Foto: Victor Ciobanu
 |
|
Comenteaza
Asfinţit de soare pe dealurile Vărzăreştilor Noi
În scurta mea excursie în sat de la sfîrşitul lunii august, am reuşit să fotografiez un asfinţit de soare pe colinele de pe teritoriul comunei Vărzăreştii Noi. Ţinînd cont că unele poze s-au primit destul de frumoase, am hotărît să le public pe acest blog:
Fotografii: Victor Ciobanu
Fotografii: Victor Ciobanu
Idei de afaceri/investiţii în Vărzăreştii Noi
Ieri am scris un articol deprimant despre Vărzăreştii Noi, astfel că cred că am rămas dator cu scrierea unui articol pozitiv, în care aş menţiona punctele forte ale satului şi posibilităţile de investiţie în Vărzăreştii Noi. Căci, se ştie bine, că alături de rău se află şi binele, iar satul Vărzăreştii Noi, deşi cîndva a fost un sat înfloritor, are şi la moment un potenţial imens de dezvoltare, poate chiar mai mare decît al multor sate mai mari şi mai vestite din Republica Moldova. Plus că, şi eu mi-aş dori foarte mult ca evoluţia acestui sat să ia din nou o pantă ascendentă.
Vii de pe teritoriul Vărzăreştilor În primul rînd, chiar dacă dispreţuiesc alcoolul, nu pot să nu recunosc că anume viile şi viticultura sunt şi pot fi drept mina de aur a Vărzăreştilor Noi. Colinele din împrejurul satului, solul fertil, soarele ce luminează şi încălzeşte puternic pământurile satului în decursul celei mai mari părţi a anului, fac ca viţa de vie să îşi găsească aici locul cel mai potrivit pentru creştere. Or, în continuare pe pământurile satului se află o mulţime de vii, întreţinute şi îngrijite de micii ţărani-proprietari, care sunt adevăraţi profesionişti în viticultură, avînd şi o deosebită plăcere în creşterea viţei de vie. Cum spune unchiul meu, dacă ar trebui în viaţă să se ocupe cu un singur lucru, ar creşte viţă de vie, căci cînd vede cum aceasta creşte şi se dezvoltă frumos, inima mereu i se umple de bucurie şi de viaţă. Astfel că satul are toţi factorii pentru dezvoltarea viticulturii: şi locul este parcă binecuvîntat de Dumnezeu, dar şi în sat se află o mulţime de viticultori talentaţi. O altă idee de afacere/investiţie ar putea servi redeschiderea brutăriei/micii întreprinderi de panificaţie dintre satele Vărzăreştii Noi şi Pituşca. Pe lîngă faptul că ar avea de la început un mic profit stabil (ar hrăni 2 sate aflate chiar lîngă brutărie), întreprinderea ar putea ajunge, cu un management eficient, să-şi vîndă produsele în întreg raioanele Călăraşi şi Străşeni, şi poate chiar întreaga RM. Şi în plus la asta, femeile din sat sunt adevărate maiestre la coacerea pânii şi diferitor copturi din aluat. Redeschiderea brutăriei nu doar ar lichida lipsa pâinei din sat, care deseori lipseşte, dar şi ar contribui la crearea de noi locuri de muncă, dînd un impuls puternic dezvoltării satului. O altă idee de afacere ar fi (re)deschiderea fermelor de porci, vite şi păsări. Practic fiecare vărzăreştean deţine păsări la el în ogradă, şi ştie cum să le crească. De asemenea printre vărzăreşteni se află o mulţime ce cresc porci, precum şi au vite. Altfel spus, în sat se află o mulţime de oameni care ar putea lucra foarte bine (plus forţă de muncă ieftină) la nişte ferme de porci, vite sau păsări, dacă acestea s-ar deschide în sat.
