blogul lui Vlas Nicu

Pastilele de Ecstasy au putea fi folosite pentru a vindeca cancerul după ce oamenii de ştiinţă au modificat drogul astfel încât să-i crească proprietăţile de distrugere a tumorilor.

Cercetătorii de la Universitatea din Birmingham au descoperit că pastilele de Ecstasy sunt foarte bune pentru tratarea Leucemiei, scrie The telegraph.

Ecstasy a fost déjà folosit cu eficienţă impotriva a peste jumătate din cazurile de cancer al celulelor albe din sânge, însă tratamentul trebuie foarte bine utilizat pentru că administrat în dozele prea mari drogul ar putea ucide pacientul.

Într-un studiu publicat în revista "Investigational New Drugs", oamenii de ştiinţă spun că varianta îmbunătăţită a drogului, dacă va fi produs în siguranţă, poate fi folosită de doctori pentru a trata cancerul.

Autorul articolului, profesorul John Gordon, a declarat: "Acesta este un pas important spre viitor. Folosind Ecstasy vom putea ajuta oamenii care suferă de cancer".

"Nu dorim să dăm speranţe false oamenilor bolnavi, însă rezultatele acestor cercetări reprezintă un pas înainte pentru îmbunătăţirea tratamenului în anii următori", a adăugat acesta.

Dr. Julie Sharp de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie a spus că Ecstasy este un drog periculos care trebuie utilizat corespunzător pentru a fi folosit pentru a trata bolnavii.

Deşi rata de supravieţuire a bolnavilor de leucemie s-a îmbunătăţit în ultimii 30 de ani sunt necesare abordări noi la tratament pentru a trata această boală mai eficient

Părinţii îndureraţi ai celor doi tineri din Durleşti împuşcaţi acum patru luni pe un câmp au apelat la un grup de mediumi, protagonişti ai unui show TV de la Moscova. Aceştia au făcut deja cercetări la locul tragediei, ajungând şi la Ialoveni, unde, cu zece luni în urmă, a fost ucis alt cuplu.

Informaţia a fost confirmată pentru „Adevărul” de poliţiştii şi procurorii care derulează ancheta, dar şi de câţiva profesori din şcoala de la Durleşti în care îşi făceau studiile Olga Câşlaru şi Ilie Racu, cei doi adolescenţi ucişi. Clarvăzătorii din Moscova îşi vor face publice concluziile în august, la o emisiune TV foarte populară în Rusia. Cei care i-au cunoscut pe Olga şi Ilie aşteaptă cu sufletul la gură rezultatele acestei „investigaţii”.

„Au oferit detalii despre cum arată asasinul. Au mers chiar şi la Ialoveni, făcând o legătură între mai multe crime. Multe din cele spuse de aceste persoane au coincis cu concluziile de până acum ale oamenilor legii”, au declarat pentru „Adevărul” mai mulţi profesori de la Liceul „Hyperion”.

Clarvăzătorii ar fi prezis că asasinul va fi prins de oamenii legii la o nouă încercare de a comite o crimă asemănătoare. „Aşteptăm acum cu mare nerăbdare să vedem ce vor arăta la televizor. De mult timp vrem să aflăm adevărul”, au mai spus oamenii din Durleşti.

