Rotaruds Weblog

După ce la 26 noiembrie Universitatea de Stat din Republica Moldova  a fost vizitată de preşedintele ţării, noul rector interimar al Instituţiei superioare de învăţămînt a devenit Gheorghe Ciocanu. Dacanul facultăţii de Matematică şi Informatică a fost numit în funcţie prin ordinul ministrului Educaţiei şi Tineretului, Victor Ţvircun, şi va deţine interimatul pînă va fi ales un nou rector. Ceremonia organizată cu ocazia promovării profesorului Gheorghe Rusnac în funcţia de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Italia, precum şi investirea în funcţie a rectorului interimar s-a desfăşurat în prezenţa senatului, profesorilor, studenţilor, preşedintelui ţării, Vladimir Voronin şi ministrului Educaţiei şi Tineretului, Victor Ţvircun. La deschiderea solemnităţii, şeful statului a remarcat că în cei 14 ani de activitate în funcţie de rector al USM, Gheorghe Rusnac a contribuit la dezvoltarea unui sistem educaţional modern şi stabil al ţării, deasemenea el a accenuat eforturile depuse de ex-rector în obţinerea de către Republica Moldova a statutului de membru al Procesului de la Bologna. Vladimir Voronin şi-a exprimat convingerea că Gheorghe Rusnac şi în funţia de ambasador al ţării noastre în Italia va activa cu aceeaşi tenacitate în promovarea imaginii Republicii Moldova pe plan european. În acelaşi context, preşedintele ţării a menţionat că recent, Parlamentul Republicii Moldova a a adoptat în primă lectură un nou regulament, completare a Legii Învăţămîntului, cu privire la alegerea rectorilor instituţiilor de învăţămînt superior din Moldova. Referindu-se la alegerea noului rector al USM, şeful statului a spus că aceasta trebuie să decurgă după principii corecte şi democratice, în conformitate cu legislaţia în vigoare. La rîndul său, rectorul interimar, Gheorghe Ciocanu, a menţionat că în timp ce va exercita această funcţie va încerca să menţină politica managerial stabilită pînă acum de predecesorul său şi va asigura o continuitate a integrării ştiinţifice şi a educaţiei. Cu acelaşi prilej, Vladimir Voronin a vizitat Centrul Interuniversitar “Pro-Bologna, a facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Muzeul Universităţii şi Biserica “Întîmpinarea Domnului”. Deasemenea a şeful statului a luat cunoştinţă cu condiţiile de instruire a studenţilor facultăţiii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării  în cadrul laboratoarelor “Radio”, “TV” şi “Presa scrisă” ale Centrului Multimedia.

Pedagogi, elevi, reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi raionale dn Răciula au participat recent la lansarea cărţii „Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959”, semnată de cunosctul prozator Vladimir Beşleagă. Manifestaţia de lansare a cărţii s-a desfăşurat la şcoala medie din comuna Răciula, raionul Călăraşi. Invitaţii au fost entuziasmaţi de noua carte despre satul lor natal şi i-au adus elogiu autorului. Aceasta pentru că scriitorul Vladimir Beşleagă a reuşit să evoce în paginile cărţii evenimentele care s-au petrecut la Răciula în 1959, cînd răciulenii şi zeci de locuitori ai satelor limitrofe s-au opus intenţiei autoritaţilor sovietice de a închide Mănăstirea de la Răciula. Atunci, în 1959, confruntările dintre săteni şi autorităţi au durat nouă zile, culminînd cu un atac al sutelor de miliţieni, kaghebişti şi chiar militari care au tras în plină mulţime, rănind mai mulţi apărători, unul din care, Simion David, a murit pe loc în urma rănilor. Au urmat arestări, interogatorii, condamnări prin care zeci de răciuleni au făcut ani grei de puşcărie.

