Ion Preaşca

  Nu acuz dar ca şi orice cetăţean mă întreb şi îi întreb pe guvernanţi: Cine-i vinovat de dezastrul de la Banca de Economii (BEM)?  După cum decurge ancheta iniţiată contra unor manageri de la Bancă, apoi mai avem de aşteptat. Totuşi unele întrebări ţi răspunsuri le putem obţine şi fără procurori şi judecători. Primul răspuns ce îmi vine în gând este că vinovat de toate proprietarul, adică Guvernul.  Cine a reprezentat interesele statului la Bancă? - desigur că managerul acestei respectabile instituţii - Grigore Gacichevici, care a administrat BEM din 2004 şi până în iunie 2012.  A încasat câte un milion de lei pe an doar salariu, a asigurat până în 2011 şi ceva venituri la bancă şi mai puţin acţionarilor.  E adevărat că a fost numit de comunişti, dar a rămas prin diverse şiretlicuri în funcţie şi pe timpul liberalilor şi democraţilor. Dacă nu era "bun", putea fi demis precum Baleca de la Franzeluţa şi nu umbla în anii 2010-2011 prin delegaţii oficiale cu expremierul Vlad Filat la Ierusalim, Helsinki, Stockholm, Bucureşti etc.  Putem să presupunem că Gacichevici era în căutarea unui cumpărător pentru bancă, sau că se interesa de noi produse bancare? Un răspuns ar putea să ne ofere doar anchetatorii, dar după cum decurg lucrurile, vinovat pentru pierderile de peste 300 de milioane de lei de la Banca de Economii mai degrabă că va fi declarat paznicul. Al doilea nume pe listă ar trebui să fie Veaceslav Negruţa. Anume el, şi nu premierul Vlad Filat. Or, anume subordonaţii săi au reprezentat şi apărat (posibil să fi procedat invers) în anii 2010-2012 interesele statului la Banca de Economii.  Cineva mi-a zis că Negruţa este un intelectual de rasă şi nu se bagă în astfel de afaceri! Or, nu el a votat la şedinţele Consiliului acordarea de credite de zeci de milioane unor firme ce nu aveau cum să plătească.  Atunci mă întreb - poate că e vinovat consilierul lui Negruţa, Veaceslav Mămăliga, care a fost preşedintele Consiliului Băncii de Economii în ultimii ani.  În condiţiile în care managerul general, adică Gacichevici sau Burlacu încasa un milion de lei pe an, iar reprezentantul acţionarului majoritar doar 20.000 - despre ce fel de responsabilitate poate fi vorba? De fapt Gacikevici nici nu asculta de Consiliu, sau de ce îi spun cei care ar fi reprezentat interesele statului la Banca de Economii.  În lista ar trebui să fie şi Victor Barbăneagră, vice-ministru al Finanţelor, un profesionist în domeniul contabilităţii şi auditului, altfel raiderii nu apelau la el.  Barbăneagră a apărut la şedinţele Adunării generale a acţionarilor ca reprezentant al statului atunci când se luau decizii cardinale pentru soarta Băncii de Economii. Aceste decizii însă au dus mai degrabă la agravarea situaţiei.  În listă ar putea fi şi cele două doamne de la Finanţe, dar ele chiar nu au decis nimic, doar au încasat şi mai încasează bani - pentru simplă prezenţă în Consiliul Băncii. O altă persoană ce ar urma să fie inclusă în lista vinovaţilor este Dorin Drăguţanu, guvernatorul Băncii Naţionale. Aceasta pentru simplul fapt că a vorbit prea puţin în public despre situaţia dezastruoasă de la Banca de Economii. Probabil că Drăguţanu spera că acţionarul, adică Guvernul (nu spun numele şefului, că o să zică că am ceva contra lui) se va dumiri şi va lua măsuri.  Nu este vinovat nici Tudor Copaci, fostul director al Agenţiei Proprietăţii Publice, instituţie care era obligată să aibă grijă de integritatea averii de stat. La fel şi Victor Bodiu, şeful Cancelariei de stat, care a fost o scurtă perioadă preşedintele Consiliului Băncii de Economii. Dacă continuăm astfel nu se ştie unde ajungem.   Mai pe scurt nimeni nu e vinovat, dar statul a rămas fără bani şi controlul băncii

Se zice că o criză economică este cel mai bun test pentru a vedea care sunt cele mai viabile afaceri. E greu de spus dacă acest lucru e valabil şi în cazul Republicii Moldova, dar businessmenii de la noi au un obicei prost de a da vina pe oricine numai nu pe ei înşişi atunci când eşuează. Cazul milionarului moldovean M.A. este unul elocvent. Până nu demult, el deţinea o afacere cu vânzări de peste 100 de milioane de lei pe an. Zece ani în urmă, era una dintre cele mai mari companii petroliere din Republica Moldova.

Ca orice businessman local care se respectă, omul avea pe lângă soţie şi o amantă. I-a cumpărat apartament cu două odăi în Chişinău şi maşină de lux, iar aceasta i-a născut, în schimb, un copil. Banii pentru întreţinerea amantei nu-i lua însă din conturile personale, ci din cele ale companiei, unde era director şi fondator. Cât a cheltuit exact pe amantă nu se ştie, căci nu ducea o evidenţă exactă la întreprindere. A venit criza, vânzările companiei au scăzut, iar afaceristul s-a pomenit că ar putea rămâne pe drumuri şi fără bani. Creditorii l-au pus la zid şi businessmanul a decis că o ieşire din situaţie ar fi să-şi recupereze banii „investiţi în amantă“. Nu este exclus că a făcut-o şi din dorinţa de a se răzbuna, pentru că, între timp, a revenit în familie. Cert este că omul de afaceri a iniţiat un proces de judecată care a durat câţiva ani, cerându-i fostei iubite să-i întoarcă apartamentul din Capitală şi banii pentru maşina pe care femeia o vânduse deja. Bărbatul şi-a argumentat pretenţiile prin faptul că a cheltuit circa 30 de milioane de lei pentru fosta amantă. „Contractele de împrumut nu pot fi reţinute ca probe în vederea susţinerii acţiunii, deoarece din conţinutul actelor juridice rezultă că M.A. a luat cu împrumut 30 de milioane de lei de la societatea al cărei director este el însuşi“, a decis instanţa, respingând pretenţiile loverului.  Acum acesta şi-a închis afacerea, iar creditorii vând ce a mai rămas din companie. Totodată, fostul milionar încearcă să-şi refacă familia, deşi nu recunoaşte nici în ruptul capului că şi-a făcut cu mâna lui tot răul. Şi încă ceva. Cred că şi Fiscul ar trebui să se autosesizeze după astfel de „mărturii“ prezentate de afacerist în instanţă. Articol publicat în "Adevărul" din 3 iulie 2013  

„Ce pot să vă spun astăzi, un lucru chiar interesant și nou pentru mine, este faptul că problema cu portofoliul de credite neperformante începe în toamna anului 2010. Stranie coincidență. Campania electorală, dacă vă aduceți aminte. Sunt multe subiecte, dar mă opresc aici”, a declarat astăzi, Marian Lupu, preşedintele Parlamentului. 

