Divomania's Blog

“Drama căsătoriei din dragoste este că ea ar vrea să normalizeze excepționalul, să facă din excepțional regula.”

Priviti acest vis actual: totul intr-unul, totul sau nimic. Intr-o singura fiinta trebuie sa se regaseasca totalitatea aspiratiilor noastre, dar ea poate fi inlaturata daca nu-si indeplineste aceasta misiune. Nebunia sta in faptul de a voi sa armonizezi totul, sufletul si erotismul, educatia copiilor si reusita sociala, efervescenta si traiul impreuna pe termen lung. Cuplurile noastre nu mor din pricina egoismului sau a materialismului, ele sunt distruse de un eroism fatal, asumandu-si o imagine prea ambitioasa despre ele insele. Se ranesc lovindu-se de aceasta viziune grandioasa, ca niste prizonieri care ar incerca sa urce un gard de sarma ghimpata.”

Pascal Bruckner – Oare mai exista casatoria din dragoste?

Totul sau nimic – aceasta e o eroare intotdeuna fatala vietii de cuplu. Orice strategie de negociere se blocheaza in fata acestei limite rigide. De fapt, ideea de negociere pur si simplu nu exista in faza de indragostire.

 

 

Cel mai greu lucru in trecerea de la faza de indragostire la faza de intimitate e acceptarea conflictului ca parte a vieţii de cuplu. Cunoaşterea reciprocă nu poate fi profundă atunci când menţinem o zonă de siguranţă pentru a evita ciocnirea valorilor.  Una dintre sursele principale ale acestei cunoaşteri este rezolvarea conflictelor. Să vedem ce am putea încerca pentru a le gestiona în folosul dezvoltării relaţiei de cuplu.

Ca alternativă la negarea conflictului putem explora harta conflictului:

a)     Ce resurse comune ale cuplului folosesc pentru satisfacerea unor nevoi personale? E o intrebare pe care ne-o punem mai rar decat ar trebui; adesea consideram ca sprijinul celuilalt este in legatura directa cu meritul personal; de fapt o relatie de iubire creeaza resurse care nu au fost niciodata ale unuia sau ale altuia – sunt ale relatiei, de la inceput pana la sfarsit.

b)    Ce nevoi are celalalt? Raspunsuri adecvate pot fi obtinute prin exersarea abilitatilor de ascultare activa si empatie.

c)     Recunoaşterea legitimităţii intereselor partenerului si afirmarea intereselor proprii – necesită exersarea abilităţilor de comunicare asertiva.

d)    Care sunt zonele de incompatibilitate? Nu va speriati daca sunt multe. Un studiu de lunga durata asupra reusitei de cuplu arata ca exista, in medie, 10 arii de incompatibilitate chiar in subgrupul cuplurilor durabile si fericite. Folositi abilitatile de feedback pentru a identifica solutii castig – castig, pentru a negocia echilibrat solutiile castig – pierdere si pentru a asuma variantele pierdere – pierdere.

În loc să ţesem plase protectoare pentru evitarea conflictului  am putea sa ne exersamcomportamentul asertiv, astfel încât să ne putem afirma dorinţele fără a leza partenerul.

” – Asertiv? Ce inseamnă asertiv?

– Adică să nu ataci persoana, să ataci problema. “

Le-am văzut cu coada ochiului pe cele două tinere angajate ale unei multinationale, iesite la o tigară. Urechea mea a inregistrat mai intai stridenta verbului “a ataca”, aflat atat de aproape de “asertiv”.

Atacul intră în definitia agresivitătii. In mediile dominate de ideea de competitie se propagă notiunea de “agresivitate buna”, iar uneori asertivitatea este subsumata acestei categorii. De fapt, asertivitatea este o categorie fundamental diferita, o aurită cale de mijloc intre agresivitate si pasivitate.

Umorul, spre deosebire de ironie, poate facilita gestionarea conflictului. E vorba, mai ales, de umorul incluziv, cel care ne pune pe amândoi  în aceeaşi barcă (pe care, eventual, ar putea să fie scris: „Nimeni nu e perfect!”, după celebra replică finală din  Unora le place jazzul ).

Un exemplu de umor incluziv:

El: (ridicând din standul de lângă casa dintr-un supermarket o cutie cu prezervative) Eu cred că ne-ar ajunge vreun an, tu ce zici?

Ea: (zâmbind) Poate mai mult. Ar trebui să verificăm termenul de valabilitate.

Ca alternativa la cautarea de vinovati , as putea sa invat reatribuirea realista (adulta) a responsabilitatii.

