Frânturi de Speranţă

 Frânturi de Speranţă Frânturi de Speranţă


Frânturi din gândurile mele, dar şi lucrări ce îmi aparţin.
RSS posts

Administratie locala


Comenteaza





P.S. Testament


Să nu mă uiți. voi pleca. voi urca și voi coborî, voi merge mult,  voi ajunge departe, iar tu... să nu mă uiți. să-ți amintești de mine dimineața. să te gândești la mine, cu plete răvășite și cu zâmbetul la îndemână. să mă ții minte cu soarele printre gene, cu lumina în palme, cu raze încâlcite în păr, cu mici bucurii ascunse. să-ți amintești cum râdeam. mult. fără motive. sincer. să povestești despre mine. să strigi pe cineva cu numele meu. să citești cartea mea preferată. să-mi scrii o scrisoare. și ... dacă nu cer mult... să-ți fie dor. ai voie să nu mă mai iubești, dar vreau să nu mă uiți. până atunci, îți las inima mea, un mic suvenir care să-ți amintească de mine.
Să plouă!


Să plouă.să-mi spele lumina din ochi,să-mi șteargă culoarea din față,să-mi curgă șiroaie din păr,să cadă stropi mari, să plouă cu gheață. Să vină furtuna.să-mi zboare cuvintele,să-mi tulbure privirea,să-mi răscolească gândurile,să nu mai văd cerul,s-alung amintirea. Să mă-nghită pământul.să-mi șteargă din minte tot.să uit de mine, de tine, de noi.să mă-nece apele.să mă spele puhoaiele.și să tot vină ploi și ploi.
Cântă-mi


mi-e inima ca un pian. cunosc melodii trecute,uitate de alții pe clapele mele.mi-aduc aminte de note-nvechite, cântate prost, voci false,mâini neîndemânatice. te rog să nu mi te așezi în fațădacă nu știi să cânți.să nu-ți irosești forțelecu-n instrument defect,pierdut printre ani.să nu te deranjezipentr-o epavă a cărei coarde nu mai vibrează demult.să nu-ncerci să ștergi prafulde pe suprafața asta lucioasă cândva.să nu-mi scrii note-n portativ,căci nu le recunosc.să nu-nveți  a cânta din nouchiar nu mai are rost.  iar dacă totuși ai curaj...să-ngâni o melodie... așază-te în fața mea,să-mi cânți pentru vecie.
Dac-aș putea...


Am plâns atâta-n viața mea,încât dacă s-ar găsi vreunulsă-mi adune lacrimile,ar putea să-mi spele păcatele de zece ori.Am pierdut atâta timp,încât dacă mi l-ar aduna cineva,aș putea să mai trăiesc o viață.Am uitat atâtea lucruri frumoase,încât dacă mi le-aș aminti pe toate,aș fi de zece ori mai fericită acum.Am scris și-am tăiat de-atâtea ori litere și fraze proaspăt construite,încât dacă mi le-ar fi recuperat cineva,aș fi putut publica vreo două volume.Am tăcut și-am rătăcit atâtea cuvinte,încât dacă cineva mi le-ar regăsi,ți-aș putea spune ce vrei s-auzi.Te-am pierdut de-atâtea oriîncât dacă te-aș căuta,aș puteasă-mi spăl păcatele de zece ori, să mai trăiesc o viață,să fiu de zece ori mai fericită,să public vreo două volume,să-ți spun ce vrei s-auzi.
”Scrisoare de dragoste”, Mihail Drumeș - o enciclopedie pentru cei îndrăgostiți


