă ceva pentru ”libertatea presei” în Moldova și mai continuă să dea bani unor așa organisme ca și Consiliul de presă, de exemplu. Acesta își pune ca scop medierea unor conflicte între jurnaliști și persoane publice și chiar catadicsește să dea verdicte. Teatru al absurdului pentru că aceste decizii ale acestui organism nu au nicio valoare juridică, iar unii bloggeri i-au simțit slăbiciunea și au mers până la punctul de a-l folosi pentru a-și spori vizibilitatea. Culmea este că acest organism chiar a elaborat un fel de Cod de etică a presei, un document pe care l-aș fi citit dacă avea vreo valoare. Realitatea acum e alta. Există judecătoriile statului care își îndeplinesc cu succes sarcina de a pedepsi mediile în cazuri de defăimare nejustificată. De mai multă reglementare presa moldovenească în secolul 21 nu are nevoie. Da, instituțiile de presă au dreptul să publice orice, inclusiv știri fake -- judecătorul lor este consumatorul în formă de cititor sau telespectator (că radioul nu mai contează).Ați privit cumva noul talk-show lansat ieri la Jurnal TV, cu un jurnalist imberb ca moderator și liderul opoziției moldovenești Pavel Filip ca invitat? Păi iată acela este exemplu clasic de cum nu trebuie să moderezi un talk-show. Eu nu știu de unde s-a luat stereotipul acesta că dacă îți întrerupi interlocutorul, atunci ești un moderator tare dur. Pe telespectator nu-l interesează opinia moderatorului, ci cea a invitatului. Numai începea Pavel Filip să răspundă și poc! întrerupt de o altă întrebare din alt domeniu. Dar ați văzut cum Cozer tot încerca să-l ia la o horă de bârfire a lui Vlad Plahotniuc? Trebuie să fii tare stupid să nu realizezi că dacă ai întrebări la o altă persoană, interlocutorul îți poate simplu spune s-o întrebi pe ea. Da, eu știu că nu e tocmai etic să-ți critici colegii de breaslă, dar insist: această regulă nescrisă între noi (medicii și avocații de exemplu nu se critică între ei) a fost violată în permanență chiar de Cavalericul  Întunericului de la Jurnal TV, care fără niciun fel de scrupule și-a permis să judece munca altor colegi de la alte medii. El și ceilalți de la mediile lui Țopa -- care făceau și fac propagandă pentru anumiți politicieni -- și-au permis cuvinte obscene despre alți jurnaliști care lucrau la mediile în conexiune cu alți politicieni. Râde hârb de oală spartă. Oare este o noutate pentru Moldova că jurnaliștii lucrează la instituțiile de presă finanțate de politicieni? Vă spun eu ceea ce știți și voi: așa a fost mereu după 1991. Există însă unii jurnaliști atât de aroganți încât nici nu observă cum devin propagandiști, când își stabilesc țelul de a lupta de partea a ceea ce ei consideră a fi ”politicieni buni”. Revenim la Maia Sandu. Politicianul acesta încă nu a realziat ca ea nu mai este în opoziție. Declarațiile sale în perioada extraparlamentară aveau o anumită valoare, una foarte mică, dar e cu totul altceva acum. Nu din cauza că Maia Sandu e supertalentată, ci din cauza ponderii funcției pe care o deține. Iată de ce atunci când Maia Sandu vine cu calificative vis-a-vis de unele medii aceasta o descalifică ca premier și o face asemănătoare hazliului președinte american Donald Trump, care tot are probleme cu presa incomodă și care tot o califică drept fake news. Politicianul matur în acest caz nu trebuie să-și piardă cumpătul, ci să răspundă la întrebări. În orice societate în permanență mișună o infinitate de zvonuri și întrebări. Politicianul matur trebuie să infirme zvonurile și să răspundă la întrebări. Invectivele sale la adresa jurnaliștilor sau instituților de presă, incomode, au puține șanse de a ajunge la public, dar în schimb observatorii procesului politic numai de acestea și așteaptă.  Deci, întrebarea până la urmă e: de ce este așa de nefericită Maia Sandu? Doar ea deține o funcția atât de mare în stat. Ea tânjește după Vlad Plahotniuc. Și Andrei Năstase tot. Plahotniuc era pentru acești politicieni demiurgul care îi mâna în luptă. Și acum că nu mai e, acești doi foști lideri ai opoziției găsesc viața foarte neplăcută. Dar ce plăcere poți să ai când ai pe cap grijile unei țări? Că iată, acuși îți expiră perioada de grație de 100 de zile și nu ai început nici construcția piramidelor la Chișcăreni, nici a Grădinilor suspendate ale Semiramidei la Brătușeni, nici Turnul Babel la Ermoclia. Doar schimbări de cadre. Prozaic, pe fundalul declarațiilor grandomane de schimbare a sistemului făcute anterior. Și nici afirmațiile nașului Joseph Daul nu o să le ajute, că minunile nu pot fi făcute în 100 de zile. Politica nu e domeniul în care mila este prețuită. Numai Dodon nu pare trist, ci cu o abnegație de invidiat își consolidează atât afacerile familiei, cât și ale sale ca politician prin plasarea oamenilor de încredere în instituțiile cheie, sub privirile neputincioase ale colegilor săi de alianță de guvernământ. Tot mai puține îndoieli rămân că mult-trâmbițatul proces de deoligarhizare se dovedește a fi un banal proces de preluare a instituțiilor de stat de către oamenii Kremlinului.
De ce transcendentalul contează
"Existențialismul nu estepână într-atât de ateist încât să încerce din răsputeri să arate că Dumnezeu nu există. Mai degrabă, acesta declară că chiar dacă și Dumnezeu ar exista, aceasta nu ar schimba ceva."Jean-Paul Sartre / 1905-1980 /Existențialism și Umanism. 1945

