Hotnogu Vitalie

Sau cum birocraţia (sau poate pur şi simplu prostia) nu te lasă să fii român!

Astăzi, de dimineaţă, în sfârşit am decis să merg la Universitate şi să depun actele pentru a îmi continua studiile la master. Decizia de a continua studiile am luat-o mai demult dar procesul anevoios de colectare a tuturor actelor şi certificatelor durează cam mult.

În sala festivă a Universităţii, unde era dislocată comisia de admitere, nu prea era lume, poate ca era dimineaţă, ori acestea sunt ultimele zile când se poate de aplicat şi fluxul de tineri s-a epuizat din primele zile, nu ştiu… Eu am luat formularele necesare şi am ieşit ca să le completez.

În formular întrebări simple: Numele, Prenumele; data, anul naşterii; naţionalitatea, cetăţenia etc. întrebări standard pentru un asemenea tip de formular.

Eu completez tot, în categoria  „cetăţenie” scriu Republica Moldova iar în categoria „naţionalitate” scriu român. Şi merg să depun, socotind că totul am scris corect. Însă nu a fost să fie…

Discuţiile sau început când domnişoara care verifică corectitudinea îndeplinirii actelor a insistat să mai întrebe o dată de ce naţionalitate sunt şi ce cetăţenie am. Eu i-am răspuns prompt: Sunt cetăţean al Republicii Moldova de etnie – român!  Ea, cred că din cauza că eram primul român cu cetăţenie Moldovenească care aplică, a ţinut să mă mai întrebe o dată, poate totuşi eu sunt moldovean? I-am mai răspuns încă o dată prompt: Sunt cetăţean al Republicii Moldova de etnie – român!

Ea, văzând că nu poate să mă convingă, apelează la Domnul „D”, care este un mare funcţionar în cadrul Universităţii de Stat „B.P.Haşdeu” din Cahul. Domnul „D” s-a apropiat şi a început să îmi demonstreze, cum eu nu sunt corect şi cum conform documentelor eu sunt de naţionalitate moldovean! Acest Domn „D”, s-a legat de adeverinţa mea de naştere în care la capitolul „naţionalitatea părinţilor” este scris – moldoveni, aducând exemplul său, el fiind ucrainean de etnie, însă datorită că la părinţi e scris Moldoveni în acte, el este moldovean, oficial. Încă un argument pe care Domnul „D” l-a considerat forte, este că: este tot aşa de birocratizat încât sunt obligaţi să scrie tot conform documentelor prezentate.

Până la urmă am cedat presiunilor la care am fost supus, ghidându-mă de vorba unui bun prieten: Nu te pune cu mintea prostului că ea e hodinită, şi cât nu i-am fi demonstrat eu originile mele etnice, nu aş fi obţinut nimic.

Însă eu am unele întrebări la care nu pot găsi nicidecum răspuns:

De ce daca Mama – rus, Papa – rus, a Ivan – maldavan, este normal, da dacă părinţii sunt specificaţi drept moldoveni în certificatul de naştere a copilului, copilul nu poate să fie român? Mai ales că în certificatul de naştere la nimeni nu este specificată naţionalitatea. Straniu, nu? Conform Constituţiei Republicii Moldova, art. 10 punctul (2) este stipulat: Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Aşa dar, Mie,  în calitate de cetăţean al  Republicii Moldova, îmi este recunoscut şi garantat dreptul la exprimarea identităţii mele etnice. Adică dacă eu, sunt de naţionalitate român atunci nici un fel de Domn „D” nu poate să vină şi sa-mi dicteze ce naţionalitate am! Acţiunea lui încalcă flagrant dreptul care îmi este garantat de către stat. Şi cel mai grav este că astfel de acţiuni sunt făcute de către un angajat a unei instituţii superioare de învăţământ de stat. Chiar mii ruşine… Îmi este foarte interesant, oare cei ce vin şi scriu în formularul de aplicare, la capitolul „naţionalitatea” alt ceva decât moldovean, sunt oare somaţi să prezinte dovezi că sunt de naţionalitatea care au declarato? Sunt sigur că nu!