          ”Scrisoare de dragoste” este, într-adevăr, o scrisoare. De dragoste. Scrisă tuturor îndrăgostiților. Mihail Drumeș vorbește despre iubire așa cum este ea, așa cum a trăit-o / o trăiește fiecare dintre noi.       Subiectul romanului este enunțat chiar în titlurile celor trei părți din care e compusă cartea: Un băiat și o fată se întâlnesc, se iubesc și se iau; Puteau fi fericiți toată viața, dar el, întâlnind o fată cu avere, se desparte de cea pe care o iubește; Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greșit pierde totul.  Narațiunea e original construită, povestea se conturează ”din confesiunile lui Dinu Gherghel”, din scrisorile Andei către prietena ei, iar unele scene sunt redate ca și când ar fi jucate, pe roluri, spectaculos, chiar în fața noastră.     Scrisă într-un stil lejer și ușor de digerat, cu multe elemente, scene, fraze care stârnesc pofta de râs a cititorului, cartea este o enciclopedie pentru cei îndrăgostiți. Profunzimea cu care Drumeș disecă sentimentul de iubire este uluitoare. Ageritatea și subtilitatea de care dă dovadă în ușurința cu care citește în mințile Ei și ale Lui îl fac pe cititor să se scufunde cu plăcere în apele vioi și limpezi ale romanului.  Autorul își răsfață proza cu replici și situații amuzante, dar totodată profunde. Personajele sunt un băiat și o fată. Îndrăgostiții. Inteligenți. Tineri. Frumoși. Cu simțul umorului. Discuțiile dintre cei doi imprimă fidel lecturile pe care aceștia le-au avut, convorbirile lor abundă în nume de scriitori, titluri de cărți și fraze celebre și originale. Viziunile lor asupra dragostei devin sfaturi și idei pe care cititorul le asimiliează cu ușurință, pentru că pare că romanul a fost scris special pentru el, pentru că gândurile ce se desprind din text sunt idei ce i-au trecut și lui prin minte.     ”Scrisoare de dragoste” este o carte care se citește ușor, pe nerăsuflate. Este o carte la care râzi și plângi deopotrivă. Este o carte la care, adesea, exclami: ”da, da, adevărat. și eu am pățit așa”. Este o carte care nu se citește, ci se trăiește. Nu cumva sensibilitatea ei vibrează pe coardele cele mai înalte datorită darurilor mele spirituale care sunt capabile să acapareze mediocritatea fizică? S-ar putea, de altfel, ca o scriitoare să nu pună preț pe intelect? Opțiunea o ridică pe femeie la o treaptă superioară. Astfel, supunându-i-se bărbatului, ea se înalță odată cu el. De ce să afle că alerg într-atât duppă ea, că mă domină?... Certitudinea asupra sentimentelor bărbatului constituie pentru o femeie o sursă de acțiuni dictatoriale, menite să frângă echilibrul sănătos dintre sexe, pe care numai îndoiala îl dă. Scriindu-mi însă ”te iubesc” de 194 de ori – le-am numărat bob cu bob – , m-a cam pus cu botul pe labe. Dac-o fi așa, nu de atâtea ori, ci numai o dată, tot înseamnă ceva. Repetiția asta infernală are, tu, darul convingerii. Până la 10-15 nu crezi nimic, ridici din umeri, dar după 70 nu mai poți rezista.  Gata, zici, parcă m-ar iubi. De la 100 în sus constați: Da, da, mă iubește, și o ții așa până se termină numărătoarea, când dai verdictul: Ah, e mort-copt după mine! Vezi, Fulgușor, au și bărbații ceva bun: puterea fizică, pe care n-o avem noi, femeile. E drept, uneori ne apără, alteori ne vatămă. Ești nebună?Sunt, da, nebună. Și vreau să fii și tu nebun ca mine, să fim doi nebuni care se iubesc la nebunie. Căsnicia cu el e altceva. Nu-mi dau seama ce-i lipsește. Chiar posesia nu mi se pare pasională, ci numai fiziologică. Da, da... există fără doar și poate o justiție imanentă, care știe să pedepsească necruțător, având aerul că-ți face un dar de preț. E cu putință să te desfaci în bucățele alegând ce-i bun din tine și aruncând la gunoi restul? Binele și răul coexistă, se împlinesc. Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini. Marile iubiri care ies din matca obişnuitului se rezolvă numai în moarte. Mai bine ai încerca să mă prinzi. Nu am nicio stimă pentru bărbatul care nu ştie să pună mâna pe o femeie... De fapt, e o cruzime să te joci cu inima unei femei. Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea. Nu mi-e foame, căci fericirea se hrăneşte din ea însăşi. Există câteodată în viaţa unui om o nevoie imperioasă de a fi sincer până la cruzime. Niciodată nu trebuie să fii prea sigur de o femeie. Dacă ştii să vrei, imposibil să nu găseşti ceea ce cauţi. Și ăsta-i bărbatul, care seamănă leit cu toţi bărbaţii de pe pământ. Inima e câteodată un cimitir cu gropi multe. Lasă fericirea în pace. Nu e decât un termen de dicţionar. Cuvintele sunt preludiul faptelor. Dacă aş avea tot ce râvnesc, nu mi-ar mai plăcea nimic. Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi. Greşeala mea e a tuturor începătorilor: am vrut prea mult şi prea repede. De altfel, trebuie s-o spun, mă dezgustă repede femeia. Îndată ce-și pierde farmecul noutăţii, ea devine searbădă, ştearsă, ca o regină detronată. Ca să rămână pe tron, în inima mea,  trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere, pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?
De ce?


pentru că știi cine sunt.mai bine decât mine.pentru că-n palmele talemi se odihnesc gândurile.pentru că-mi furi cuvinteleși mi le spui mai frumoase.pentru că zâmbeștidin sufletul meu.pentru că-mi iau lumina de pe buzele tale.pentru că-n ochii tăimi se oprește timpul. Te iubescpentru că atunci când mă priveștiîncepe primăvara.
Dor de vară


Visez la tot ce-a fost mai ierişi-mi amintesc de mâine.mă plimb în noapte. rătăcesc.iar pe cărări străine. mi-e dorul trist şi-amăgitor.mi-e dor de necuvinte.iar orele se scurg şi dorîn timp ce-mi trec prin minte. mi-e dor în aste clipe dulcide fluturi nezburaţi,de zile triste, netrăite,ca paşii necălcaţi. nu râde. taci şi-ascult-acumtăcerea-ntâia oară.mi-e dor de mine pe-un alt drum.mi-e dor de-o altă vară.
Baladă


Mi-ai spus cândva că mă iubeşti.mi-ai spus şi te-am crezut.ştiai frumos să păcăleşti.minţeai neîntrecut. Eram copil şi te credeam.râdeam când mă certai,iar noaptea-n vise sufeream,că nu mă meritai. Dar am uitat şi am zâmbit,căci te iubeam nebună,cu foc şi dor nepotolitcrescând de-a ta minciună. În fiecare zi chemamsoarele să răsarăşi să se joace-n faţa tatârziu, până spre seară. Iar păsările le rugamsă cânte pentru tine,ca să m-alint în palma ta,să-mi pară că mi-e bine. Şi aşteptam cuminte, zău,cu mare nerăbdare, să mă priveşti în felul tău,să-mi dai o sărutare. Şi-apoi zâmbind mereu,de-atâta fericire,oftam din când în când, „cu greu”,„of, Doamne! ce iubire!” Ştiam şi-atunci, cum ştiu şi azi,că mă minţeai în toate,dar mă făceam că nu-nţeleg.credeam că... poate, poate... Dar nu-ţi păsa că te iertamde fiecare dată.şi nu credeai că pot cândvasă fiu eu supărată. Ştii... viaţa-i scurtă. timpul zboară.nu-l mai vezi...dacă ţi-aş spune într-o doară că nu te mai iubesc, mă crezi? Ai râde, cred, şi te-ai uitamirat un pic la mine,dar dacă eu ţi-aş arătacă nu-mi mai e ruşine? Ţi-aş spune-acum că te iubesc,dar nu, n-am să te mint.minţind ca tine să trăiesc?o, nu! chiar nu-mi permit!
Lumi paralele


Prin lumea asta agitatăsunt doar în trecere. Din altă lume incolorăvin,spre alte lumi necunoscute vreau s-ajung. Aştept să vinăluminaşi să-mi deschidă ochii. Aştept să se deschidă cerul,iar acolo să vădun nou soare,o nouă zi,o nouă dimineaţă,un nou visce-a murit într-o lume trecutăşi-a înviatîntr-o lume de ieri.
E lumea rea


E lumea reaşi crudă, nemiloasă.e lumea plinăde urât şi prost.e lumea tristă şi tristeţea astao ştie toată lumeape de rost.
Ningem


