Lencia's Blog :)

 Degrabă va veni altă stare de renaștere în sulfet..știu precis, dar dacă aș lua să o recapitulez de pe acum..eu știu precis că nimic.. uite nimic.. mai altfel spus  nimic nu învelește doi oameni buni într-o peliculă de ură mucegai, mucegai care se extinde mai repede decît ochiul nostru și-ar închipui, în cea mai grețoasă și oribilă stare, te mănîncă pur și simplu pe dinăuntru ca un cîine turbat și flămînd, îți coase ochii, îți paralizează inima și îți pune în comă totală memoria, amintirile plăcute făcîndu-ți găuri adînci în suflet.. fie unde o fi el .. cum am mai spus nimic absolut decît Tăcerea ta Tăcerea unui om. Tăcerea nu la locul ei.  Cîte sorți ar fi salvate, cîte prietenii, cîte familii ar trăi în pace poate nu fericire, dar în pace sufletească ..dacă și-ar vorbi mai des.  Dacă și-ar lua inima în dinți, dacă ar putea ieși din starea asta teribilă de muțenie și ar avea curaj să spună exact ceea ce simt.. chiar dacă doare dincolo de oase.  Dacă oamenii nu-și vorbesc.. și aici mă refer la lucruri sufletești, dacă oamenii nu se descarcă, devin niște arici... pe care chiar nu ai ce sa-i întrebi..pentru că știi exact că la orice fraza în contradictoriu va împunge cel mai dureros posibil și doar cîteva vorbe îți vor părea ca lava de vulcan fierbinți............și toate astea numai pentru că odată.. într-o răscruce, într-o greutate, ambianță.... nu și-au  vorbit.  Și eu..pot să enumăr pe degetele de la o mînă oameni buni pe care nu i-am pierdut pentru că cică nu era locul lor în viața mea..băgamiaș picioru în toate statusurile/huiatusurile cu care oamenii își ung sufletul, ci pur și simplu din cauza că nu am avut curajul să mă dezbrac sufletește, să pun toate lucrurile la locul lor la timpul potrivit.   Pentru că dacă acest timp potrivit trece, devine mai greu, aproape imposibil, dar nu și imposibil.

  Sîntem niște..   Acționăm de multe ori ca niște copii negative a părinților noștri, a celor de care ne-am împiedicat în viață, a oamenilor care ne-au supărat vrînd, nevrînd .. tratăm prezentul exact cum tratam trecutul, demult pierdut, vărsăm tot răul pe care vreodată l-am înghițit și nu i l-am spus cuiva, care poate a meritat să il spunem.. ...facem și iar facem greșeli pe care ne-am promis să nu le mai repetăm, uităm de promisiunile pe care le-am pus în cui și iarăși ajungem la extremități mai extreme, decît cele de pînă acum.   Facem fapte care nu ne caracterizează ca persoană, acționăm acum, dar în cîteva ore regretăm și iertăm prea repede.. poate și asta-i o greșeală.. pe care tot ți-ai promis-o să no mai repeți, dar ce să faci dacă inima ei a simțit mult frig cît era încălzită doar pe sezoane, virtual, sau odată în nu mai știu cîte luni, și apoi iar umplută cu miere.   Ea a conservat mierea. Cea care își schimba forma, nu și conținutul.  El, are multe culori, important să i-o vezi și apreciezi pe cea care predomină mai mult. P.S. Perfectă.

Demult miam dorit sa ating acest subiect, dar au facuto altii inaintea mea, destul de bine, cu laude si vorbe bune, asa ca inainte de somn am decis sa laud si eu cu citeva condimente proiectul Carla's dreams. Tu! Tu vocea principala tu esti nebun?! TU iti dai seama ca tu ai intrat intro idila prea periculoasa cu mine, cu el ea si zece deal- de mine. Nustiu cum altii da eu aud doar o voce, o voce buna, matura, parca unsa cu miere. Un proiect care a intrat in urechile mele si a deschis multe usi si multe inimi. Eu n-am sa fiu la concert, da parca daca as avea posibilitatea tare mi-ar placea sa continue misterul. O masca venetiana ar fi o scapare, ca parca vad ca multe reprezentante al genului feminin or sa lesine.. dar ii pacat sa opresti omu' din cintat. Cu toata rusinea si lipsa de modestie, dar tu vocea principala cind te scoli de dimineata uite-te in oglinda si spuneti cu sufletul impacat ca tu chiar esti bun in ceea ce faci pina la momentul de fata. Cu Doamne -ajuta!

