(Anul 2005)
Lacrimi,
Inimi,
Gânduri…
Toate mă dor
Şi mă distrug în friguri;
Mă omoară…
Până la pământ
Cu puterea mă doboară,
Cu fiecare gând.
Doar atunci când nu ieşti fericită
În noroi mă încurci,
Căci aş vrea să fii dorită,
Nu în neguri să mă alungi,
Nici să mă duci în ispită.
Prea mult te iubesc
Ca să te las să pleci.
Ca lotusul regesc
Nu vreau să te treci.
Ci vreau să înfloreşti
Ca floarea dimineţii;
Nicicând să nu te opreşti.
Oferă-i frumuseţe vieţii.
Te iubesc prea mult
Încât îţi dau şi viaţa.
Vreau doar să te ascult,
Nu să se rupă aţa.
Acum gândurile,
Inimile,
Lacrimile…
Mă doboară
Fără ca o lumină
În ochii tăi să apară.
Doar gândul că te văd
Mă mai alină.
Nu ştiu ce să cred…
Vreau doar ca tu să zbori ca o albină,
Să zâmbeşti cu un surâs arzător…
Căci de durere îmi aminteşti
Când râzi nepăsător.
Îmi dau toată inima,
Gândurile,
Lacrimile
Numai ca tu să fii fericită
În căldura primăverii ce te alintă.