Din cerul nalt şi fără seamăn,cad fulgi măşcaţi şi fulgi pitici,precum în lumea asta largăse nasc şi oameni mari şi mici. Roiesc. Ba suferind de lene, ba furioşi, ba liniştiţi, formează grupuri şi troienesau vin haotic, buimăciţi. Trăiesc frumos şi zboară vesel,îşi au, în parte, drumul lor,viaţa se scurge, timpul trece,cu toţii se topesc şi mor.
Ninge-mi


Nu vreausă se oprească cerul din nins. Nu mai am lacrimi,nu am nici fulgi,pustie iarnă-n suflet,geroasă noapte-afară. Prea multă vreme mi-a fost inimaplină de gheaţă,bulgăre de zăpadă. Prea multă vreme-atrecutşi n-am nins. Acum, când ninsoareavine spre noi să ne-ngroape,să nu te temi de nimic,voi ninge pe-aproape. Voi ninge cald şi cuminte,cu fulgi măşcaţi, luminoşi,voi ninge spre tine, iubite,ca-n anii frumoşi. Adu-ţi amintede fulgişi de nins. Ţii minte ninsoarea de ieri?vezi fulgii de mâine?mai ninge-mi, iubite,hai ninge spre mine.
Vlad Plahotniuc, între ieri şi azi… sau « Oamenii buni nu ajung în politică »


Proaspăt deputat, numărul 2 pe lista PD, milionar, Vlad Plahotniuc rămâne totuşi o enigmă pentru mulţi. El însuşi recunoaşte că rarele ieşiri în faţa presei şi lipsa sa de pe ecranele tv au şi alimentat toate zvonurile şi bârfele care circulă.Dacă astăzi Plahotniuc rămâne a fi “omul-fantomă” pentru majoritatea cetăţenilor, în 2009, atunci când nu ieşise încă în faţa publicului şi nu se lansase în politică, acesta era un necunoscut şi pentru liderii politici, care astăzi îi sunt prieteni. Liderul Partidului Democrat Marian Lupu, pe atunci membru al fracţiunii comuniştilor şi ministru al Economiei îl acuza public pe omul de afaceri Vladimir Plahotniuc că ar fi aplicat scheme “frauduloase” de monopolizare a importului de “carne, produse din carne şi peşte”. Atunci Marian Lupu spunea că nu cunoaşte mare lucru. “Nu cunosc detalii. Am spus câteva nume de familie încă în campania electorală. Cred că modele de monopolizare sunt încă multe şi mai multe persoane, care au fost antrenate in formarea unor asemenea scheme privind peşte, carne şi altele, care au fost, au început să fie lichidate prin intermediul Ministerului Economiei”, spunea  Marian Lupu.Igor Dodon, fost ministru al Economiei cunoştea un pic mai mult despre « controversatul om de afaceri »: “De auzit despre Plahotniuc desigur că am auzit. Cu ce se ocupă... din câte cunosc, are ceva afaceri în domeniul hotelier. Personal nu-l cunosc.”, spre deosebire de Vadim Misin, deputat PCRM, care zicea:  “Numele l-am mai auzit, dar cum arată acest om nu am idee.”Încă pe atunci, mai mulţi politicieni aveau anumite infromaţii potrivit cărora businessmanul avea afaceri în domeniul petrolier. Oleg Reidman, fost consilier prezidenţial pe probleme economice spunea: “Eu cunosc un om de afaceri pe nume Vladimir Plahotniuc, dar nu sunt adevarate acuzaţiile lui Lupu. Eu am asistat la discutarea deciziilor Guvernului de reglementare a importului şi exportului, ştiu care erau argumentele, ştiu că decizia s-a luat la cererea Ministerului Agriculturii în legatură cu scăderea producerii de carne în ţară. Eu ştiu că Plahotniuc se ocupă cu businessul petrolier.” Şi Mark Tkaciuk, fost consilier prezidential pe probleme politice îl îndreptăţea pe omul de afaceri, exclamând: “Nu este adevărat! Eu sunt cel care am monopolizat carnea, peştele, energia electrica şi, mai recent, grânele... Eu cred că trebuie să încetăm cu toate aceste insinuări, care au devenit un fel de folclor politic. Pentru toate acuzaţiile, indiferent în adresa cui sunt lansate, trebuie să se ducă responsabilitate. Eu nu ştiu cu ce se ocupă domnul Plahotniuc, dar ştiu că atunci când se lansează astfel de acuzaţii atunci respectivul nu are nicio legatură cu acestea. Judec după mine, soţia mea când citeşte despre “activităţile” mele, păi mă întreabă unde-s banii?!”Despre funcţia pe care o deţine în cadrul Petrom Moldova, politicienii cunoşteau şi atunci, aşa cum Vladimir Turcan, deputat PCRM, spune: “Eu am auzit de aşa un om de afaceri din ţară. Dacă nu greşesc, el este proprietar la Petrom. Detalii nu ştiu”, iar Serafim Urechean, liderul AMN, fost primar al capitalei menţionează: “Pe domnul Plahotniuc îl cunosc pentru că venea pe la primarie când avea unele probleme, dar nu sunt informat ce face. Eu ştiu că el se preocupă de Petrom şi îl cheamă Vladimir ”.Acum însă, cei aflaţi la guvernare cunosc mai multe lucruri despre omul de afaceri. Liderii partidului pe listele căruia a intrat în parlament îl consideră un bun prieten (al lor personal, dar şi al partidului). Dumitru Diacov spunea, la un moement dat că PDM chiar insistă şi îl roagă pe Vlad Plahotniuc să se înscrie în lista electorală, cu siguranţă îi vor găsi un loc de frunte. Iată că a ajuns să fie numărul 2 pe lista PD.Chiar şi preşedinţii PL şi PLDM s-au conformat cu prezenţa lui Plahotniuc în cadrul negocierilor, ca să nu mai vorbim de liderul PCRM, Vladimir Voronin, despre care presa scrie că ar fi fost apropiat de Plahotniuc, utilizând în călătoriile şi deplasările sale avionul privat al omului de afaceri.Oamenii se schimbă. Părerile se schimbă. La fel şi componenţa Parlamentului. Dacă mai ieri Vlad Plahotniuc nega o posibilă implicare în politică, astăzi din « controversatul om de afaceri » s-a transformat într-un politician cu greutate. Să fie oare adevărat că, aşa cum spunea şi dânsul într-o emisiune televizată, « oamenii buni nu ajung în politică » ?
Ce se ştie şi ce se crede despre Vlad Plahotniuc? (Investigaţie on-line)