Dragi prieteni, până ne punem de acord cu ce înseamnă transcendental voi începe cu o constatare simplă: istoria este plină de exemple când din momentul ce o națiune a preluat sau a inventat o concepție despre lume -- cel mai des codificată într-o nouă religie sau mai rar filosofie -- în viața acelui popor a urmat o perioadă de prosperitate și vigoare.  Permiteți-mi câteva pilde binecunoscute: poporul evreu, Moise, elaborarea în detalii a religiei iudaice, rezultatul a fost cucerirea Țării Canaanului. Mohamed, islamul, coranul, rezultatul a fost cucerirea Orientului Mijlociu și chiar și mai mult, astfel încât califatul islamic se întindea la o mie de ani după Hristos din Spania până în India. Protestantismul a dat bogație și putere Angliei începând cu domnia Elisabetei I în secolul 16, iar 400 de ani mai târziu a transformat Statele Unite în superputere globală, iar unii afirmă că deocamdată SUA sunt unica superputere globală, după colapsul URSS, care deși avea o armată și dotare compartabile cu cele ale americanilor, sărăcia i-a jucat festa. Deci, ceva nu era în regulă cu filosofia-religia acelei țări. Trebuie să accentuez că și filosofia poate declanșa ascensiunea unei națiuni. Să nu uităm că Alexandru Macedon l-a avut ca mentor pe cel mai înțelept bărbat al vremurilor sale, Aristotel. Și iarăși, multe exemple ne arată că moartea civilizațiilor survine, după moartea spirituală a societăților. Decandența romană; Constantinopolul a căzut după ce clericii acestuia s-au pus de acord cu dogmatica catolică și anume la capitolul că Sfântul Duh purcede și din Fiul (filioque). Deși empiric care este adevărul nu se poate determina, ceea ce e important pentru prezentul text este devianța de la doctrina religioasă sau filosofică.Mai vreau să menționez sorțile pe care le-a avut Cartagina și civilizațiile amerindiene. E cunoscut că acelea practicau sacrificiul uman și chiar infantil. La fel ca popoarele din Canaan: Interpretarea teologică este că Yahve le-a dat pe mâna evreilor din cauza degradării morale oribile ale canaaniților.  Așadar, ce vreau să spun în concluzie: istoria ne arată că Fortuna se arată generoasă cu națiunile care își stabilesc rigid niște principii morale și etice, fie că acestea decurg din religia lor sau din filosofia lor. Și respectă aceste norme. Uniunea Sovietică a căzut după ce în anii 1980 nimeni nu mai credea în valabilitatea ideilor transcendentale ale lui Marx despre sosirea comunismului ca paradis terestru. Toți au început să fure -- unii de la kolhoz, alții de la fabrică --, știm cum era că majoritatea din noi trăia pe atunci. Este ambiția mea să abordez probleme pe care guvernul nu le poate soluționa. Statul actual, Republica Moldova, nu poate ordona cetățenilor să-și aleagă o religie sau o filosofie și să le practice. Dar eu pot. Voi numi transcendental ceea ce nu este pământesc, mundan, lumesc, material. Ceea ce este spiritual și inteligibil, dar nu senzual. Inaccesibil celor cinci simțuri. Deci, nici nu poate fi vorba de salarii și pensii majorate și tarife scazute. E vorba despre etică și morală și că acest domeniu vast este studiat atât în filosofie, cât și în teologie, ceea ce e important de reținut este faptul că ceea ce religia numește păcat, filosofia numește irațional, dar într-un final tot aia e.  Ia o carte de autoperfecționare, ia Biblia, ia Republica lui Platon și fii sigur că ai făcut primul pas. Nu trebuie politici guvernamentale, nici organizații neguvernamentale. Pasul doi e mai greu de realizat: dar trebuie noi, moldovenii,  într-un sfârșit, să începem a glorifica nu bogăția, BMW-ul și borcanele cu conservături din beci, ci aspectul spiritual al personalității.Nu zic că nu o facem, dar rezultatele nu se văd. Mai rău: se văd rezultatele proaste. Ia uitați-vă cine sunt în marea lor majoritate politicienii zilei de azi! Puțini dintre ei merg în politică nu pentru funcții, paraîndărături (procent din contractele de stat) și nu pentru protecție de dosare penale. Asta este elita noastră politică și este icoana morală a societății. Oare nu alegem noi oamenii cu care ne asociem mental?  Iar la citatul lui Sartre voi para cu un citat dintr-un alt filosof francez, Voltaire: ”Dacă Dumnezeu nu exista, atunci El trebuia inventat”. Iată asta și vreu să spun: pentru a merge înainte ai nevoie -- atât ca individ, cât și ca popor -- de ceva transcendental, iar Divinitatea este cea mai bună candidatură în acest sens. Unii chiar îndrăznesc să afirme că Ea, Divinitatea, a creat Universul acesta al nostru, așa că închei cu un al treilea filosof francez, Pascal Blaise, și anume cu renumitul său pariu. Căutați-l pe internet că noi doar în era lui trăim. Citește și: Ce-i asta “lumea rusă”, o nouă civilizaţie sau ce?99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)Cumătra cea agnosticăDificultăţile moldovenilor cu Decalogul
Cum să te diferențiezi de fosta
Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste".Iov 1:18-19

Dragi prieteni, moldovenii poate au timp să aștepte 100 de zile pentru a începe să pună note actualei guvernări, dar când vezi că începe să mocnească focul, nu știu dacă e înțelept să aștepți 100 de zile să vezi dacă va fi incendiu. Toată mitologia asta a lor cu ”eliberarea statului capturat” poate să impresioneze copiii și bunicii, dar observatorii procesului politic de un sfert de secol au imunitate la fanfaronade. Zăngănitul din lănci al actualilor guvernanți că ei vor pune hoții la pușcărie cetățenului simplu nu-i aduce nimic în frigider, cum încarcerea unui fost premier nu a adus miliardul înapoi. Ceea ce mă interesează pe mine la o (nouă) guvernare este economia și tarifele și prețurile și salariile și inflația. Ce vrea să facă guvervnarea ACUM-PSRM? Să majoreze impozitele? Eu nu-s economist, dar bunul simț îți spune că majorarea impozitelor conduce la mai puține defalcări în buget. Eu am în preajmă două magazine alimentare și la cel cu prețurile mai mici întotdeauna e coadă, iar la cel cu prețurile mai mari rar de se încumetă să intre cineva. Ce vor să facă noii guvervanți? Să anuleze tichetele de masă. Mă, aiștia lovesc în primul instinct animalic -- mâncarea. Cei care se plasează în opoziție nu trebuie să facă eforturi pentru a-i găsi handicapuri actualei guvernări: e suficient să-i monitorizeze mișcările. De fapt, o face întreaga societate, asta e ușor în Era IT. Să vă dau niște exemple care să ilustreze că dialectica lui Hegel nu predică progresul permanent, dar și ajungerea la punctul culminant de unde începe regresul. Mohamed a încercat să inventeze ceva mai bun decât creștinismul, și la o distanță de 1300 de ani țările musulmane sunt mai puțin dezvoltate decât cele creștine. Marx s-a bazat pe dialectica lui Hegel atunci când a profețit survenirea socialismului și ulterior a paradisului comunist și occidentalii l-au interpretat critic și au construit societăți prospere, iar bolșevicii au ucis zecii de milioane de proprii cetățeni. Stai, că e valabil și pentru Moldova. Voronin a desființat județele și a facut 30 de raionele pitice și neputincioase, în plin proces de urbanizare a țării: moldovenii se mută peste hotare sau la Chișinău. Idila rustică e bună la beție, dar realitatea dură îți sugerează că trebuie să locuiești cât mai aproape de locul de muncă.Dar nu mai era niciun argument economic și social pentru a se reveni la raioane: cuvântul ”județ” îi otrăvea spiritul românofob al liderului de atunci. E de la sine înțeles că actuala guvernare se deosebește de guvernarea Partidului Democrat. Mai mult: guvernanții actuali caută să se diferențieze din răsputeri. Ei ar putea folosi rațiunea și ar putea face mai bine decât Plahotniuc. Dar deocamdată nu se poate vedea decât acțiuni declanșate de sete de răzbunare și dorință de distrugere doar de dragul schimbării.    Că tot au trecut vreo 40 de zile din cele 100, acest text se dorește a fi înțeles ca o corectare de curs: cetățeanul nu așteapta de la guvervanți să vadă cât de stulburatici sunt, ci cât de grijulii socialmente și buni zidari sunt. Iar miturile astea despre uciderea balaurului ei și le pot spune înde ei la petrecerile lor. Societatea îi va taxa după creșteri sau descreșteri în domeniul job-urilor și salariilor. Că zice Nietzsche undeva: în lupta cu balaurul ia seama să nu te transformi tu însuți în balaur. 
Intelect și vrăjeală în politică
Iago: How poor are they that have no patience!What wound did ever heal but by degrees?Thou know'st we work by wit and not by witchcraft,..Shakespeare, Othello, 2.3*Dragi prieteni, poate mai sunt unii care cred că așa firme ca Google și Facebook ne oferă serviciile binecunoscute pentru că-s bune la inimă. Nu exclud, dar ceea ce prețuiesc ele mai mult în consumatori este dorința de care nici noi, consumatorii, nu suntem chiar întotdeauna conștienți.

