 |
|
Comenteaza
Amintiri.
De dimineata o zi minunataCu triluri de pasari incepe odataIncepe cu zimbetul dulce al mamei,Cu zanganitul la stina din valePe prispa,prin nour de fum de tigaraIl vad pe bunelul,gatind cu rabdare,Undite,rime,napadca de plasa,Macuca de nada si pane cleioasa.Ne ducem la riu,da,ne ducem la peste!Ce bucurie mai mare mai este!?Bunelul din urma,megea pe carareIar eu pe dea dreptul,in fuga cea mare.Trecem de stina,oite la strungaMerg mehaind la cioban sa le mulga,Plopul batrin cu caroana cea mareCe primul saluta raza de soareInca putin si izvorul il trecemAscuns intre iarba cu apa sa receCu broaste verzui ce pazesc fata apeiDe fruze cazute ,de pae si alteAjungem la riu,Ma opresc!Nu mai este!Nici stina,nici plopul,nici riul,nici peste.Bunelul s-a dus,Dumnezeu odihneasca-iSufletul in vesnicia cereascaPeretii bisericei,goi,darimate,De ploile toamnei,de geruri uscateStau la intrare la bastina mameiUnconjurati doar de boz,nu de oameni.E tot.Intrerup amintirea traitaCu ochi de copil,de matur amintita,Chirilovca-i spune la satul cu riulPacat ca ramasa din apa doar malulTimpul maleste apele`n baltaInsa memoria nu!Nici odata!
Eri am fost,si azi mai sunt,voi fi si mine?Raspunsul eu doar mine voi primiCind dimineata ochii voi deschideSi-am sa te vad pe tine,pe copiiSi-asa de azi pe mine timpul treceSi zilele in ani tot se prefacCopii cresc cu noi, iar noi descrestemDe-acum nu nimeresc nici ata´n acNu vreau sa spun ca sunt batrin,carunt,Mai am puteri si am dorinta mare,Ca sa arat la toti ce pot,ce suntCa-ci sufletul imi este tinar,este tareMai pot sa fac mult bine,si-am sa facCaci alt ceva nu sti sa fac,in fine,Decit sa dalacesc,mai bime tacSi plec sa fac acea ce stiu bineSa-ascult un plinset jalnic de copilSa-l inteleg ce spune,ce il doareSa-l lecuesc sa-l fac voinic,gentilSa-si treaca viata cu alai sub soareSa stau cu´n batrinel ce sta la patSi-asteapta ora,ce la toti ne vineSa-i usurez durerea cu un sfatCum el ii sfatuea pe de-al de mineEu cred ca noi,ce suntem pe pamintAr trebui sa facem ce stim bineCa tot ce-i rau,sa se prefaca`n blindSa-ajunga pace pentru toti si pane
Iubitei mele sotii
Soare in suflet e zimbet pe fataOchi sclipitori e semn de iubireBlinda privire e pace in viataSoapta domoala e fericireSotie si mama e raza de soareCe sufletul meu incalzeste int´unaNu!Raze sunt multe,dar ea, este unaDe-acea nui raza, de-acea e soare
Vino,vino primavara.
Printre nori,o raza blindaMangaea o lacrimioaraSi petelele-i plapandeAsteptau doritul soareIntre petici de zapadaApareau din ce mai multeOprind fulgi din cer sa cadaAlungindu-i sus la munte.Bobocei de salcioaraSe desfac pe zi ce treceIonei si MarioarePun barcute´n apa receDe cu zi si pana-n searaPe lancele linga poartaStau batrini si batrioareBucurindu-se de soartaC´au ajuns in primavaraSanatosi si plini de viataSi isi vad nepotii iarasiCind e timpul de vacantaVino,vino primavaraCu izvoare murmurindTe asteapta mic si mareImnul mierlele iti cint
Suflet sfint
NU ma´ndoesc ca poti gasiUn suflet limpede,curatCe nici o data n-a gresitsi n`are`n viata un pacatCe-ar intelege doar privindCe te gindesti si vreai sa spuiSi iti raspunde nevorbindSi tu auzi raspunsul luiDestul prezenta sa i-o simti,Sa stii ca este undeva,Privirea ochilor cumintiBataea inimii cui-vaEu cred ca e de priceputAl cui e sufletul cel sfintPrezent in viata tuturor...O MAMA este pe pamint!!!Doar Ea ne-a rupt din trupul sauLumina zilei daruindAl Ei e sufletul cel sfint!!!