Orice nu ar face femeia obţine succes. În orice activitate nu s-ar implica, femeia devine maestru. Dacă fotbal, atunci echipa femenină crează pe teren un meci de neuitat. Dacă volei sau baschet, atunci toţi stau încordaţi, căci nici una din echipe nu se lasă bătută. Dacă box, trîntă sau alt sport de acest gen – şi aici femeia se face remarcată. A rămas să cucerească înălţimile. O nouă perspectivă pentru femei este zborul cu parapanta. Riscant, dar e ceva încercat deja în toată lumea.

În ultimii ani în ţările  avansate din punct de vedere economic, practicarea de către tineri a sporturilor la extrem a devenit o modă. Unii practică zborul cu parapanta ocazional, pentru a obţine doza dorită de adrenalină în sînge, în timp ce alţii reuşesc să transforme extrem-ul într-un adevărat sport de performanţă. În Republica Moldova această activitate este la început de cale, dar aceasta nu le împidică pe tinerele noastre de a-l încerca, deşi mai tentată este partea masculină. De 15 ani parapantismul este cunoscut în rîndul amatorilor, de ceva timp pentru unii acesta a devenit un sport de performanţă. Pentru acele domniţe care încă nu au înţeles despre ce este vorba, iată cîteva amănunte. Parapanta este un dispozitiv de zbor fără motor, format dintr-o pînză de mătase, de dimensiuni mari şi formă ovală, cu un sistem de suspensie şi cadrul în care se instalează pilotul. Spre deosebire de paraşută, dar şi de deltaplan, parapanta are şi două mînere cu care poate fi dirijată, astfel încît pilotul să controleze direcţia zborului şi, totodată, să poată anticipa aterizarea. În plus, aceasta are un altimetru, care se fixează la picior şi care indică viteza şi înălţimea zborului. Dacă sunteţi tentate de a cuceri cerul, trebuie să ştiţi că în Republica Moldova există această posibilitate. După şase luni de antrenamente la clubul sportiv de parapantism, puteţi admira de la înălţime zona Orheiului Vechi, malul Nistrului, satul Troiţa din Anenii Noi şi chiar istoricile ţinuturi ale Sorocii. Aceste sunt cele mai propice terenuri de unde pot fi iniţiate zborurile. Reprezentanţii organizaţiei de parapantism afirmă că zborul cu parapanta este un sport foarte simplu. „Se poate zbura la înălţimi mari, deşi pentru aceasta este nevoie de aproape trei ani de antrenament. Zborul cu parapanta nu este chiar atît de periculos cum cred unii. Se mai întîmplă accidente, dar asta numai din cauza neatenţiei celor care participă la zbor. Trebuie să ştii cum să conduci o parapantă, astfel încît, la aterizare, să nu dai într-un copac sau în stîlp”, ne-a relatat Eduard ce practică acest sport de cinci ani. Potrivit aceleiaşi surse, această plăcere e destul de costisitoare. Un simplu zbor pentru distracţie cu parapanta, cu o durată de 20 minute, costă 10 euro. Întregul curs, însă, costă 150 euro. Nici echipamentul nu e o problemă. Tinerii care vor să urmeze aceste cursuri, dar care nu au echipament pot beneficia de echipamentul Federaţiei pe toată durată pregătirilor. În acelaşi timp, pentru amatorii de zboruri cu parapanta, care nu au timp pentru a frecventa cursurile de instruire, există alte facilitaţi. Aceştia pot zbura cu dubla parapantă, care presupune zbor împreună cu instructorul-pilot. Prin urmare, fetelor, rămîne să prindeţi curaj şi cu siguranţă veţi reuşi să întreceţi recordul Republicii Moldova, care la moment constituie 85 km.

În pofida faptului că viaţa l-a îndreptat spre medicină, mălăieşteanul n-a încetat să mînuiască condeiul cu o iscusinţă deosebită. Medic profesionist, dar şi poet inspirat de dragostea maternă, veşnicia satului şi dragostea pentru Dumnezeu, Anatol Ciobanu vorbeşte despre viaţa şi creaţia sa cu o nostalgie apăsătoare.