Iago îl drege pe general :)Spune-mi ce vrei și eu o să-ți dau aia. Bineînțeles că nu gratis.Păi, se pare că tocmai așa a procedat și Partidul Democrat (PDM): a stat cumincior perioada de timp permisă de lege pentru a-i lăsa pe milleniali (ACUM) și pe sovietici (PSRM) să se manifeste și să spună ce vor.Mai mult, în cele trei luni permise de Constituție socialiștii și cei din ACUM au avut posibilitatea nu numai să-și declare vrerile, dar și să le reitereze, explice, argumenteze. Într-un cuvânt: toată societatea a înțeles ce vor.Dorința celor din PASDA trezește dacă nu greața -- provocată de dimensiunile divagațiilor de imaginație: cel de-al treilea sosit vrea tot: și speaker și guvern --, atunci râsul. Ei, dar n-ai ce le face -- ei sunt milleniali, ei au trecut de pe Facebook în Parlament pentru selfie-uri și like-uri pentru că așa sunt cei care i-au votat. Acești oameni există, și trebuie să existe. Căci iată, Marc Aureliu, împăratul stoic, zice în Meditații că prostul și inferiorul servesc celui mai bun (7.XXX).Dodon și socialiștii au o datorie și o frustrare. Ei se văd datori să facă în Moldova totul și toate în interesul Rusiei. Culmea e că acești politicieni se numesc stataliști. Iar frustrarea lor rezidă în suspendarea castrațională și repetitivă a președintelui țării în caz de necesitate. Și asta ultima ei o iau foarte în serios. Oricine ar face-o.Acum, PDM-ul, care se vede că și-a făcut o regulă din a nu-și manifesta fobiile chiar pe față și chiar în public, cum o fac de exemplu millenialii din PASDA și încă se mândresc cu asta, nu a trebuit decât să stea și să privească cum își dezvăluie esența cele două potențiale partenere și mai ales să afle ce vor de la viață acești milleniali și homines sovietici. A cântărit cererea și a făcut oferta.Tocmai în perioada când oamenii din teritorii au început să se convingă empiric de substanța fruntașilor din PPDA și au început să-i părăsească și când notarul statului a arătat amenințător din deget că el se va vedea nevoit să desființeze parlamentul, ceea ce este în totală conformitate cu legea. Dar maniera în care o face Dodon!.. E ca și cum ar amenința cineva că-și va plăti impozitul sau amenda! Acum, ACUM este scos din cărți până la următoarele parlamentare, fie și anticipate. PAS până atunci ar putea reduce PPDA la inutilitate și l-ar putea plasa pe liderul branșei chișinăuiene în fruntea formațiunii, dacă vrea să-i mai ia cineva în serios. Doar că nu e în stilul millenialilor să asculte de sfaturi bune.   Iar Dodon nu va putea explica de ce nu va fi făcut alianță cu PDM-ul, de vreme ce acesta i-a oferit ceea ce a cerut: speakerul.  În rest, risc să-l repet pe un personaj voltairian: trăim în cea mai bună din lumile posibile.... A, da, și despre Othello. Femeile cred că piesa aceasta este despre dragoste și gelozie, dar eu o ieu ca primă instrucție pentru fake news -- un fel de bârfe până la urmă... -----------------*Iago: Ce săraci sunt cei care nu au răbdare!Care rană s-a lecuit vreodată altfel decât treptat?Doar știi că noi lucrăm cu mintea nu cu vrăjeala,..
Conformismul de opinie în fenomenologia retoricii
Welcher recht hat, weiß ich nichDoch es will mich schier bedünkenDaß der Rabbi und der MönchDaß sie alle beide stinken.H. Heine, Der Disput (*)Există în sociologie o așa noțiune ca și ”conformismul de opinie”, care este ușor de înțeles. Inferiorul -- și aici am în vedere o persoană inferioară ca și funcție, morală, inteligență -- de regulă se conformează opiniei superiorului -- și aici am în vedere managerul, profetul sau profesorul. Dacă nu ești de acord cu liderul partidului al cărui membru ești, riști să fii expulzat. Dacă nu ești de acord cu dogmatica bisericii al cărei enoriaș ești, riști să fii anatemizat. Mai departe e și mai interesant: anume atunci când un membru al grupului pornește ”jihad-ul” contra liderului, primul lucru pe care îl face este că nu se conformează opiniei liderului. Păi cum a apărut, să zicem, filosofia greacă antică din mitologie-religie? Sau creștinismul din iudaism, sau protestantismul din catolicism, sau marxismul din capitalism? Lista e nesfârșită și e specifică spiritului uman și a fost fixată de Hegel în Fenomenologia Spiritului ca negare a negației și, de fapt, este forța motrice a progresului uman. 

Dar eu vreau să vă descriu aici o capcană în care pot fi și de regulă și sunt prinși sclavii care decid să înceapă revoluția contra stăpânilor; discipolii care găsesc păduchi în dogma învățătorului. Adesea inferiorii se pornesc la luptă nu pentru a descoperi și a ajunge și a învăța un adevăr mai adecvat, ci din dorință de a-l detrona pe liderul grupului. Ei încep să caute tot felul de cusururi în discursul sau acțiunea liderului doar pentru a-l discredita și a-i lua funcția/titlul. Ceea ce nu trebuie să facă superiorul e să se încăpățineze și să afirme că opinia proprie este corectă pentru că așa îi sugeresază mândria/ego-ul. Ceea ce trebuie să facă superiorul este să apeleze la instanța superioară care este adevărul. Iar adevărul este unul, dar poate apărea în formă religioasă ca dogmă, sau științifică -- demonstrație bazată pe empiric, sau filosofică -- demonstrație bazată pe silogism. La modul concret, lasă-ți oponentul să se manifeste și trece-i discursul prin prisma ontologică a adevărurilor sus-menționate. Și când găsești vreo neconcordanță, ia silogismul sau axioma ceea și trăsnește-l cu ele drept peste bot sau în moalele capului. Pentru un mai mare efect e de dorit ca aceasta să se întâmple în fața unui public cât mai numeros. Și dacă l-ai umilit până la lacrimi, mângăie-l pentru încercare, apreciază-i tentativa pentru a-l anihila total. Nu e cazul să manifești milă: adu-ți aminte că aceeași avea de gând să facă inferiorul cu superiorul. Riscul este intrinsec oricărei năzuințe revoluționare. Dacă rebeliunea s-a încununat de succes, vae victis! Și dacă nu, tot vai! celor învinși.(*) Cum încă nu ai citit ”Disputa” lui Heine? 
MAIA SANDU - DUȘMANA ASCUNSĂ A FAMILIEI MOLDOVENEȘTI
Dragi prieteni, bineînțeles că dacă i-ai pune direct această întrebare Maiei Sandu, ea o să dea un răspuns negativ. Dar, este cunoscut, politicienii nu dezvăluie  despre ei chiar toate, însă unele aspecte ascunse ale agendei lor deghizate se pot stabili. Este de toți știut că în Moldova există un așa curent ideologic ca feminismul și acesta a fost important din Occident împreună cu alte pseudovalori care zdruncină sănătatea șubredă a societății noastre. Eu nu pot afirma că Maia Sandu este feministă, dar că acest politician este susținut de feministele din Chișinău nu reprezintă un secret. Cine mă urmărește pe Facebook poate a observat că e suficient să fac eu o postare nelăudăroasă la adresa feminismului, că imediat se năpustesc asupra mea hienele din mișcare. 

