Omul care a schimbat faţa literaturii basarabene a trecut vama spre „dincolo”…
Vineri dimineaţă, 20 mai, la vârsta de 76 de ani, s-a stins din viaţă scriitorul Serafim Saka, personalitate distinctă a literaturii române din Basarabia.
Prozator, publicist, dramaturg, el a fost, înainte de toate, un maestru al dialogului şi al unor analize psihologice penetrante. Volumul său de interviuri „Aici şi acum” a servit drept model pentru mai mulţi publicişti, care au îmbrăţişat acest gen ziaristic. Acum aproape zece ani, Serafim Saka a acceptat să fie primul director onorific al TIMPULUI, susţinând şi o rubrică în primii ani de apariţie a ziarului nostru.
Alături de romanele lui Aureliu Busuioc şi Vladimir Beşleagă, alături de nuvelele lui Vlad Ioviţă, proza lui Serafim Saka, consideră Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, a schimbat în anii ’60 faţa literaturii basarabene. Potrivit lui, aceşti scriitori au reabilitat eticul şi esteticul şi au apropiat mesajul literaturii noastre de sentimentul naţional. Romanele sale „Vămile” şi „Pe linia de plutire” sunt elocvente în acest sens. În anii ’90 a participat activ la mişcarea de eliberare şi renaştere naţională, fiind prezent cu articole în presă, precum şi cu luări de poziţie în cadrul dezbaterilor de la Uniunea Scriitorilor din Moldova, dar şi la manifestările de amploare care se desfăşurau atunci în întreaga republică.
Serafim Saka s-a născut pe 16 martie 1935, în satul Vancicăuţi, judeţul Hotin. A fost redactor la publicaţiile „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Nistru”, consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova, editor, preşedinte al PEN-clubului (Moldova). Debutează editorial cu volumul de proză „Era târziu” (1968), urmat de romanele „Vămile” (1972), apărut şi la Bucureşti în 1991 şi „Linia de plutire” (1987), editat şi de „Cartea Românească” (1994). A semnat câteva cărţi de eseuri, interviuri şi note de călătorie – „Aici şi acum” (1976), „Pentru tine bat” (1987), carte distinsă cu Premiul de Stat, „Basarabia în GULAG” (1993), „Orbirea” – reflecţii de călătorie, reprezentând o frescă veridică a mediului de viaţă intelectuală mai puţin explorat în literatura basarabeană. În necrologul difuzat vineri de Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova se menţionează: „Creaţia literară şi publicistică a lui Serafim Saka va rămâne în patrimoniul culturii noastre naţionale, iar amintirea omului, prietenului şi colegului va fi mereu neîntinată în inimile celor care l-au cunoscut şi apreciat”.
Ieri, cei care l-au cunoscut şi respectat l-au petrecut pe ultimul drum. Serafim Saka a fost înmormântat la Cimitirul Central din strada Armenească din capitală.
Sursa: Timpul.md

Astăzi ia start acţiunea culturală „Primăvara poeţilor 2011”. Organizată de Uniunea Scriitorilor în parteneriat cu Primăria Chişinău, aceasta se va desfăşura în toată ţara, în perioada 14-17 aprilie.




Racetrack Playa este fundul unui fost lac,actualmente secat in totalitate,aproape perfect plat si aproape mereu uscat,situat in Parcul National Valea Mortii din California,SUA.Are cam 4 km lumgime si 2 km latime,avand la suprafata un namol uscat si crapat.Climatul in zona este arid,apa de ploaie abia ajungand la cativa cm pe an.Zona este inconjurata de munti,din care din cand in cand se aduna putina apa de ploaie in urma careia suprafata se transforma intr-un namol foarte fin.Aici are loc un fenomen unic in lume care uimeste atat pe oamenii simpli cat si pe oamenii de stiinta:pietrele se misca singure,lasand urme in albia secata!!!Asa numitele pietre miscatoare sunt un fenomen geologic unic in care rocile se misca pe un traseu lung fara interventia omului sau a animalelor…Misterioasele pietre miscatoare din Valea Mortii au fost in centrul unor controverse stiintifice multa vreme.Pietre cantarind pana la cateva sute de kg.s-au miscat cativa km.odata.Nimeni nu le-a vazut vreodata miscandu-se,dar pentru acestea s-au emis tot felul de pareri,de la pietre vii pana la interventia extraterestrilor.Oamenii de stiinta au propus teoria conform careia combinatia dintre vanturi puternice si namolul umezit stau la baza acestor miscari.Alta terorie ar fi ca in cursul noptii,datorita temperaturilor scazute se produce un strat subtire de gheata care ar permite alunecarea pietrelor in combinatie cu vantul puternic.Totusi aceste teorii nu explica de ce pietre care au pornit una langa alta s-au miscat cu viteze diferite si chiar in directii diferite.Nici macar calculele nu sustin aceste doua teorii,deoarece ar fi nevoie de vanturi de sute de km la ora pentru a misca aceste pietre.Oricare ar fi cauza acestor fenomene,deocamdata ramane un mister…