Fagure de miere din sat De menţionat şi că în sat se află o mulţime de prisaci, dacă nu mă greşesc. Cert e că încă din trecut o mulţime de vărzăreşteni s-au ocupat cu apicultura, aceasta fiind o veche ocupaţie a sătenilor, locul satului fiind foarte prielnic pentru creşterea albinelor. Nu ştiu cît de eficientă ar fi o afacere legată de mierea albinelor, dar cred că satul are un potenţial imens în dezvoltarea apiculturii, dacă s-a investi în acest domeniu. Şi, în fine, ultima idee care îmi vine, ţine mai mult de un vis de-al meu. Menţionam într-un articol mai vechi de frumuseţea acestor locuri, în care este aşezat satul: pe un picior de plai, pe o gură de rai. De asemenea satul este înconjurat de păduri, în care ar fi fost, şi unii zic că întîlnesc şi acum, căprioare. Or eu cu plăcere, dacă aş avea banii respectivi, aş învesti în crearea unui hotel, pensiune, tabere sau loc de odihnă, în care diferiţi oameni care ar dori să se odihnească de oraş şi de grijile cotidiene ar veni aici, în pădurile Podişului Codrilor, unde te pierzi în imensitatea şi veşnicia naturii, liniştindu-ţi sufletul.
Vii de pe teritoriul Vărzăreştilor În primul rînd, chiar dacă dispreţuiesc alcoolul, nu pot să nu recunosc că anume viile şi viticultura sunt şi pot fi drept mina de aur a Vărzăreştilor Noi. Colinele din împrejurul satului, solul fertil, soarele ce luminează şi încălzeşte puternic pământurile satului în decursul celei mai mari părţi a anului, fac ca viţa de vie să îşi găsească aici locul cel mai potrivit pentru creştere. Or, în continuare pe pământurile satului se află o mulţime de vii, întreţinute şi îngrijite de micii ţărani-proprietari, care sunt adevăraţi profesionişti în viticultură, avînd şi o deosebită plăcere în creşterea viţei de vie. Cum spune unchiul meu, dacă ar trebui în viaţă să se ocupe cu un singur lucru, ar creşte viţă de vie, căci cînd vede cum aceasta creşte şi se dezvoltă frumos, inima mereu i se umple de bucurie şi de viaţă. Astfel că satul are toţi factorii pentru dezvoltarea viticulturii: şi locul este parcă binecuvîntat de Dumnezeu, dar şi în sat se află o mulţime de viticultori talentaţi. O altă idee de afacere/investiţie ar putea servi redeschiderea brutăriei/micii întreprinderi de panificaţie dintre satele Vărzăreştii Noi şi Pituşca. Pe lîngă faptul că ar avea de la început un mic profit stabil (ar hrăni 2 sate aflate chiar lîngă brutărie), întreprinderea ar putea ajunge, cu un management eficient, să-şi vîndă produsele în întreg raioanele Călăraşi şi Străşeni, şi poate chiar întreaga RM. Şi în plus la asta, femeile din sat sunt adevărate maiestre la coacerea pânii şi diferitor copturi din aluat. Redeschiderea brutăriei nu doar ar lichida lipsa pâinei din sat, care deseori lipseşte, dar şi ar contribui la crearea de noi locuri de muncă, dînd un impuls puternic dezvoltării satului. O altă idee de afacere ar fi (re)deschiderea fermelor de porci, vite şi păsări. Practic fiecare vărzăreştean deţine păsări la el în ogradă, şi ştie cum să le crească. De asemenea printre vărzăreşteni se află o mulţime ce cresc porci, precum şi au vite. Altfel spus, în sat se află o mulţime de oameni care ar putea lucra foarte bine (plus forţă de muncă ieftină) la nişte ferme de porci, vite sau păsări, dacă acestea s-ar deschide în sat.
Fagure de miere din sat De menţionat şi că în sat se află o mulţime de prisaci, dacă nu mă greşesc. Cert e că încă din trecut o mulţime de vărzăreşteni s-au ocupat cu apicultura, aceasta fiind o veche ocupaţie a sătenilor, locul satului fiind foarte prielnic pentru creşterea albinelor. Nu ştiu cît de eficientă ar fi o afacere legată de mierea albinelor, dar cred că satul are un potenţial imens în dezvoltarea apiculturii, dacă s-a investi în acest domeniu. Şi, în fine, ultima idee care îmi vine, ţine mai mult de un vis de-al meu. Menţionam într-un articol mai vechi de frumuseţea acestor locuri, în care este aşezat satul: pe un picior de plai, pe o gură de rai. De asemenea satul este înconjurat de păduri, în care ar fi fost, şi unii zic că întîlnesc şi acum, căprioare. Or eu cu plăcere, dacă aş avea banii respectivi, aş învesti în crearea unui hotel, pensiune, tabere sau loc de odihnă, în care diferiţi oameni care ar dori să se odihnească de oraş şi de grijile cotidiene ar veni aici, în pădurile Podişului Codrilor, unde te pierzi în imensitatea şi veşnicia naturii, liniştindu-ţi sufletul.