─ Domnule Ciobanu, dacă a-ţi face o mică incursiune în trecut, care moment al vieţii îl consideraţi  debutul dumnevoastră în poezie? ─ Scrierile mele au rădăcini adînci. Scriu de prin clasa a VI-a, fiind încă elev la şcoala din Mălăieşti. Prima poezie am publicat-o în clasa a IX-a, în revista ,,Scînteia Leninistă”. Iar prin 1959 am scris şi o povestire. Însă, probabil aşa a vrut Dumnezeu, am mers să studiez medicina. Am scris şi în anii studenţiei. Îmi pare rău că am mers la Doneţk, şi nu la Chişinău. Poate  dacă rămîneam în ţară obţineam unele realizări mai frumoase.

─ Cine v-a sugerat ideea de a deveni medic? ─  În viaţa mea, în şcoală, eram puternic în matematică, dar aveam şi înclinaţia spre a scrie. Am susţinut  cu succes examenele de absolvire la şcoala medie din  Şaptebani. Profesorul meu de matematică nu-şi putea imagina ca unui elev, care, se descurcă fără probleme în algebră şi geometrie, poate să-i placă să viseze. De aceea mă sfătuia să merg la facultatea de matematică. Eu eram decis să merg la litere, la universitate, împreună cu Aurel. Ideea era bună, dar numai pînă la momentul cînd visul se conturează într-o imagine concretă. Am făcut multe năzdrăvănii la şcoală, m-am gîndit şi am renunţat la această idee. Ideea de a studia medicina a venit ocazional. Mi-a sugerat-o medicul din Şaptebani, medic – şef Ana Rabinovici. Ea mi-a zis să merg la medicină, căci voi fi un medic bun. Pînă la urmă am acceptat propunerea şi am depus actele la Institutul de Medicină din Doneţk.

─ Cum apreciaţi astăzi pasul pe care l-aţi făcut atunci? ─  Nici azi nu vă pot spune dacă am făcut bine sau rău, şi părerea mea nu mai contează. M-am dedat completamente profesiei. Am petrecut ani din viaţă la Vulcăneşti şi Rîşcani, la Nisporeni şi Bălţi, practicînd medicina preventivă în diferite ipostaze: medic de rînd, şef de secţie, medic – şef. Nu ştiu dacă a fost sacrificiu sau un cîştig. Probabil mai mult un sacrificiu, dar nu regret odată ce Dumnezeu m-a îndreptat pe această cale. Nu-mi pare rău, căci am muncit pe tărîmul ăsta. Am scris şi publicat în reviste de specialitate circa 20 de materiale practico – ştiinţifice pe probleme de epidemiologie, lucru care nu coincide cu ceea ce îmi dorisem la început de cale.

─ Vă credeţi un adevărat „Poet”? ─ Colegii m-au înscris în cartea „ Acasă la Mălăieşti” ca poet. Eu însă, nu mă simt încă realizat. Cu sufletul – da, dar în viaţă nu ştiu. Vă spuneam recent că în şcoală eram puternic în matematică, de aceea la mine întotdeauna a fost important să văd rezultatul. Căci, dacă 2+2 fac 4, e 4 şi nici într-un caz nu este 5. Adică, mă bazez pe criteriul că lucrul trebuie realizat pînă la bun sfîrşit. Dispun de puţin timp ca să-l dedic poeziei şi respectiv pentru afirmare în literatură. Probabil, dacă m-aş  afla într-un colectiv de scriitori ar fi altceva.