Multi dintre noi au ramas din copilarie cu „sindromul lumii drepte” : orice mi se intampla, bine sau rau, este o rasplata sau o pedeapsa pentru ceea ce am facut sau am omis. De fapt, nu e vorba de a intelege cine e „defect” ci de a vedea de ce nu merge ansamblul. Pentru a afla si alte posibile cauze ale unui eveniment trebuie sa invat sa-l ascult pe celalalt, nu doar sa il aud si sa ii folsesc cuvintele ca hrana pentru contraagumentele care sustin povestea mea.

a)     Regula de arama: Nu sunt vinovata de ceea ce simti tu, nu esti vinovat de ceea ce simt eu.

b)    Regula de argint: Vreau sa inteleg ce simti, si nu pentru a-ti spune ca n-ar trebui.

c)     Regula de aur: Intreb ce vrei, spun ce voi face si fac ce am spus.

Sfarsitul unui conflict nu trebuie sa insemne  doar schimbarea sau metinerea raportului de forte preexistent, consfintind astfel principiul dominarii; principiul largirii campului de solutiiar putea sa fie consecinta pozitiva a unui conflict.

Cel mai frecvent conflict care apare la sfarsitul fazei de fuziune (indragostire) e legat de dorinta de spatiu si timp privat. Unul sau ambii parteneri pot considera asta un furt din spatiul si timpul comun. Isi reproseaza ca nu mai petrec timp suficient impreuna. Gasesc initial solutii reciproc nemultumitoare, “sacrificandu-se” cu randul pentru mentinerea acestui gen de relatie totalitara. Pana cand descopera cat de mult se imbunatateste calitatea timpului petrecut impreuna atunci cand si-au definit si agreat reciproc spatiile private.

 

“Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.”

(Lev Tolstoi – Învierea)

Asemenea si neasemenea lui insusi – e o definitie tocmai buna a partenerului tau. Nu incerca sa afli cine e cu adevarat – nu exista un raspuns final la asta, raspunsul e fluid. Incearca sa afli ce vrei tu de la el si ce vrea el sa-ti ofere. Acum si aici. Cat despre viitor, negociaza, promite cu masura si fa ce promiti. Atat cat poti. Restul e literatura.

psihiatru Dan Ghenea

Ştiu, nimeni nu-mi va putea răspunde vreodată la multe întrebări pe care mă măcina de luni bune. Dar acum e momentul meu de sinceritate, nu are nimeni dreptul să mă judece.

Şi poate aşa a fost mai bine, încercam să mă conving. Poate aşa a fost cel mai corect. Am gustat cu tot corpul acea bucurie enormă, acea speranţă, fie şi preţ de cîteva minute. N-a fost vina nimănui, cu toate că încă nutrea în mine acel sentiment de vină.  Nu aveam nimic de iertat, în afară de mine. În viaţa fiecărui om există ceva de felul ăsta. Aşa e făcută lumea. Trebuie să facem faţă, să ne împăcăm cu situaţia. Recunosc, mi-a fost greu să-mi impun aceste gînduri. Cîndva, am să înţeleg ce sens şi ce scop are întîmplarea asta. Pînă la urmă, ăsta e destinul care mi-a fost dat. O să trăiesc eu cumva şi de acum înainte. Sper că mai chibzuit şi fără să o mai iau pe alte căi atît de ocolite. Uneori am impresia că orele se tîrăsc cu o încetineală înspăimîntătoare. Îmi simţ mintea ca o flacără plăpîndă care se stinge din cînd în cînd. Mă simt pierdută într-o lume ce nu este înscrisă pe atlase sau hărţi.  S-au epuizat toate sursele persuadării. Am o paloare muribundă. După toate aceste gînduri izbucnesc iar în hohote. Înţeleg că doar prin exersarea propriei mele voinţe, pot să-mi ucid sentimentele. Am nevoie de afecţiune, suntfrîntă, buimacă, într-o stare de istovire care mă făce să uit pînă şi că exist. Fiecare bucată din corpul meu îşi duce viaţa ei aparte fără vreo grijă de armonie. Aş fi vrea să azvîrl o notă de prospeţime în această atmosferă funerară. Ce bine ar fi să avem un corp de schimb pentru zilele nefericite. Poate că nici nu m-ar ajuta. Mă simt atît de devastată ca ridicată de la pămînt. Ca un naufragiat solitar, azvîrlit în largul oceanului.

