Dezvoltarea economică durabilă reprezintă acea formă de dezvoltare economică în cadrul căreia se urmăreşte ca satisfacerea cerinţelor prezente, de consum, să nu compromită sau să prejudicieze pe cele ale generaţiilor viitoare.
Preocupările tot mai accentuate privind dezvoltarea economică durabilă sau viabilă, la nivelul fiecărei ţări şi la scară mondială, sunt legate de un complex de probleme cu care se confruntă, în prezent omenirea, şi anume: sărăcia în mijlocul belşugului; degradarea mediului înconjurător, extinderea necontrolată a urbanizării; nesiguranţa ocupării unui loc de muncă; înstrăinarea tineretului; înlăturarea valorilor tradiţionale; inflaţia, şomajul, crize monetare, economice şi geografice etc.
Conceptul de dezvoltare durabilă exprimă procesul de lărgire a posibilităţilor prin care generaţiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe deplin opţiunile în orice domeniu – economic, social, cultural sau politic, omul fiind aşezat în centrul acţiunii destinate dezvoltării.
Dezvoltare economică durabilă presupune existenţa unor condiţii economice , culturale şi de mediu favorabile. Dacă din perspectiva istorică, condiţiile economice au avut un rol covârşitor în evoluţia speciei umane, celelalte condiţii nu mai pot fi, astăzi, ignorate, componenta economică reprezentând, însă factorul esenţial al dezvoltării.
In Raportul Brundland, intitulat „Viitorul nostru comun” elaborat de Comisia Mondială Independentă pentru Mediu şi Dezvoltare, prezentat la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro, din iunie 1992, dezvoltarea economică durabilă este concepută în viziunea reconcilierii dintre om şi natură în sensul stabilirii unui nou parteneriat între cele doua entităţi, a echilibrului şi armoniei dintre ele, „pe o noua cale de dezvoltare, care să susţină progresul uman nu numai în câteva locuri şi pentru cîţiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor mai îndelungat”.