Sursa: Adevărul

Pe data 21 septembrie 2006 pedeapsa cu moartea a fost abolita de judecatorul Eubanks Michael, iar Maye a fost condamnat la inchisoare pe viata.Cory a ucis un politist in timpul unei razii in cautare de droguri. Barbatul a pledat tot timpul nevinovat, invocand autoapararea. Cu toate acestea Maye a fost condamnat pentru uciderea ofiterului Ron Jones.In urma unor negocieri, Judecatoria Pretiss Harrell din Mississippi a semnat un acord in dimineata zilei de 1 iulie 2011 in care Maye a pledat vinovat de omor prin imprudenta. Conform acordului acesta a fost condamnat la 10 ani de inchisoare, timp pe care il petrecuse deja la puscarie, drept urmare barbatul urmeaza sa fie eliberat.Cum a ajuns el sa savarseasca o asemenea crima?Pe 26 decembrie 2001, imediat dupa miezul noptii, Maye in varsta de 21 de ani dormea in duplexul lui cu televizorul deschis, adica era mult zgomot in casa. Inainte cu cateva ore el si-a adormit fiica, ce avea 18 luni. Imediat dupa ce a adormit si el a fost trezit de un grup de oameni inarmati care voiau sa intre in casa. Fiind confuzat, a luat pistolul pe care il avea in noptiera, si a tras trei focuri.Astfel, la cateva secunde dupa acesta s-a dezmeticit si-a dat seama ca a impuscat mortal un politist. Echipa de politie primise un pot de la un informator ca in duplexul respectiv locuia un traficant de droguri, mai tarziu s-a dovedit faptul ca informatorul era un rasist dependent de droguri. Din pacate, Maye nu a impuscat orice fel de politist, ci seful Politiei, Ron Jones. Astfel a ajuns Cory Maye sa fie arestat si acuzat de uciderea intentionata a unui ofiter de politie.Povestea lui Maye este una in care apare problema rasei sale, mediul rural din sud, excesele din razboul impotriva drogurilor, nedreptatea din sistemul judiciar penal si instinctele unui tata de a-si proteja fiica. Toate acestea au fost semnalate in anul 2005 cand editorului unei reviste a publicat povestea barbatului pe blogul sau, Agitator.Norocul, daca se poate numi asa, a fost faptul ca pe data 2 decembrie 2010 Curtea Suprema de Justitie din Mississippi a emis o decizie conform careia Maye are dreptul la un nou proces pe motiv ca instanta de judecata a refuzat in mod necorespunzator dreptul de autoaprare.

„Ultima partidă de şah cu Andrei Băleanu” este numele unui volum apărut săptămâna asta în Colecţia Uniunii Teatrale din Republica Moldova. Este vorba, de fapt, de o culegere de articole, portrete de creaţie, interviuri cu şi despre Andrei Băleanu, cu imagini din activitatea de creaţie, dar şi din viaţa privată a cunoscutului regizor, actor, prozator Andrei Băleanu. Ediţia este îngrijită de Ion-Gheorghe Şvitchi.

Alături de Valeriu Cupcea, Veniamin Apostol, Ion Ungureanu, Sandri Ion Şcurea, Ilie Todorov, Andrei Băleanu face parte din generaţia de aur a regizorilor din Moldova postbelică, cei care aveau să schimbe faţa teatrului basarabean, reorientându-l spre valorile naţionale autentice.

Andrei Băleanu este unul dintre puţinii regizori care a preluat de la marele artist Valeriu Cupcea ştafeta priorităţilor artistice şi civice privind apropierea teatrului basarabean de cel românesc.

Pentru a evita comenzile ideologice, regizorul Andrei Băleanu s-a orientat în montările sale pe autorii clasici. Însă şi aşa nu a avut scăpare, multe spectacole montate de el au fost interzise pe scena teatrului, deoarece erau realizate în baza unor traduceri româneşti. Este şi cazul spectacolelor „Revizorul”, „Liubovi Iarovaia” şi „Romeo şi Julieta” (cu Iurie Negoiţă şi Dina Cocea în rolurile centrale). Ulterior, un alt spectacol montat de Băleanu a fost scos din repertoriu, este vorba de „Ioana D’Arc”, cu Dina Cocea în rolul titular, deoarece „stimabilii” de la CC bănuiau că eroina într-un monolog, îi are în vedere pe altcineva atunci când vorbeşte despre englezi.

Prezentă la lansarea volumului, actriţa Dina Cocea a ţinut să menţioneze că Andrei Băleanu nu putea trăi fără teatru: „A fost de o modestie nemaipomenită. N-a râvnit locul nimănui. Nu făcea comploturi. Nu vroia să ia locul şefiei. Asta a fost cel mai frumos. Pe el l-a interesat numai teatrul”.