Uneori iti pare ca ceva.. merge deja de prea mult timp, uneori o corabie cu doi oameni in ea pluteste prea multi ani agale, fara a se apropia de țărm, intro lume noua, schimbata, nu doar aparent.  Uneori te saturi sa tot vezi acelasi film in ochii tai cu scenariu de drama,soap-opera sau momente de capricii din filmele disney. Eu. Eu mult timp n-am acceptat schimbarea. prea mult timp. timp in care am pierdut firul hatului la caruta, timp pe care l-as fi putut folosi in a pune de la inceput unele puncte pe i, in a incerca sa-mi pun unele fasoane la locul lor in cui, care ulterior sa fie cu strictete respectate s-au pur si simplu a-s fi avut atunci ocazia sa plec.La inceput doare mai putin. Poate asta e trenu care a facut atitea traseuri frumoase, dar care a venit prea grabit in viata mea, sau taman cind eu aveam cea mai mare nevoie... ...nustiu. Am fost in lumea mea mult timp cit eram deja in corabie. da eu dintr-o corabie nu sar asa usor. ma tem de inaltime. ma tem ca stiu ca doare la aterizare, dar ma si tem ca incepe a mirosi a invechit. a ceva care defapt demult n-a fost spalat. a ceva care demult vrea o schimbare mai familiala sau mai nustiu cum..  ca eu deja nici pe asta nu o mai veau, sau nu am eu atmosfera si preludiul necesar pentru asta. ..Mie cind imi pute a invechit eu ori spal, ori arunc. Si aici nu merge vorba neaparat de luminari si romantism. eu nici chibrite de acasa nu mi-am luat. ..sa fie oare asta semnu?!..  aici e vorba de tehnologie avansata, de scapare, mai degraba de lipsa dragostei in copilarie, de lipsa comunicarii, si de faptu ca omu mult timp a stat si a vorbit cu nimeni si cu el insusi. Imi este mila, dar nu cred ca asta-i scenariu din care as vrea eu sa joc. Eu mor daca nu comunic. Eu ma sting, eu incep a intoarce capu involuntar la stinga, incep a cauta asta in alta parte si toate astea doar pentru ca tu crezi ca eu pot vorbi fara a sa scot o vorba...  Uneori doi oameni nu au acelasi DEx... sau nu-l cauta sau nu vor sa o faca.

După ce s-au învîrtit prin fața ta o seară întreagă tot felul și răsfelu de sushi cu tot neamul lor, găini scăldate în paste și sos teriaki, după ce ți-ai pus pofta în cui de 10 ori preț de 5 ore ..atunci numai atunci  credema vei fi deacord că la ora 23:30 nu-i păcat să servești dintr-o cină atît de copioasă și sățoasă!  Asadar : 

Piine cu susan; Unt: Salam bavaria; Cascaval nuștiu de care.. Frunze proaspete de spanac; Pătrunjel proaspăt: Avocado presurat cu sare și piper și încă un etaj de pîine cu susan :) Iaca asta da VIAȚĂ!

 Nici nuștiu cum să reacționez să sar în sus de bucurie sau să stau așa cuminte cum stau ?!  Zice ecranul dreptunghiular de pe perete că avem deja președinte, lumea se bucură, se felicită. Îmi place să citesc, dar nu mă simt îndeajuns de competentă să vorbesc despre asta.  Eu vorbesc foarte rar despre polititcă. Indigestie. Vorbele pe care le-a rostit noul nostru președinte mi se par la fel de goale, ca și copacii care încă nu se apucă să se înverzească. Cică.. să întoarcem de peste hotare toți oamenii care au plecat.. de parcă a venit Mesia pe pămînt.   Eu nu cunosc prea multe despre dumnealui.. dar mă rog trebuie să impună noul om al statului efectul placebo în conștientele noastre.. Vom trăi și vom vedea.. dar de obicei la noi e așa.. toți se felicită și mîine, poimîine sau poate peste vreun an și el va fi un motiv de protest pentru oameni. Dar poate chiar a venit fericirea și pe pămîntul nostru, but.. i dont think so. Cineva vorbea azi de un orgasm politic.. mimat pe sine că .  Ieri am fost la ora de ras la cea de a 100 ediție. 80% din sala erau oameni cu vîrsta peste 30 de ani. Mi-a plăcut. Toată echipa a depus efort. Oare ei chiar n-au frică?  Cu Doamne-ajută!  Afară e frumos ăsta-i motiv de bucurie !

Atunci cînd deja nu crezi că poate fi mai bine.. totul e să începi în primul rînd de la tine, să crezi că poți atinge orice ce ți-ai pus în plan, să crezi în tine. Să te impui să fii optimist, eu sînt împotriva impunerii cu dea-sila, dar după o vreme înțelegem că numai așa te ridici pe propriile picioare. Piesă numai bună pentru a începe frumos ziua!  Jos Pălăria!