Familie Are 44 de ani şi este din Grozeşti, Nisporeni. Provine dintr-o familie de învăţători, Gheorghe şi Zina Plahotniuc, tatăl fiind profesor de istorie şi drept. A terminat şcoala medie din sat şi şcoala muzicală (la insistenţa părinţilor). A absolvit Facultatea de Tehnologie la Universitatea Tehnică din Moldova. Este licenţiat în drept (USM) şi magistru în Business şi Administrare. Este pasionat de istorie şi lectură. E căsătorit şi are doi feciori (unul de 13 şi altul de 3 ani), cărora spune că le acordă prea puţin timp. Munceşte 16 ore pe zi. De 10 ani nu a mai avut concediu. Locuieşte şi acum la bloc (ce-i drept, în propriul său bloc). Bani Potrivit declaraţiei de avere, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al „Victoriabank” şi vicepreşedinte al Consiliului ÎCS „Petrom-Moldova”, Vlad Plahotniuc a obţinut în anii 2008-2009, venituri salariale de 4,3 milioane de lei (circa 269 mii de euro). Acesta a declarat, de asemenea, că deţine, împreună cu soţia, un apartament cu suprafaţa de 463,5 metri pătraţi pe str.Bulgară din centrul capitalei, precum şi trei automobile de lux de marca Mercedes. În documentul depus de Plahotniuc la CEC nu figurează alte venituri şi pe proprietăţi, deşi a recunoscut, în cadrul unei emisiuni televizate că deţine un avion personal. Afaceri Într-o emisiune televizată, Vlad Plahotniuc declara că se consideră realizat în « doar » 4 domenii de afaceri : petrolier, financiar-bancar, media şi hotelier. Este fondatorul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Moldova. AOAM a desfăşurat în 2010 o serie de proiecte de amploare, în special organizarea, la Chişinău, a unui for internaţional de business, cu participarea expremierului francey Domnique Villepin şi a oamenilor de afaceri din 5 ţări, dotarea unei săli de calculatoare la Academia de Ştiinţe a Moldovei, lansarea clubului de discuţii a oamenilor de afaceri « Pro-sper » ş.a. Este fondatorul Fundaţiei Edelweiss. Aceasta este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit şi apolitică, înfiinţată de către omul de afaceri Vlad Plahotniuc în scopul creării unor oportunităţi echitabile pentru oamenii talentați şi dezavantajaţi din Republica Moldova. Fundaţia are misiunea de a contribui la dezvoltarea societăţii prin elaborarea şi implementarea unor proiecte în domeniul cultural, educaţional, social, economic şi de protecţie a mediului înconjurător. La doar câteva săptămâni după inundaţiile din raionul Hânceşti a donat sinistraţilor case şi bunuri de valoare de peste 2,2 mln lei. Cu suportul Edelweiss anul acesta s-au desfăşurat festivalurile « Invită Maria Bieşu », « Două inimi gemene », « Festivalul de epigrame şi fabule «  ş.a. Presa a scris despre el că ar fi foarte apropiat familiei Voronin, unul dintre „cardinalii din umbră” ai şefului statului, şi că ar controla, împreună cu feciorul acestuia, Oleg Voronin, importante sfere de business. Plahotniuc nu a negat că-l cunoaşte pe Vladimir Voronin, dar a menţionat că nu are nicio legătură economico-financoară cu fiul acestuia, fiind chiar concurent cu Oleg Voronin în sfera financiar-bancară. Businessul petrolier Vlad Plahotniuc este vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al Petrom Moldova, una dintre cele mai dinamice şi performante companii din Moldova. De asemenea, Petrom Moldova este considerat a fi una dintre cele mai reuşite investiţii româneşti în Moldova. În primii 3 ani de la deschidere (1998), activitatea reprezentanţei în Moldova nu a fost prea reuşită, aceasta având în 2001 două credite, unul de 8 mln lei şi unul de 3 mln dolari.  După ce, în 2001, Plahotniuc preia compania împreună cu o echipă de specialişti,  restituie toate creditele şi, în 2003 înregistrează primul profit. În anul 2003 Petrom Moldova plătea taxe şi impozite în valoare de 3% din bugetul de stat. Businessul financiar bancar Deţine funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Victoriabank. După alegerea în această funcţie, banca s-a modernizat, şi-a dublat reţeaua de filiale, consolidându-şi poziţia printre liderii pieţei, iar în 2010, după mai mulţi ani, a plătit dividende acţionarilor. Compania de asigurări Victoria Asigurări este, de asemenea, a omului de afaceri. Businessul hotelier Tot lui Vlad Plahotniuc îi aparţine unul dintre cele mai luxoase hotele din Chişinău : hotelul Nobil, dar şi hotelul Codru. Businessul media Mai multe instituţii media din Republica Moldova aparţin, de asemenea, omului de afaceri Vlad Plahotniuc. Este vorba despre postul tv 2Plus, dar şi despre compania “Prime Holding”, care include postul tv Prime TV şi postul radio Prime FM. Potrivit administratorului „Prime FM” (până mai ieri „Antena C” – n.r.), Victoria Bucătaru, postul de radio face parte din acelaşi trust media cu postul de televiziune „Prime TV”, despre care însuşi Vlad Plahotniuc a recunoscut în cadrul unei emisiuni de la „Publika TV” că este administrat de una dintre companiile care îi aparţin. Prin urmare, Plahotniuc a recunoscut public faptul că „Antena C” îi aparţine. Totuşi datele de la Camera Înregistrării de Stat vorbesc despre altceva. Potrivit Registrului de stat al persoanelor juridice, asociatul unic al SRL „Antena C” este Dumitru Liuticov, cel care acum trei ani a cumpărat postul de radio municipal în cadrul unei licitaţii dubioase organizată de Primăria Chişinău. În acest caz, fie Plahotniuc minte atunci când îşi atribuie proprietăţi care nu-i aparţin, fie businessmanul a cumpărat „Antena C” încă în februarie 2007 prin intermediul interpusului său – Liuticov.Un zvon recent spune că administrația canalului de televiziune Publika TV a accesat un credit de 5 milioane de euro de la firma care «gestionează» hotelul Codru al cărei proprietar se presupune a fi Vlad Plahotniuc. Contractul de împrumut a fost coordonat de Cristina Andrievschi Balan care este mâna dreaptă a lui Andrian Candu, finul lui Plahotniuc. S-a vorbit foarte mult despre privatizarea ilegală a complexului hotelier «Codru» care a adus prejudicii statului de 5 milioane de dolari și despre care liderii AIE se fac că au uitat. Alte afaceri Se spune că numele lui Vlad Plahotniuc este legat de mai multe scandaluri, eventuale cazuri de preluare abuzivă a unor instituţii, aşa cum ar fi : TVR, Gemeni, Chişinău, Codru, Carmez, Franzeluţa, Victoriabank. Procuratura generală l-a declarat însă nevinovat.Este directorul Global System Group Company şi al centrului de business