Deși este susținut și de unii bărbați care au renunțat la testicule, în mare parte feminismul este împărtășit de moldovencele angajate în reprezentanțe ale structurilor occidentale cum ar fi ONU sau Comisia Europeană. Onegeurile susținute financiar din Vest sunt doldora de reprezentante ale acestui curent. Nu putem spune că nu au rezultate: de exemplu, au obținut fixarea în lege a cotei de 40% pe listele electorale ale partidelor. Mai rămân întrebări că înșfăcarea puterii în stat este principala lor preocupare din agendă? Dar eu vin cu o întrebare: unde-i meritul personal în faptul că ești femeie? Or, noi vrem să ne selectăm oamenii de stat după merite. Nu?  Da, puteți găsi și pe wikipedia, dar iată ce scriu sociologii cu autoritate la acest subiect: ”În centrul Feminismului radical se află convingerea că bărbații sunt responsabili de exploatarea femeilor  și totodată beneficiază de pe urma acesteia. ”Shulamith  Firestone, una dintre primele autoare feministe radicale, susține că femeile pot fi emancipate numai prin abolirea familiei și a relațiilor de putere care o caracterizează. (Sociologie, Anthony Giddens, București 2010, pg. 450 )Pentru că feminismul propune aderenților săi o concepție despre lume, o ideologie, iar orice ideologie are îngeri și demoni, să vedem care este ”răul” cu care se luptă feminismul în Moldova și în întreaga lume. De exemplu, în marxism inamicul este burghezul, în creștinism - diavolul, iar, după cum bine se deslușește, dușmanul în feminism este bărbatul; și nu orice bărbat, ci bărbatul cu putere, fie aceasta fizică, economică sau intelectuală. (Un bun candidat pentru înmulțire, aș zice eu, dar ți-ai găsit... cu cine). Bineînțeles că deschis acest lucru n-o să-l recunoască niciuna din partizanele și militantele acestei mișcări. Dar ceea ce contează pentru studiul nostru este că Maia Sandu cu tot blocul său electoral este susținută de aceste femei din Chișinău. Și știi cum e acolo cu susținerea: noi îți dăm voturi, dar tu când ajungi în parlament faci ce-ți spunem noi. Se numește lobby.  Și acum, după cum ați înțeles, acest curent cu ideologia sa nu este compatibil cu creștinismul. Oare voi credeți că o hienă de aceasta feministă ar putea cădea de acord cu versetele de mai jos ale celor mai autoritari apostoli:    1 Petru 31. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,5. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor.Efeseni 522. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. Nu, Maica Domnului nu este idealul pe care își propune să-l imite o feministă. Scopul feministei nu este maternitatea, ci cariera sau politica. Morala, modestia, religia, castitatea nu sunt valorile lor. Și acum întrebarea de control: care politiciană este mai indicată pentru a fi idolatrizată de către aceste bestii, dacă nu Maia Sandu, care nu numai că soție nu a fost, nici mamă măcar!  Această politiciană va candida pe circumscripția din vestul Europei, iar eu mă adresez badantelor (menajerelor) din Italia: vouă nu vi-s destule remușcările că v-ați dus de la copii, încât să votați pentru o NE-mamă? Sau bărbaților moldoveni: uăi, voi chiar sunteți așa de nebuni încât să vă trageți singuri cu secerea peste glande? Sau mamelor și soțiilor: voi chiar vă asociați cu așa tip de ideal feminin?! ... Și oleacă de Existențialism. ”Răul” împotriva căruia luptă aceste hiene coincide cu portretul supraomului lui Nietzsche. Ei cum pot eu să am milă de așa... stricăciuni?!
Hegel


“Truth in philosophy means that concept and external reality correspond.”-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)“Poverty in itself does not make men into a rabble; a rabble is created only when there is joined to povertya disposition of mind, an inner indignation against the rich, against society, against the government.”-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)“When liberty is mentioned, we must always be careful to observe whether it is not really the assertion of private interests which is thereby designated.”-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)“To be free is nothing, to become free is everything.”-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)“Only one man ever understood me, and he didn't understand me.”-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)“The state of man's mind, or the elementary phase of mind which he so far possesses, conforms precisely tothe state of the world as he so far views it.”-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)The courage of the truth is the first condition of philosophic study.-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)As the essence of Matter is Gravity, so, on the otherhand, we may affirm that the substance, the essence of Spirit isFreedom.-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of HistoryIt is a result of speculative Philosophy that Freedom is the sole truth of Spirit.-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of HistoryEastern nations knew only that one is free; the Greek and Roman world only that some are free;while we know that all men absolutely (man as man) are free-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of HistoryA World-historical individual is not so unwise as to indulge avariety of wishes to divide his regards. He is devoted to the OneAim, regardless of all else. It is even possible that such men maytreat other great, even sacred interests, inconsiderately; conductwhich is indeed obnoxious to moral reprehension.-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of HistoryThus the question would arise: What is the material in which the Ideal of Reason iswrought out? The primary answer would be — Personality itself — human desires — Subjectivity generally.-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of HistoryThe State is the Idea of Spirit in the external manifestation ofhuman Will and its Freedom.-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History
Epictetus