Concluzionând vreau să menţionez că nu e de mirare că în Republica Moldova sunt doar un procent foarte mic de etnici români, şi văd că Cauza, ce presupune debilizarea românilor din spaţiul Românesc dintre Prut şi Nistru, care astăzi sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, este încă vie şi dusă în continuare cu perseverenţă de unii „idioţi utili” de care e plină ţara.

Vai de capul nostru…

P.S.  Sper ca această scurtă relatare despre acţiunile unor funcţionari din cadrul Universităţii de Stat „B.P.Haşdeu” din Cahul va determina conducerea universităţii să atragă o mai mare atenţie asupra instruirii funcţionarilor săi astfel ca pe viitor să nu se mai întâmple astfel de situaţii. Şi sper din toată inima că acest articolaş nu va influenţa nota mea la examenul de admitere             

Pe pagina electronocă a ziarului românesc Cotidianul, citesc un articol foarte interesant –Moldovenii vor ca Porumboiu să le lucreze pământul. În articol este realtat despre vizita Ministrului Agriculturii a Republicii Moldova, Valeriu Cosarciuc, în România şi întîlnirea pe care a avuto Dumnealui cu omul de afeceri Adrian Porumboiu, căruiea i-a propus să investească în agricultura din Republica Moldova.  E şi normal ca Ministrul Agriculturii să caute soluţii pentru reabilitarea agriculturii autohtone, şi de ce nu prin atragerea de investiţii din străinîtate.

sursa: http://www.amn.md

Însă următoarea freză, citez : „Acesta a mai adăugat că doreşte să elimine restricţia potrivit căreia doar rezidenţii Republicii Moldova pot cumpăra terenuri agricole, care au preţuri mai mici decât cele din România, de 1.000 de dolari pe hectar.” pune multe semne de întrebare.

Din cîte înţeleg, Domnul Ministru, este prea proocupat de efectuarea „Saltului în agricultură” pe care l-a promis AMN-ul în campania electorală, ori este prea preocupat de susţinerea producătorilor de carne autohtoni, prin marirea taxelor la importul de carne (adică din buzunarul consumatorului), pentru a analiza un pic efectele unei astfel de iniţiative – eliminarea restricţiilor de procurare a terenurilor agricole.

Astfel, ţinind cont că preţul pe hecter a terenului agrico este faorte jos, şi în Moldova s-au creat toate condiţiile de către foştii guvernanţi aşa încît ţăranul mai degrabă vinde pămîntul sau îl lasă pîrloagă decît îl prelucrează, ţîranii v-or fi dispuşi să vîndă loturile lor de teren la un preţ bun pentru ei dar foarte mic pentru cel ce cumpără. Astfel, ne putem trezi la un moment că cetăţenii Repubicii Moldova nu mai au în proprietatea sa nici un petic de pămînt agricol.  Se primeşte că vindem, unica bogăţie pe care o mai avem, străinilir! Şi ce ne rămîne fraţilor?

Pentru a atrage investiţii în sectorul agricol al aconomiei nu este necesar să înstrăinam terenurile agricole către nerezidenţi ci să asigurăm condiţii şi să susţinem ţăranul care prelucrează pămîntul. D0mnul Ministru trebuie să se preocupe de iniţierea unor politici de consolidare a terenurilor agricole, susţinerea producătorilor autohtoni, nu prin politici protecţioniste la vamă care se răsfrîng direct asupra buzunarului consumatorilor finali ci prin mărirea numărului unităţilor de prducţie, eliminarea intermediarilor din procesul de realizare a producţiei, şi alte multe probleme care sunt vitale pentru ţară!

Problemele ce ţin de protecţia consumatorilor au fost discutate la Cahul, în cadrul unui forum local.

