Poezia - o parte din mine !

Indiferent ce o să spui acum, Am înțeles, problema e în mine.. Eu m-am pierdut prin lume și prin fum, Treptat, îndepărtându-mă de tine.. Tu nu ești vinovată, c-am plecat. Într-un final, așa a fost să fie.. Însă cu timpu' m-am convins de fapt. Că aia, fuse marea mea prostie. Cumplită este lipsa unui om, Atunci când pentru tine era totul. Și trist, când pentru-acest sindrom, Același om, îți are antidotul.. Mi-asum total, această vină, fie: N-am fost atent, și nici destul de bun.. Dar oare, toată-această nebunie, N-a meritat, cărare străbătută pân acum? Eu știu că a durut "indiferența". Și înțeleg de ce ai renunțat la noi.. Nicicând nu poți ierta cuiva, absența. Nu mai am dreptul , să te vreau-napoi.. Îmi pare rău, că n-ai fost fericită. Că nu ți-am oferit, acea "adrenalină".

De-acuma, ești a altuia iubită.. De-acu, altu te-mbrățișează și te-alină.. Un ultim lucru, mă zbuciumă și roade, Că ne iubim, asta o știm prea bine. O să reziști, când o să plângi în noapte? Și te va rupe-n două, dorul după mine.. De azi ești liberă, să faci cum știi mai bine, Nu te mai ține, nici un jurământ.. Uită de vise ciufulite, și de mine.. Eu însă te păstrez, în al meu gând. Aș spune rămas bun, dar are oare rost? Deja mă simt o amintire inutilă.. Nimic n-o să mai fie, cum a fost.. Ai mare grijă, de tine, copilă..

Cînd tîrziu, în miez de noapte, Simt prezența-ți lîngă mine Mi-aș dori să stai aici, Doar o oră, pînă mîine. Cînd tîrziu, mă prinde somnul, Fericit, te strîng de mînă. Și mă rog, să fii aici, Mîine, și-nco săptămînă. Cînd tîrziu, spre dimineață, Mă cuprinzi, ca o nebună. Sper că tot aici vei fi, Mîine. Și incă vre-o lună.

A dezertat entuziasmul. Şi ieri m-a părăsit, Frustat adînc de felul, în care te-admiram. Bruscat de realitate, cam obsedat și chinuit, Renunț la muză, ființă și cadavru' mult rîvnit.                           *** De-ai ști cum murmură tăcerea-n mintea mea !? ..în lipsa ta! Femeie, cu piele și privire fină ! ce-ascunsă stai, sub strat de "dragoste e rea" și categoric, nu dorești, să ieși degrabă, la lumină' !                                          *** Rătăcesc hoinar în beznă, prin adîncul dorului. Călător străin. Mutat, pe strada ta, de vise. Ce atîrnă, cîteva speranțe, de ramul norului.  Avînd ca scop de-ați nimici, hotarul din culise.                           *** Intoleranta mea răbdare, Îţi duce dorul, la moment. Și nu-nțeleg, cum nu vrea oare? Să scap de acest sentiment!

Trecut-au, citeva secunde. Absența ți-i, complet simțită, Și prin tristeațea de pe frunte, Observi ușor, fața mîhnită. Amar efect, ca suferința, Ce sfîșie, un defendor. Îți satisfac direct dorința, Trăgînd la inimă zăvor. Ca nu cumva dragă Domniță, În urma tragicului dor, Și-a sufletului meu cerință, De dorul tău, să mă omor!

Ucigător, și-atît de dulce,Intermitentele-ți priviriAu reușit a mă seduce,Cu mușcăturile-ți subțiri.

Ursita visurilor mele,Te pierzi adînc în noapte, prin gîndul meu naiv.Lumină a razelor selene,Ascunsă-n zorii dimineții, sub cerul cald și uscățiv.Ursita imaginațiiei mele,Alergi în goană, zi de zi, spre inima-mi străpunsă,Precum o picătură de pe piele,Mi te strecori încet în suflet, tu, gingașă intrusă.

Cînd înfloresc frumoșii tei, Simt cum pluteșe prin vazduh, Parfumul fostelor femei, Care mai vin, care se duc. În umbra lui s-arata falnic, Cu-obrajii roși și subțirei, E greu să nu observi că tainic, Te-adeamănă cu buza ei. Te face-n două cu pămîntul, Te rupe-n patru, vrei, nu vrei, Te-ascunde-n inimă, cu gîndul, Adînc, între pereții grei. Păcat, cînd cad mihniții tei, Atunci și vechile-amintiri se duc, Se pierde umbra fostelor femei, Eu izolat ramîn în sine, cuc..