Vărzăreştii Noi - trecut şi viitor
Mulţi oameni (în special adepţii moldovenismului) spun că despre patria ta nu trebuie să spui lucruri urîte niciodată, ci trebuie mereu doar să o lauzi şi să spui doar lucruri frumoase şi optimiste despre ea. Or, pentru mine a apărut imediat dilema: ce este mai importantă, dragostea faţă de patrie, sau dragostea de adevăr? Şi poate exista, este reală oare dragostea de patrie, dacă tu eşti un mincinos şi respingi adevărul şi realitatea? Eu cred că nu. Eu cred că dragostea de patrie înseamnă şi acceptarea punctelor slabe şi negative ale ţării tale, precum şi critica şi indicarea acestora, căci doar din punctul acceptării realităţii şi adevărului se poate începe realizarea schimbării şi dezvoltării statului şi a societăţii noastre.
De ce scriu despre asta? Deoarece mulţi s-ar aştepta probabil să citească doar lucruri frumoase şi optimiste despre satul Vărzăreştii Noi, în realitate situaţia nefiind deloc roză, ba chiar tristă şi deprimantă dacă analizezi evoluţia satului în timpul celor 20 de ani de independenţă, şi încerci să-ţi imaginezi care ar fi evoluţia satului şi în viitor.
Menţionam într-un articol anterior că şcoala din sat s-a închis. Unii vărzăreşteni înţeleg faptul că acesta este doar un pas din drumul încet, dar sigur, al dispariţiei satului... De ce scriu asta? În 1997 populaţia satului era estimată la 1628 oameni. La recensământul din 2004 populaţia satului a fost numărată la 1309 oameni. Anul acesta gimnaziul din sat s-a închis deoarece nu mai sunt destui copii de a crea clasa întîi - în sat sunt tot mai puţini şi mai puţini copii şi tineri.
Mătuşa mea, care trăieşte şi lucrează de bibliotecară în sat, spune că actualmente în Vărzăreştii Noi nu trăiesc nici o mie de oameni (estimînd în baza celora care se prezintă la vot, ea făcînd parte de obicei din comisia secţiei de votare), şi că după rezultatele recensământului ce va avea loc în 2013, comuna Vărzăreştii Noi va fi lichidată (satul nu va mai avea primar, şi nici buget), satul urmînd a fi inclus în cea a Pituşcăi. Iar acest lucru, cum zice şi mama mea, înseamnă că în satul Vărzăreştii noi nu vor mai veni nimica bani (deja bugetul primăriei Vărzăreştilor Noi s-a micşorat puternic, deoarece partea cea mai mare a bugetului o reprezenta întreţinerea şcolii din sat - acum nici aceşti bani nu vor mai veni, satul urmînd a deveni şi mai sărac), deoarece primarul Pituşcăi îi va cheltui/investi doar în propria localitate, iar satul Vărzăreştii Noi va fi lăsat, încet, dar sigur, să moară...
Viziunea îţi devine şi mai deprimantă cînd afli ce sat înfloritor, aflat în plină dezvoltare, a fost Vărzăreştii Noi cîndva, şi ce a rămas din el acum. Bunelul meu a fost conducător de brigadă pe vii în timpul Uniunii Sovietice, iar bunica îmi povestea despre cum lucra acesta, precum şi despre faima viilor din sat în raionul Călăraşi şi RSSM. Or, cei din Vărzăreştii Noi luau mereu primul loc în raionul Călăraşi la viticultură, fiind apreciaţi în toată ţara. Veneau profesori şi studenţi/elevi să strîngă poama din vii, şi aceştia se mirau şi cruceau spunînd că nu au văzut nicăieri vii mai curate şi îngrijite ca aici. Dar toate acestea, acum, sunt doar amintiri...