Pe data de 26 februarie 2010, în oraşul Cahul a avut loc Forumul local cu tema „Protecţia consumatorilor din oraşul Cahul: probleme şi soluţii” organizat de Asociaţia Pentru Cooperare şi Comunicare Democratică „Dialog” cu suportul financiar al Ambasadei Statelor Unite ale Americii din Moldova.

La forum, a cărui scop era creşterea nivelului de informare a populaţiei din oraşul Cahul în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, au participat reprezentanţi ai Administraţiei Publice Locale, a societăţii civile, a businessului mic şi reprezentatnţi ai instituţiilor de învăţămînt din oraşul Cahul.

Participanţii la forum au fost informaţi despre drepturile pe care le au consumatorii şi principalele organizaţii care sunt responsabile pentru prevenirea încălcării drepturilor consumatorilor şi, în caz de necesitate, penalizarea persoanelor fizice şi juridice care încalcă aceste drepturi, în limita competenţei fiecărei organizaţii.

În dezbatere au fost puse problemele cu care se confruntă majoritatea consumatorilor din oraşul Cahul. Mari discuţii a generat problema comerţului stradal, care în ultima perioadă a atins cote maxime. Experţii învitaţi la forum au precizat ca drepturile consumatorilor sunt tot mai fregvent încălcate de către comercianţii stradali, şi produsele care sunt procurate de la ei pot dăuna vieţii şi sănătăţii consumatorilor.

Problema consumatorului este necunoaşterea.

Nicolae Dandiş, preşedintele Asociaţiei „Dialog”, consilier orăşănesc, ne-a declarat următoarele:. Subiectul de azi „Protecţia consumatorilor din oraşul Cahul: probleme şi soluţii”,  fiind unul deosebit de sensibil şi de important nu doar pentru comunitatea noastră, a impus abordarea acestei teme împreună cu invitaţii de la instituţiile responsabile şi cu atribuţii în acest domeniu ca: Centrul de Medicină Preventivă Cahul, poliţia, Inspectoratul Fiscal de Stat, Centrul de Standardizare şi Metrologie care şi-au expus care este rolul şi mecanismele prin care ei pot interveni pentru a proteja consumatorii, vizavi de calitatea produselor sau serviciilor pe care le prestează agenţii economici din oraşul şi raionul Cahul.

La forum au fost o serie de întrebări şi menţiuni cu privire la cadrul legislativ, pe unde este bun, pe unde trebuie de modificat. Un exemplu important, care ar trebui să fie examinat de Parlament la sesizarea mai multor instituţii este cel privind funcţionalitatea sau aplicarea noului Cod Contravenţional al Republicii Moldova. Ceea ce ţine de competenţa administraţiei publice locale, de asemenea, prin atribuţiile legale trebuie să fie demersurile respective către agenţii economici privind asigurarea protecţiei consumatorilor în procesul desfăşurării activităţii antreprenoriale. Este necesar parteneriatul dintre aceste instituţii în scopul protejării consumatorilor, pentru că, deşi cadrul legal stabileşte competenţele clare a fiecărei instituţii, o serie de probleme pot fi rezolvate doar prin colaborarea dintre aceste instituţii anume la nivel de procedură. Cu toate că există o serie de instituţii care au responsabilitatea de a proteja consumatorii, este necesară o mai bună informare a cetăţenilor vizavi de etapele pe care trebuie să le parcurgă o persoană care este lezată în drepturile sale de consumator.

Participanţii şi invitaţii nu au uitat să menţioneze şi obligaţiile consumatorului. Atunci cînd ştim cum trebuie să fie, care este prevederea legală privind respectarea drepturilor noastre, noi avem obligaţia să cerem respectarea acestor prevederi, şi nu să aşteptăm doar instituţiile de stat să ne protejeze acest drept. Fiecare dintre noi, trebuie să fie conştient că de modul cum vom cere respectarea drepturilor noastre de consumator, dar şi de respetarea obligaţiilor care ne revin, depinde şi sănătatea noastră a fiecăruia şi a întregii societăţi.