 

 

  Realizez acum mai mult ca niciodată că s-a sfîrșit, că trebuie să trăiesc mai departe, dar o parte din mine refuză să mă asculte. E ca un lucru pe care cineva îl consideră terminat, dar care pentru ceilalţi încă continuă. Cîntecul s-a sfîrşit, dar acordurile încă mai vibrează în aer. Însăşi faptul că mă pot simţi singură îmi aduce alinare. Singurătatea nu e un sentiment chiar aşa de rău. E ca liniştea în care se cufundă un copac după ce păsările şi-au luat zborul de pe ramurile lui. Acel prim pas a atras după sine un şir lung de erori. Cînd închizi prost primul nasture de la cămaşă, inevitabil se încurcă toţi ceilalţi. Orice încercare de a repara e greşită.  Şi ştiu, că incă voi simţi o durere vagă care-mi va pătrunde cutia toracică încă mult timp. Ştiu, că sunt nuanţe care-mi sunt indispensabile.   E greu cînd ţii aşa ceva în tine. 

 

 

 

Am descoperit recent o retetă de Nutella pregătită acasă. Și am decis s-o încerc, pentru că ador pasta de ciocolată. Nutella este una dintre cele mai populare creme de ciocolată, însă ce e rău la acest desert e că trebuie consumat moderat .  Îmi place să prepar în casă multe din produsele existente pe piață, măcar din curiozitate, să văd dacă pot să obțin ceva similar sau mai bun. Ce mi-a placut la Nutella preparată în casă a fost că am putut doza zahărul, astfel încat nu am facut-o așa dulce ca și pe cea din comerț (am pus doar 10 linguri de zahar) și în plus gustul de alune de padure combinate cu cele grecești este mult mai intens. Eu zic că merită să încercați să vă preparați cateva borcănele pentru micul dejun. E perfectă întinsă pe un biscuit, în combinație cu ceai alb fără zahar.

Nutelluța (așa am botezat-o împreună cu surioara) preparată de tine are un mare avantaj față de cea cumparată de la magazin – nu are conservanți și coloranți, astfel poți să le dai copiilor fără nici o teamă. La gust nu e autentică cu tradiționala pastă de ciocolată, dar e foarte gustoasă, a trecut o zi de cînd am preparat-o și e pe sfîrșite. Off… Eu mîncăcioasa și pofticioasa.

Ingrediente pentru Nutella: 

lapte – 4 pahare de 200 ml alune și/sau nuci – 1 pahar zahăr – 10 linguri făină de grâu – 4 linguri pudră de cacao – 8 linguri unt – 1 pachet (aproape) sare – o jumătate de linguriță

Prepararea:

Într-un castron am combinat zahărul,  cacao și făina Apoi am adăugat ușor laptele în porțiuni mici, și amestecam continuu pentru a evita formarea cocoloașelor (faza asta am învățat-o de la prepararea laptelui cu cacao) După ce am turnat tot laptele, am pus totul într-o cratiță la foc mic Am așteptat pînă amestecul a ajuns la fierbere (la foc mic), și am amestecat continuu, să nu se lipească Apoi, am adăugat nucile și alunele (le-am prăjit pe tigaie un pic) tocate într-un blender, după o minută am adăugat untul, sarea și am continuat să amestec totul

6. Am fiert Nutelluța încă 20 de minute (amestecînd – precizez asta de așa multe ori ca nu cumva să o lăsați nesupravegheată și să se ardă), pană a căpătat o textură mai groasă (ca smîntîna)

După ce am obținut compoziția dorită am turnat în borcănașe, iar ce a rămas am mîncat așa fierbinte cu o banană (neam neam).

Rezultatul este delicios şi cremos, cu o îmbinare perfectă între aroma de alune coapte și cacao.

p.s articol scris de un Chocoholic

p.s 2 Nu uitați : Orice om normal iubește ciocolata.

Îmi plac lucrurile simple, de aceea tot ce fac, o fac într-un mod cît mai simplu posibil. De mult timp îmi fac acasă un fresh din lămîie și miere de albine foarte delicios. Azi m-am gîndit să scriu pe blog rețeta, chiar dacă probabil mulți o știu.

Off… afară așa frumos cîntă păsarelele iar vîntul abia adie, perfect pentru o plimbare. Am ieșit afară și mi-am luat niște mentă proaspătă din grădină, numai bună pentru o băutură 100% sănătoasă.