..este așa cîte o stare pe care în măsa nu poți so descrii.. parcă totui bine, parcă vine primăvara, parcă reînvie natura, parcă și tu ar trebui să reînvii, da parcă tot ții împlută inima și capu de gînduri și întrebări legate de ieri, de azi și de ce va fi mîine.   Sînt multe teme pe care le ții sub limbă și aștepți momentul potrivit să le vorbești. Oare cîte lecții de viață i se dau omului, oare cîte din ele or să mai lase amprente, oare în cîți din ei și ele o să ne mai dezamăgim.   Tăcerea poate vorbi mai multe decît noi ne-am fi imaginat. Să vrei uneori nu poți strînge atîția oameni legați de trecutul tău într-o seară, (ei la întîlnirea cu absolvenții s-au strîns mai mulți), dar asta-i cu totul altă temă.   În fiecare etapă a vieții ne împiedicăm de lecții, de oameni pe care ni le dau, de experiențe.. de la care dacă îți ajunge răbdare și înțelepciune după o vreme, le iei mai ușor, le primești cu inima mai împăcată. Ai puterea de a ierta, ai puterea de ai dori acelui om răbdarea pe care ai avut-o tu atunci cînd te zbăteai între ură și ură, ai puterea să-i ceri celui de sus să-i deie un umăr cald pe care îl ai și tu alături, un umăr care te face cu timpul să uiți de toate, îți unge inima cu miere și evenimente frumoase îți arată că lucrurile pot avea și alte culori decît alb-negru.   Dezamăgirea nu e decît 2 oameni la un loc și într-un timp aparent nepotrivit pentru noi.(spunea o fostă bună prietenă a mea).   Știți cei cel mai frumos din multe alte lucruri frumoase..?  Eu știu. Cel mai frumos e să fii împăcat sufletește. Asta vine greu, al naibii de greu, asta nu se învață de la cineva și nu vine deodată și în totalmente, vine cîte puțin dar gustul acestui "puțin" e unul din cel mai bun, e ca un trofeu pe care tu ți-l înmînezi ție însuți, fără spectatori. Pentru că împăcarea cu tine însuți te face să fii împăcat cu lucrurile care ți se întîmplă sau care ți s-au întîmplat. Să le accepți și să le lași să zboare în drumul lor.   Și doar așa e mult mai ușor să treci cu privirea înainte lecția de mîine sau ..cea de ieri. P.S. O piesă atît de prăfuită și veche.. dar care potolește atît de bine.

m-am gîndit căteva minute ce să scriu ...și mi-am dat seama că ale mele 5 copeici no să mai aduage nimic, la tot ce e deja spus.  Îi mulțumesc cerului că a reușit prin mine să schimbe ceva în tine. Lui să-i mulțumești. eu sînt doar o poștă.

 Ea nu are nevoie de așa zile ca astăzi. Ea le are pe restu' 364. Ea nu are nevoie de balonașe, inimioare, echipament erotic predestinat pentru noaptea asta, de cuvinte care azi aparent sînt unse cu miere, iar mîine pot fi luate de primul vînt. Ea are o altă logică în lucruri. ...Așa se întîmplă cînd te simți altfel și cînd iubescul apărut mai tîrziu e altfel. Așa se întîmplă cînd inima ta a fost multă vreme plecată de acasă. Plecată la război. A avut hemoragie continuă și el a ajutat-o,dar totuși pînă la urmă numai noi înșine ne putem ajuta.  Cînd în cap nu e ceață, nici abureală ci doar un lung drum, un drum pe alocuri neted, pe alocuri cu pietre care o zgîrîiau o vreme, o răneau aproape de acea rană, dar pe care acum EA nu le mai simte, s-a copt acolo, s-a tămăduit pe ea nu o mai doare.Deloc. Nici chiar cînd prezentul o zgîrîe. Dar dacă și mai trage cîte un bocet, e doar pentru că canalul ei lacrimogen e cam sensibil, traumă de după război pe sine că.. Ea a învățat să-și unească conștientul cu inima. Acum ei sînt prieteni de nedespărțit. Așa e cel mai bine.. pentru ea și pentru drumul ei frumos și lung.

De ce uneori, dar de obicei ..adesea trebuie să plece cineva din viață ca omul să fie consolat, apreciat și meritele... da nu acum nu merge fraza asta. Whitney.. nu ți-am dedicat pînă acum nici o postare, regret deși de multe ori am vrut so fac și pînă la urmă asta acum pe nimeni no să încălzească. Piesele tale au fost printre primele care m-au ajutat să-mi dezvolt vocea și să-mi alin sufletul.. de multe, multe ori. Tu ai fost unică și tembrul vocii tale la fel.  Odihnește-te în pace. Cel mai mult mii frică vreodată să nu reușesc să-mi i-au rămas bun și rău îmi pare atunci cînd n-ar trebui să supăr pe cineva și o fac, cînd răbdarea și dragostea e ultimul lucru la care mă gindesc după ce am lovit verbal. Trebuie și vreau să mă îndrept de pe acum, ca mîine să nu fie tîrziu.