Some things are in our control and others not. Things in our controlare opinion, pursuit, desire, aversion, and, in a word, whatever areour own actions. Things not in our control are body, property, reputation,command, and, in one word, whatever are not our own actions.-- Epictetus, Enchiridion (55-135b.c.)Through this kinship with the flesh, some of us inclining to itbecome like wolves, faithless and treacherous and mischievous: somebecome like lions, savage and untamed; but the greater part of usbecome foxes and other worse animals. For what else is a slanderer anda malignant man than a fox, or some other more wretched and meaneranimal? See, then, and take-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)For it is always true that to whatever point the perfecting of anything leads us, progress is an approach toward this point.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)Because the godshave given the vine, or wheat, we sacrifice to them: but becausethey have produced in the human mind that fruit by which they designedto show us the truth which relates to happiness, shall we not thankGod for this?-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)From everything which is or happens in the world, it is easy topraise Providence, if a man possesses these two qualities, the facultyof seeing what belongs and happens to all persons and things, and agrateful disposition. If he does not possess these two qualities,one man will not see the use of things which are and which happen;another will not be thankful for them, even if he does know them.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)But God has introduced man to be aspectator of God and of His works; and not only a spectator of them,but an interpreter. For this reason it is shameful for man to beginand to end where irrational animals do, but rather he ought to beginwhere they begin, and to end where nature ends in us; and natureends in contemplation and understanding, in a way of lifeconformable to nature. Take care then not to die without having beenspectators of these things.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)For what is the end proposed in reasoning?To establish true propositions, to remove the false, to withholdassent from those which are not plain.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)where a man is against his will, there he is in prison.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)for as to intelligence you are not inferior tothe gods nor less; for the magnitude of intelligence is not measuredby length nor yet by height, but by thoughts.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)I do not care. "Iwill show you that I am master." You cannot do that. Zeus has set mefree: do you think that he intended to allow his own son to beenslaved?-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)Epaphroditus had a shoemaker whom he sold because he was good fornothing. This fellow by some good luck was bought by one of Caesar'smen, and became Caesar's shoemaker. You should have seen whatrespect Epaphroditus paid to him: "How does the good Felicion do, Ipray?" Then if any of us asked, "What is master doing?" the answer "Heis consulting about something with Felicion." Had he not sold theman as good for nothing? Who then made him wise all at once? This isan instance of valuing something else than the things which dependon the will.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)What then is education? Education is the learning how to adapt thenatural precognitions to the particular things conformably tonature; and then to distinguish that of things some are in ourpower, but others are not; in our power are will and all acts whichdepend on the will; things not in our power are the body, the parts ofthe body, possessions, parents, brothers, children, country, and,generally, all with whom we live in society.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)Not death is evil, but a shameful death.Confidence then ought to be employed against death, and cautionagainst the fear of death. But now we do the contrary, and employagainst death the attempt to escape; and to our opinion about it weemploy carelessness, rashness and indifference. These thingsSocrates properly used to call "tragic masks"; for as to childrenmasks appear terrible and fearful from inexperience, we also areaffected in like manner by events for no other reason than childrenare by masks. For what is a child? Ignorance. What is a child? Want ofknowledge. For when a child knows these things, he is in no wayinferior to us. What is death? A "tragic mask." Turn it and examineit. See, it does not bite. The poor body must be separated from thespirit either now or later, as it was separated from it before. Why,then, are you troubled, if it be separated now? for if it is notseparated now, it will be separated afterward. Why? That the period ofthe universe may be completed, for it has need of the present, andof the future, and of the past. What is pain? A mask. Turn it andexamine it. The poor flesh is moved roughly, then, on the contrary,smoothly. If this does not satisfy you, the door is open: if itdoes, bear. For the door ought to be open for all occasions; and so wehave no trouble.What then is the fruit of these opinions? It is that which oughtto he the most noble and the most becoming to those who are reallyeducated, release from perturbation, release from fear, freedom. Forin these matters we must not believe the many, who say that freepersons only ought to be educated, but we should rather believe thephilosophers, who say that the educated only are free.-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)
Cum chivernisim supărarea Rusiei pe moldoveni
Atunci când establishmentul de la Chișinău declară că vrea relații de paritate, de la egal la egal, cu Rusia, volens-nolens pune sare pe rana vanității rănite a acestei țări. Or, Kremlinul, de la o așa țărișoară ca Moldova, nu poate accepta -- psihologic -- relații de paritate, el vrea relație de genul stăpân-serv. Săptămâna aceasta a avut loc o conferința a liderilor rus, turc și iranian, la care aceștia probabil s-au înțeles câți arabi sirieni să mai ucidă perșii șiiți, turcii suniți și... rușii ortodocși. Faptul că niciun lider occidental nu a asistat la acea conferință ne face să înțelegem că marile puteri lasă chestiunea siriană să fie tranșată de puteri regionale ca Turcia și Iran și, mai nou, Rusia. Asta a devenit Rusia: putere regională, după ce a fost alungată din clubul elitar global G8, pentru că invadat Ucraina în 2014. Și tot săptămâna aceasta a devenit cunoscută o nouă înfrângere a Rusiei pe dimensiunea spirituală: patriarhia de la Constantinopol recunoaște autocefalia (citește:  independența față de patriarhia moscovită) bisericii ortodoxe din Ucraina. Și tot săptămâna aceasta s-a relatat despre proteste în Rusia din cauza majorări vârstei de pensionare. Ceva nociv se întâmplă pe dimensiunea relației amoroase dintre liderul rus și poporul rus. Acest popor a acceptat chiar și moftul lui Putin de a le ucide bărbații în estul Ucrainei și în Siria -- la urma urmei, care e scopul militarilor? În majoritratea sa poporul rus vede în aceste războaie procesul de ”ridicare a Rusiei din genunchi”. Războaie de contropire nu-și permite să ducă oricine. Soldații americani luptă în Irak și Afganistan, dar din acest motiv cetățenii SUA nu plătesc cu renunțare la facilități sociale. Încă mai rămâne să vedem cum va evolua acest ”contract” dintre ruși și Putin: libertăți politice contra facilități sociale, dar vedem că banii din gaz-petrol s-au terminat. Obrazul subțire cu chimir gros se ține, parcă așa era zicala.   Establishmentul de la Chișinău și-a făcut opțiunea pro-occidentală încă hăt în 1991, deși nu a trâmbițat îndesat pe asta. Nu poți uita că acest stat de care vrei să te îndepărtezi își ține armata pe teritoriul tău și-ți furnizează gazele naturale. Elita moldovenească a luat mai degrabă această decizie din instinct: nu te raliezi looserilor, ci învingătorilor. Capitalismul și democrația s-au dovedit mai efective decât marxismul și dictatura unui singur partid. Problema cu apogeul unei civilizații care-i? După el urmează perioada de dezintegrare. Imperiul Roman s-a prăbușit în 300 de ani, după ce Traian a cucerit Dacia. Imperiul Bizantin -- în o mie de ani, după ce împăratul Iustinian a interzis școlile filosofice. Rusia și-a atins apogeul în anii 60 ai sec. XX -- primul om în cosmos, bomba cu hidrogen, primăvara hrușciovistă. Îi greu de prezis în cât timp va ajunge Rusia la nivelul unei țări din lumea a treia ca Pakistanul sau India, care tot au arme nucleare. Dar e și mai greu de constatat că Rusia ar fi în ascensiune.    

Rusia acum este un animal rănit și strâns în ungher și se știe că în așa situație psihicul cedează mai ușor și liderul acestei țări se poate deda la acțiuni nesăbuite. Deja se dedă. Nu noi, moldovenii, vom fi cei care îi vor aplica ultima lovitură fatală acestui animal, ceea ce trebuie să facem noi este să nu ne lăsam afectați de repercursiunile procesului de prăbușire a acestei țări. Într-un cuvânt: să sporim viteza de apropiere de Occident (citește: Washington) că din altă parte nu putem aștepta izbăvire. Că în lumea actuală nu poți s-o faci pe grozavul de unul singur, ci trebuie să fii de partea cuiva, o știu și așa țări bogate ca Norvegia și Liechtensteinul. Că valorile occidentale sunt durabile o demonstrează experiența Japoniei, Coreii de Sud și Israelului. Luna aceasta la Chișinău se așteaptă un forum religios la care președintele pro-rus se va alătura corului de critici ai valorilor occidentale. Ei cum, al valorilor? Al unei singure valori: neimplicarea statului în viața sexuală a cetățeanului. Nu zicea Iisus unde-i comoara ta acolo-i și inima ta? Și neapărat această obsesie sexuală a politicienilor perverși va fi dată în comparație cu valorile creștine. Care chipurile ar izvorî din ortodoxia din Rusia -- o țară campioană la avorturi, divorțuri, alcoolism și narcomanie. Ca și Moldova, de altfel. Iată acești farisei cu bârne în ochi o să se apuce să dea lecții de morală Occidentului. 
Societatea civilă ca vornicică
Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui.Ioan 3:29Dragi prieteni, că tot a început sezonul nunților în Moldova, nimic nu se compară cu niște vornicei de treabă. ”Cu alai domnesc nunțile se leagă”, iată că-i fixat și-n renumita piesa a lui Dolgan și Catharsis. Acum se obișnuiește angajarea unor dansatori pe rol de vornicei, dar pe vremea când eram eu mic și locuiam în sat, apoi rolul de vornicel/vornicică la nuntă era pregnant nu șagă. Iar acum să reflectăm ce-i mișca pe acei tineri să se etaleze în așa rol? Bineînțeles își ajutau și onorau prietenii care se căsătoreau, dar mai utilizau și oportunitatea de a se manifesta, de a se deschide lumii și a se căsători la rândul lor. Deci, ca de fiecare dată, datoria este mai bine realizată dacă există și un interes personal. Așa că uitându-ne la organizațiile acestea neguvernamentale de la Chișinău -- permanent criticate că sunt grantofage, adică mănânca banii donatorilor externi -- nu am putut să mă abțin de la observarea unei similitudini. În efortul lor de susținere a partidelor de opoziție, ele seamănă cu niște vornicele. De fapt, ele afirmă sus și tare că nu vor ”să se căsătorească”, adică să ajungă la cornul abundenței conotat de faptul-de-a-fi-la-guvernare. ...deși când te uiți că unii reprezentanți ai onegeurilor și think-tank-urilor s-au înfruptat din beneficiile contingente aflării la guvernare...  Imediat ți se duce gândul că umblă cu cioara vopsită acești onegiști și caută oameni buni dar simpli pentru a le istorisi balada lor despre corupție și dictatură și a le pleoști snoava că totul se poate schimba, dacă vor fi votate partidele ”corecte”. Revenim la nuntă pentru a observa o nouă asemănare dintre aceasta și o bătălie. Moldovenii chiar așa și numesc lăturașii: oastea mirelui, oastea nunului... Și ne aducem aminte că în mișcările lor de cucerire, armatele întodeauna erau însoțite de femei ”tinere și frumoase” cu care soldații își mai țineau de urât între bătălii. Soldații aveau tot ce le trebuia acestor femei: bani (doar primeau soldă), mâncare și băutură, dar unei femei ce-i mai trebuie? 