Tot ce pun eu în licoarea răcoritore : 500 ml apă plată 3 lămîi (depinde cît vreți să fie de acrișoară) 1 lingură de miere (în dependență de cît de dulce vreți să fie) 1 lămîie  + cîteva foi de mentă abia culese

Cele 3 lămîi se storc și se amestecă cu apa și mierea. Pun la frigider totul pe 30 minute, la final adaug feliuțe de lămîie și frunzele de mentă pentru decor-culoare-aromă, pun cîteva cubulețe de gheață în pahar și servesc limonada, îmi iau un pai colorat și savurez plăcerea.

Neam Neam!!! Ăsta va fi deliciul meu pentru toată vara.

Aces gust acrişor pe care-l are limonada, încântă corpul de fiecare dată când este consumat. Băutura gălbuie are remedii terapeutice şi este bună pentru persoanele care urmează o dietă. Este cunoscut faptul că lămâia conţine vitamina C, vitamina B, riboflavină, calciu, fosfor, magneziu, proteine.

Da, limonada poate fi considerată o băutură foarte benefică pentru organism.

Limonada are darul de a îndepărta ridurile. Chiar dacă acest lucru pare imposibil, conţinutul de lămâie conţine substanţe benefice împotriva îmbătrânirii.

Cum credeţi, cine este un purificator al sângelui? Corect, limonada! Aceasta contribuie la eliminarea toxinelor din intestine. Datorită conţinutului înalt de potasiu, ea controlează hipertensiunea şi tratează bolile de inimă.

După cum vedeţi, consumul limonadei are foarte multe beneficii. Nu uitaţi că în sezonul estival trebuie să consumaţi cât mai mult lichid. Ce-ar fi să începeţi cu o limonadă homemade?

Nu recomand limonada din comerț, deoarece nu puteți verifica cantitatea de zahăr ș.a.

 

E primăvară, e luna mai!! În sfîrșit a venit timpul rochițelor vaporoase și bluzițelor florate. Întîmplător am dat de niște accesorii de păr pur și simplu geniale :). Dacă dorești să oferi un aspect mai deosebit ținutei tale, eu zic să te inspiri de la colecția aceasta. Cu un asemenea accesoriu la sigur vei ieși din mulțime! Și nu neapărat să fie exact ca la Jennifer, dimpotrivă, fă-l cît mai personalizat, dacă ai mai făcut chestiuțe handmade.

Eu cred că un accesoriu potrivit crește interesul atît asupra ținutei cît și asupra persoanei în sine. Iar un accesoriu de păr, în special atrage atenția, deoarece trăsăturile feței sunt mai bine evidențiate cînd părul este prins, astfel devii mult mai expresivă și mai naturală, dar, atenție, nu exagerezi cu accesorii prea voluminoase ori cu prea mult sclipici ș.a.

Dacă încă nu ați văzut ornamentele de păr de la Jennifer Behr pentru primăvara anului 2013, am ales cîteva care mi s-au părut cele mai inspirate și mai potrivite gustului meu, sper să rămîneți la fel de impresionate de ele cum am rămas eu cînd le-am văzut :).

Dantelă, mătase, funde și floricele ivory pentru o ținută boemă, romantică.

 

Accesorii foarte trendy, din metal auriu, lucrat în filigran, pentru o ținută vintage-classy.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metal împletit în forme interesante, pietre semiprețioase, culoare și spirit primăvăratic. Acestea 2 foarte ușor le realizezi acasă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Și nu uitați : Moda e o mască, stilul e frumusețe!!

Eseul „Despre femei” al lui Schopenhauer exprima un dispret visceral, primar , primitiv al barbatilor fata de femei. Este o scriere ce poate fi deliciul barbatilor ce vad in femeie un obiect , sexual sau domestic , iar pentru femei reprezinta un afront si o aducere aminte a umilintelor la care au fost si continua sa fie supuse ca urmare a unor diferente anatomice , emotionale si spirituale. Din fericire, evolutia umanitatii a ajuns sa contrazica aprecierile negativiste ale filozofului pesimismului si a dovedit ca femeile pot excela in orice domeniu al spiritualitatii si artei , inclusiv in pictura. Desi Cioran a preluat cumva stafeta filozofica a lui Schopenhauer, el a descoperit o dimensiune transcendenta a femeii si a vazut-o ca o expresie a paradisului nostru pierdut. In randurile de mai jos, va ofer o varianta rezumata a celebrului eseu al lui Arthur Scopenhauer „Despre femei” … 

Natura femeii Nu trebuie decat sa observi felul in care este alcatuita femeia pentru a-ti da seama ca ea nu este destinata unor mari eforturi fizice sau mentale. Ea isi ispaseste vina vietii nu prin activitate , ci prin suferinta , prin durerile nasterii , grija fata de copii si supunerea fata de barbat , caruia trebuie sa ii fie un rabdator si incurajator tovaras.Marile suferinte , bucurii sau straduinte nu sunt facute pentru ea ; viata ei trebuie sa se scurga mult mai linistit , banal , bland decat cea a barbatului , fara a fi in mod esential fericita sau nefericita.