Recent, de cîţiva ani în urmă, cei de la Călăraşi Divin au plantat viţă de vie în zona numită "Lac" de către săteni, o bună parte din vărzăreşteni fiind angajaţi la muncă. Un lucru foarte bun şi îmbucurător, dar nici aici situaţia nu este atît de roză cum s-ar dori. În sat vorbele spun că întreprinderea ar aparţine magnatului Lujkov, fostul primar al Moscovei, care ar fi fost alungat recent din Rusia, astfel încît cei de la Călăraşi Divin au mare probleme acum de a-şi desface producţia pe piaţa rusească. Astfel că cei angajaţi de Călăraşi Divin se tem de faptul că compania ar putea falimenta, sau şi-ar lăsa baltă viile din "Lac", ţinînd cont de problemele pe care le are.
Pe lîngă bogăţia viilor satului, între Vărzăreştii Noi şi Pituşca s-a aflat o brutărie/întreprindere de panificaţie care cocea pâine, colaci, covrigi, ce erau trimişi apoi în Călăraşi sau în Chişinău. La această brutărie a lucrat şi bunica mea, care îşi aminteşte cît de eficientă şi înfloritoare era întreprinderea. Acum însă, din ea a rămas doar praful, fiind distrusă după colapsul Uniunii Sovietice. Iar sătenii, inclusiv bunica mea, care deja nu mai obişnuiesc să coacă pâine desinestătător acasă, cumpără pâine de la magazinele din sat adusă din orăşelul Călăraşi. Şi cînd te gîndeşti că cîndva Vărzăreştiul şi Pituşca îi "hrăneau" pe cei din Călăraşi...
De asemenea în sat au existat ferme de vite, porci şi păsări, o brigadă de tractoare, precum şi, am fost uimit să aflu, şi o tabără de odihnă pentru copii, la care a lucrat şi mama mea. Toate şi-au încetat activitatea şi au fost distruse imediat după obţinerea independenţei Republicii Moldova. Un sat care a avut atîtea bogăţii şi un asemenea potenţial: vii, ferme de porci, vite şi păsări, brutărie, tabără de odihnă pentru copii, brigadă de tractoare.. şi ce a rămas din el acum...
Sincer, cînd stai şi analizezi ce a fost cîndva, şi care este situaţia acum, îţi vine chiar să te întrebi dacă nu ar fi fost mai bine pentru aceşti oameni dacă Uniunea Sovietică nu s-ar fi destrămat deloc. Nu, nu sunt deloc nostalgic, dar pur şi simplu, cunoscînd toate aceste detalii, ajungi să înţelegi de ce o parte din vărzăreşteni, precum şi o mare parte din populaţia RM este astăzi nostalgică după trecutul sovietic. Şi orice le-ai spune, ei vor avea mereu dreptate, pentru că într-adevăr, pe timpul Uniunii Sovietice, viaţa social-economică a RSSM era mult mai bună decît cea din prezent, din păcate...
Monument în memoria victimilor represiunilor regimului comunist
Ei bine, vizitînd primăria satului Vărzăreştii Noi, avea să rămân plăcut surprins să observ în grădina primăriei existenţa unui monument ridicat în memoria victimilor represiunilor regimului comunist. Surprins deoarece vărzăreştenii nu prea o au cu politica, precum şi deoarece actualul primar, care este şi vechiul, este membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Monumentul este destul de recent ridicat, auzind unele vorbe de la locuitori că Mihai Ghimpu ar fi participat la inaugurarea acestuia (nu ştiu dacă e adevărată informaţia).
Cert e că e îmbucurător existenţa unui asemenea monument în sat, ţinînd cont că mai multe familii din Vărzăreştii Noi au fost deportate şi au suferit represiuni pe timpul regimului criminal sovietic. Or, cum mi-a spus mama, ce se trage din acest sat, sora bunelului meu, precum şi o altă rudă de pe linia bunelului, au fost deportaţi din sat în Siberia. Astfel că e un lucru onorabil că s-a ridicat un monument în memoria acestor persoane.