 Stranie coincidenţă şi doar atât? De ce oficialul nu aduce mai multe detalii în favoarea acestei declaraţii? Probabil că poate fi vorba de o nouă intoxicare. Un document neoficial privind rezultatele unui control efectuat de auditorii Curţii de Conturi la Banca de Economii constată că în iulie-august 2009, când încă erau comuniştii la guvernare, zeci de milioane de lei primiţi de BEM de la Banca Naţională după falimentul Investprivatbank s-au dus pentru acordarea de credite grupării Tomaili. Astfel la 31 iulie 2009 Tomaili Argo a primit 40 de milioane de lei, chiar dacă mai avea de rambursat aproape 42 de milioane de lei pentru un credit de 82 de milioane de lei din anul 2008. Banii din creditul de 40 de milioane au fost transferaţi pe conturile curente ale unor companii intermediare:"- 5,000,000 MDL catre CP Cooperator-1 (03.08.2009)- 5,000,000 MDL catre Diuran SRL (04.08.2009);- 5,000,000 MDL CP Cooperator-1 (04.08.2009);- 10,000,000 MOL Diuran (05.08.2009)- 15,000,000 MDL Diuran (06.08.2009)In acelasi timp, la contul curent al Tomaili Argo, au fost inregistrate urmatoarele intrari:Miscari in contul curent in perioada 03-06.08.2009 (exemple):- 5,000,000 MDL de la CP Cooperator-1 (03.08.2009); suma a fost utilizata in aceeasi zi pentruachitarea creditului "Tomaili Argo";- 1,850,000 MDL de la CP Cooperator-1 + 3,150,000 MDL de la Cuprianovici SRL= 5,000,000 MDL;- 5,000,000 MOL de la Diuran SRL (04.08.2009); suma totala de 10,000,000 MDL a fost utilizatapentru achitarea creditului "Tomaili Argo";- 2,610,712.75 MDL+7,389,287.25 MDL =10,000,000 MDL de la "Diuran" SRL (05.08.2009); suma a fost utilizata in aceeasi zi pentru achitarea creditului "Tomaili Argo";- 913,009.75 MDL+12,499,730.25 MDL+1,587,260 MDL= 15,000,000 MDL de la "Diuran" SRL (06.08.2009); suma a fost utilizata in aceeasi zi pentru achitarea creditului Tomaili Argo. Astfel, compania a înlocuit un credit care se apropia de scadenţă, cu rata dobînzii de 20%, pe un credit nou, din resursele BNM, cu rata dobânzii de 12,5%. Bună afacere! Iată unde se duceau banii daţi de comunişti pentru a salva situaţia după falimentul Investprivatbank. Acesta este doar câteva din creditele eliberate de BEM în frunte cu Gacichevici şi utilizate contrar destinaţiei, iar conducerea băncii nu a luat măsuri. la fel nici Curtea de Conturi, şi nici Procuratura şi nici CNA.

Demiterea Procurorului General Valeriu Zubco au dus la apariţia unor speranţe că în sfârşit vor reluate şi posibil duse până la capăt şi ajunge în instanţă mai multe cauze penale iniţiate în ultimii ani, dar blocate la comandă: de la contrabanda cu calculatoare şi altă tehnică IT şi devalizarea Băncii de Economii, la atacurile raider asupra mai multor bănci şi companii de asigurări. Speranţele au apărut după ce persoana care exercită interimatul funcţiei de procuror general, Andrei Pântea a dispus de exemplu verificarea activităţii Procuraturii Anticorupţie, care a fost condusă de către Viorel Radeţchi, apropiatul lui Iurie Garaba (preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor), iar ulterior şi de către Viorel Morari, care este considerat o persoană de încredere a lui Nicolae Chitoroagă, şeful interimar al Direcţiei exercitare urmărire penală în subdiviziunile MAI şi ale Serviciului Vamal. Surse din cadrul Procuraturii generale spun că aceştia au executat mai multe anchete la comandă, dar au blocat cele de interes public, precum atacurile raider sau cazurile Franzeluţa, Metalferos, Banca de Economii etc. Despre Chitoroagă bunăoară Timpul a scris că acesta putea intra oricând la procurorul general, cu orice propunere, inclusiv de promovare sau eliberare a vreunui procuror. „Chitoroagă este şi un bun prieten cu un alt fost procuror general Valeriu Gurbulea, încă de pe când lucrau împreună la Procuratura Centru. A fost şi şef al Direcţiei urmărire penală a CCCEC, unde a activat pe timpul când la comanda lui Vladimir Voronin se ţinea lanţ teroarea asupra Primăriei Chişinău - amintim dosarele Urecheanu, Şarban, Modârcă, Becciev. Tot atunci, Centrul l-a arestat pe Victor Ţurcan, preşedintele Victoriabank, timp în care banca a fost suspusă unui atac de tip raider (ulterior, Ţurcan a fost achitat de instanţa de judecată)“. „Chitoroagă este naşul altui procuror - al lui Igor Popa, şeful Sectiei de cercetare a cazurilor exceptionale. Anume această secţie a fost realizat cele mai „murdare” dosare. La rândul său Popa este naşul procurorului Ruslan Toma, care a executat nemijlocit ancheta de urmărire penală în dosarul Valeriu Pasat si a sustinut invinuirea de stat in instantele de judecată“. E nevoie de precizat că în subdiviziunea lui N. Chitoroagă se află cauzele penale legate de evenimentele din 7 aprilie 2009, dublul omor de la Durleşti şi altele, însă numele lui niciodată nu a fost pomenit. Curios este că potrivit noii structuri în cadrul Procuraturii Generale va activa o nouă subdiviziune, cum ar fi Direcţia de combatere a crimei organizate şi terorismului sau Departamentul urmărire penală, după modelul celui din România, la conducerea căreia pretinde anume Chitoroagă, spun surse din cadrul instituţiei. O altă acţiune întreprinsă de către Andrei Pântea este repornirea cauzei penale în privinţa grupării criminale „Machena”. Prin târg se vorbeşte că persoane suspuse din cadrul Procuraturii generale şi de la Departamentul Instituţii Penitenciare au luat bani grei (circa cinci milioane de lei) de la interlopi pentru ai scoate basma curată, Acum însă după ce a fost repornită cauza penală, cei care au luat banii se tem că membrii grupării criminale se vor răzbuna pentru că nu şi-au îndeplinit promisiunea. În cadrul acestui dosar figurează şi circa 15 colaboratori de la penitenciare, inclusiv şeful acestei instituţii, dar şi foşti colaboratori ai Direcţiei pentru misiuni speciale, buni pentru a realiza operaţiuni „secrete” la comandă. De notat că de anchetă pe cazul grupării Machena se va ocupa din nou procurorul Maxim Gropa şi ofiţerul de urmărire penală Grigore Grăjdieru, care pe timpul lui Valeriu Zubco au fost înlăturaţi de la această urmărire penală. În privinţa primului fusese iniţiat un control de serviciu, iar cel de-al doilea s-a ales chiar cu dosar penal şi mustrare aspră. Acţiunile respective sunt însă insuficiente şi e necesară reformarea din talpă a Procuraturii Generale, promisiune neonorată de actuala guvernare. Poate acum este momentul? O schemă de lucru 