Femeile sunt mai potrivite ca doici si invatatoare a copilariei noastre timpurii , cu atat mai mult cu cat ele insele sunt copilaroase , marginite si prostute , intr-un cuvant sunt ca niste copii mari pe de-a intregul vietii lor , intr-un fel de stadiu intermediar intre copil si barbat , cel din urma fiind adevarata fiinta umana. Nu trebuie decat sa observi cum se joaca o fata (o tanara femeie) cu un copil , dansand si cantand impreuna cu el toata ziua , si apoi sa te intrebi ce ar face in locul ei un barbat animat de cea mai mare bunavointa din lume.

Arme naturale  Natura a avut in vedere in femeie un lucru care , in termeni teatrali, ar putea fi numit efect de scena : a inzestrat-o cu o foarte mare frumusete si farmec doar pentru cativa ani , cu pretul restului vietii ei , astfel incat pe parcursul acestor cativa ani sa poata captura imaginatia unui barbat care sa devina insufletit de dorinta de a o sprijini in mod onorabil , intr-o forma sau alta , pentru tot restul vietii ei , un lucru pe care acesta nu l-ar face altfel , din consideratii pur rationale. In acest fel , natura a echipat femeia , la fel ca pe toate creaturile ei , cu instrumente si arme pentru a-i asigura existenta , la care apeleaza exact atunci cand are nevoie de ele ; in aceasta intreprindere , natura a actionat cu obisnuita ei economie. Pentru ca , asa cum furnicile femele isi pierd aripile dupa imperechere , acestea devenind de prisos , la fel femeia isi pierde , de obicei , frumusetea dupa una sau doua sarcini , probabil din acelasi motiv.

Adevarul femeii Defectul fundamental al caracterului femeii este lipsa unui simt al justitiei. Acesta isi are originea , de la bun inceput si in primul rand , in lipsa ei de ratiune si de capacitate a reflectiei , dar este accentuat de faptul ca , ca sex slab , ea inclina sa se bazeze nu pe forta ci pe viclenie ; de aici provine subtilitatea ei instinctiva si tendinta ei indestructibila de a spune minciuni .Caci, asa cum natura a dotat leul cu gheare si dinti , elefantul cu colti de fildes , mistretul cu colti , taurul cu coarne si sepia cu cerneala , la fel a echipat femeia cu capacitatea disimularii ca mijloc de atac si aparare , si a transformat acest dar intr-o forma de putere , asa cum a inzestrat barbatul sub forma tariei fizice si a puterii de a rationa. In acest fel, disimularea este innascuta in ea si, in consecinta , poate fi regasita atat in cea mai proasta cat si in cea mai isteata femeie. Apelul la disimulare in orice ocazie este un lucru la fel de natural pentru femeie ca si la un animal care recurge la mijloacele lui de aparare atunci cand este atacat ; iar atunci cand procedeaza in acest fel , ea simte , intr-o anumita masura, ca nu face nimic decat sa isi exercite drepturile. O femeie intru totul sincera , care nu practica deloc disimularea , este poate o imposibilitate ; din acest motiv , femeile pot descoperi disimularea altora si, din aceasta cauza, nu este bine sa incerci sa apelezi la ea in cazul lor. Iar acest defect fundamental al femeilor , impreuna cu tot ce este asociat cu el , lasa cale libera falsitatii , lipsei de loialitate , inselaciunii , ingratitudinii, etc. Tocmai de aceea, se ridica un semn de intrebare asupra posibilitatii de a le permite femeilor sa faca vreun juramant.