La final, participanţii la forum au făcut anumite propuneri pentru a fi înaintate către Adminstraţia Publică Locală, şi anume: informarea continua a populaţiei despre drepturile consumatorilor, prin toate canalele media care sunt în oraş; crearea unui centru de consultanţă în domeniul „drepturilor consumatorilor”; implimentarea planului de dezvoltare a pieţilor din oraş şi utilizarea lor după destinaţie; efectuarea monitorizării activităţii a întreprinderilor municipale, a căror activitate deseori se face cu încălcarea drepturilor consumatorilor.

La etapa actuală Republica Moldova se află într-o perioadă de tranziţie de la sistemul socialist de construcţie a societăţiila acceptarea normelor şi principiilor democratice. Această tranziţie a cuprins toate activităţile omului înclusiv şi sistemul de gestiune economică. Pe parcursul anilor conceptele de  managment au suferit modificări esenţiale din punct de vedere structural, cultural şi organizaţional.

Cu toate că de la abolirea sistemului planificat de gestiune a economiei au trecut peste 20 de ani, în cultura managerială procesele nu au suferit modificări esenţiale. Republicii Moldova îi este caracteristic partiocularismul ca dimensiune culturală care în care este judecat comportamentul altei persoane de către cei din jur.

În businessul din ţară se pune accentul mai mult pe relaţii personale şi nu pe reguli stricte de joc, de asemenea contractul poate fi uşor modificat, iar relaţiile se constriuesc pe încrederea în persoanele ce îşi onorează angajamentele mutuale.

Dar mai putem observa că relaţiile dintr parteneri din ce în ce mai des sunt bazate pe respectarea părevederelor contractuale şi că o afacere odată încheiată este lesne de respectat.

Societatea sovietică, în care Republica Moldova era parte componentă, presupunea egalitatea dintre persoane şi plasarea interesului de grup mai presus decît interesul privat. Astfel „colectivismul” presupune aorientarea către obiective comune a întregii societăţi. Însă în 20 de ani societatea a început tot mai fregvent să pună accent pe „orientarea către sine”. De aici şi fregventul recurs la termenul EU, noţiunea de NOI fiind respiunsă tot mai des de societate.

În Moldova dimensiunea culturală afectivă reprezintă modul în care oamenii îşi manifestă trăirile în relaţiile şi emoţiile în relaţiile cu „ceilalti”.Această misiune culturală se reflectă şi la acţiunile pe care le au managerii în diferite situaţii. Astfel, cultura afectivă presupune că persoanele îşi manifestă sentimentele şi gîndurile direct, iar emoţiile sunt prezentate fără rezerve şi autocontrol.

Ca un ecou al orînduirii sociale în societatea din Moldova accentul se pune pe spaţiul privat ca fiind un subiect tabu. Aceasta ere influenţă asupra culturii manageriale şi atitudinii conducătorilor  faţă de metodele de care se conduc în afaceri.

Astfel managerii studiază cu atenţie istoria organizaţiei cu care are de gînd să facă afaceri. managerii sunt rabdători şi caută diverse căi de a acţiona şi deseori lasă ca lucrurile să decurgă de la sine.

Dacă să analizăm statutul social al persoanei, constatăm că în Republica Moldova statutul se acordă preponderent pe seama realizăîrilor personale, a meritelor proprii şi a iefortului depus pentru a cîştiga o poziţie socială – ceea ce înseamnă că statutul este căştigat.

Managerilor din RM ar fi binevenit să ţină cont de anumite circumstanţe  care au apar în procesul de negociere şi de derulare a afacerii. Astfel managerul trebuie să se convingă că echipa sa de negociere este capabilă în perioada actuală să convingă reprezentanţii companiei partenere despre importanţa proiectului. Este binevenit ca gradul de informare şi cunoaştere a interlocutorului să fie respectat.