***
Cine vrea noroc in viataSa-l doreasca altueaBinele sa se-nmulteascaSi multi ani sa le traeaMulti copii cu multa minteSa le dee DumnezeuSa prospere inainteCa pe vremuri, neamul meuSa ridice sus mindrieaMoldovenilor de-atunciSa pastreze mostenireaDestinata pentru prunciDin pacate doar cuvintePot sa spun in ajutorDar sa stiti, le spun din cinsteMie-mi spun si toturorMai ales ce sunt la chirmaSa nu uite cine sintDarimati ghimpoasa sirmaSi paziti acest pamint
Din copilarie pan la palarie
Rinduri,rinduri,rinduriImi asterne ginduriPana cu cernealaPe hirtiea goalaImi asterne dorulTainele si-amorulViata cea traitaSoarta hartuitaDin copilariePan la palarieDe la pelincutaPana la barbutaRiduri,riduri,riduri,Mau brazdad de ginduriSi-mi astern eu dorulCu computatorul
Iarna
Cu un iorgan din fulgi de nea Cu-o grija ca de mamaAsterne dealuri si cimpiiMult asteptata iarnaSi mic si mare au iesitSa binecuvintezeCovorul alb ce-a invelitpamintul cu zapezeCe bucurie la copii!Se dau cu saniutaIn vale zboara chiuindSi iara`n deal fugutaCetati ridica din omatSi babe de zapadaSe dau dea dura prin nameti,Se-ascund sa nu se vadaIar cind se face prea tarziuSi pleaca toti pe-acas,Imbujorati si obositi,Flaminzi,ei stau la masaCu gandul tot la saniusiSi somnul ii imbataVisand cum mane pe ghetusiSe vor lua la`ntreacat
Cei minunea?
Minunea-i nasterea de omMinunea-i primavaraMinunea-i floarea de pe pom Ce mar se face varaMinunea-i curcubeu rotatCand ploua ciobaneste,Si soarele cel imparatDe printre nori luceste.Minune-i tot si peste tot,In lume si nelume,Si un bunel si un nepotSi noi, suntem minune!
Departe de tine
Ma simt strain acasa,e vina despartirei?Deceniul din viata trecut in nestiire,Trait de tot departe,instrainat de vatraLa malul lui Atlantic,unde pamant e piatraInvoluntar se uita,se sterge din gandireAl Mamei zimbet dulce,al Tatei talmacirea,Copilaria plina,de bune si nebune,Mi-e dor de Tine tara,mi-e dor, ce pot eu spune?Nu-mi pare rau de viata,nu-mi pare rau de mine,Iubita mea sotie,feciorii imi sunt bine,Am casa si in casa,n´am lipsa de nimica,Doar tu-mi lipsesti in suflet,Moldova mititica!Pacat,doar ca pamantul,rotund este si mare,Si are-aceiasi Luna,si are-acelas Soare!?
Odã Soarelui
Roua-lacrima noptii de varaGingas saruta petala de floareFloarea se`ntoarce cu fata la soareSi roua dispare.Bucura ochii si sufletul floareaDe la mai mica si pana la mareDar din pacate se termina varasi floarea dispareTotul in lumea dulce-amaraApare-dispare,naste si moareNimic nu e vesnic, nici roua,nici floareaDoar singurul Soare!
Despre noi?
Suntem neghiobi si tradatori?Pentru nimica toataSuntem in stare pentru noisa-l vindem si pe Tata?Nu mai vorbesc despre vecinNu mai vorbesc de TaraCaci ne-a crescut cu vai si chinDar munca-i e zadara.Pacat de-al noastre radaciniCu fire milenareCe-au strabatut printre pagîniCu-alde Stefan cel MareNu mai vorbesc despre pamantCe ni lau luat dusmaniiMa rog la Dumnezeu cel sfintSa-mi lase limba mameiSa-mi lase firea de haiducsi cintecul din leaganSa-mi lase doinele ce ducLa neuitare neamul.
Via Di Poeti
Via Di Poeti-o strada ingustata de peretii cladirilor din caramida seculara in inima Boloniei,Unde in veacul xii-xiii,Intr-o «Taverna mohorita»-«osteria di poeti»ce pastreaza si azi traditiile din trecut(ne luind in seama achitarea in euro),unde se stringeau studenti al primului centrului universitar european,pentru a da nastere la primele poesii,cu rima si fara, gindite in diferite limbi dar citate si scrise in latina.O, voi, lecturi, lecturi,lecturi…lecturi sunt foile citite?ori necitite tot lecturide mult au fost? vor fi numite?O,voi,lecturi,lecturi,lecturi…sinteti trecutul zbuciumatcitat pe «Via Di Poeti»Si azi acolo e pastrat!O,voi,lecturi,lecturi,lecturigravati cu litere presentulCa sa ajunga la «trecut»cum azi trecutul «La poetul»O,voi,lecturi,lecturi,lecturi…
Monolog
As incepe cu cuvintele cui-va (nu tin minte autorul) «Eu nu ma tem de moarte ci de vesnicia ei» Cred ca din nefericire ori din fericire, sunt intr o oarecare masura indiferent fata de moarte, cred ca munculita mea, de toate zilele si unelea din nopti, este de vina. In decursul anilor sa creat o imunitate de a privi moartea, cred eu, fara frica, fara acel sentiment normal, omenesc, de pierdere de o Viata, al cui nu ar fi ea. Una este cind priveam cu curiositate, cu ochi de copil, prin usa intredescisa, cum babele scaldau corpul mare si neinsufletit al lui Nasu Toadere, Dumnezeu sa-l odihneasca, innainte de-al pune in sicriu si cu totul alta privire, cu aceasi ochi,de loc nu de copil, este astazi, cind privesc un corp, lipsit recent de suflare si de zgomotul valvulelor crdiace, confirmat printr-o linie continua pe monitor, dupa o interventie de reanimare nereusita,cautind inlauntru causa: (vina mea?starea debilitata al Decedatului? voia Domnului?) Oare pot numi aceasta curiositate? Cred ca da, cu exceptia daca nu ar trebuit sa vorbesc cu rudele si sa le comunic decesul (tatalui? mamei? fiului?, sotului?). Credeti-ma, acest moment nu este de loc curios. Am sa incerc sa mai spun ceva, Dragoste este si pana la si dupa moarte, dar singuratatea vine doar dupa moarte. Nu credeti? Eu sunt increzut! Cred ca mai bine sa fii inprejurat de ingeri acuma, pe pamint, decit sa te urci la ei.Nui asa!?