La intersecţia străzilor Malian Mica şi Constantin Vârnav, din cartierul Malina Mica, de câteva zile este distrus sistematic un mic teren de joacă pentru copii. Chiar dacă nu era în cea mai bună stare, acesta este singurul din zonă. Constructorii spun că au autorizație de la Primărie, dar refuză să o arate. Aşa se pare că au grijă cei de la primăria Chişinău de copii.

Chestiunea zilei cred că este: Face sau nu face premierul Vlad Filat alianţă AntiPlahotniuc cu comuniştii.El susţine că nu va menţine o situaţie "care se încurce progresul ţării şi în acest sens are caracterul şi hotărârea necesară". Totodată spune că nu a fost şi nu va fi un premier-marionetă.

Migrarea conturilor unor instituții sau companii cu capital de stat de la o banca, la alta, demonstreaza ca pe langa lipsa de transparenta ce domina in continuare in administratia publica, autoritatile liberal-democratice au mostenit si metehnele comuniste. Guvernarea AIE pare ca nu este in stare sai puna la respect pe managerii de intreprinderi de stat. Dar aceasta doar la prima vedere. Or, in guvern avem un grup numeros de fosti manageri de intreprinderi ajunsi ministri sau chiar premier, care stiu cum se decide transferul conturilor de la o banca la alta si care este impactul. Stie bine si premierul Filat, si ministrul Filip si secretarul general al guvernului Bodiu, dar si prim-vice-presedintele Parlamentului Plahotniuc. Schimba ceva aceasta. Nimic! Or nu exista o reglementare a procedurii si deciziei, si daca nu este interzis, atunci e permis! Nu mi se pare deloc o supriza daca s-ar afla ca Moldtelecom si-a transferat conturile la Victoriabank imediat dupa ce Vitalie Iurcu a ajuns director general al acestei intreprinderi in iulie 2009. Acesat pentru ca asa a procedat si in alte cazuri. Una din primele măsuri luate de Vitalie Iurcu, in aprilie 2007 cand a a ajuns director general la Agentia Nationala pentru Reglementare in Energetica a fost sa transfere contul bancar al Agentiei la Fincombank. Iurcu ia obligat si pe angajatii ANRE ca in decurs de o luna de zile sa aiba card bancar la Fincombank. Decizia de atunci putea fi explicata prin faptul ca Iurcu ocupa funcția de membru in Consiliul de Administrație al Fincombank, iar la putere erau comunistii. De altfel se zice ca Iurcu era la acel moment si membru al PCRM, iar in scurtul sau discurs de inaugurare la ANRE a vorbit despre faptul cum trebuie sa fim patrioti. Probabil ca patriotismul sau se reducea la faptul ca toate conturile institutiile statului sa fie tinute in banca feciorului presedintelui Voronin si nu la Banca de Economii, cu capital de stat. Acum se vede ca patriotismul sau se reduce la faptul ca banii Moldtelecom/ului trebuie sa stea la banca lui Plahotniuc! De fapt Iurcu nu este singurul caz de acest fel. Alexandru Gusev, directorul Moldovagaz, a procedat la fel, si din anul 2009, conturile intreprinderii au trecut de la Banca de Economii la Victoriabank. Lista conturilor o puteti gasi pe siteul Gazprom si in imaginea atasata. Si inca un detaliu care vine sa arate importanta locului unde sunt detinute conturile de baza ale unei intreprinderi sau institutii de stat sau private. Cand Plahotniuc a ajuns sa controleze Victoribank, mai multi oameni de afaceri mici si chiar mai mari, si-au trasferat conturile la alte banci. Oare de ce?