Membri ai mișcării Occupy SaraiChiar și sultanul turc Suleiman Magnificul când a pornit să cucerească Viena în sec. 16, și-a luat în călătorie un șir de obiecte sctrict necesare cum ar fi și haremul de 200 de cadâne. Ce legătură au acestea cu onegeurile de la Chișinău? Niciuna. Pur și simplu nu am putut rezista similitudinii izbitoare.        
România n-o să ne lase în pace
Ceea ce nu au relatat televiziunile unioniste ProTV și TVR despre ”agresarea unioniștilor” la Vatra de către mascații moldoveni este că demonstranții au blocat  acolo drumul de importanță  națională Chișinău-Ungheni. Despre aceasta am aflat mai târziu dintr-un comunicat emis de Ministerul de Interne al Republicii Moldova.  Bineînțeles că al lor ”marș al unirii” în al lor ”an al centernarului” ar fi rămas neobservat, dar nu e acesta scopul unei astfel de manifestații. Ea trebuie să fie însoțită de scandal care poate fi provocat foarte ușor dacă încalci legislația țării în care ai de gând să te manifești. De ce s-au dedat ”unioniștii pașnici” -- și aici îmi apare în imaginație George Simion -- la acțiuni care contravin legii Republicii Moldova este clar: pentru a-și atrage atenția presei. Iar presă care își pune ca scop să ilustreze slăbiciunea sau agresivitatea autorităților moldovene -- deci, trebuie renunțarea la ele în favoarea celor de la București sau în favoarea politicienilor de centru-dreapta sau unioniști de la Chișinău -- este câtă frunză și iarbă în R. Moldova. Acum să ne imaginăm că vreo 50 de cetățeni moldoveni ar merge în România și ar face scandal la vamă și ar bloca vreun drum important în România. Cam cum crezi: ce reacție ar stârni din partea societății și autorităților? Bineînțeles că românofonii din R. Moldova sunt de etnie românească: ceea ce se naște din dac și roman se numește român. Este științific că limba este română. Da, avem istoria și cultura comune. Dar nu înțeleg de ce românofobii din R. Moldova și unioniștii din R. Moldova și România merg până la punctul că trebuie să urmeze neapărat și lichidarea R. Moldova ca stat. Nu e greu de deslușit că partidele unioniste și PASDA s-au dedat la dezmățurile din ultimul timp având în vedere alegerile parlamentare din R. Moldova din februarie 2019. Ei doar nu pot majora salarii și construi drumuri. Tot ce pot ei face e să excite psihicul oamenilor buni dar simpli cu false probleme cum ar fi cea a unirii. Și nu sunt singuri: de cealaltă parte și ortacii (consilierii) lui Dodon vin cu ”masuri de protecție și consolidare” a limbilor moldovenească și rusă. Societatea moldovenească a demonstrat întodeauna că pedalarea pe frica/ura interetnică, răscolirea celor mai funciare instincte asigură voturi. 

Laura Epuraş, prima şi singura femeie jandarm călare din RomâniaSă nu uităm însă de contextul mai larg al obiectivelor naționale ale României. După ce s-a văzut alipită la UE și NATO, clasei politice românești i-a mai rămas un singur țel pentru beatitudine: ”revenirea la vechile hotare”, adică dizolvarea-asimilarea Republicii Moldova de pe mapamond. Niciun politician român nu va recunoaște acest lucru cât se află la guvernare, dar revine la el imediat ce ajunge în tabăra opoziției. Nu există disensiuni față de alipirea Basarabiei în interiorul elitei politice de la București. Ce vom face noi, cei care văd Moldova ca o țară modernă, europeană, emancipată, democratică și INDEPENDENTĂ? Vigilenți, vom accepta cadourile Bucureșiului sub formă de autobuze școlare și reparație de grădinițe. Ba chiar mai putem face front comun în forurile internaționale. Ba chiar ne putem interconecta energetic. Dar noi trebuie să curmăm din start orice aluzie, orice glumă, orice dovadă de genul ”ce stați, uăi moldoveni, și voi acolo singuri, mai bine veniți sub noi”.  Dacă Rusia este prima țară căreia nu-i place că Moldova se apropie de Uniunea Europeană, apoi România este prima țară căreia îi displace independența noastră. Nu-i așa că-i foarte greu să fii român românofon, dar nu și unionist?    citește și:Chestiunea lingvistică-i ca şi rezolvatăStabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova
Candid, sau chișinăuianul în ochelari roz
La începutul sec. 18, filosoful german Gottfried Leibniz, care era monist, ajungea la concluzia că lumea în care trăia era cea mai bună versiune din lumile posibile pe care a putut să le creeze Divinitatea. Auzind despre aceasta, filosoful francez Voltaire, care era deist, îi trage o nuvelă satirică -- Candid sau optimismul -- în care sugerează că, după ce a creat Lumea, Divinitatea s-ar fi distanțat de grijile oamenilor și că de fapt lumea în care trăim este plină de rău și rele. 

De ce spun astea? Ca să demonstrez că percepția realității întotdeauna a fost subiectivă și oamenii care privesc lucrururile critic niciodată nu se vor pune de acord. Despre maltratările admise și comise de polițiști. Așa ceva se întâmplă nu numai în Moldova, care este o țară subdezvoltată, deși capitalistă, dar și în SUA. Mai mult, lucrurile acestea se vor mai întâmpla așa cum se întâmplă inevitabil accidentele rutiere. Despre aeroport. Habar n-am. Spre deosebire de unii care sunt specialiști în toate, eu știu în care domeniu nu sunt specialist și la ce bun comentarii fără valoare. Eu nu vreau să iau apărarea oricăror politiceni, chiar și a celor care acum sunt la guvernare. Dar eu afirm că actuala guvernarea este cea mai bună pe care a avut-o Moldova vreodată. Guvernarea PDM nu acționează ideal, dar mai bine decât predecesorii de la 1991 încoace. Aceasta este percepția mea subiectivă, pe care o susțin cu statisitici obiective despre creșterea economică, salarială și construcția drumurilor. Societatea este în permanentă schimbare, iar alegerile politice sunt marcatorii acestei schimbări. Dar eu resping revoluțiile pentru că în ele mor oameni. Eu resping moartea, haosul și distrugerea. Despre liderii PAS+DA. În mândria ei descreierată, Maia Sandu în 2016 a respins susținerea simpatizanților PDM -- pro-europeni -- și a pierdut președinția și încrederea mea. Femeiea asta nu-i sănătoasă la minte și mă îngrijorează. Andrei Năstase îi plin de minciună. Pe minciună și-a făcut partid politic. Nu zicea el că nu-l interesează politica în 2015, ci doar preocuparea cetățenilor pentru furtul miliardului? Punerea batistei pe țambal l-a discreditat ca pro-european autentic.  În electorala pentru municipiu, toți au dorit ca Năstase să devină primar: și eu, și alegătorii lui, și PDM și PSRM. Numai Andrei nu a vrut și de aia a încălcat legea. Politicianul acesta îi plin de minciuni și mă îngrijorează. Despre remitențele migranților. Ele-s opționale, dar plătirea impozitelor de către cetățenii care lucrează în țară este obligatorie. Mulți moldoveni au moștenit mentalitatea sovietică despre statul totalitar, că statul trebuie să aibă grijă de cetățean de la leagăn, până la sicriu. Și că statul este responsabil de toate câte se întâmplă în societate. Nu este viziunea mea. Eu văd statul ca un instrument al societății responsabil de unele domenii: educație, drumuri. Dar resping ideea că statul trebuie să fie un tată puternic și bun care să mă facă fericit. Fericirea mea nu depinde de stat. Eu nu am față de el atitudine emoțională ca față de un tată bun sau rău. Eu îl privesc ca pe aspiratorul meu sau fierul de călcat. Ca pe instrument.    Asta poate, asta face. N-am pretenții. Vor veni alții în urma alegerilor și poate vor face mai bine. Dar, la sigur acești alții nu sunt PAS+DA. Eu de ei mă feresc ca de boală venerică.  
Criticii literari moldoveni și contemporani. Că-s necesari
Ați observat adesea ce înfățișare ștearsă capătă poveștile poeților când sunt lipsite de culorile pe care le pune muzica asupra lor și sunt recitate ca simplă proză?Platon, Republica, XMisiunea criticei -- misiune de altminteri totdeauna modestă, dar nu fără importanță în modestia ei [...]Titu Maiorescu, Poeți și critici (1886)Acum câteva luni priveam la televizor o emisiune de bârfe mondene, invitatul căreia era scriitorul moldovean contemporan Iulian Ciocan. Și, la un moment dat, prezentatoarea emisiunii, blondă de altfel și probabil pentru a arăta că este la curent cu ultimele evoluții din literatura moldovenească contemporană -- care bineințeles că face parte din literatura română contemporană, mai încape vorbă? -- îl întreabă dacă a citit romanul scriitoarei moldovene contemporane, Tatiana Țîbuleac. Se lăsă o liniște apăsătoare și tensionată atât în studio, cât și în sufletele privitorilor. 