─ În prezent, cîţi bani sînt necesari pentru lansarea unei cărţi? ─ La tipografia din oraşul Bălţi mi s-a spus că ar fi suficientă suma de 10000  lei. O carte de 70  pagini costă circa 1000 $, dar realizarea rămîne pe seama ta. Nu văd o perspectivă clară în aceasta. Şi nici nu am timp suficient să mă ocup singur de realizarea ei. Ba nici lumea nu prea cumpără cărţi. De exemplu, cartea noastră„ Acasă la Mălăieşti” are 450 pagini şi costă în jurul la 130 lei. Puţini de la Mălăieşti o cumpără ( lumea are alte probleme, n-are bani de cărţi), ce să mai zic de alţii?! Azi nimeni nu citeşte nimic.

─ Profesînd medicină, dar fiind şi poet, vă consideraţi un medic profesionist? ─ E greu să spun. Judecata e bună de la distanţă. Eu îmi cunosc meseria bine şi o îndeplinesc aşa cum trebuie. Sînt convins de una, că sînt obligat să însuşesc ceea ce fac şi cred că toţi trebuie să-şi realizeze activităţile profesionale pe îndelete. Dar, uneori, văzînd cît de rece este atitudinea faţă de tine, care-ţi cunoşti profesia, în comparaţie cu comportamentul faţă de alţii, te simţi dezechilibrat.  De multe ori nu mă supără salariul mic, precum atitudinea din partea altora.

─ În ce măsură vă regăsiţi în poeziile care vă aparţin? ─ E greu de dat un răspuns categoric. Nici unul afirmativ, nici unul negativ… Dacă nu aş profesa meseria de medic, poate a-şi putea oferi un alt răspuns, unul clar. Dar în aşa condiţii, cînd eşti preocupat de serviciu, de diverse documente şi eşti limitat în timp, trăieşti  doar cu aspiraţiile.

─ Cînd vă vine de obicei muza? ─ Sînt diferite momente. Uneori merg pe drum şi în gînd scriu versuri, alteori noaptea. Dar ce-i drept, nu întotdeauna mă trezesc ca să aştern gîndurile pe hîrtie. Cînd văd ceva atractiv, cînd descoper la o persoană ceva ieşit din comun. Spontan apar şi versurile. În acest caz dedic poeziile unei persoane concrete. Se întîmplă ca poezia să apară şi din nimic. Spui o frază care ia aşa o întorsătură, că dezvoltînd-o apare o poezie.

─ În acest caz, arta de a scrie pentru dumnevoastră este un hobby sau un har dumnezeiesc? ─  În condiţiile create, cred că este mai mult un hobby. Îmi place să scriu. Am foarte multe idei, gînduri pe care să le aştern pe foaia de hîrtie. Dar recunosc că sînt şi leneş. Uneori îmi vine gîndul şi încerc să-l continui, alteori îl las. Dacă eram mai insistent, poate aveam lansată şi o carte. Mereu găsesc un motiv în apărarea mea, dar dacă omul vrea tare el reuşeşte să le facă pe toate. Aşa şi cu realizarea unei cărţi – „conjunctura lenii”.

─ Prin ce se deosebeşte un medic care are ca hobby crearea poeziei, adică un medic – poet, de colegii săi de breaslă? ─  Dacă aş întoarce timpul puţin în urmă, eram şi eu o fire aprinsă. Acum însă, mă deosebesc! Scriu, meditez, iar cu ajutorul lui Dumnezeu am observat schimbări radicale în comportamentul meu. Colegii mei, nici unul nu mi-a citit nici o poezir, ei au alte probleme. Nimeni nu citeşte nimic ( vorbesc de toată lumea, nu doar de medici). Eu mă mir, în România medicii foarte des cumpără literatură de specialitate. La prînz, luînd masa, ei discută pe temele medicinii. La noi fiecare are preocupările şi bucuriile sale. E dureros, dar n-ai ce face. Aceasta e realitatea! Eu văd cu ce respiră lumea, ei n-au nici un Dumnezeu. Credinţa omului e atîta, cît îi cere necesitatea lui personală.