Cartea ta (Catre Diamant Alb)
Am deschis cartea Ta cu foi albe si am citit primele pagini ale vietii mele din primele clipe care le tin minte. Iata una din ele. Inchipueti: O autogara in lemn, vopsita in albastru, spalat de vremuri si de ploi, construita de pe vremea «romanului» (Nisporeni, de peste Prut) cum se zicea pe atunci, si alaturi lipita perete in perete dugheana, nu stiu cui, plina de butoae extraordinar de mari (asa mi se pareau) puse in picoare si pline de pahare murdare de vin si bizoi mari ce se hraneau cu «zacusca»- farimaturi de pane si brinza, cu miros de vin amestecat cu mirosul de butoi vechi ce a prins deacuma mucegai, unde se vindea cu 10 kopeici un pahar mare cu vin din colhoz. Pare dea mirarii, si parintii mei se miara chind le povestesc dar e adevarat, aveam 3-4 ani si de cite ori traceam in spatele lui tata (pe acolo trecea drumul la dadaca unde ma lasa peste zi) si cand eram in drept cu dugheana incepeam sa bat din mini si picioare si incepeam sa tip-vreau vin!!!, si pana nu muiam gura in tira de vin pe fundul paharului, nu ma linisteam. Impresionant!!! Bravo Diamant Alb! Ai editat o carte nemaipomenit de reusita, De-ai sti cite lucruri am citit din viata mea! Cred ca este unica carte pe lume ce nare sfirsit.Mersi mult. Cu respect.
Poetului Emil Brumaru
E miesul zilei, doar o raza de lumina, isi face drum printre cuvintele dispersate in camera intunecata, din pricina obloanelor dela ferestre, inchise de cu seara, si ajunghind la pat, jingas iti minghie pletele imprastiate pe perna. Stai la indoiala. Sa deschizi geamul si sa dai libertete cuvintelor acumulate peste noapte ori sa le culegi din raza, sa le pui pe hirtie ca apoi sa le oferi lumei? Fasia ingusta de lumina, plina de un numar infinit de particule al vorbirei, este o dovada ca nu esti singur. Ghindul cat de ingust nu ar fi, dar este nemarginit. Bucura-te,ai inceput inca o zi ,traeste-o cat mai mult, mai plin, necatind ca este duminica. Este doar sfirsit de saptamina, nu si de viata.!!! Nu esti singur, fiind-ca cu cat de departe nu am fi, atit de aproape sintem, poti crede ca-i asa. Si-ti mai spun una; Fiecare din noi care iti citim opera, iti traim clipele in care ai plamaduito, si aceste clipe sun multe, sint mii, milioane, sint multe vieti pe care le traesti. Sa ne traesti Bade! Suntem ai Tai!!! Culege cuvintele, deschide obloanele si incepe o zi noua,inca o zi pentru noi toti.Iti multumim!
Unui poet
De ce esti trist,doar ai de toate?Ai darul de a scri o carte,citindu-mi gindurile mele , le poti asterne pe hirtiein tridimensionalcu iscusita maestrie!Tristetea este trecatoare, la fel va trece disperarea,Sa scrii mai mult!Sa scrii mai tare!!!
Dorul
Mi-e dor de toamna in Moldova,cu ploi ce ruginesc copacii,Mi-e dor de Fuduri Vechi uitati,de tati,copii,nepoti si ALTII,Mi-e dor de lutul risipit,la pragul casei parintesti,Mie dor de mica Marioara,ce zgribulita pe-un tuhal,usca privirea`n asteptare si tot aici si-a dat suflarea,Mi-e dor,dar ce sa fac?Tac!As vrea sa fiu un curcubeu,de-aici pana acolo,chind vreau sa vin, sa vad, sa plec de-asupra crucei capul, s-a las o lacrima sa cada,dar nici asa nu pot.E tot.
Generat în 0.374 secunde.