În sfârșit, veni răspunsul negativ. Hu-u! am răsuflat ușurat simțind cum mă cuprind valurile catharsis-ului! Ani buni de zile am umblat cu remușcări de conștiință că nu cumpăr și nu citesc creațiile scriitorilor moldoveni contemporani, ci doar cărți care îmi plac. Dar iată că scriitorii contemporani moldoveni nu sunt citiți nici măcar de scriitorii contemporani moldoveni, atunci... noi, ăștia simpli... de ce... să ne stresăm??!Iată de ce -- m-a străpuns ideea -- ca și în orice alt domeniu este important brokerul. Brokerul de bursă își pune scopul să-ți investească banii în cele mai profitabile acțiuni, pentru că are și el un procent din asta. Brokerul stă 24 de ore cu ochii pe oscilațiile din sectorul afacerilor: el știe ce-i bine și ce-i rău în acest domeniu. În domeniul creației literare brokerul are denumirea modestă de critic literar. Păi, iată acești bărbați și femei au o misiune pe cât de anostă, pe atât de importantă: ei trebuie să citească toate tâmpeniile scoase pe piață de edituri și să le evalueze.Evaluarea criticul o face în câteva etape. În prima fază criticul apreciază dacă tâmpenia este mai întâi literatură. În faza a doua: dacă este literatură de calitate. Iar în a treia: dacă merită de introdus în programa școlară. Or, este cunoscut, dacă ești introdus în curriculum, ești clasic.Acum, de exemplu în sfera medicinei adesea se întâmplă un așa fenomen: firma farmaceutică prinde vreun medic la vreun colț de stradă și îi dă un plic, rugându-l să le prescrie pacienților anume medicamentul produs de respectiva firmă și care este mai scump. Se iscă întrebarea: dar care e garanția că vreun poet nu ar putea să-i pună vreo 100 de grame criticului pentru a scrie o evaluare pozitivă vis-a-vis de creația poetului? Există totuși soluții. Trebuie de consultat mai mulți critici literari: imposibil ca poetul să aibă suficienți bani pentru a le pune câte 100 de grame, să zicem, la cinci critici. Apoi, mai este și realitatea că criticii înde ei au relații concurențiale și nimic nu-l va împiedica pe criticul X  să spună ce gândește despre evaluarea criticului Y. Procesul durează ani buni și decenii până toți criticii se pun de acord dacă poetul Z merită să fie canonizat ca și clasic.  ... la ce bun toate astea? Răspund: adesea te prinzi la ideea că unicii actanți în R. Moldova sunt politicienii și analiștii politici. Nu este așa. În țara noastră sunt în plină desfășurare o mulțime de procese pe lângă cel politic care le epuizează unora toate energiile.Procesul de creație literară este unul din ele: avem scriitori, avem critici literari și avem critici de critici literari.    citește și:Pentru că moldovenii au provenit de la ruşi trebuie de introdus “Eneida” în curriculumPentru ce plângem la teatru? (3)    
Cumătra cea agnostică
-- Vulgaritatea multor caractere țâșnește pe neașteptate, precum o apă murdară, când trece pe lângă ea cineva care poartă vreun vas sfânt.  -- La așa-zișii oameni instruiți, care cred în ”ideile moderne”, poate că nimic nu este mai dezgustător decât nerușinarea lor, lejeritatea insolentă cu care își ridică privirea și-și întind mâinile foarte avide să atingă și să pipăie totul. Nietzsche, Dincolo de bine și de rău, 263  Oamenii, inclusiv moldovencele, jinduiesc recunoașterea și pentru asta nu numai că iau vreo câteva masterate inutile, dar mai umblă la fitness și, mai nou, la cursuri de yoga. Există mai multe filme hollywoodiene în care se arată ce se întâmplă până la urmă între învățătorul de yoga (guru) și ucenică. Aceeași ca și între antrenorul de fitness și... clientă. Întrebarea mea este dacă poți să practici yoga, nefiind hinduist sau măcar budist sau măcar krișnait. Și iată de ce. Zice Krișna în Bhagavat Gita, 6.47 -- scriptura supremă a hinduiștilor --, că ”Eu (Krișna) consider yoghinul devotat, care mă contemplă cu dragoste și cu credință supremă și a cărui minte este mereu absorbită în mine, că este cel mai bun yoghin”. Deci, poți tu, moldoveancă din Chișinău, să-ți întinzi brațele și să-ți desfaci picioarele în fața guru-lui de yoga fără mai întâi a crede în Krișna? Eu cred că nu. Dar pentru bani cred că da. Cu scopul de a te lăuda apoi în fața amicelor: ”eu umblu la yoga!”