Fotografii: Victor Ciobanu
Fotografii: Victor Ciobanu
(Fosta) Şcoală din Vărzăreştii Noi
De ce fosta? Pentru că anul 2010-2011 a fost ultimul în care s-au mai făcut lecţii în această şcoală, din această vară, ca urmare a optimizării instituţiilor de învăţămînt de către ministerul Educaţiei, şcoala din Vărzăreştii Noi urmînd a fi închisă. Cum scria publika.md într-o ştire din 13 august, cele mai multe şcoli, 4, urmează a fi închise în raionul Călăraşi, iar soarta a făcut ca printre aceste patru să fie şi cea din satul Vărzăreştii Noi. E greu de dat vina pe stat în această situaţie. În sat se nasc şi sunt tot mai puţini şi mai puţini copii. În şcoala din Vărzăreştii Noi, de nouă clase (gimnaziu), învăţau în jurul la 60 de copii practic. Nici măcar o sută din copii, din păcate, număr care ar fi putut salva satul de închiderea şcolii. Probabil o parte din vină o poartă şi vărzăreştenii, care o bună parte şi-au dat copiii lor să înveţe la şcoala (mai puternică) din satul învecinat, Pituşca. Din altă parte, s-a ajuns la urîta situaţie ca să se formeze clase de-a întîia din doi în doi ani, ţinînd cont că pe an doar 4-5 copii din sat atingeau vîrsta de 6-7 ani. Astfel încît, acum or mai tîrziu, şcoala oricum ar fi urmat să fie închisă, neputînd da vina aici nici pe stat, nici pe săteni. Probabil singurul avantaj al închiderii şcolii este faptul că acum copii vor învăţa într-o şcoală mai puternică şi vor face mai multă carte. Or, pe mulţi vărzăreşteni i-am auzit criticînd calitatea predării şi învăţăturii din şcoală, acesta şi fiind motivul principal din care unii părinţi şi-au dat copii la învăţătură în satul Pituşca. Pe de altă parte, bugetul satului Vărzăreştii Noi, cea mai mare parte, era anume predestinată şcolii din sat, iar închiderea şcolii face ca nici această sumă de bani să nu mai vină în Vărzăreştii Noi, şi satul să devină încă şi mai sărac decît înainte. Fiind în vizită pe cîteva zile la bunica şi familia unchiului meu, nu am ratat şansa de a face cîteva poze şcolii, ţinînd cont că în cîţiva ani ea ar putea fi ori distrusă, ori să i se găsească o altă destinaţie. Iar cîteva fotografii ca amintiri niciodată nu strică:
Sala sportivă:
Ospătăria (sau clădirea veche a şcolii din Vărzăreştii Noi, în care a învăţat şi mama mea):
Fotografii: Victor Ciobanu
De ce fosta? Pentru că anul 2010-2011 a fost ultimul în care s-au mai făcut lecţii în această şcoală, din această vară, ca urmare a optimizării instituţiilor de învăţămînt de către ministerul Educaţiei, şcoala din Vărzăreştii Noi urmînd a fi închisă. Cum scria publika.md într-o ştire din 13 august, cele mai multe şcoli, 4, urmează a fi închise în raionul Călăraşi, iar soarta a făcut ca printre aceste patru să fie şi cea din satul Vărzăreştii Noi. E greu de dat vina pe stat în această situaţie. În sat se nasc şi sunt tot mai puţini şi mai puţini copii. În şcoala din Vărzăreştii Noi, de nouă clase (gimnaziu), învăţau în jurul la 60 de copii practic. Nici măcar o sută din copii, din păcate, număr care ar fi putut salva satul de închiderea şcolii. Probabil o parte din vină o poartă şi vărzăreştenii, care o bună parte şi-au dat copiii lor să înveţe la şcoala (mai puternică) din satul învecinat, Pituşca. Din altă parte, s-a ajuns la urîta situaţie ca să se formeze clase de-a întîia din doi în doi ani, ţinînd cont că pe an doar 4-5 copii din sat atingeau vîrsta de 6-7 ani. Astfel încît, acum or mai tîrziu, şcoala oricum ar fi urmat să fie închisă, neputînd da vina aici nici pe stat, nici pe săteni. Probabil