Farmecele feminine Numai un intelect masculin incetosat de dorinta sexuala poate numi sexul subdezvoltat , ingust in umeri , lat in solduri si scurt in picioare drept sex frumos ; caci numai prin mijlocul acestei dorinte apare impresia de frumusete. Mult mai potrivit decat sexul frumos , femeile ar trebui etichetate ca sexul „inestetic” .Ele nu au vreun simt real sau receptivitate nici pentru muzica , nici pentru poezie, nici pentru artele plastice ; daca pretind ca poseda asa ceva , ele nu fac decat sa mimeze astfel incat sa se faca placute. Acest lucru apare datorita faptului ca sunt incapabile sa aiba vreun interes obiectiv, pur si dezinteresat , asupra vreunui subiect, iar cauza rezida , cred, in cele ce le voi spune mai departe. Barbatul se straduieste in orice pentru a avea o dominatia directa asupra lucrurilor , fie prin intelegerea lor , fie prin subjugarea lor. Dar femeia este , oriunde si intotdeuna, orientata doar catre o dominare indirecta , care este obtinuta prin intermediul barbatului , el fiind singurul dominat direct de catre femeie. In acest fel, este in natura femeii de a considera orice drept un mijloc de a captura barbatul , iar interesul ei in orice altceva nu este decat disimulat , fiind doar un drum ocolit pentru cochetarie si mimica.

Absenta duhului (geniului)  Nimeni nu se poate astepta la ceva de la femei daca se ia in considerare ca cel mai eminent cap al intregului sex slab s-a dovedit incapabil sa ajunga la cel putin o singura realizare cu adevarat mareata , autentica si originala in arta , ori sa creeze ceva cu o valoare neperisabila ; acest fapt se intrevede cel mai evident in pictura , femeile nefiind in stare sa deprinda tehnica acestei arte .Ele se ingramadesc sa picteze cat mai mult , dar nu exista nici o opera plastica de valoare realizata de catre femei , pentru ca le lipseste intru totul obiectivitatea mintii , o calitate pe care pictura o necesita in primul rand. Exceptiile izolate si partiale nu au cum sa contrazica regula ; femeile , ca si intreg , sunt si raman incurabile si absolute filistine .Astfel, gratie absurdului aranjament prin care impartasesc rangul si titlul sotului lor , ele nu fac decat sa-l imboldeasca pe acesta catre ignobilele lui ambitii.Ele sunt ” sexus sequior” , sexul inferior in orice privinta .Trebuie sa fim indulgenti fata de slabiciunea lor , dar a le onora este ceva ridicol peste masura si ne diminueaza chiar si in ochii lor.

Venerarea insipida a femeilor  Oamenii din antichitate si din Orient au stiut cum sa considere femeia ; ei au fost constienti de locul potrivit al unei femei cu mult mai bine decat noi , cu galanteria franceza veche a noastra si insipida venerare a femeilor care a inflorit datorita stupiditatii crestino-teutonice si care a servit numai pentru a le face pe femei mai nerusinate si arogante , amintindu-ne uneori de maimutele sacre din Benares care , constiente de sanctitatea si inviolabilitatea lor , si-au luat libertatea de face tot ce poftesc.

Monogamia si ‘filles de joie”

In partea noastra monogama a lumii , a te casatori inseamna a-ti imparti drepturile si a-ti dubla indatoririle. Dar , daca legea le permite femeilor drepturi egale cu barbatii , ar trebui sa le ceara sa aiba si aceleasi capacitati de gandire ca si ale barbatilor. Cu cat aceasta lege le garanteaza femeilor mai multe drepturi si privilegii care depasesc abilitatile lor naturale , cu atat mai mult se micsoreaza numarul femeilor care pot avea parte de aceste beneficii ; asa ca cele care raman pe dinafara sunt lipsite de drepturile lor in favoarea acelor putine care primesc aceste privilegii ; intrucat , datorita pozitiei speciale de care se bucura femeile , ca o consecinta a monogamiei si a legilor care o insotesc , care le pun pe aceeasi pozitie ca si si barbatii (lucru ce nu corespunde realitatii) , barbatii prudenti si grijulii ezita de multe ori inainte de a face un astfel de sacrificiu , ce presupune intrarea intr-o intelegere inechitabila .In acest fel , in relatiile poligame , orice femeie poate sa aiba grija de ea insasi , dar in relatiile monogame ele sunt limitate si raman o multime de femei fara sprijin care nu fac decat sa vegeteze ca fete batrane si , in cel mai rau caz , sunt obligate sa se supuna unor munci grele pentru care nu sunt potrivite ca si constitutie , sau devina „filles de jois” (prostituate) , a caror viata de „placere” , potrivit circumstantelor, este necesara pentru satisfacerea barbatilor a caror sarcina este de a mentine virtutea acelor femei favorizare de soarta . . In Londra exista 80.000 de prostituate si ce rost ar avea ca ele sa se sacrifice pe altarul monogamiei ? Aceste femei sarmane atarna in balanta inevitabila si complementara a „doamnelor” europene , inzestrate cu atata aroganta si ifos. Din punctul de vedere general al femeilor , monogamia este asadar un real beneficiu ; intrucat , nu apare nici un motiv rational pentru care un barbat nu si-ar lua o doua femeie pentru ca cea dintai sufera de o boala cronica , sau este infertila , ori a ajuns in timp prea batrana pentru el.