Global Business Center (care are pe acoperiş şi o pistă de aterizare pentru elicopter). Recent, administrația canalului de televiziune a accesat un credit de 5 milioane de euro de la firma care „gestionează” hotelul Codru al cărei proprietar este Vladimir Plahotniuc. Contractul de împrumut a fost coordonat de Cristina Andrievschi Balan care este mâna dreaptă a lui Andrian Candu, finul lui Plahotniuc. S-a vorbit foarte mult despre privatizarea ilegală a complexului hotelier „Codru” care a adus prejudicii statului de 5 milioane de dolari și despre care liderii AIE se fac că au uitat. Se spune că ar deţine agenţia de publicitate Angels Creative, care racolează fete-modele (sub 25 ani) pentru prezentări, expoziţii, sesiuni foto pentru publicitate. Se consideră că galeria de artă Top Art 5 Gallery se află, de asemenea în administrarea lui Plahotniuc. Recent a fost inaugurată acolo o expoziţie cuc picturi în stil « new » a artistului I.I. Serbinov.Clubul de noapte Drive, dar şi serviciul de pază particular Argus-S, înfiinţat în 2007 şi care asigură paza în centrul comercial Gemeni sunt tot ale lui sau, cel puţin, aşa se zice. Unii spun că Vlad Plahotniuc deţine şi Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” S.A. ACeasta este prima companie de asigurare din Moldova, fiind fondata la 6 iunie 1991, în contextul demonopolizării economiei naţionale şi reorganizării Direcţiei asigurărilor de stat din Moldova. Astăzi, „ASITO” este liderul pieţei naţionale de asigurări, şi îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Oficiului Central din Chişinău şi cele 37 oficii teritoriale (reprezentanţe), amplasate pe întreg teritoriul ţării. Se spune că Nobil Air, compania de transport aerian este, de altfel, tot în gestiunea lui Plahotniuc. Această companie era compania preferată de zbor a fostului şef al statului, Vladimir Voronin. Acesta zbura cu un business jet de lux cu numai opt locuri. Avion „prezidenţial” era singura aeronavă din dotarea „Nobil-Air” SRL - o companie privată mică, al cărei acţionar unic e un SRL din Marea Britanie cu asociaţi dintr-o zonă off-shore din Africa. În doi ani, fără vreo licitaţie publică, preşedinţia a încheiat cu „Nobil-Air” 18 contracte. Parcurgând listele contractelor publice atribuite în 2007-2008 (vezi site-ul www.tender.md al Agenţiei pentru Achiziţii Publice, Rezerve Materiale şi Ajutoare Umanitare (AAPRMAU)), am descoperit că, din mai 2007, „Nobil-Air” SRL este operatorul aerian preferat de instituţia prezidenţială. În total, sunt 18 contracte - nouă în 2007 şi tot atâtea în 2008. În listele de pe www.tender.md sunt indicate sumele contractelor, nu însă şi deplasările pentru care au fost alocate. Confruntând sumele din contracte cu cele din hotărârile de guvern privind alocarea mijloacelor financiare pentru diferite vizite ale şefului statului, am constatat că fiecare contract corespunde unei singure vizite. Rezultă că în 2007 Vladimir Voronin a zburat cu „Nobil Air” în nouă din 14 deplasări peste hotare, iar în 2008 - în nouă din cele zece. Valoarea totală a contractelor încheiate cu „Nobil Air” e de 4 mln. 479 mii 324 lei în 2007 şi de 2 mln. 927 mii 802 lei în 2008 - peste 7,4 mln. lei în total. În medie - 411,5 mii de lei per contract. Toate acestea, fără organizarea unor licitaţii publice. „Nobil Air” nu este cunoscută publicului larg, nefiind o companie ce efectuează zboruri regulate de pasageri. Pe site-ul său, dar şi cele străine de specialitate, „Nobil Air” apare ca singura companie din RM care oferă servicii de VIP charter cu o aeronavă clasa business jet, adică zboruri private cu un avion gen taxi aerian de lux. Un manager al companiei ne-a spus că aceasta se adresează, în special, oamenilor de afaceri, majoritatea clienţilor fiind din Ucraina şi Rusia. În 2007, „Nobil Air” a efectuat 111 zboruri, cu un număr total de 332 de pasageri.Oficial însă, Plahotniuc figurează doar ca director general al ÎCS „Petrom-Moldova” SA, iar numele lui nu se regăseşte printre fondatorii sau asociaţii întreprinderilor cu marca „Nobil” menţionate mai sus. Surse neoficiale spun însă că aeronava „Nobil Air” ar fi fost procurată de V. Plahotniuc împreună cu O. Voronin. V. Plahotniuc a negat însă că ar avea vreo atribuţie la „Nobil Air”, menţionând că această companie n-a fost niciodată a lui. „Nu mai am nimic cu marca „Nobil”, am vândut tot. Eu am vândut alt activ care se numeşte „Nobil”, nu „Nobil-Club” şi nu „Nobil Air””. „Iaca, dacă n-am înregistrat marca, o folosesc toţi”, a adăugat, ironic, Plahotniuc, al cărui nume a figurat şi în scandalul legat de arestarea, în 2005, a preşedintelui „Victoriabank”, Victor Ţurcanu, în urma căruia a fost schimbată structura acţionarilor băncii. V. Ţurcanu l-a acuzat deschis pe V. Plahotniuc de implicare în acest caz. Ulterior, a fost ales un nou consiliu de administrare (în care a intrat şi V. Plahotniuc), iar V. Ţurcanu a fost înlăturat din funcţia de preşedinte al băncii. Din noul consiliu de administrare face parte şi ex-directorul general al „Air Moldova”, Vasile Botnari, numit recent în fruntea Agenţiei Transporturilor, în CV-ul căruia intră şi funcţia de director financiar la „Nobil Air”. Un alt angajat al „Nobil Air”, Vlad Andronachi, a fost reprezentantul în RM a uneia dintre firmele care au figurat în scandalul de procurare suspectă de acţiuni ale „Victoriabank”. Impresii Sunt deţinătoarea bursei Victoriabank şi l-am văzut pentru prima dată pe viu pe Vlad Plahotniuc la înmânarea burselor. Glumea şi era vesel. Se ştie că simţul al umorului este o trăsătură a oamenilor inteligenţi. Asta am înţeles şi din cuvintele rectorilor universităţilor la care şi-a făcut studiile: era un student activ şi silitor. Apreciez la Vlad Plahotniuc pasiunea pentru lectură, calitate rară la un businessman, calmul cu care reacţionează la atacuri, dar şi acţiunile de caritate pe care le face. Avem mulţi businessmani prosperi în Moldova. Puţini însă îndrăznesc să investească banii câştigaţi (cinstit sau altfel) în oameni şi în proiecte de succes. M-a mirat că atunci când ne-a invitat la clubul de noapte Drive, a avut timp să stea 2 ore cu noi şi să discute cu fiecare student. 2 ore înseamnă mult pentru un businessman, căci, în lumea afacerilor, fiecare secundă înseamnă bani. Despre celelalte fapte de care este acuzat, nu sunt în drept să vorbesc. Autorităţile competente îşi vor spune / şi-au spus cuvântul.
Zona Euro: se prăbuşeşte sau nu?