Ușurința cu care deputații de toate culorile instituie tot soiul de zile comemorative îmi pare revoltătoare.Vineri 11 februarie 2011, Parlamentul de la Chișinău a aprobat o decizie prin care a instituit Ziua comemorării celor căzuți în războiul din Afganistan cu rang de dată oficială marcată anual la 15 februarie.Inițiativa a aparținut unui grup de deputați din partea Partidului Comuniștilor, dar a fost susținuta și de alianța liberal-democrată.Argumentul invocat a fost faptul că circa 12,5 mii de locuitori ai Moldovei au participat la războiul afganez. 301 dintre ei și-au pierdut viața, iar 257 au devenit invalizi.Decizia respectivă provoacă nu doar nedumerire, ci și revoltă. Nu am nimic contra celor ce au luptat acolo, căci nu este pe deplin vina lor că au fost duși să poarte un război de ocupație care a provocat moartea a peste un milion de afganezi.Revolta mea vine de la nedreptatea pe care o poartă această decizie. De ce pentru cei căzuți în războiul din Afganistan se instituie o zi de comemorare oficială, iar pentru alții nu? Or, sute și mii de moldoveni au murit la datorie și în alte războaie purtate de Rusia Țaristă sau Uniunea Sovietică pe parcursul secolului XX.Cu același succes ar trebui ca și 23 octombrie să fie marcată anual ca zi de comemorare, dar a celor căzuți în luptele pentru înăbușirea revoltei anticomuniste din Ungaria din 1956. Oficial acolo au murit 6 moldoveni. Posibil chiar mai mult.Dacă contează numărul în instituirea unor astfel de zile, apoi ar trebui să ne aducem aminte de jertfa sutelor de mii de moldoveni căzuți în Primul război mondial. Cruci de comemorare a celor morți în acest război au fost instalate practic în toate localitățile din Republica Moldova. După anul 1945 au fost însă distruse de comuniști. Cu ce este mai prejoasă jertfa celor căzuți în Primul război mondial sau Marele Război cum i se mai spune în Occident, fată de cea a soldaților uciși în Afganistan?Cu nimic!Şi de comemorarea sutelor şi miilor de moldoveni căzuți în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905, sau în războiul civil din Rusia din anii 1918-1921 nu-şi aduce aminte nici un oficial. Şi este clar de ce. Nu aduce dividende politice. Cei care au luptat, dar şi majoritatea urmașilor direcți nu mai sunt în viată. La fel şi memoria acestuia nu mai este atât de vie.Dacă 15 februarie 1989 e o zi de neuitat, apoi 11 noiembrie 1918, când oficial s-a încheiat Primul război mondial cu atât mai mult.Logică ar fi instituirea unei zile comemorative a tuturor celor căzuți în războaie, indiferent care.

Ştiaţi că de fapt preşedinte al Partidului pentru Neam şi Ţară este în Tudor Deliu, deputat PLDM şi nu Nicolae Uţica?Ştiaţi că Partidul Liberal până la 8 noiembrie 2010 era instituţie de stat?Ştiaţi că Dumitru Diacov este încă preşedinte al Blocului pentru o Moldovă Democrată şi Prosperă, care este întreprindere de stat?Mai mult citiţi http://www.azi.md/ro/investigation/14664

