malina

cind ai copii!! :) sunt martor acestui sentiment si simt un privilegiu in a-l putea urmari atat de aproape..e chiar bine ca e inexplicabil si apare doar in momentul potrivit, caci cine stie ce-ar fi odata cu obtinerea controlului asupra unui fenoment fara hotare..hm..prea departe..inapoi la ei, la copii..cei ce transforma maturii in fiinte mecanic organizate, extrem de responsabile, uneori in exces, dar suprasaturate de acel aer al dragostei, ce-i face sa adore rutina indispensabil atasata unui copil.. si cind te gindesti, o baie seara..in fiecare seara..ah, si cite seri din astea sunt in 10 ani..si toate la fel..si toate aceluiasi copil..si toate unskippable..dar totusi iubite toate..miscari devenite automate, insa exact de dorite ca acele prime..orice sunet nou aduce o bucurie isterica..orice miscare nevazuta transforma ziua intr-o manifestare cu caracter solemn..o dragoste insoteste fiece privire, chiar si cele de cearta..o dragoste excesiva, enervanta uneori..dar reala.. e o parte din tine..esti chiar tu..cit te-ai iubi, de nu ai fi atat de critic?! ar exista oare unitati de masura pentru ea, pentru dragoste?! I don't think so..e o satistactie sa stii ca poti iubi atat..e o mandrie intr-un oarecare mod..e dragoste..

cind uiti, n-o face mai bine las-o-n mintea ta.. caci timpul trece..lumea tace.. e trist cind esti cind esti capabil de-a uita.. cum se face ca atunci cind decid sa uit ceva, anume acel element se inregistraza mult mai profund si devine imposibil de-a fi aruncat?! ar fi tendinta naturala de contradictie? sau ceea ce e dorit nedorit, devine brusc maxim dorit? :) neuitatu' e o forma de existenta ce impune tensiune, atentie, precautie..nu uiti, deci tii cont de greselile si victoriile ce ti-au marcat viata intr-un oarecare moment, respectiv esti intr-adevar la curent cu ceea ce ti se intimpla..nu mai ai scuza de a gresi din nou, de a pasi pe aceeasi sticla..incordare, perfectionism..e mai greu stiu..dar mai curat I guess..

aflat de ei din intimplare..mi-au placut cu timpul, inexplicabil pentru mine si la fel de neclar pentru restu.. am fost intrebata de ce arctic? pentru ca place, oare nu-i destul? nu-i! deci lista mea, adica consecutivitatea care m-a facut sa-i indragesc: "505" "Old Yellow Bricks" "Balaclava "Do Me a Favour" "Secret Door" si altele.. nu sfatuiesc numanui de fapt..ca sa placa ceva trebuie apriori sa o vrei cu adevarat..nu-mi sta in puteri sa creez aceasta dorinta.. they don't do sophisticated music..they just do something that happens to please me.. you may try it, or you may not..I'm open to share my choices :)

știu, o merit..dar totuși de ce? acum, fiind absolut distrusă de pedeapsa primita 2 ore în urma, imi pare că fiind la curent cu motivul mă voi putea calma..oare?! dar totuși vreau..vreau să știu ce anume mă face să fiu demna de a fi jefuită chiar în unul din puținele momente de fericire sufletească..I know, I know, am mai scris despre eșecuri..acum e altceva..sunt atentă, nu tentez pe nimeni cu geanta sau portmoneul meu (care, apropo, era nou și sufletește tare prețios, căci dăruit de cineva extrem de drag)..am crezut că fac mai bine dacă iau microbuzul..și mi-am facut-o..tare ”bine” mi-am mai făcut-o.. e straniu dar am găsit ceva ce m-a mirat plăcut în nefericitul eveniment..chiar m-a bucurat calmul și rațiunea surprinzătoare cu care am sunat la toate băncile și mi-am blocat cardurile..am analizat ce am pierdut și nu am simțit nimic când mi s-a dus gândul la acei bani ce erau, și pe care evident nu-i voi mai vedea..simțit durere, însă, doar când realizat că nici punga nu-mi va mai fi tactil accesibilă vre-odată..anume acel obiect ce-mi asigura o legătura invizibilă, dorită, cu una din preferatele mele persoane, ce e fizic prea departe pentru a-mi putea permite acum să pierd acea legătură.. așa a fost să fie..chiar nu pun la îndoiala faptul că o merit..nuș ce să mai scriu..doare..atât :(