 Uniunea Europeană va crea un fond de aproape 500 de miliarde de euro pentru a oferi ajutor statelor care vor ajunge în situaţia Greciei sau Irlandei. În  acest sens, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au semnat un comunicat în care anunţă dorinţa lor de creare a unui mecanism permanent de salvare financiară, care să funcţioneze oricând, pentru orice membru al zonei euro. Fondul Facilitate de Stabilitate Financiară Europeană expiră în 2013, iar mesajul comun Merkel-Sarkozy vizează găsirea unei astfel de soluţii permanente. Crearea acestui fond este cu atât mai importantă cu cât unii experţi europeni sugerează că aceasta ar constitui, de fapt, o barcă de salvare pentru zona euro. Chiar înainte ca miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană să aprobe un ajutor de 85 de miliarde de euro pentru Irlanda, aceştia susţineau că moneda unică se va prăbuşi totuşi. "După ce Irlanda va primi un bailout de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, vom auzi destule poveşti liniştitoare despre cum a fost oprită criza, a fost stabilizată zona euro, iar moneda unică a fost salvată. Va reapărea retorica grandioasă despre importanţa proiectului european, speculatorii vor fi condamnaţi de la un capăt la altul al continentului. Nu credeţi un cuvânt", declară Matthew Lynn, editorialist Bloomberg şi autor al unei cărţi despre criza din Grecia. Potrivit lui, Euro a devenit o maşină de falimente. "Este un efect de domino, iar cu fiecare bailout faliile din interiorul zonei euro se lărgesc tot mai mult. Procesul nu se va sfârşi până când nu se va renunţa la moneda unică", mai spune Lynn.  Fondul Facilitate de Stabilitate Financiară Europeană este răspunsul oficial al celor două ţări membre ale UE (Franţa şi Germania) în urma speculaţiilor că zona euro s-ar putea destrăma din cauza crizei deficitelor bugetare din unele ţări. Speculaţiile s-au intensificat după ce Irlanda a cerut oficial ajutor financiar, ajutor de care ar putea avea nevoie şi Portugalia, Spania, Belgia ori Italia. Mai mulţi analişti economici din Europa consideră că moneda unică Euro ar putea dispărea în următorii 5 ani dacă cel puţin un stat din zona euro ar intra în incapacitate de plată. Cunoscând pericolul destrămării zonei euro, Uniunea Europeană intenţionează să pună la dispoziţia statelor cu probleme şi alte mecanisme de control a situaţiei financiare, aşa cum Merkel şi Sarkozy au propus deja retragerea dreptului de vot în Uniunea Europeană pentru statele cu deficite de peste 3%. Comunitatea a hotărât să amendeze ţările care nu reduc cheltuielile publice, chiar dacă acestea au un deficit mai mic decât 3%. De asemenea, s-a propus examinarea, din 2011, la nivel european a proiectelor bugetare naţionale în primăvara fiecărui an, înaintea adoptării de parlamentele naţionale. Toate aceste pârghii au fost puse în aplicare pentru susţinerea statelor aflate în criză, dar şi pentru consolidarea monedei unice, atât de vulnerabile în ultima vreme. Totuşi, este de menţionat că aceste schimbări se produc  în condiţiile în care Europa face eforturi de a ţine sub control criza datoriilor suverane. Banca Centrală a Germaniei a anunţat că fondurile pentru ajutorarea ţărilor din zona euro aflate în dificultate pot fi mărite, dacă situaţia o va cere. Irlanda este al doilea stat din zona euro care va primi sprijin financiar de urgenţă din partea UE şi FMI, după ce criza din Grecia din această primavară a destabilizat moneda unică. Grecia s-a angajat atunci faţă de Uniunea Europeană să reducă deficitul bugetar cu patru puncte procentuale în 2010, la 8,7%. Zona euro a fost creată în 1999 de către 11 ţări, la care, în 2001, s-a adăugat Grecia, în 2007 – Slovenia, în 2008 – Cipru şi Malta, iar în 2009 – Slovacia. Această zonă este una monetară şi se referă la 16 state din UE, care au adoptat moneda unică drept monedă de circulaţie naţională. Recent Estonia a primit aprobarea de a adera la Zonă începând de la 1 ianuarie 2011. Zona euro le oferă ţărilor membre avantajul de a face comerţ prin intermediul monedei unice. Astfel, uniformizarea modului de efectuare a plăţilor în cazul tranzacţiilor internaţionale uşurează mult activitatea economică dintre statele europene. Euro este privit de mulţi ca fiind un pas sigur spre omogenizare şi globalizare, un pas pe care Uniunea Europeană este hotărâtă să-l facă pe calea spre formare ca entitate pan-europeană. Introducerea noţiunii de cetăţean al Europei, constituirea Uniunii Europene ca o confederaţie, lipsa graniţelor între statele europene, o monedă de circulaţie unică: toate acestea şi multe altele sunt avantajele de care se bucură statele europene. Totodată, experţii menţionează că zona euro are şi aspecte negative. Printre acestea se numără şi aşa-zisa „înghiţire” a monedelor statelor mai mici, în comparaţiei cu marile puteri europene. Este o consecinţă a globalizării. Acesta a fost şi cazul Irlandei. Pe de altă parte, deşi mai multe ţări au acceptat să adere la zona euro, există şi câteva care nu doresc includerea lor pe lista statelor în care circulă moneda unică. Trei țări din Uniunea Europeană nu au fost de acord cu introducerea acestei monede, și anume Danemarca, Regatul Unit şi Suedia. Valuta Marii Britanii, de exemplu, lira sterlină, are o putere de cumpărare mai mare decât euro. De aceea, este de la sine înţeleasă poziţia autorităţilor din Anglia. Unii zic „da”, alţii zic „nu”. Prognozele privind evoluţia zonei euro în următorii ani sunt diferite. „Ne confruntăm cu o criză de care depinde supravieţuirea noastră. Trebuie să colaborăm pentru a permite zonei euro să supravieţuiască. În cazul în care zona euro se prăbuşeşte, nu va supravieţui nici Uniunea Europeană.”, spune preşedintele UE, Herman Van Rompuy. De cealaltă parte, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn menţionează că "Nu există niciun pericol pentru zona euro. Traversăm o perioadă foarte agitată din cauza măsurilor de austeritate din Grecia şi a lipsei de încredere în zona euro". Previziunile economice ale celor doi specialişti sunt relative, dar realiste. Cele două scenarii au aceeaşi probabilitate de realizare. Un lucru e sigur: din cei doi, unul are dreptate. Dar, aşa cum spunea şi Jean-Paul Kauffmann: economia depinde de economişti aşa cum vremea depinde de meteorologi.
Zgomotul stelelor