singurul avantaj al închiderii şcolii este faptul că acum copii vor învăţa într-o şcoală mai puternică şi vor face mai multă carte. Or, pe mulţi vărzăreşteni i-am auzit criticînd calitatea predării şi învăţăturii din şcoală, acesta şi fiind motivul principal din care unii părinţi şi-au dat copii la învăţătură în satul Pituşca. Pe de altă parte, bugetul satului Vărzăreştii Noi, cea mai mare parte, era anume predestinată şcolii din sat, iar închiderea şcolii face ca nici această sumă de bani să nu mai vină în Vărzăreştii Noi, şi satul să devină încă şi mai sărac decît înainte. Fiind în vizită pe cîteva zile la bunica şi familia unchiului meu, nu am ratat şansa de a face cîteva poze şcolii, ţinînd cont că în cîţiva ani ea ar putea fi ori distrusă, ori să i se găsească o altă destinaţie. Iar cîteva fotografii ca amintiri niciodată nu strică:
Sala sportivă:
Ospătăria (sau clădirea veche a şcolii din Vărzăreştii Noi, în care a învăţat şi mama mea):
Fotografii: Victor Ciobanu
Casa de Cultură a satului Vărzăreştii Noi
În Casa de Cultură a satului se organizează diferite evenimente, festivităţi, jocuri (hora, sau dansuri populare, cărora sătenii le spun "la joc"). Chiar ieri s-a organizat o festivitate cu ocazia celor 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova. Din păcate, nu am putut să mă aflu în sat pentru a face unele poze la eveniment, dar mătuşa, care a şi făcut parte din organizatorii evenimentului, avînd rolul de a împărţi responsabilităţi diferitor copii din sat care să înveţe şi recite anumite poezii, mi-a spus că e puţin probabil să fie multă lume la eveniment, ţinînd cont că pentru ţărani sîmbătă e o simplă zi de lucru, neavînd timp de festivităţi şi diferite pierderi de timp. Cele mai populare se dovedesc a fi "jocurile", mai ales printre tineri şi copii.
Oricum ar fi, e îmbucurător şi de apreciat faptul că în Casa de Cultură a satului continuă să se mai organizeze diferite evenimente culturale, festivităţi şi "jocuri" pentru săteni, şi că unele tradiţii încă mai rezistă.
Fotografii: Victor Ciobanu
Fotografii: Victor Ciobanu
Vărzăreştii Noi - vederi panoramice (de pe dealul dinspre Nord-Vest)
Drumul de la Vărzăreştii Noi spre Bucovăţ:
Fotografii: Victor Ciobanu
Drumul de la Vărzăreştii Noi spre Bucovăţ:
Fotografii: Victor Ciobanu
Vărzăreştii Noi în anul 1904
VĂRZĂREŞTI (azi Vărzăreştii Noi), sat mare, în judeţul Orhei, volostea Tuzora, aşezat la fundul văii Vărzăreştilor. Dealul dinspre Nord-Vest are o înălţime de 156,50 stânjeni deasupra nivelului mării după harta Statului Major rus. Are 263 case, cu o populaţie de 1896 suflete; biserică cu hramul Sfântului Mihail; şcoală elementară rusească; numeroase vii şi grădini cu pomi; prisaci; 6 mori de vânt; 473 vite mari.
VĂRZĂREŞTILOR (Valea-), vale, în judeţul Orhei, în lungime de peste 4 km. cu direcţiunea Sud. Fundul văii e acoperit cu pădure şi vii. Se deschide în valea Pituşca, din stânga. La începutul său coastele văii au o înălţime de 156,50 stânjeni deasupra nivelului mării.
Sursa informaţiilor: Zamfir Arbore. Dicţionarul geografic al Basarabiei. Bucureşti, 1904. Reeditată în 2002 de Fundaţia Culturală Română: Muzeum.
Vărzăreştii Noi: Frasin secular (monument al naturii)
În satul Vărzăreştii Noi, pe teritoriul vechii biserici, se află un arbore secular - monument al naturii, un frasin bătrîn cu o vârstă de peste 350 ani, ce are un diametru de 1.70 metri şi o înălţime de peste 30 metri. Un copac de-a dreptul impunător şi extraordinar.Fotografiile sunt făcute în august 2010.