În prezent cultura managerială în RM este influenţată de mentalitatea conducătorilor moştenită de la fostul sistem. Însă observăm că tot mai des apar persoane tinere care au viziuni moderne, europene cu privire la procesul de gestionare a întreprinderii. Asta înseamă că 20 de ani de Democraţie si-au facut efecutl.

Hotnogu Vitalie Boboc Ina Bratovan Alexandru Bujoreanu Elena

Astăzi, pe „portalul de ştiri nr. 1 din Moldova” care are o mare simpatie pentru persoanele şi formaţiunile care astăzi guvernează cu mica noastră Ţară, am citit o ştire : Experții în drept constituțional vor să uităm de raioane și să trecem la „regiuni”.

În ştire ne este relatat cum că „experţii în drept constituţional” vor propune, în cadreul şedinţei Comisiei de revizuire a Constituţiei, modificarea Legii cu privire la structura administrativ-teritorială a Moldovei şi anume la renunţarea la Raioane şi crearea unor noi unităţi administrativ-teritoriale sub formă de Regiuni.

Un lucru interesant este motivul, sau mai degrabă motivele care iau împins la rampă cu această propunere  pe domnii constituţionişti. Să o luăm de la un capăt…..În primul rînd, această Comisie de revizuire a Constituţiei are drept scop principal elaborarea propunerilor pentru efecruarea unor modificări în Constituţia Republicii Moldova. Faptul că membrii comisiei vin cu propuneri pentru efectuarea unor reforme, care ar prinde bine pentru ţară, este binevenit însă mi se face o impresie că multstimaţii experţi încearcă să devieze de la principalul lor scop – propuneri pentru îmbunătăţirii constituţiei. De aici apar două întrebări: care este scopul lansării unei astfel de propuneri şi oare merge bine activitatea comisiei? sau devierea de la scopul principal al comisiei este un indicator că treburile nu merg prea bine…

În al doilea rînd, o asemenea reformă ar necesita sume enorme de bani. În primul rînd banii vor fi folosiţi pentru efectuarea alegerilor locale pentru a stabili, în mod democratic, organele de conducerea a noii structuri administrativ-teritoriale. Eu la problema banilor nu o sa ma refer defel pentru că ei pur şi simplu NUS!

Astfel, înţeleg că unele grupări politice, care au puterea de a primi legi dar nu au reprezentanţi în administraţia publică locală, intenţionează să forţeze evenimentele, astfel ca alegerle locale să aibă loc înainte de termen. E clară această tendinţă dacă să presupunem că această propunere este susţinută din plin de Partidul Liberal. Anume PL-ul ar fi acei care nu au reprezentanţi în consiliile locale, şi tot ei ar putea să opţină un scor favorabil pentru formaţiune într-un scrutin electoral din viitorul cel mai apropiat.

Aceste mişcări şi „iniţiative democratice” ma pun pe gînduri. Nu cumva cineva se teme că, peste un an, popularitatea care o are la publicul cu drept de vot din Moldova se va sparge ca o bulă de săpun? Sau poate ambiţia de a avea „totul şi acum”  este  foarte puternică…..

Numai că nu cred că această propinere va fi susţinută de domnul urechean care mai are încă structiru destul de trainice prin raioanele din Ţară.

În principiu propunerea este bună, umai că trebuie implimentată la timpul ei şi nu mai devreme de alegerile locale din 2011.

Zilele acestea, în presa din ţară, a apărut unele declaraţii prin care reese că în textul constituţiei Republicii Moldova ar putea interveni unele schimbari şi anume în articolul 13, Limba de stat şi funcţionarea celorlalte limbi.

Ca să ne amintim

preluat: ionurusciuc.files.wordpress.com

articolul 13 Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi (1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine. (2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării (3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională. (4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii moldova se stabileşte prin lege organică.