Obişnuiesc să-mi calculez emoţiile..de ce să utilizez energie pentru a reacţiona prompt şi adecvat în momente imprevizibile, dacă pot să le evit? uneori explodez..pare rau evident apoi, caci exact in proces ma simt erou, unic coordonator al situatiei, unic expert..si atunci distrug, ba chiar o fac constient, crezand orb ca e unica modalitate de solutionare agreabila pentru ambele parti, fara a ma interesa daca al doilea personaj e deacord..spun cuvinte tari, din economie mai mult, caci cele slabe si moi provoaca un delay pe perioada incerta a rezultatului, iar eu il vreau acum!..eu..eu, cea care presupune ca toti vor acelasi rezultat..nu ma obosesc prin a afla daca presupunerea mea are in baza o oarecare cantitate de adevar.. anyway, e vorba de ceea ce am facut recent..enormul soul damage provocat unei persoane absolut inofensive si infantile e o rusine acum..ma chinuie din simplul motiv ca o puteam face altfel, rezultatul fiind de aceeasi dimensiune insa cu o alta forma, culoare, aroma..dar totusi ce a fost atunci? hm..era tensiune cumulata, prea mare dorinta de a evita si un prea puternic efort pentru a o face frumos, fara victime..eram presata..da..asta e..presiune, tentaivele intensive m-au facut sa-mi pierd calmul.. si sunt vinovata..si regret..si as vrea sa am alt output acum..if only I could stop myself when feeling like giving up and hang on for a little bit more..

offf failure..cât de des trebuie să ni se întimple? există oare reguli, orar, alarma, remider? şi dacă ar fi totul previzibil, planificat? să zicem că periodic, cu o anumită frecventă am fi primit un aviz, conform căruia vom fi anunţaţi că urmează să suferim un eşec..curios, ar fi mai uşor suportabil atunci? puţin probabil..un failure rămâne a fi oricum neplăcut chiar dacă şi e unul aşteptat.. previzibilitatea va avea doar un efect de presiune, ceea ce va tranforma musca în elefant.. ceea ce într-adevăr va face o diferenţă este, banal, atitudinea..în mod natural un eşec nedorit (hm, de fapt, ele toate by default sunt nedorite :) ) poate apărea exact în momentul în care deja totul pare a fi insuportabil şi, ca prin miracol, viaţa, in ciuda atacului suferit, continuă..ba chiar graviditatea problemei cazute concentric ghemului din complicaţii existente, capătă o nuanţa chiar hazlie odată cu mărirea dimensională a intervalului de timp între prezent şi momentul eşecului.. şi vorbeam de atitudine..e decisivă, esenţială în neutralizarea succesiunii de momente "fiasco"..doar printr-o percepţie efectiv-pozitivă insuccesele pot fi, prin supra efort, tranformate în provocări şi apoi în victorii.. astfel, înfrângerile sunt inevitabile..i eto fact :) valoare vitală aici o are capacitatea de transpunere a evenimentelor negative din coloana nereuşitelor în cea a premiselor şi motivaţiilor pentru succese.. so, a failure is just a new challenge ;)

apare cu o regularitate înfricoşătoare.. are mai multe premise şi doar două consecinţe: bună şi rea.. gânduri negre..musică..voinţă pierdută..abis..gol..indiferenţă.. depresia nu e nici spaţiu nici formă nici condiţie..e negare.. îmi neg presentul, forţele, aspiraţiile pentru că vreau să cred în eşec..ba chiar îl cred a fi tot ce merit..nefericit însă util uneori.. unii o evită, alţii o suportă cu demnitate şi la fel de nobil trec peste ea.. eu?! eu nu..a mea e incontrolabilă..apare când vrea şi la fel de neorganizat şi nepunctual dispare..lupt?! deloc..o trec prin tot sufletul, o simt integral..apoi o las să fugă, căci ştiu, se va întoarce.. ideal ar fi de ocolit întreaga stare din start..îi întorci spinarea, rămâi neatins de ploaie..ar fi mai sănătos..dar cui îi pasă de sănătate acum.. depresia..cu căt mai mult o alungi, cu atât mai intensivă şi adîncă se intoarce..e ceva de făcut?

Hotărât sa-mi pun rezoluţii pentru noul an...nu că asta ar mări probabilitatea realizării lor, insă implică un aer organizatoric, matur...poate astfel şi se produc schimbările..prin etichetare colectivă şi planificare scrisă..anyway iata-le: 1. anul acesta am marea ocazie să mă arăt în postură de lucrător salariat..deci să fie cu succes, să trec evaluation period şi să avansez (tare flexibilă rezoluţie)  2. să nu mai fac greşeli de care facusem până acum..în situaţii de criză să pot să ma opresc şi să nu iau decizii pripite (asta e, de fapt, o dorinţă mai veche, căci toate relele-mi apar exclusiv mulţumită impulsivităţii înnăscute) 3. să-mi planific corect timpul pentru toţi cei care merită 4. să simt fericire :)