Scandalul de săptămâna trecută cu încarcerarea magnatului român Sorin Ovidiu Vântu (patronul grupului Realitatea din România, Publica TV din Republica Moldova etc.) a scos la iveală, implicarea activă în afacerile acestuia a mai multor cetățeni moldoveni. Cel mai frecvent au figurat în știri numele lui Octavian Țurcan și Ghenadie Nipomici, grație implicării lor activeOctavian Țurcan, pericol public în RomâniaÎn prezent cel mai vehiculat nume alături de cel al lui Vântu este a lui Octavian Țurcan, suspectat că ar fi transferat bani unui alt afacerist - Nicolae Popa, în perioada în care acesta era căutat de autorități pentru a fi încarcerat, ca urmare a condamnării la 15 ani de detenție și pe care procurorii l-au reținut, joi, 9 septembrie. Potrivit argumentării procurorilor „în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât infracțiunea săvârșită de către inculpatul ȚURCAN OCTAVIAN prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public”.http://www.adevarul.ro/actualitate/Rechizitoriu_Sorin_Ovidiu_Vintu_ADVFIL20100910_0002.pdfPotrivit unui comunicat al Biroului de presă al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ), „Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispozițiilor inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăți comerciale înregistrate în Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae avea acces cu ajutorul inculpatului Țurcan Octavian, sau în numerar cu sprijinul inculpatului Stoian Alexandru”. http://www.mpublic.ro/presa/2010/c_09_09_2010_3.htm"Justiție la televizor nu se poate!", a declarat Ţurcan în timp ce intra în sediul Parchetului Înaltei Curți de Casație şi Justiție (PICCJ), potrivit Mediafax.Amintim că procurorii i-au convocat, joi, 9 septembrie pe Sorin Ovidiu Vântu (SOV), Liviu Luca, președintele Federației Sindicatelor Libere Petrom, Octavian Țurcan şi pe Alex Stoian, în cazul lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, condamnat la 15 ani de detenţie pentru prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) şi care până nu demult se ascundea de justiţia român în Indonezia. În urma prăbuşirii FNI de acum 10 ani, 300 000 de investitori au pierdut peste 300 mil. euro.Octavian Ţurcan figurează cu domiciliu în s. Truşeni, municipiul Chişinău şi a fost prezentat în investigaţiile presei drept unul dintre interpuşii/administratorii afacerilor lui Sorin Ovidiu Vântu. La începutul mileniului trei apare ca administrator sau acţionar la mai multe afaceri controlate de Vântu. Mai mult! El este considerat drept unul din oamenii cheie între cei care au stat la bazele imperiului Vântu.Una din primele afaceri în care apare numele lui Octavian Ţurcan este Banca Română de Scont, unde acesta a deţinut poziţia de vicepreşedinte. Întreaga afacere care s-a derulat în anii 2000 şi în care a fost implicat şi Sorin Ovidiu Vântu s-a încheiat cu falimentul băncii şi cu un prejudiciu de aproape 20 de milioane de dolari. Într-un interviu acordat ziarului Bursa, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont, Doru Nicolaescu, îl descrie pe Octavian Ţurcan drept cel care a creat lanţul de companii off-shore prin care şi-a derulat Sorin Ovidiu Vântu afacerile. Detalii despre acest aspect aici.Octavian Ţurcan figurează ca reprezentant al firmei Stonecom Limited din Cipru la Imobiliar Network 2002 SA, companie cu active de peste 177 milioane RON şi care ar deţine toate proprietăţile imobiliare ale lui Sorin Ovidiu Vântu. “La o evaluare sumară, este vorba despre proprietăţi în valoare de zeci de milioane de euro. Aşa arată, creionat în linii mari, imperiul imobiliar al lui SOV. Totuşi, toate aceste proprietăţi figurează înregistrate pe firma Imobiliar Network 2002 SA, fosta companie Gelsor Network, care i-a aparţinut lui SOV, controlată acum de off-shore-ul Stonecom Ltd din paradisul fiscal Cipru”, se preciza în anul 2006 într-o investigaţie Evenimentul Zilei, http://www.ziaresireviste.ro/index.php?page=revista_presei&details=on&id=5165.Acţionari actuali ai Imobiliar Network 2002 SA sunt Sorin Ovidiu Freciu, Octavian Ţurcan, Radu Bobu, Ghenadie Nipomici (câte o acţiune) şi Stonecom Ltd. acţionar cu 99,9%. Potrivit registrului comerţului din România, Octavian Ţurcan mai este acţionar în două companii: SISTEME DE MANAGEMENT PERFORMANT SRL, unde deţine 50% cu soţia sa Alexandra, şi in compania TULORIS INTERNATIONAL SRL în care este asociat 33% împreună cu alţi doi cetăţeni străini. Compania TULORIS INTERNATIONAL SRL are ca obiect de activitate intermedierile imobiliare, dar în ultimii ani nu a avut afaceri impresionante.Compania SISTEME DE MANAGEMENT PERFORMANT apare într-un document al Consiliului Concurenţei din România care arată că această companie face parte din grupul ELBAHOLD Ltd, despre care grup presa a relatat că este controlat indirect de către Sorin Ovidiu Vântu. Numele lui Octavian Ţurcan a mai fost vehiculat şi într-un alt scandal legat de compania Delta Asigurări, firmă al cărei control era asigurat prin Tabor Project Limited (Londra), societate cu acţionariat în Cipru (Ranohold Limited) şi reprezentată legal de Octavian Ţurcan. Într-un interviu realizat în anul 2006 de Emilia Sercan, SOV declara „Nu cunosc afacerile pe care le face domnul Ţurcan, un important om de afaceri, de altfel, care ani în urmă a lucrat şi cu mine” http://emiliasercan.blogspot.com/2010_09_01_archive.html.http://emiliasercan.blogspot.com/2010/09/va-e-frica-de-presedintele-basescu.htmlNipomici - consultantul financiar al lui VântuO prezenţă mai mare în afacerile lui Vântu are alt cetăţean moldovean - Ghenadie Nipomici, care deţine şi licenţă de avocat în România.Despre Ghenadie Nipomici se spune că înainte de a ajunge consultant financiar (Sic!) al lui Vântu, ar fi lucrat consultant principal în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi. În registrele ministerului Justiţiei de la Chişinău el apare ca fondator şi preşedinte al Asociaţiei Obşteşti pentru Protecţia Consumatorilor "CONSUM PROTECT".În actualul scandal numele lui Nipomici nu figurează direct, dar în textul interceptărilor convorbirilor telefonice între SOV şi Ţurcan apare şi cineva cu numele Ghenadie, persoană cunoscută de ambii şi cu care Ţurcan urma să ia legătura pentru a clarifica o problemă legată de conturile bancare prin care s-au transferat bani în Indonezia. În Referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive din 10 septembrie 2010, depus la Tribunalul Bucureşti de procurorul Marius Iacob, se precizează că „Întrucât în ziua de 15.12.2009, la ora 12:44:05, Octavian Ţurcan este contactat de Ghenadie, cu care poartă o discuţie, rezultă că cel care primeşte coordonatele despre conturile bancare este Nipomici Ghenadie”. Totodată în referat se mai menţionează că „După cum rezultă din declaraţia de martor din data de 11.01.2010 a lui Nipomici Ghenadie, martorul şi inculpatul Octavian Ţurcan sunt administratorii unor firma din Cipru”. http://www.adevarul.ro/actualitate/Rechizitoriu_Sorin_Ovidiu_Vintu_ADVFIL20100910_0002.pdf, sauhttp://www.vranceamedia.ro/archives/31447În România, conform datelor din registrul comerţului, Ghenadie Nipomici a fost sau este acţionar, dar cel mai des ca reprezentant al unor off-shoruri într-o duzină de firme apropiate de Vântu, prin care sunt administrate afaceri din domeniul mass-media, jocurilor de noroc, intermedieri, agenţii de consultanţă, distribuţie de produse petroliere etc.De exemplu este reprezentant al off-shorului Willowsworth LTD (Tortolla - Insulele Virgine Britanice) la firma Apogeu Info SRL, unde asociat era şi controversatul ziarist Sorin Roşca Stănescu. Willowsworth LTD a fost până în 2009, acţionar majoritar şi la compania Management Fulcrum SRL (reprezentant Ghenadie Nipomici) care a asigurat managementul ziarului „Ziua”.Şi la Trans Euroline SA, firma ce deţinea Nevada Casino din Bucureşti, Nipomici apare ca reprezentant al Willowsworth LTD (89,9%).La SC Expresiv SA (Radio Total din România) acţionar majoritar este compania Radoway Ltd din Cipru (reprezentant Ghenadie Nipomici), iar minoritar un alt cunoscut ziarist - Cornel Nistorescu. Radoway Ltd a avut în trecut şi un pachet minoritar în Realitatea TV (aproximativ 6,5%), prin Global Video Media şi mai apare cu 15% la Light System SA din Mamaia.Ghenadie Nipomici în calitate de reprezentant al acţionarilor majoritari Willowsworth LTD şi Stonitec Limited face companie cunoscuţilor ziarişti Bogdan Ficeac şi Petre Mihai Bacanu (director-fondator la România Liberă) la SC Aflux Publiprod SA (Flux TV).A reprezentat în cadrul CGR Media SRL (revista Bilanţ) interesele firmei Comac Limited (90%). Coacţionari figurau alţi doi ziarişti Carmen şi Constantin Rudniţchi prin Media Makers SRL.Nipomici este reprezentant al Comac Ltd în GM Invest SA (90%) şi Red Apple Comunication SRL (50%). De firma Red Apple Comunication SRL, specializată în activităţi de consultanţă în domeniul relaţiilor publice şi al comunicării este legat scandalul de corupţie şi trafic de influenţă din mai 2009, în urma căruia a fost demis ministrul român al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi.La finele anului 2009 mai figura în calitate de reprezentant oficial al BLUELINK COMUNICAZIONE (CYPRUS) LIMITED, firmă ce deţine peste 80% din acţiunile Realitatea Media SA (Realitatea TV).De asemenea Nipomici apare şi ca acţionar la firma X-Oil SRL, care este controlată de PSV Company, fosta Petromservice (la care acţionar majoritar este Elbahold Ltd). Între timp, PSV Company a fost înlocuit de Comac Ltd, care este controlată tot de Elbahold Ltd. Dumitru Ţâra, soluţie de trimitere a banilor necesari îngreunării extrădării lui Popa NicolaeÎn Referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a lui Vântu, Ţurcan şi Stoian apare şi numele lui Dumitru Ţâra, în prezent administrator la întreprinderea mixtă STIRI MEDIA GRUP SRL, proprietarul Publica TV din Chişinău.„Activităţile derulate în scopul îngreunării extrădării condamnatului Popa Nicolae au fost continuate în luna februarie 2010, când trimiterea sumelor de bani, era prezentată în continuare ca soluţie sigură de îngreunare a extrădării condamnatului Popa Nicolae. Sub acest aspect, este de menţionat că inculpatul Vântu Sorin Ovidiu a folosit şi o modalitate suplimentară prin care a încercat să găsească o soluţie de trimitere a banilor necesari îngreunării extrădării, către condamnat, prin intermediul numitului Târă Dumitru (corect Ţâra Dumitru n.n.) aflat în Republica Moldova”.Potrivit unei investigaţii efectuate la finele anului 2009 de Centrul Român de Jurnalism de Investigaţie „Blue Link Comunicazione din Cipru, proprietar al grupului Realitatea-Caţavencu, a înfiinţat la Chişinău compania „STIRI MEDIA GRUP” cu un capital de peste 300 de mii de Euro. Aceasta va opera televiziunea PUBLIKA TV, o investiţie de 4,5 milioane de Euro. Alături de off-shore-ul controlat de Vîntu, în societatea din Chişinău mai apare un singur acţionar, cu 1,01 % - Dumitru Ţâra, fost DJ la „Unda Liberă”. Acesta a fost până de curând angajat al Ministerului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene din Republica Moldova (MAE). Ţâra era şeful Direcţiei cooperare regională din cadrul Departamentului Integrare Europeană. Important este că Ţâra ocupa şi funcţia de reprezentant al Republicii Moldova la Central European Initiative (CEI) cu sediul la Trieste. CEI este o importantă organizaţie inter-guvernamentală, care decernează şi premii jurnalistice în colaborare cu alte organizaţii”, http://www.crji.org/news.php?id=159&l=1.Moldovean, director al firmei ce deține pachetele de control la Realitatea TV și Publica TVDespre alt cetăţean moldovean, Vitalie Dobândă implicat în afacerile lui Vântu se spune că ar fi fost colaborator al serviciilor secrete din Moldova şi ar mai fi lucrat şi la Banca Naţională a Moldovei. Vitalie Dobândă apare doar în cazul a două firme cu legături cu afacerile lui Vântu. În anul 2006, bunăoară Vântu declara într-un interviu pentru EVZ că „el este singurul cu care lucrez împreună pentru compania Blue Link Communicazione”, http://emiliasercan.blogspot.com/2010/09/va-e-frica-de-presedintele-basescu.html. Vitalie Dobândă apare din anul 2005 în registrele comerțului din România ca director al BLUELINK COMUNICAZIONE (CYPRUS) LIMITED, firmă ce deţine peste 80% din acţiunile Realitatea Media SA şi totodată ca acționar simbolic (o acţiune) la Imobiliar Network 2002 SA.Numărul cetățenilor moldoveni ce lucrează pentru Vântu este însă mult mai mare.Publicat iniţial pe portalul Moldova Azihttp://www.azi.md/ro/investigation/13723