Aud de departezgomotul stelelor.Am senzaţia vagăa unei dureri nesimţite încă. Stelele, în mişcarea lor spre infinit,trasează pe creierul meuurme, cărări,pe care cândvavor curge gânduri. Da, gânduri,venind năvalăsau mult aşteptate,gânduri agitate,căutându-şi sfârşitul, Căci orice gând moarecând este rostit,chiar şi gândurile spre infinitcare se nasc din zgomotul stelelor.
„ORA 25”, monolog al timpului trecut


Trăim într-o lume grăbită. Într-o lume în care uităm să trăim. Alergăm în urma unei realităţi elucubrante şi atemporale în care ne pierdem zi de zi. În spatele nostru, timpul creşte: uriaş, întunecat şi rece. În faţă, sunt speranţele zilei de mâine şi regretele zilei de ieri. Ziua pe care o trăim astăzi nu există în calendare. E o gaură neagră într-un timp trecut. E o zi când prin faţa ochilor ne trec mii de ani, mii de oameni, mii de evenimente. E ora când urmărim un ultim spectacol ai cărui protagonişti suntem. E însă o piesă de teatru ce s-a jucat fără noi. Un teatru al absurdului, în care am fost prinşi fără să ne dăm seama. E teatrul unui singur actor, un monolog al timpului trecut. E o producţie filmată mâine, care rulează de ieri. E filmul nostru. E ora noastră. „Este ora 25: ora civilizaţiei europene!”, exclamă Constantin Virgil Gheorghiu. Romanul său, deşi scris în ’49, oglindeşte o cronică a lumii de astăzi şi dă dovadă de o simetrie perfectă. „Ora 25” este o scriere profetică tulburătoare a unei existenţe mecanizate, robotizate până în adâncul inimii şi cugetului. Cele 24 ore ale omenirii au murit într-un timp trecut ce nu ne-a fost niciodată prezent, iar prezentul pe care-l trăim acum nu ne va fi niciodată viitor. Ora 25 s-a născut după ce toate celelalte ore au sucombat într-un abis al vidului temporal. „Cultura noastră a dispărut. Ea avea trei calităţi: iubea şi respecta frumosul – obicei învăţat de la greci; iubea şi respecta dreptul – obicei învăţat de la romani; iubea şi respecta omul – obicei pe care l-a învăţat greu şi foarte târziu, de la creştinism. Numai prin respectarea acestor trei mari simboluri: Omul, Frumosul şi Dreptul, a devenit cultura noastră occidentală ceea ce a fost. Şi acum pierde cea mai importantă moştenire: respectul şi dragostea pentru om. Fără acest respect şi această dragoste, cultura... nu mai există. A murit!”În această nouă eră a post-istoriei avem datoria de a ne păstra identitatea, imanentă fiinţei noastre de cronicari ai celor 24 ore. Să scriem, deci, la această oră târzie, despre oameni. Să amintim unui cititor mecanizat că, deşi trăieşte în ora 25, poartă imprimat în eul său cele 24 de ore trăite până acum. Să scriem, deci, despre Frumos, despre Drept, despre Om. „Ora 25. Acesta este timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie: chiar Mesia dacă ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima oră, ci o oră după cea din urmă oră. E ora actuală. Ora exactă!...” Să scriem, deci, despre timpuri trecute. Să scriem şi să sperăm că vom învia în paginile noastre capitole ale unei istorii demult uitate. Să scriem şi să avem răbdare ca ora 25 să-şi scurgă ultimele clipe, aducându-ne înapoi cele 24 ore. Să scriem şi să credem că timpul pierdut va renaşte. Să scriem şi să aşteptăm... dar să scriem.
Unde se vinde fericirea ?