Astfel, domnii constituţionalişti propun ca  denumirea oficială a Limbii oficiale a Republicii Moldova să nu fie specificată în Constituţie şi să fie stabilită prin lege organică.

Eu nu vreau să mă refer la faptul că Constituţia este legea Supremă în Stat, nici la ceea că în Constituţie sunt expuse toate principiile şi fundamentele care stau la baza unui stat şi că o astfel de decizie ar face de rîs nu numai guvernanţii ci şi Ţara întreagă!

Eu nu pot percepe cum cineva poate stabili printr-o lege simplă care este limba vorbită în stat! Mă conving din ce în ce mai mult că actuala conducere gîndeşte şi acţionează cu impact pe termen scurt…. Guvernanţii văd doar la o aruncătură de băţ în faţă şi se cred că sunt pe veci la cîrma ţării! Nu e chear aşa Domnilor!

Astfel, chear dacă la moment se modifică denumirea limbii de stat în Română,  în caz că are loc o schimbare a ponderii forţelor politice din Parlament, şi la putere vin (cum sa mai întîmplat) grupări loiale Moscovei, ele pot modifica denumirea limbii întregului popor! Asa că dacă cindva limba de stat a RM v-a fi Chineza…… noi o sa ştim cui să mulţumim pentru asta!

Şi atunci chear că o sa fie cum spun polonezii – Bonjur, maman!

Astăzi, dupăî ore mă îndreptam spre casă. Trecînd pe lîngă Consiliul Raional am observat un grup mare de persoane îmbrăcate în albastru, erau vameşii care ieşeau de la o întrunire. În mulţime am văzut o persoană cunoscută de care m- am apropieat să aflu ce caută aşa un număr mare de vameşi atît de parte de graniţă.

Cunoştinţa mea mi-a spus că au avut o şedinţă la care li s-a spus că le vor fi tăiate primele pe care le primeau la salarui. Astfel, un locotenent care primea 1000 de lei din salariu si 1000 de lei din primă v–a rămîne doar cu 1000 de lei salariu…….

Acum eu mă întreb: care e cauza că se reduce atît de drastic plata pentru vameşi şi care vor fi consecinţele ei?

Poate unii îmi vor spune că profesia de vameş este una care nici nu necesită a fi platită… că băieţii se descurcă şi singuri! Nu ştiu eu cine şi cum se descurcă dar cu aşa măsuri să se descurce or încerca mai mulţi şi mai des!

Şi îmi vine în minte un citat  a fostului Preşedinte a Moldovei „Mergem înainte! că înainte a fost mai bine! „.  Poate mă înşel…..

În 2009 s-au împlinit 30 de ani de la data cînd armata roşie a invadat Afganistanul.  În acel război de 9 ani au murit în jur de 300 de tineri din moldova şi cireca 700 au fost răniţi. La 15 februarie 1989, Uniunea Sovietică retrage trupele sale din Afganistan, astfel punînd capăt unui război sîngeros care a luat mii de vieţi omeneşti din ambele părţi.

După 30 de ani de la finisarea blestematului război încă îşi mai aşteaptă mamele fii!  Soţiile îşi mai asteaptă soţii, copii – taţii! Şi aşa pe tot teritoriul fostei minuni Sovietice! Mii de tineri Şi-au pus vieţile, sănătatea, tinereţea perntru aşi  indeplini „Datoria Internaţională” ! Oare cîţi soldaţi trebuieau să mai moară pentru ca „marii” politicieni să înţeleagă o palmă de pămînt străin nu costă cît viaţa unui fecior al ţării sale!

Afganistanul, pentru Republica Moldova, este o pagină neagră a istoriei care a fost întoarsă pentru totdeauna! Dar se pare că nu a fost să fie…….

În 2001, după tragicele evenimente  de la 11 septembrie, SUA declară război terorismului mondial şi la 07 octombrie aceluiaşi an invadează Afganistanul. Acest război continuă si până în prezent. La moment la războiul din Afganistan participă 42 de ţări membri NATO, printre care şi România.