Republica Moldova a plătit în anul 2009 pentru energia electrică livrată de Centrala de la Cuciurgan un preț cu circa 12% mai înalt decât cel plătit de România. Aşa reiese din raportul anual publicat de către compania rusă Inter RAO EES (proprietarul CERS Moldovenească).Potrivit acestui raport, în 2009 CERS Moldovenească a obținut din vânzările de energie electrică în Republica Moldova un venit de 121,788 milioane de euro, livrând 2934,3 mil. kWh de energie consumatorilor de pe malul drept al Nistrului. Prețul a fost în medie de 4,15 eurocenți/kWh. În 2009 cursul mediu anual a fost 1,3948 USD/euro, altfel spus prețul a fost în medie de 5,79 cenți/kWh, preț ce coincide cu cel ce a fost anunțat oficial de comuniști, când au semnat contractul de achiziție a energiei, dar și de noua guvernare.În același timp, exporturile de curent electric de la Cuciurgan spre România au constituit 411,73 mil. kWh, în 2009, iar un mai devreme s-au ridicat la 774,48 mil. kWh. Dacă ținem cont de valoarea livrărilor egală cu 15,08 mil. euro, anunțată de Inter RAO EES, apoi ajungem la un preț de 3,66 eurocenți kWh. Un calcul elementar ne demonstrează faptul că diferența de preț între exporturile în România și livrările în Republica Moldova este de circa 12% sau aproximativ jumătate de eurocent per kilowatt (8 bani/kWh).În anul 2009 diferența de preţ a însemnat 14 mil. euro sau circa 230 milioane de lei, achitați de consumatorii din Moldova. Putem constata că autoritățile comuniste fie că au fost negociatori proști, fie că cei care au negociat și au semnat contractul au primit şi anumite prime pentru contract pentru că au acceptat un preț mai mare decât cel plătit de importatorii din România.Apropo, la 15 iulie 2007, după o întrunire secretă la întreprinderea de stat Moldelectrica, între reprezentanții Inter RAO EES şi responsabili din cadrul autorităților comuniste, CERS Moldovenească a început exportul de energie electrică în România. Managerul de atunci al Centralei de la Cuciurgan, Serghei Sâskov, afirma că energia electrică este achiziționată pentru exportul în România de compania „Eastern Europe Energy” Ltd (un offshore din Marea Britanie, controlat de managementul Inter RAO EES) la un preţ de 3,8 eurocenți http://investigatii.md/index.php?art=266.De notat că vânzările în Republica Moldova au asigurat mai mult de 83% din veniturile CERS Moldovenească, în timp ce exporturile în România – 11%, iar restul de 6% – cele din regiunea transnistreană.Profiturile rușilor care stau în spatele afacerii Cuciurgan sunt însă mai mari de câteva ori. Or, gazul folosit la producerea energiei electrice nu este plătit, iar banii ce ar trebui să ajungă la Gazprom iau o direcție necunoscută. Conform calculelor noastre în 2009 CERS Moldovenească a consumat între 900 milioane și un miliard de metri cubi de gaze pentru care ar fi urmat să achite circa 260 mil. USD. Cât a plătit CERS Moldovenească pentru gaze nu se știe, dar cu siguranță banii nu au ajuns la destinație, iar datoria regiunii și respectiv a Moldovei față de Gazprom a crescut respectiv.Autoritățile actuale deocamdată tac și se fac a nu cunoaște situația. Majoritatea funcționarilor întrebați s-au arătat doar surprinși de faptul că noi plătim mai scump pentru energia electrică livrată de Cuciurgan, decât România. La finele lunii mai au fost câteva declarații ale liderului PDM Marian Lupu privind existența unor intermediari la importul de energie de la Cuciurgan. Poate că el are dreptate totuși. Problema e că nu a adus nici-un nume, iar vice-premierul Valeriu Lazăr, membru al PDM, neagă existența unor intermediari.Până una alta noi continuăm să plătim cu 10-12 la sută mai mult pentru curentul electric. Mai multe puteți citi aici http://www.eco.md/index.php?option=com_content&view=article&id=261:moldova-a-ajuns-s-plteasc-cu-12-mai-mult-pentru-energia-de-la-cuciurgan-decat-romania&catid=57:energetic&Itemid=127