Nici un argument in plus pentru monogamie 

Nu exista nici un argument contra poligamiei ; ea este intalnita in fapt oriunde si singura intrebare este cum sa o reglementam. Cu totii traim in poligamie , cel putin pentru o vreme si pentru a ne simti bine. De vreme ce fiecare barbat are nevoie de mai multe femei , nu ar trebui sa fie nimic care sa il limiteze sa fie liber, atata timp cat el poate intretine mai multe femei. In egala masura , acest lucru ar insemna ca el sa aduca femeile la nivelul pozitiei sale indreptatite si naturale , adica sa le subordoneze , si sa purceada catre abolirea legii „doamnelor” , cu pretentiile ei ridicole de respect si veneratie ; in acest caz , vor exista doar femei si nu vor mai aparea „femei nefericite” , de care Europa este incarcata in prezent.

Proprietate si mostenire 

In India , nici o femeie nu este independenta ci , conform legii lui Manu , ea este sub conducerea tatalui ei, sotului ei, fratelui sau fiului ei. Desigur , este un lucru revoltator ca ea sa se jertfeasca pe rugul sotului ei decedat , dar este , de asemenea, strigator la cer , ca ea sa risipeasca banii defunctului ei barbat cu concubinii , bani pe care decedatul s-a straduit toata viata sa ii faca pentru a le aduce ajutor copiilor lui. Fericiti sunt acei ce stiu sa mearga pe drumul de mijloc , „medium tenuere beati”.

In aproape toate natiunile , stravechi sau moderne , chiar si pe timpul hotentotilor , proprietatea revine mostenitorului pe linie masculina , si numai in Europa are loc o deviere .O abatere care nu se intampla , totusi , in randul nobilimii.

Proprietatea , care a le-a cerut barbatilor atat de multi ani de munca si stradanii , si a fost castigata cu pretul depasirii unor mari dificultati , poate sa ajunga oare in mainile unor femei, care prin lipsa lor de ratiune , ajung sa o risipeasca in scurt timp sau intr-un mod prostesc ? Acest lucru este o nenorocire si ceva gresit , intamplat adeseori , care ar trebui impiedicat prin limitarea drepturilor femeilor de a mosteni. In opinia mea , cel mai bun aranjament ar fi ca femeile , indiferent daca sunt vaduve sau fiice , sa nu primeasca mai mult decat le trebuie pentru a-si duce traiul zilnic sau a plati datoriile proprietatilor , iar restul de capital sa fie indreptat catre descendentii pe linie masculina. Oamenii care fac bani sunt barbatii , si nu femeile , si de aici rezulta ca femeile nu sunt indreptatite nici sa primeasca neconditionat o posesiune , nici sa fie invrednicite cu administrarea uneia . Atata vreme cat banii, in adevarata acceptiune a cuvantului , sunt destinati sa ajunga la ele ca si mostenire , ele ar trebui sa nu dispuna de ei dupa bunul lor plac. In acest caz , ar trebui ca un administrator sa le tina sub control , atat pe ele cat si pe copiii lor, ca sa se evite cat de cat cheltuirea nejustificata a banilor.

 http://godessdiana88sex1.blogspot.com 

un film minunat despre dualitatea şi enigma naturii feminine,care copleşeşte definitiv bărbatul

Un top al lucrurilor care sar în ochi la prima vedere a unui oraş şi mă fac să mă gîndesc şi să-l compar cu al meu dulce şi feciorelnicul Chişinău:

1. turişti, persoane care să vină doar în scopuri turistice în Chişinău(mai ales chinezi, că-s mulţi şi curioşi) 2. mai multe site-uri internet despre oraş şi activităţile din el 3. muuulţi studenţi străini 4. curăţenie pe străzi + străzi mai bune 5. tramvai(cu climatizator) şi autobuze care să meargă după miezul nopţii 6. piste pentru biciclişti 7. parcări automobile si biciclete 8. oameni amabili,care să te salute,să-ţi deschidă uşa şi să-ţi zîmbească fără a-ţi cere ceva în schimb şi care să nu-ţi arunce priviri critice sau perverse atunci cînd pur şi simplu mergi pe stradă 9. oameni educaţi care ştiu să menţină ordinea şi curăţenia 10. mai multă toleranţă faţă de ceilalţi oameni 11. reduceri pentru studenţi la cinema,teatru,muzee 12. asigurări medicale mai ieftine sau chiar gratuite pentru studenţi şi de care aceştia chiar se pot folosi 13. activităţi estivale şi de vacanţă organizate de primărie 14. mai multe afişe publicitare privind spectacole,teatru,circ,decît afişe electorale sau cu băuturi alcoolice,colanţi, etc. 15. maşini cu motoare mai performante care să nu polueze nebuneşte aerul 16. mai multe clădiri vechi,de importanţă istorică 17. multe semne de circulaţie ce indică direcţii ale celor mai importante centre,atracţii turistice din oraş(iar atracţiile chiar să fie ’’atractive’’) 18. panouri cu hărţi la fiecare staţie pentru orientarea mai uşoară a străinilor în oraş 19. reduceri mari la toate colecţiile de haine, accesorii şi produse cosmetice 20. panouri, în magazinele alimentare, sugerînd susţinerea agriculturii şi produselor autohtone

Vreau in Indiaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!! Am terminat de privit filmuletul „Eat pray love” si mi-a facut asa o pofta de meditatie, de yoga,de liniste si de libertatea de a face ce vrei. Acest film frumos(peisajele mirifice,locurile superbe din Italia si pina in Bali,traditiile foarte interesante, sfaturile şi învătăturile spirituale reconfortante,iar Ketut, batrinul(in suflet un copil rebel) vraci indonezian care spunea dupa fiecare vizita „see you later aligator” era intradevar un om implinit ) si relaxant(coloana sonora foarte reusita) reprezinta o „calatorie” spre regasire, renastere. Fiind intr-o continua cautarea de sine,de depasire a conditiilor, ne e usor sa exageram, de aceea de cele mai multe ori ajungem sa gresim, dar fara greseala, nu putem sti cu adevarat ce e corect si ce cale trebuie urmata, pana cand vom gresi data viitoare. Cred ca ar trebuie sa luam totul mai usor,sa nu ne grabim sa ne umplem timpul cu nimicuri pentru a fugi de momentele de ragaz pentru a nu fi „nevoiti” sa meditam aspura vietii noastre,a celor din jur, la sensurile adanci ale existentei.Ar trebuie sa ne iertam pe noi,daca dorim ca altii s-o faca,ar trebui pur si simplu sa incepem sa gustam micile placeri ale existentei tihnite,altfel vom avea parte de relatii umane profunde si vom capata o forta nebanuita(arta da fi „împacati” cu lumea si cu propriile vise) Fiecare clipa(petrecuta in coltisorul acela de rai),fiecare meditatie au reprezentat niste puncte de plecare pentru a sti cine este EA cu adevsrat, pentru a cunoaste de unde vine,de aceea trebuie sa avem grija cum ne traim fiecare clipa si sa pastram vie,curata si tanara mereu luminita din noi(sufletelul),care ne strabate intreg corpul. Si doar atunci ne vom aduce aminte cine suntem şi care ne sunt idealurile, ratacite printre evenimente şi rutine ce ne acaparează viata fara sa ne dam seama.

„To know God, you need only to renounce one thing – your sense of division from God.”

„Pana acum tot ce am inteles eu, e ca unii oameni profita de putere in mod destructiv in loc sa se foloseasca de ea in mod constructiv. Distrugatori putem fi toti, creatori, foarte putini.”

Moldova e o tara in care sistemul este prea “ticalosit” pentru a fi schimbat peste noapte(ca o pereche de ciorapei),de aceea am asteptari realiste fata de viitoarea guvernare.Insa, nu trebuie sa ne fie frica sa tragem semnalul de alarma daca au luat-o pe cai gresite,pentru ca depinde de noi sa nu repetam greselile care au permis transformarea sacrificiului(7 aprilie) unor oameni in ceva atat de urat ca realitatea lui 2010(cel mai periculos criminal hot din R Moldova a devenit deputat, si mai are aspiratii de prim-ministru). Schimbari vor avea loc,cu siguranta… doar de presa,de cetateni depinde daca aceasta mult asteptata schimbare nu va avea loc in detrimentul poporului!!! Fa ceva pentru ai tai,fa ceva pentru tine Nu te lasa prostit de politicieni nu-i bine Sunt ca un cancer pe trupul tarii mele Asemeni lui Lucianu dau mana pentru cine cere Deci daca toti sunt prezenti vreau sa vada Eu si generatïa mea ne facem alta soarta

Fiecare popor îşi merită conducătorii