Încins de o povară rară, Un singuratec primitiv, Aievea, ocolea prin gară, Pre cei cu chipul depresiv. Purta o geacă sură, ruptă, Albi pantaloni, puțin murdari, O buză vînătă și suptă, Un nas umflat și ochii mari. O barbă lungă pîn la poale, Părul crețos, aproape sur, O voce blîndă, lină, moale, Vocabular fără cusur. Era un slujitor de stradă, Umbla cerînd ca împrumut, Un zîmbet și o vorbă caldă, Și un bănuț, nimic mai mult.

Toți acum vor la putere,Dar noi stăm în rînd la bere,Și la toți ne jeluim,Că n-avem cu ce-s plătim.Ni-ș tu apă, ni-ș lumină,Ni-ș o bancă cu slănină.Ni-ș factura pe căldură,Ni-ș ceva de pus în gură.Ni-ș hîrtie la WC- u,Ni-ș morojnă la 1 leu.Ni-ș să torni ceva în bac,Ni-ș de un Daniel's Jack.Ni-ş să-ți încarci telefonu,Ni-ș să poți visa iPhonu.Ni-ș să stai pe Internet,Ni-ș de o țîgară KenT.Ni-ș pe-o vară la Ibiza,Să te cătăi cu căruța.Ni-ș pe-o iarnă la Manila,Să te primbli cu cămila. Ni-ș de un tricou Armani, Nu-ți ajung, și te strîng banii.Ni-ș de un costum sportiv, Adidas - stil exclusiv!Ni-ș la ghete n-ai noroc,Ei ciubote d-la Talcioc.Ni-ș tu ruble la Taxi,Iaca cum prinzi a slăbi.Ni-ș tu lei, deci nu te duci,La malcișnik cu padruji.Ni-ș tu mutră mai frumoasă,Să nu fii bătut pe trasă.Ni-ș să dai pe comunale,Nu-ți ajung deloc parele.N-ai încredere în tine,Și te tîrîi d-azi pe mîine.Criză prin Alimentară,Criză cînd aștepti în gară.Criză stînd la semafor,Criză cînd vezi rîs în dvor.Criză cînd ai tăi te ceartă,Criză cînd padruga-i beată.Cînd druganii, te-au lăsat,Iarăși criză, umbli beat.Deci, trezește-te odată,I-a și fă-ți d-acuma blată,C-o s-ajungi și tu vrodată,Să-mparți din jale-o bucată!

N-am destule cunoștințe, N-am resurse materiale, N-am destule competințe, Să produc idei geniale! N-am prieteni devotați, N-am colegi buni de ceva, N-am tovarăși luminați, Să m-ajute careva! N-am iubitele dorite, N-am nimic în jurul meu, N-am femeile iubite, Să m-aline cum vreau eu! N-am puterea necesară, N-am nici timp, acuma-ia, N-am curaj să ies afară, Să lupt pentru Moldova! N-am speranță la noroc, N-am nădejde la iubire, N-am în piept atîta foc, Să mă trec în nemurire! N-am atîta libertate, N-am atîtea calități, N-am că toate cenzurate, Și-s ascunse sub mustăți! N-am idee, cînd? și unde? N-am idee, cît? și cum ? N-am idee de voi duce, Versul la capăt de drum! N-am și n-am, atît de multe, N-am, dar simt că am ceva, Am doar cîteva cuvinte : "N-am nimic din tot ce-aș vrea!"

Ca și Ceahlăul din Carpați, Ai răsărit, tu, Ștefane, Ca să unești românii frați, Din Nistru pîn la Dunăre. Sub steagul și sub stema ta, S-aduni întreg poporul, Să-ți întregești și patria, Și dragostea, și dorul. Să știe lumea cine ești, Să știe ce-ai făcut, Să afle c-ai vrut să unești, Toți credincioșii pe pămînt. Să știe pentru ce-ai luptat, Și cît de tare te-ai zbătut, S-ai țară de invidiat, Cum nime-n viață n-a avut!

Azi matematica, o am,Iar paragrafe, teoreme,Neliniștea din nou mă i-a,Căci iarăși voi avea probleme!O să aud iar strigături,Iar o să-mi spuie că n-am riglă,Că nu sînt bun de-nvățături,Și că eu nu știu nici o "figă"Dar tare rău îmi pare, sincer,Și sufletul mă doare greu,Doamna Maria..nu-nțelege,Că "mate" nu e drumul meu!