Mare tam-tam iarăși în jurul prețului gazelor și mai ales a posibilității importului de gaze direct din Kazahstan. Cică din cauza lui expreşedintelui Vladimir Voronin, Moldova a ratat șansa de importa gaze naturale ieftine din Kazahstan la prețul de 76 USD mia de metri cubi.Ascom a vrut să ia locul Gazprom – ului?!Potrivit unui comunicat de presă al Ascom Grup, la 15 martie 2006, a fost semnat un protocol de intenții între guvernul Republicii Moldova și compania respectivă. Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3,0 mlrd. metri cubi de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 50 USD pentru 1000 metri cubi la ieşirea din Kazahstan (sau 76 USD dacă ţinem cont de costurile de transport şi tranzit din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor din Moldova, dar şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de Ascom lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW. În plus, în Protocol se preconiza ca în scopul minimizării şi excluderii totale a riscurilor politice şi economice pentru securitatea energetică a Republicii Moldova părţile vor înfiinţa o altă societate comercială mixtă care va avea ca obiective de bază; construirea conductelor magistrale Drochia-Bălţi-Ungheni-Iaşi şi Tocuz-Căinari-Mereni, identificarea posibilităţii înmagazinării unui volum de gaze ce depăşeşte consumul intern al Moldovei, într-un depozit subteran în Moldova şi/sau România; construirea împreună cu Romgaz a unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu o capacitate de înmagazinare la prima etapă de 4 mlrd metri cubi, unde să fie înmagazinate şi gazele necesare Republicii Moldova. Totodată părţile urmau să acţioneze şi în direcţia transmiterii către grupul Ascom a dreptului de a efectua o cercetare geologică a teritoriului Republicii Moldova pentru găsirea rezervelor de hidrocarburi, dar şi obţinerii (cu sprijinul conducerii Republicii Moldova a unui zăcământ de gaze în Marea Caspică.Documentul, dacă se realiza întocmai ar fi semnificat eliminarea monopolului Gazprom la livrările de gaze în Republica Moldova şi practic independenţa energetică a ţării, faţă de Rusia. Partea proastă este că Moldova ar fi căzut astfel într-o dependenţă energetică faţă de grupul Ascom. Adică, un monopol era înlocuit cu altul.Proiecte utopiceIntenţiile declarate ale părţilor par a fi mai mult decât utopice, în condiţiile în care era clar că Gazprom şi respectiv Kremlinul nu vor accepta emanciparea energetică a unei foste colonii. Pe de altă parte, realizarea acestui proiect presupunea costuri enorme. Calcule elementare arată că la nivelul anului 2006 erau nevoie de investiţii de minimum 2-2,5 mlrd. USD, pentru realizarea acestor obiective. Cine urma să-şi asume asemenea angajamente investiţionale nu este clar. Eşecul acestor bune intenţii este pus de Ascom Grup doar pe seama conducerii de atunci a Republicii Moldova, care ar fi zădărnicit realizarea obiectivelor din Protocolul de intenţii. Mai mult!Purtătorul de cuvânt al grupului Ascom, Vitalie Diaconu a susţinut în cadrul unei conferinţe de presă că nu a fost executat şi Memorandumul de înţelegeri şi obligaţiuni mutul din 7 mai 2007, textul căruia aşa-şi nu a fost publicat.Procuratura şi calcularea prejudiciilorDin textele distribuite presei reiese că Procuratura Generală a constatat că „prin zădărnicirea intenţiilor comune ale Ascom Group SA şi Guvernului RM de aprovizionare a ţării cu gaze naturale din surse alternative (Kazahstan) a fost subminată securitatea naţională în domeniul economic şi energetic, urmare a cărui fapt RM e obligată să contracteze furnizarea de gaze naturale de la Concernul rus „Gazprom” la preţuri exagerate. Prin urmare, intereselor economice ale statului RM şi cetăţenilor ei le-au fost cauzate daune considerabile şi prejudiciu material în proporţii deosebit de mari, estimat la 1,657 mlrd. USD”. Din acest motiv Procuratura a dispus „începerea urmăririi penale pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu a foştilor factori de decizie şi de conducere ai RM”.Nu sunt clare nici cum au fost efectuate calculele de către Procuratură, dar cifrele par mai mult decât exagerate. Or, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (http://anre.md/press/index.php?vers=1) în perioada 2006-2009, Republica Moldova a importat din Rusia, gaze naturale în valoare de 997 mil. USD. Dacă ţinem cont şi de faptul că şi pentru gazele care ar fi urmat a fi livrate de Ascom, urma să plătim un preţ evaluat doar pentru 2006 la 76 USD şi care ar fi urmat a fi actualizat în fiecare an, putem bănui că cifrele sunt supraevaluate de cel puţin trei ori. Totodată, conform protocolului de intenţii începutul livrărilor era preconizat abia pentru a doua jumătate a anului 2006. Volumele şi valoarea gazelor importate de RM în anii 2005-2009Indicii Unitatea de măsură 2005 2006 2007 2008 2009 Volumul de gaze naturale procurate - total mil. m3 1418,6 1418,2 1305,4 1226,9 1126,3Preţul mediu de procurare a gazelor naturale $/1000 m3 76,1 133,4 172,9 232,3 263,9Valoarea gazelor importate mil. USD 108,0 189,19 225,7 285,0 297,23http://anre.md/press/index.php?vers=1De ce Gazprom nu ne-ar fi permis să importăm direct gaze din KazahstanDincolo de toate acestea era clar că pentru a putea importa gaze naturale direct din Kazahstan era nevoie nu doar de dorinţa Moldova şi a companiei Ascom, dar şi de acordul Kazahstanului şi a Federaţiei Ruse. Ţinând cont de faptul că din 2005, Gazprom a purces la majorarea preţurilor la gaze în spaţiul CSI şi la concentrarea în mâinile sale a tuturor căilor de import direct a gazelor din Asia Centrală, obţinerea de către Moldova a unui astfel de drept era de domeniul fantasticului. Una din jertfele a acţiunilor întreprinse de Gazprom a fost Ucraina (la care fac trimitere reprezentanţii Ascom), care până în 2005 importa circa 40 mlrd metri cubi de gaze direct din Turkmenistan, la un preţ de circa 50 USD mia de metri cubi, după care a fost nevoită să accepte condiţiile impuse de Gazprom. Totodată, în anii 2007-2008, şi autorităţile din Kazahstan au impus producătorii locali de gaze să vândă cea mai mare parte a gazelor extrase la preţuri interne de 30-40 USD/1000 metri cubi, companiei de stat de transport şi distribuţie a gazelor Kaztransgaz. Ultima ulterior o mare parte din acest gaz îl revinde Gazprom-ului la un preţ de 4-5 ori mai mare. De exemplu în prima jumătate a anului 2008 preţul la hotarul kazaho-rus era de 160 USD pentru o mie de metri cub. Dacă am fi acceptat să plătim la acel moment un asemenea preţ al gazelor la hotarul kazaho-rus, apoi preţul acestora la intrarea în Moldova, ţinând cont de costurile de tranzit şi transport pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei ajungea la 200-210 USD pentru o mie de metri cub, preţ ce ar fi practic egal cu cel pe care-l plăteam Gazprom-ului.Greceanâi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom”De notat că la începutul lunii iunie 2008, exprim-vicepremierul, ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon anunţa în Parlament că Moldova are oferte de procurare a gazelor naturale din Kazahstan la preţuri mai joase, însă în prezent nu există posibilitatea tranzitării acestuia pe teritoriile Rusiei şi Ucrainei. În acelaşi timp în cadrul vizitei din 19-20 iunie 2008 la Moscova a premierului de atunci Zinaida Greceanâi, s-a discutat şi acest subiect, iar Moscova nu a respins deschis propunerile Moldovei de a obţine posibilitatea de a importa gaze direct din Kazahstan, tranzitând Rusia şi Ucraina şi evitând astfel intermedierea Gazpromului. În acelaşi timp în cadrul unei întrevederi cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom, prim-ministrul Zinaida Greceanîi a dat dovadă de „constructivism şi a acceptat ca furnizările de gaze să se facă exclusiv prin intermediul Gazprom, fără vre-un alt intermediar”, anunţa presa din Moscova. Ca răsplată pentru acest „spirit de înţelegere”, Moscova va permite Moldovei să majoreze exporturile de vin pe piaţa rusă.Igor Dodon în prezent deputat PCRM susţine că argumentul principal invocat atunci de Gazprom a fost faptul că reţeaua de transport a gazelor era la acel moment „suprasolicitată” şi nu există „loc şi pentru gazul ce ar fi urmat să-l importe Moldova din Kazahstan”.Opinia noastră este că era puţin însă probabil ca Gazprom să fi permis Moldovei importul de gaze direct din Kazahstan, iar guvernul moldovean ar fi putut să obţină acest drept, doar cu preţul unor cedări de proporţii din partea Moldovei.