Am cutreierat aseară toate magazinele. Voiam să-mi cumpăr fericire. Am intrat în primul şi n-am găsit. În al doilea, vânzătoarea mi-a propus un model mai vechi... Am refuzat. În următorul magazin, mi-au arătat o fericire uzată şi boţită. Am păşit în altă încăpere. Nu mi-a plăcut culoarea. Mi-au scos de pe rafturi mai multe variante, dar niciuna nu mi-a fost pe plac. Am umblat toată ziua prin locuri unde vânzătorii nu ştiau să-mi arate ceva potrivit. Am văzut fericiri de tot soiul: noi, vechi, frumoase, boţite, proaspete, stricate, strălucitoare sau defecte. Dar niciuna nu era a mea. Atunci când mergi la cumpărături şi măsori ceva ce îţi vine bine, simţi că haina respectivă a fost croită special pentru tine. Niciunul dintre produsele pe care le-am văzut frumos împachetate pe rafturi nu îmi aparţineau şi le simţeam străine.M-am întors acasă obosită şi nefericită. Spre seară m-am gândit că cele mai valoroase obiecte sunte cele „hand made” şi m-am hotărât că de dimineaţa voi începe să-mi ţes propria fericire şi mi-o voi făuri cu mâinile mele.
Lumină şi-Ntuneric


Lumina şi Întunericulşi-au dat întâlnire într-o dimineaţă.El a insistat să fie seară,voia să plouă şi să fie ceaţă.Ea purta o rochie albă,cu flori şi raze de mătase.El îmbrăcase un costumîn nuanţe-ntunecoase.Ea se întoarse înspre elşi-i lumină privirea.El îşi închise ochii recişi-şi aşteptă pieirea.Ea râse-atunci şi-i împletiîn păr raze de soare.El se miră şi observăcă-şi pierde din culoare.Ea continuă să îl uimeascăşi îi zâmbi în faţă.El fu surprins. Crezu că eaîi fură din negreaţă.Ea se privi. Rochiţa eipierdea din strălucire.El îi zâmbi. O-mbrăţişă.pieriră-n nemurire.Ei amândoi erau acumLumină şi-Ntuneric.Iar separaţi păreau veniţidintr-un abis feeric.***Întunericul şi Lumina şi-au dat întâlnire-ntr-o zi.Mergeau ţinându-se de mânăşi purtau veşminte gri.
O nouă zi...


Sunt dimineţi când mă trezesc cu dorinţa de a cuceri lumea. Sunt zile când îmi vine să răstorn munţii şi să schimb norii din loc. Sunt seri când sunt sigură că mâine va fi mai bine. Sunt zile când mă simt invadată de o energie de nestăpânit. Sunt zile când am puterea să zâmbesc fără motiv. Sunt zile când nimeni nu mă poate întrista. Sunt zile când mă redescopăr. Sunt zile când îmi par mai puternică, mai sigură, mai frumoasă. Sunt zile când sunt programată să fac numai fapte bune. Sunt zile când mă reinventez. Sunt zile când mă simt importantă. Sunt zile când înţeleg că pot mai mult. Sunt zile când chiar vreau mai mult. Sunt zile când am încredere că voi ajunge departe. Sunt zile când găsesc putere să iubesc. Sunt zile când nu mă tem de nimic. Sunt zile în care eu fac regulile. Sunt zile în care sunt fericită. Azi e o astfel de zi.
Şi plouă...


Şi plouă.Plouă cu durere.picuri mici îşi fac locîn inima mea, în tăcere.şi plouă.plouă cu tristeţe.stropii îmi cad pe-obraji,îi văd pe alte feţe.şi plouă.plouă cu regrete.picături în palma mea...le simt ca pe catifea.şi plouă.plouă cu nori,plouă cu stele,plouă-n faţa inimii mele.şi plouă.plouă cu tine,plouă cu noi,şi-n suflet numai ploi şi ploi...
Optimism


Nu mă striga.N-am să mă mai întorc vreodată.Va trece timpul.Vei iubi altă fată. Nu-mi mai zâmbi.Străină mi-i acum faţa ta.Va trece timpul.O să zâmbeşti altcuiva. Nu-mi mai vorbi.Am încetat să te mai ascult.Va trece timpul.Ai să vorbeşti cu alta mai mult. Nu mă iubi.Mă doare ce gândesc acum.Va trece timpul.Vei începe alt drum. Să nu mai speri.Nu, eu nu te-am iubit.Va trece timpul.Ai să fii fericit. Să nu mă cauţi.Am să mă pierd prea departe.Va trece timpul.Mă vei uita. Poate.
Cuvinte regăsite


Vântulmi-a furat cuvinteleşi le-a zburat în lume. Rătăcesc acumşi le caut.Cuvintele îmi zâmbescde pe buzele trecătorilor.
Lumina de mai ieri


S-a stins mai ieri lumina.mi-e frică să cred, să mai sper,mă tem de-ntuneric,de uşi, de lanţuri, de fier, soare negru, lun-albastră,norii gri întunecat,e o lume moart-afară,plin e totul de păcat, raze-obscure de durerese coboară pe pământ,a-ngheţat mai ieri şi timpul,piere sensul din cuvânt, mort e vântul, mort văzduhul,moarte lacrimile mele,mort mi-e sufletul şi duhul,mort Luceafăru-ntre stele, au murit ieri îngheţategânduri vechi pentru mine,vor muri deci sărutateamintirile cu tine.         *** tot ce-a murit astă searăva reînvia mai ieri,tot ce-am crezut prima oară,tot ce-ai visat, tot ce speri, şi va fi o noapte caldă,noapte veselă şi tristă,va începe iarăşi viaţaîntr-o notă sufletistă, vei spera că a trecutmoartea clinică a lumiişi că ea s-a refăcut,însă numai pentru unii, vei vedea apoi lumina:are-o undă de-ntuneric, iar cuvântul are sensurimulte, tulburi, de te sperii, însă să nu-ţi fie teamă,vin din negru-acelei seri,moartea astăzi iar mă cheamă: port lumina de mai ieri.
O idee de început


Merg pe aleea de gânduri,cândva o fostă şosea,un bulevard aglomerat,o arteră de mare circulaţie.Acum, stradela se scurge în necunoscut.Îmi urmez paşii şi alunec,pe uliţa îngustă şi neîncăpătoare,spre golul întunericului din stradă.Bezna se face tot mai densă,poteca pe care merg transpare în nelinişte şi teamă.Teamă că m-am pierdut.Ba nu, văd o lumină la capătul cărării.E ideea unui drum de început.

Generat în 0.307 secunde.