                                                  Visez la o Patrie integră !(20 ani de luptă pentru integrarea și independența R.M (1991-1992))   Odată cu căderea imperiului comunist și cu destrămarea U.R.S.S -ului, în mica și scumpa noastră țărișoară, s-a simțit deșteptarea poporului, în fine, s-a auzit răsunetul mult așteptat și dorit, glasul zguduie întreaga Basarabie, vocea independenței se  aude. Astfel la 27 august 1991 este adoptată legea nr. 691-XII cu privire la Declarația de Independența a Republicii Moldova, conform căreia :  "Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale."     Totuși, după cum se știe, în august etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat (Gagauz-Yeri). În septembrie populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă), au proclamat Republica Moldovenească Nistreană  în Transnistria, având capitala la Tiraspol. Deși Sovietul Suprem a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. Stepan Topal a fost ales președinte al Republicii Găgăuze în decembrie 1991, iar Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună.    Aproximativ 50.000 de voluntari moldoveni înarmați au trecut în Transnistria, unde violența a fost restrânsă de intervenția Armatei a 14-a Rusă. Acest corp de armată își avea cartierul general la Chișinău sub comanda Înaltului Comandament pentru Operațiuni Militare de Sud-Vest încă din 1956. Negocierile de la Moscova între găgăuzi, slavii transnistreni, și guvernul RSS Moldova au eșuat, iar guvernul a refuzat să mai participe la negocieri.    În mai 1991, oficialitățile au redenumit statul în Republica Moldova. De asemenea, Sovietul Suprem a fost transformat în Parlamentul Moldovenesc.     În octombrie, Moldova a început să-și organizeze forțele armate. Uniunea Sovietică se destrăma rapid, iar Moldova nu se putea baza decât pe forțele sale, pentru a putea preveni escalarea violențelor din „Republica Nistreană” și în restul țării. Alegerile din decembrie ale lui Stepan Topal și ale lui Igor Smirnov ca președinți a republicilor separatiste și dizolvarea oficială a Uniunii Sovietice la sfârșitul anului, a condus la creșterea tensiunilor din Moldova.     Flacăra violenței s-a reaprins din nou în Transnistria în 1992. Un acord de încetare a focului a fost negociat de președinții Snegur și Elțîn în iulie. O linie de demarcație urma să fie menținută de o forță de pace tripartită (compusă din forțe moldovenești, ruse și transnistrene), iar Moscova s-a angajat să-și retragă Armata a 14-a dacă se stabilea o constituție pentru Transnistria. De asemenea, Transnistria urma să aibă un statut special în cadrul Moldovei, prin care își rezerva dreptul la secesiune în cazul unirii Moldovei cu România.    Unii experți istorici consideră că Adoptarea Independenței a R. M., a fost "un pas care să ducă ulterior la unirea cu România" , însă acest lucru nu a fost posibil datorită războiului transnistrean și cauza implicării forțelor ruse în viața politică a R.M.   Un fapt important după Independența R.M. a fost semnarea Parteneriatului de Pace cu (NATO/OTAN) în martie 1994, iar  în aprilie  Parlamentul a aprobat participarea Moldovei ca membru a Comunității Statelor Independente (CSI) la o uniune economică.    Republica Moldova, după obținerea independenței, devine un stat suveran și independent, însă odată cu obținerea independenței apar și omulțime de probleme cu care ea se v-a lupta pe parcrsul a 21 de ani, și va continua să lupte pentru prosperitatea poporului și neamului nostru, pentru un viitor mai bun și pentru o țară mai frumoasă și atractivă din diferite puncte de vedere.     Cu toate că această luptă nu i-a o așa amploare cum am dori noi s-o vedem, și învinovățim pe cei de la putere de asta, cu toate că noi suntem Poporul noi ar trebuie să alegem felul și modul nostru de dezvoltare, atunci de ce tacem ? pentru că ne e frică ? ..nu, pentru că nu suntem siguri pe propriile forțe!     Consider că fiecare din noi ar trebui să fie conștient de faptul că chiar el ar putea schimba lumea, ar putea duce spre lumină acest popor, acest neam, care de ani de zile tinde spre o dezvoltare economică, socială, și culturală, însă cu greu face față cerințelor lor.     Hai, să ne trezim cu toții, dragi moldoveni, și hai, să înțelegem că nimeni nu va investi în noi dacă nu vom fi atît de corupți și neculți, și că nimeni nu o să-și bage nasul într-o țară dezmetică ca și a noastră, și să prindem la minte și să luptăm pentru viitorul nostru și al copiilor noștri, și pentru cinstea  strămoșilor noștri, haideți să schimbăm Moldova cea de toate zilele, în una mult mai bună, mai frumoasă, mai sigură, mai plăcută, totul depinde de noi !    Dovediți că nu s-a luptat în zadar pentru Independența poporului nostru și că merită Moldova noastră și cetățenii ei, o soartă mai bună !