Există un curent de opinie precum că în Moldova deja am ajuns Europa în privinţa mărimii tarifelor la gaze pentru consumatorii casnici. În realitate mai avem mult pentru a ajunge statele UE la acest capitol. De exemplu tarifele la gaze pentru populaţia din Moldova erau în semestrul II al anului 2009 de circa trei ori mai mici decât media tarifelor din statele UE şi de peste 5 ori mai mici ca în Danemarca şi Suedia. Astfel dacă în Moldova în semestrul II tariful mediu la gazele naturale livrate consumatorilor casnici era de circa 210 euro per mia de metri cubi, în cele 27 state membre a UE tariful a fost de 613,8 euro. Faţă de perioada respectivă a anului 2008 tarifele din UE au fost în scădere cu 16 la sută. Altfel spus în 2008 ele erau şi mai mari.Conform celor mai recente statistici Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/8-28052010-AP/EN/8-28052010-AP-EN.PDF , în UE cele mai mici tarife la gaze naturale pentru consumatorii casnici, în ultimul semestru al anului 2009, le avea România – 311,7 euro per mia de metri cubi, cu circa 48% mai mult decât de exemplu în Moldova. Eurostat dă preţul în euro pentru GJ (1GJ fiind echivalentul a circa 23,9 m3). Noi am recalculat în metri cubi, ca să putem face o comparaţie mai pe înţeles.Preţuri relativ mici comparativ cu media UE se mai atestau în Bulgaria – 404,6 euro per mia de metri cubi, Estonia – 421,3 euro, Letonia – 440,2 euro, Lituania – 472,4 euro şi Marea Britanie – 495,4 euro. La polul opus se află Danemarca cu un tarif echivalent cu circa 1120 euro per mia de metri cubi, tarif ce este de aproape două ori mai mare decât media UE şi de 5,3 ori mai mare ca în Moldova.Cel mai curios este că Danemarca dispune de zăcăminte de gaze, care-i asigură necesităţile şi mai ajunge şi pentru export la vecini. Explicaţia acestor tarife exorbitante este ponderea mare a taxelor în tariful final, care în cazul Danemarcei depăşeşte 50,4%. În cazul României ponderea taxelor este de 45,6%, ceea ce semnifică că dacă ar fi eliminate, tarifele la gaze ar putea coborî la un nivel apropiat de cel al tarifelor din Moldova.La polul opus găsim Marea Britanie cu o pondere a taxelor de 4,7% din tariful la gaze. Chiar şi aşa tarifele din Marea Britanie sunt de 2,5 ori mai mari ca în Moldova. Plus la aceasta Marea Britanie îşi asigură necesităţile în proporţie de circa 90% din extracţia internă şi mai dispune de cea mai concurentă piaţă internă a gazelor din UE. Mai adăugăm că peste tot în lume tarifele pentru consumatorii casnici sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru consumatorii industriali, în timp ce în Moldova diferenţele respective sunt de 10-20%.Tarifele la gaze din Moldova sunt încă departe de cele din statele UE, dar în ultimii 3-4 ani diferenţa s-a redus cu circa 50 de euro şi în viitor se va mai reduce. Totul depinde de Gazprom, sau mai bine zis de preţul gazelor livrate de monopolul rus.Mai precizăm că rămânerea în urmă faţă de UE la nivelul salariilor, este mult mai semnificativă, dar aceasta deja este o altă problemă.