Eu am înghețat de frică ceva timp în urmă, când am aflat tot de pe Facebook că la noi în Chișinău există femei agnostice. Eu știam din Istoria Bisericii ce-i aia gnostic. Tot niște desfrânați până la urmă. Dar ce-i aia a-gnostic? Și cică Einstein a fost agnostic. Și cică ”eu sunt ca Einstein”.  Demonul vanității niciodată nu a dus lipsă  de clienți. Iar participantele la tot felul de cursuri de feminism, succes în afaceri, seminare de autodezvoltare și coffee-break-uri stau primele la coadă. Primul venit, primul servit. Acum să vă spun eu ce-i aia agnostic. Ei sunt aceiași deiști (Voltaire a fost deist, iar cearta sa cu Biserica Catolică este renumită). Ei nu sunt ateiști și nu neagă că Divinitatea ar fi fost creatorul universului. Dar ei nu sunt teiști, care cred că Dumnezeu este viu, că Sfânta Scriptură este revelată și că Biserică este cea care are dreptul să interpreteze descoperirile Divinității.Mai pe scurt, declarând că Dumnezeu (supranaturalul și metafizicul) nu poate fi cunoscut empiric, agnosticii nu-și fac o obligație din morala religioasă. Nu-i așa că e o soluție strălucitor de simplă? Nici pe Dumnezeu nu-l negi, dar nici la perceptele lui morale nu te obligi. Iar acum intervine instituția culturală moldovenească, cunoscută sub denumirea de cumătrism. Toți moldovenii știu: cumătrismul este înrădăcinat în concepția despre lume a moldoveanului ca, de exemplu, castele în hinduism sau terorismul în islam. Imposibil de negat că religia creștină a influențat enorm... Dar de fapt a fost principalul element constitutiv al culturii moldovenești și occidentale. Până în prezent, oamenii își iau cumătri (și nănași) după criterii de amiciție, rudenie sangvină sau bogăție. Dar inițial nu a fost așa. Iată de ce scriu eu articole la temă. Cumetrii trebuie aleși din rândul oamenilor care manifestă comportament creștin-ortodox, iar scopul lor primar este catehizarea copilului botezat...... bineînțeles că nimeni nu-i poate interzice unei moldovence agnostice să se ocupe cu yoga. Dar, cel puțin, când va veni prietena ta la tine și te va ruga să-i botezi bebelușul, cel puțin fii sinceră și recunoaște că nu o poți face. Pentru că ești ”agnostică” și ”yoghină”, ca eufemisme pentru ”desfrânată”. Citeşte şi: Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?Daniel Lachi: 99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim
Protestatarii de la '91 și fanfaronii de duminică
Sub cuvânt de adevărși de bine comun, falșii patrioți sună în toate părțile, și în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, se răspândesc prin țară și tulbură conștiința concetățenilor. (Alecu Russo)...mi-a aduc aminte că la școală percepeam clasicii, cronicarii și domnitorii ca personaje din poveste. Acum ca înaintași. Toate ca toate: ei, dar de unde știa ”ostașul propășirii” la anul 50 al secolului XIX că vor veni la Chișinău niște ”distribuitori de demnitate și adevăr” și vor perverti ”oamenii slabi la minte”? Declararea independenței la 27 august 1991 avea ceva solemn și înfricoșător în sine. Ne temeam de KGB, dar așa mergeam la proteste. De aceea, când PASDA și acoliții se rățoiesc acum cu așa denumiri ca ”Marea Adunare Națională”, ”Marele Consiliu al Marii Adunări Naționale”, gestul îți trezește scârbă. În 1991 aveam de înfruntat imperiul sovietic al răului. Iar acum contra la ce se mobilizează pasdiucii? Contra actualei guvernări care deja a fixat data alegerilor parlamentare? Contra anulării unor alegeri fraudate cu bunăștiință de candidat, ca să aibă motiv de a scoate lumea în stradă? Încă un citat din ”Studie moldovană” (1851-52) a aceluiași clasic: ”-- Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârv: limbă, haine, obiceiuri, până și numele... nu mai sîntem moldoveni, ce romani”. Iarăși, ca în ziua de astăzi, dacă luăm anul 1991 ca punct de reper. Da, vorbim mai corect românește. Suntem români în primul rând pentru că așa e științific, dar suntem moldoveni pentru că așa ne e cetățenia. Obiceiurile și-au pierdut din consistență, fiind conștientizate, dar au trecut la a fi practicate în ansamblurile folclorice, după procesare etnografică. ...e foarte greu de demonstrat că nu e posibilă fericirea în actuala Republica Moldova, dacă îți pui scopul să o atingi. Zilele acestea Euronews a relatat că lumea pleacă pe capete din așa țară membră a UE ca Grecia. Nuu, patriotismul e o valoare și un ideal mărețe. Dar el e rezervat rataților, nu oamenilor care pot face mai mulți bani și beneficia de condiții de trai mai bune în altă țară. Acum să ne întoarcem la ”oamenii buni, dar slabi la minte” ai lui Russo. Aceștia au fost gloata care le-a asigurat prezența în masă tuturor ”liderilor patrioți” de centru-dreapta, care i-au înșelat cu devotament de nezdruncinat. Regulă de marketing: nu încerca să convingi cu rațiunea adolescentele și bătrânii conservatori, pentru că ei trăiesc în lumea idealurilor. A lui Platon. Nu Veaceslav.  Cum spuneam, în 1991, mergeam la proteste temându-ne de KGB și de siberii... Iată acum FSB-ul (urmașul KGB) ”ne ajută” să facem manifestații. Recruții săi moldoveni elucubrează patriotardic la tribune împotriva regimului și ”dictatorului”.  

Sfânta inocență a oamenilor buni, dar slabi de minte! Pe câțiva îi cunosc personal. Se plâng că nu li se dă libertatea cuvântului, și când li se dă, încep aceleași perorații ale liderilor pasdiuci, principalul argument fiind: ”d-apoi așa a spus maia năstase la jurnal tv”. Numai să nu fiu înțeles că eu descurajez ”oamenii buni”, dar slabi... să meargă la proteste. Dar -- subiectiv -- mă doare că acceptă să fie conduși de niște pasdiuci. citește și: Riscul „emergent” de a pierde capitalaVotul mixt explicat noilor hegelieniDespre fraza "Maia era să piardă mai mult..."În sfârşit! Revin protestele!
Riscul „emergent” de a pierde capitala


Şi notaţi-vă bine, voi mândri bărbaţi ai acţiunii! Până la urmă, voi nu sunteţi decât instrumente inconştiente ale bărbaţilor care gândesc. HegelDragi prieteni, fără îndoială, mişcarea lui Andrei Năstase de a se arunca primul în lupta pentru capitală este demnă de apreciere. Pentru că şi-a impus agenda şi celelalte formaţiuni politice s-au văzut nevoite să acţioneze ca efect. Liderul partidului de guvernământ, Vlad Plahotniuc, a răspuns „de ce nu?” la întrebarea dacă îl va susţine pe liderul PPDA. Socialiştii au postat pe site o declaraţie  pe cât de propagandistă, pe atât de seacă, ceea ce denotă disensiuni pe interior. Nu-i rău. Liberalii şi liberal-democraţii în aceste alegeri pentru primăriile celor mai mari oraşe vor confirma ipotezele că timpul lor a trecut şi trebuie să-şi pregătească funeraliile spre cimitirul istoriei. Dar cel mai mare impact mişcarea lui Năstase o are asupra celuilalt „partid emergent”, PAS-ul Maiei Sandu. Pentru că mai continuă să se bâlbâie cu privire la  comportamentul său în „emergenta” electorală, la fel ca socialiştii. E clar una: PAS-ul nu are pe cine propune şi nu ştie dacă va pierde sau va câştiga susţinându-l pe Năstase. Pe de altă parte, Maia Sandu îi este datoare moraliceşte lui Năstase pentru renunţarea ultimului în prezidenţialele din 2016. Pe de cea de-a treia parte, în caz de succes pentru Năstase, popularitatea din sondaje a PAS-ului va păli şi va avea consecinţe pentru parlamentarele din toamnă.Aceste partide poate şi vor să ni se arate ca şi camarazi de luptă, dar bazinul lor electoral e acelaşi. Segment de centru-dreapta. Eu nu cred în dragostea lor nemărginită, dar este evidentă coincidenţa urii pentru inamicul comun.Astfel stând lucrurile, mema că pro-ruşii nu pot câştiga vreodată primăria capitalei moldoveneşti nu mai este atât de apodictică. În Chişinău există suficienţi alegători putinişti, care vor vota orice candidat înaintat de PSRM. În memoria colectivă încă mai stăruie vie monumentala gafă a Maiei Sandu care a scuipat în ajutorul unei categorii de pro-europeni şi a pierdut preşedinţia. Şi asta se datorează strâmbăciunii temeliei ideatice a acestor două partide care se auto-numesc „emergente”, dar eu le numesc PASDĂ, pentru că până recent au demonstrat un comportament mai mult isteric, decât aşezat pe bunul simţ comun.Şi asta se întâmplă cu ele deoarece aceste partide nu au apărut pentru materializarea unei idei, aceste partide au apărut împotrivaunui politician, liderul PD. Şi apoi deja i-au construit toată mitologia demonizantă, ajungând până la punctul să creadă ele însele într-un personaj politic pe care l-au inventat ideologii lor.  Şi acum să intre grebla moldovenească cu rânza-n dinţi! Cât mai curând posibil, Andrei Năstase trebuie să-şi răspundă sie şi alegătorilor pro-europeni din Chişinău, dacă el vrea să lupte pentru fotoliul de primar sau va vrea să se etaleze ca şi cel mai mare anti-plahotniuchistdin Galaxie.Şi fix din acel moment, în viitor, soarta edilităţii chişinuiene va fi decisă, restul rămânând a fi o pură chestiune de timp.

Generat în 0.261 secunde.