Fotografii: Victor Ciobanu
Fotografii: Victor Ciobanu
Vărzăreştii Noi - la ţară (2)
Faptul că satul este situat în Podişul Codrilor face ca el să beneficieze de un aer mai curat. Acest aer, plin de oxigen, mi-a activizat enorm metabolismul. Dacă la Chişinău obişnuiesc să mănânc de 3 ori pe zi, şi nici într-un caz nu mănânc după ora 19.00, la ţară obişnuiam să mănânc tocmai de 5 ori pe zi, la orele 7.00, 10.00, 14.00, 18.00, şi 22.00, fără ca măcar să fi avut ceva probleme la stomac, în condiţiile in care stomacul este un punct slab al meu, care m-a supărat mult prea deseori în scurta mea experienţă de viaţă de până acum. Astfel cu un aşa apetit am reuşit ca în 2 săptămâni să mă îngraş cu 2 kilograme :).
O altă diferenţă pe care am simţit-o a fost cu somnul. La orice oră mă trezeam imediat mă şi sculam şi nu aveam probleme de somn toată ziua, în ciuda faptului că mă culcam târziu după 23.00 sau 24.00. Spre diferenţă de Chişinău, unde 8 ore de somn imi este o normă, acolo m-am sculat şi la 5.44 şi nu am resimţit deloc lipsa de somn.
În ciuda faptului că la ţară nu am avut internet, şi nici TV (acolo numai Moldova 1 prinde), nu m-am plictisit nici o clipă, neavând chiar nici nevoie de ele. Astfel am ajuns ca să uit de toate murdăriile pe care comuniştii le fac în RM şi să-mi uşurez "creierul", deoarece acolo nu prea ai timp când să discuţi de politică. În genere oamenii la sat sunt mult prea puţin interesaţi de politică, muncile de ţară ocupându-le mai tot timpul, plus monopolul Moldovei 1 în teritoriu este unul evident, ceea ce mă face mult să mă îndoiesc în posibilitatea unei Schimbări în 2009.
Anume că după aceste 2 săptămâni mi-am dat seama ce rol colosal au Moldova 1 şi Radio Moldova în teritoriu, ambele fiind retrasmise pe întreg teritoriul statului. Nu erau ştiri la radio sau la Moldova 1 care să nu înceapă cu mult prea truditorul de Voronin, care în fiecare zi făcea ceva cu care se "merita" să se înceapă ştirile. Numai propagandă şi minciuni: în puţinele momente în care am privit TV-ul mi-am creat impresia că comuniştii exaltă de bucurie că au dat inundaţiile peste Rep. Moldova, deoarece şi-au găsit întîmplarea perfectă cu care să-şi facă publicitate şi propagandă.
În rest, ţăranii nu prea atrag atenţie la asta. Mai tare le face plăcere să privească serialele sud-americane decît ştirile date, seriale la care de la copii pînă la cei bătrîni se strâng.Şi totuşi, nici serialele nu prea le privesc, căci nu prea au timp de asta. Ieri la prăşit, azi la scos mierea, mâine la scos lut şi făcut podul casei, poimâne la strîns poama.... nu există zi în care să nu fie ceva de lucru, un lucru care în fiecare zi este extrem de diferit de cel din ziua de ieri.
Pentru a avea un cât de mic profit în an, omul de la ţară este nevoit să se ocupe cu toate: să crească grâu, porumb, răsărită, lucernă, etc, să se ocupe cu apicultura, să crească vite, oi, păsări, porci, etc. La ţară cei gospodari nu sunt specialişti în ceva: ei sunt specialişti în toate, şi ei sunt nevoiţi să se ocupe cu toate, pentru că numai astfel pot să se răscumpere pierderile dintr-o anumită cultură şi să supravieţuiască.
Exemplu concludent poate servi seceta de anul trecut, care le-a cauzat mari pierderi ţăranilor, în schimb ceea ce i-a salvat pe unii (inclusiv pe unchiul meu) a fost via, care în acel an călduros a făcut o poamă foarte gustoasă ce s-a vândut foarte bine la Chişinău, plus vinul ce s-a primit foarte gustos şi mult. Numai astfel, ocupându-te cu toate culturile care le ştii poţi ieşi cumva în profit şi trăi o viaţă cât de cât acceptabilă, în caz contrar, bazîndu-te doar pe o cultură rişti puternic să falimentezi într-un oarecare an. Cam aceasta şi este filozofia ţăranului, sau cel puţin al unchiului.