Nu este nevoie de anumite statistici pentru a observa că pe an ce trece moldovenii citesc tot mai puţin. Dacă ziarele şi revistele mai au priză la public, atunci cărţile sunt codaşe la acest capitol. Vinzătorii din librării sunt de părerea că oamenii refuză să mai cumpere cărţi din motiv că există internetul, care le poate oferi orice operă la un preţ redus. Cei mai fideli cititori însă nu se uită la preţ, pentru ei cartea însemnă totul.

Din cele mai vechi timpuri cartea a fost ghidul ce deschide calea spre cunoştinţe, spre viaţa de ieri şi cea de miine, spre diverse lumi, atît reale, cît şi mitice. Actualmente, persistă ideea că cartea este înlocuită de alte mijloace de informare, mai rapide şi moderne. Dar, pînă la urmă există si oameni care preferă lecturile. Cărţile pot fi citite în sala unei biblioteci sau pot fi procurate din librărie. In municipiul Chişinău activează mai multe librării, repartizate în diferite sectoare ale capitalei. Intrind în una dintre acestea cititorul se trezeşte fie în faţa unui teanc de cărţi, fie în mijlocul unei arhive de volume bine structurate. Altfel spus, fiecare librărie îşi alege modul propriu de aranjare a colecţiei de care dispune. Economie, juridică, sport, artă culinară, transport, limbi străine, electronică, informatică, programare, literatură artistică– sau – manuale, dicţionare, enciclopedii, aşa sunt aranjate cărţile în majoritatea librăriilor din Chişinău. Fiecare carte îşi are locul ei, acolo unde o poate zări cel mai uşor cititorul. Intrînd în libraria “Ştiinţa”, de pe strada Puşkin, te impresionează numărul cărţilor ce-ţi apar în faţă, cît şi repartizarea lor exactă pe diverse compartimente. In cele două secţii, poţi vedea o sumedenie de rafturi, fiecare referinduse la un anumit domeniu. “Librăria noastră îşi completează colecţia în fiecare săptămînă, anume miercurea şi vinerea. O dată pe an primim cărţi din Moscova, iar de două ori pe an din Romania. Ne bucură faptul ca avem o colecţie destul de bogată comparativ cu alte librării, aceasta se constituie din circa un million de cărţi. Ar fi bine dacă am avea tot atîţea cititori!”, ne-a spus Oxana Aprodu, librară. La Făt Frumos sunt create toate condiţiile ca vizitatorii să poată găsi cît mai repede cartea de care are nevoie, precum şi să observe ce le oferă mai nou librăria. Sala mare a librăriei îl face pe compărător liber să-şi aleagă orice carte care l-ar interesa. “ Am intrat aici ca să procur pentru fiica mea un manual de istorie. Intre timp mi-a atras atenţia o carte de artă culinară. Am hotărît s-o cumpăr ca să-mi înoiesc meniul cu bucate alese”, ne-a destăinuit Popa Maria, cumpărător. Intrînd în librăria “Vidraşcu Scripta “ de pe strada Ştefan cel Mare, ţi se crează impresia că eşti la o expoziţie de carte. Aici este o variată alegere de literatură artistică universală, precum şi romană. “Librăria noastră oferă o gamă largă de cărţi, cele mai populare fiind cele din “Biblioteca Şcolarului”, enciclopedii şi dicţionare. Totusi, destul de căutate sunt cărţile editurii “Litera”, iar în ultimul timp tot mai solicitate sunt volumele lui Dabija, Vieru, Coşbuc, Eliade.”, destul de amabil ne-a explicat librara Zinaida Toma. In Chişinău, librăriile şi alte locuri de unde poţi cumpăra o carte sunt la doi paşi una de alta. Totuşi, nu atît de multe persoane procură în prezent o carte din simplă placere. Unii motivează prin lipsa timpului, alţii prin neajunsuri financiare, cauza fiind una mai simplă şi nejustificată – lenevia.