Am planificat şi tot am planificat ca într-un final să văd Crăciunul (pe nou) într-o capitală europeană..a meritat întreg efortul! Târgurile de Crăciun, atmosfera, mirosul, oamenii dragi, zâmbetele, zăpadă, arhitectură memorabilă..toate au fost mult mai impresionante decât imaginate aici, acasă! Mereu simţeam o atracţie specifică faţă de Praga..inexplicabilă, de fapt..îmi ziceam că numaidecât am s-o văd şi anume iarna, de Crăciun..un oraş de vis în straie luminoase răspândind reflexii plăcute chiar şi în cele mai întunecoase suflete..asta a şi fost..nici urmă de dezamăgire! Castele, poduri, atracţii turistice, ger, bere, vin fiert, grog, hot punch, trdelnik şi multe alte descoperiri puternic întipărite în memorie..recomand! Un singur fact e cert, am greşit crezând Praga a fi demna de vizită doar iarna..oraşul mi-a demonstrat că plăcerea turistică va fi caracterizată de aceeaşi intensitate în alt orice anotimp..ce e frumos, e frumos oricînd! Repet, se merita!!!

recent am decis că am atins acel moment de maturitate literară în care îmi este permis să fac cunostinţa cu Lolita..planificam demult această întâlnire, însă o tot amânam..nu vroiam să pierd din esenţă datorită incapacităţii de a o înţelege..ziceam "încă nu..nu acum..când voi creşte mare o voi citi"..am crescut, de fapt am facut-o de ceva vreme, însă totuşi prefer să fiu total pregătită atunci cind mă apuc de literatura ce implică, by default, lăsarea unei amprente semnificative în existenţa mea.. am luat-o încet..iniţial am facut cunoştinţa cu V.N. pe un teren neutru, cunoscut, fie şi în proporţii diferite, pentru ambii..şah..citeam încet, savurănd fiecare epitet..reciteam pagini întregi..ma temeam sa nu fi pierdut vre-un accent ascuns, vre-o idee mascata..m-a impresionat..l-am poreclit scriitotul meu preferat şi, dupa un an, în care nu am găsit pe nimeni demn sa-l înlocuiasca, am decis că sunt gata.. audiobook..ai fi o inovaţie necesară societăţii active sau doar o invenţie concepută pentru a mângâia lenea?! oricum, dacă tot nu aveam cartea, iar căştile noi se plictiseau nemulţumite pe raft, am decis să las încăpăţinarea şi să ascult vocea unui strain citindu-mi cartea mult dorită.. era un actor..citea perfect..însă gândul că eu nu iau tot de la autor nu ma lăsa..de fiece dată cînd simţeam în vocea naratorului conturarea definitivă a unei idei, mă întrebam "oare cum aş fi citit eu? poate din perspectiva mea totul era să aiba o alta formă?"..ascultam un spectacol într-o regie venetică, dar eu? ce fac eu aici? mesajul autorului nu trece prin prisma gândirii mele ci prin una străină..cuvinte, propoziţii, idei rugumate, gata să între în capul meu deja configurate, rigide, uscate..nu e suficient.. dar voi păstra răbdarea..nu las cartea până nu aud finalul în interpretarea străină, însă la sigur o voi reciti cu prima ocazie..filă cu filă..să o simt vie în capul meu..adevărată plăcere..

Pustiu: Fragilă, neîndamănatică e acea nouă realitate... Adevăr: Veninul banalităţii ţinteşte palid în lumină... Absurd: Dragostea e doar un viciu înrădăcinat în buze... Nimic: Filosofia putredă posedă împărăţia, nodul ei e doar o viaţă... Totul: La fel şi absolutul murdar împle ochii din minciuni...

Bunica mereu mi-a zis: “Din dar în dar se face rai” curios..oare redăruirea în baza motivelor mai puţin “curate” este deasemenea valabilă pentru rai? atunci e simplu..selectez darurile ce nu-mi îndestulează necesităţile, le tranform, cu o doză mare de generozitate artificială, în cadouri (chiar dacă şi nedorite) şi raiul îmi e asigurat, nu?! sau poate totuşi e un caz ce implică mai multă atitudine..biblia zice: darul e sacrificiu..nu dau din dorinţa de a mă elibera de ceva, dar de a suplini careva necesitaţi straine, similare celor ce-mi fac propria existenţă..nu fac curat în garderobă ci-mi refuz nişte plăceri pentru a le transpune altcuiva în aceeaşi intensitate..nu-mi modelez propriul drum spre porţile mult dorite, ci împing pe alţii spre ele.. deci să fim sinceri..nu ţi-am adus ăst dar deoarece m-am gândit la tine necontenit, ba deloc..am făcut-o din pur egoism..eu eram cea de la care nu-mi puteam lua gândul în momentul în care te convingeam că am selectat ceva exclusiv pentru tine şi tot eu eram în prioritate atunci când ziceam că sper să iţi placă..eu, să ştii..să ştiu şi eu..să o pot spune fără minciună, căci cine ştie, poate din sinceritate în sinceritate tot rai se face :)

Femeia păcatului, lipsită de durere, a înviat pipăind furia. Şi el?... El doar al ei era pierzîndu-se linguşitor în vis. Zdrenţăroase le-au fost faptele... Politicoasă le-a fost pofta... Femeia păcatului a impus o nouă dimensiune Sub o paşnică aglomerare de instincte.