13 august 2008
sursa articolului
Vărzăreştii Noi - la ţară
Timp de mai bine de 2 săptămâni m-am odihnit la ţară, la bunica şi unchiul meu. Spre diferenţă de anii precedenţi, anul acesta m-am odihnit activ, altfel spus m-am implicat activ în diferite activităţi ţărăneşti, ajungând să înţeleg în profunzime filosofia modului de viaţă al unui om de la sat.
În primul rând aş vrea să vorbesc despre sat, care se află în raionul Călăraşi, la o distanţă aproximativ de 50 km de Chişinău. Vărzăreştii Noi este un sat foarte pitoresc, aşezat pe Podişul Codrilor (Moldovei Centrale), într-o vale dintre 2 coline. Dealul din vest separă Vărzăreştii Noi de satul Pituşca, un sat mult mai mare şi mai vestit. Totuşi, acest deal mergând spre sud moare (coboară), ceea ce a făcut ca în partea de sud-vest a Vărzăreştiului cele 2 sate să se unească. Spre sud şi spre est satul este înconjurat de păduri, ceea ce sporeşte farmecul lui.
Uitându-mă la sat şi la împrejurimi din vîrful dealurilor, mereu eram pătruns de frumuseţea acelor locuri, cuvîntul care îmi venea instantaneu în minte fiind de imensitate, univers. Într-adevăr noi românii trăim "pe un picior de plai, pe o gură de rai", căci natura ţării noastre (aici nu mă refer la Republica Moldova, care nu este o ţară, ci un stat, ci mă refer la întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic) este una fantastică.
Vărzăreştii Noi sunt un sat de aproximativ 1000 - 1200 locuitori, judecând după faptul că 890 de oameni sunt inscrişi în circumscripţia electorală cu drept de vot. În realitate însă la alegerile locale din 2007 au votat în jurul la 500 - 550 de alegători, ceea ce denotă că satul probabil este mult mai puţin populat, o mare parte din săteni lucrând peste hotare.
De-aici şi-apare şi frica unor vărzăreşteni (inclusiv unchiul meu), care cunoscând regresul populaţiei satului se tem că în urma unui nou recensământ să nu fie nevoiţi datorită numărului mic al populaţiei să treacă în componenţa Pituşcăi, ceea ce ar însemna lichidarea gimnaziului din sat şi a altor facilităţi a faptului că au primar propriu, ei deja trecând printr-o experienţă asemănătoare prin jurul anului 2000, când în RM erau judeţe. De asemenea pentru săteni le este mult mai comod existenţa raioanelor, ceea ce m-a făcut să mă regândesc la utilitatea judeţelor, ţinând cont ca mereu am fost un aderent al divizării RM în judeţe, dar nu raioane.
10 august 2008
sursa articolului
Satul (comuna) Vărzăreştii Noi, Călăraşi: descriere
Date geografice
Vărzăreştii Noi este un sat şi comună din raionul Călăraşi. Satul este situat la 47.232962 - latitudine nordică şi 28.445819 - longitudine estică, având o suprafaţă de aproximativ 1.15 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 6.56 km. Comuna Vărzăreştii Noi are o suprafaţă totală de 20.42 kilometri pătraţi, fiind cuprinsă într-un perimetru de 28.27 km. Vărzăreştii Noi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume.
Date demografice
În anul 1997, populaţia satului Vărzăreştii Noi a fost estimată la 1628 de cetăţeni. Conform datelor recensământului din anul 2004, populaţia satului constituie 1309 de oameni, 49.66% fiind bărbaţi iar 50.34% femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arată astfel: 99.31% - moldoveni/români, 0.23% - ucraineni, 0.31% - ruşi, 0.08% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - ţigani, 0.08% - alte etnii. În satul Vărzăreştii Noi au fost înregistrate 471 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1309 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane. Gospodăriile casnice erau distribuite, în dependenţă de numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 22.93% - 1 persoană, 27.18% - 2 persoane, 18.26% - 3 persoane, 18.47% - 4 persoane, 8.92% - 5 persoane, 4.25% - 6 şi mai multe persoane.
sursa articolului
Generat în 0.237 secunde.