Într-un interviu acordat criticului de teatru Valentina Tăzlăuanu, în 1989, pentru „Literatura şi Arta”, Andrei Băleanu povestea cum a ratat Teatrul Academic „A. S. Puşkin” ocazia de a colabora cu teatrul românesc: „Când I. Bodiul a fost în România, a văzut un spectacol după „Viaţa unei femei”, de Aurel Baranga, care, cică, i-ar fi plăcut. Şi atunci lui sau unuia dintre consilieri i-a venit ideea să fie montată această piesă şi la noi. Mai mult, doi actori români trebuiau să vină să joace în spectacol pe scena de la Chişinău, iar ai noştri să plece în acelaşi scop la Bucureşti. Ei bine, nu ştiu din ce considerente mi s-a propus mie acest lucru. M-am simţit măgulit şi m-am pus pe treabă. După câteva repetiţii sunt chemat la minister şi mi se pune o întrebare: „Ce facem cu ultimul monolog?” Eu aduc vorba că nu mi-ar strica o călătorie de documentare în România. Respectivii insistă: „Ce facem cu monologul? Poate îl reducem puţin?” Înţeleg că ceva nu îi aranjează în acel monolog final, dar găsesc şi eu un argument: „bine-bine, dar ce vor spune cei doi interpreţi români când vor veni să joace la noi?” Era vorba de Marcela Rusu şi Radu Beligan. Parcă i-am convins. Într-o bună zi sunt anunţat însă că repetiţiile se suspendă. Or, eu vroiam să duc spectacolul la capăt. Dar de la un timp observ că unii dintre actori, sub diverse motive, cam dispar de la repetiţii. Chiar şi Constanţa Târţău nu se prezintă. Până la urmă, directorul mă lămureşte că are indicaţie precisă să încetăm munca la spectacol. Mai târziu, prin teatru a circulat zvonul că doi dintre actorii noştri s-au dus la CC şi au declarat că „noi nu aveam nevoie de această lucrare”. Ca să vezi, erau mai vigilenţi chiar decât Bodiul”.

De altfel, aprecierile au fost de prisos în cadrul acestei întâlniri, numele lui Andrei Băleanu vorbeşte de la sine, în special când e vorba de teatru. Andrei Băleanu rămâne în istoria culturii noastre, dar şi în amintirea celor cu care a lucrat sau l-au cunoscut un titan al mişcării teatrale de o verticalitate morală deosebită şi un mare jucător de şah.

Amintirea lui Andrei Băleanu au venit s-o cinstească la lansarea volumului familia artistului, foşti colegi de breaslă, dar şi prieteni, care au depănat amintiri despre regretatul regizor. Printre ei a fost şi primul preşedinte al ţării, Mircea Snegur, care, în şcoală, a jucat chiar un rol într-o piesă montată de Andrei Băleanu în sat. Cei doi au fost buni prieteni în copilărie, iar ulterior, când în teatrul moldovenesc nu mai era loc pentru Andrei Băleanu, acesta a fost consilier pe probleme culturale al preşedintelui Snegur.

Memoria lui Andrei Băleanu a fost cinstită luni şi printr-un moment muzical inedit, oferit de violonistul Ionel Manciu, care a interpretat la vioară Balada lui Ciprian Porumbescu, care era şi melodia preferată a lui Andrei Băleanu.

Marele regizor a murit la 24 iulie, 2000. Pe ultimul drum Andrei Băleanu a fost petrecut de la Palatul Republicii şi nu de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, unde a montat în chei estetice şi etice noi “O noapte furtunoasă” sau “Revizorul”, cele mai remarcabile spectacole din istoria postbelică a teatrului moldovenesc, prin care a creat o adevărată şcoală de teatru românesc la Chişinău.

Cercetările preliminare arată că accidentul s-a produs din cauza că camionul cu numere de înmatriculare româneşti a încercat să intre în depăşire, astfel intrând într-o coliziune frontală cu microbuzul moldovenesc, care se întorcea la Chişinău din Padova (Italia).

Accidentul s-a produs pe drumul 42, între Biharkeresztes şi Artand, aproape de graniţa româno-ungară.