La 1 decembrie 2009, Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a anunţat că va suplini contingentul militar din Afganistan cu 30000 de soldaţi timp de 6 luni şi a promis că va incepe retragerea trupelor Americane din Afganistan peste 18 luni. Aceste declaraţii nu cred că au surprins pe nimeni deoarece Obama mergea în alegeri cu un mesaj antirăzboi care a adus rezultat.

Cum nu ar fi statul American singur îşi alege strategiile în politica externă şi banii contribuabililor americani sunt folosiţi pentru Ţexportul democraţiei” în tările cu nivelul ei (democraţiei!) sub standartele americane.

Zilele aceste am auzit declaraţia Prim-Ministrului Republicii Moldova, Vlad Filat, care a spus cam următoarele :

“Este o decizie de principiu şi am spus-o şi cu alte ocazii. Republica Moldova urmează să coparticipe în măsura posibilităţilor la tot ce se întîmplă în lume. Tot ce ţine de operaţiunile de pacificare, inclusiv şi în Afganistan, în limita posibilităţilor noi urmează să luăm o decizie în acest sens şi să participăm. Or, dacă noi aşteptăm să fim ajutaţi, să fim înţeleşi, atunci şi noi trebuie să avem capacitatea să înţelegem că trebuie să ajutăm şi să coparticipăm la tot ce se întâmplă“.

Din cîte înţeleg, în curînd, soldaţii din Moldova v-or călca din nou pămîntul Afganez, asa cum au facuto şi 30 de ani în urmă!

Înţeleg că actuala guvernare vrea să arate lumii întregi că Republica Moldova s-a eliberat de sub  regimul  totalitar care a condus pîna amu Ţara. Inţeleg că Filat doreşte să arate tuturor că ei nu sunt ca comuniştiii. E evident că Moldova va avea beneficii mari de pe  urma participării la asemenea acţiuni, şi beneficii nu numai îm sfera militară. Însă, pentru toate astea şi încă multe chestiuni pe care putem doar să le presupunem, să pui în pericol viaţa fiilor ţării este JOSNIC!

Oare se pot compara trupele ţărilor NATO, care sunt nişte profesionişti bine plătiţi care cunosc bine ce înseamnă un conflict armat, cu brava Armată Naţională care este alcătuită din copii de 18 ani care nu au avut posibilitatea să înveţe sau să plece peste hotare şi au fost luaţi la armată?

Oare nu a sorbit îndeajuns nisipul Afgan sînge de soldat moldovan? Pentru ce trebuie să  punem sare pe rana care nici pîna acum nu s-a cicatrizat? DE CE?

Vreau să închei cu un slogan care l-am auzit de mai multe ori:  Do love not war

Azi dimineaţă, intrînd în internet să mai văd ce se petrece în lume, dau pe saitul ziarului Flux de un material foarte interesantcare mi- a stricat dispoziţia pe care o aveam în aceasta Luminată Zi.

„La 18 decembrie 2009, Plenara Adunării ONU a adoptat un amendament prin care a eliminat referinţa la Comentariul General nr. 20 care le impunea ţărilor membre recunoaşterea sintagmelor “orientare sexuală” şi “identitatea de gen” drept criterii de discriminare la nivel mondial.

Dacă acest amendament nu ar fi fost votat, atunci toate cele 185 de state membre ale ONU, inclusiv Republica Moldova, dar şi România, ar fi fost obligate să-şi ajusteze legislaţiile lor naţionale la această normă, care constituie, de fapt, primul pas spre recunoaşterea şi legalizarea homosexualităţii.

Organizaţia neguvernamentală „Pentru Familie” ne informează printr-un comunicat de presă că pentru adoptarea amendamentului s-au pronunţat 76 de state membre ONU, iar 72 au fost împotrivă şi, şocant, printre cei care au votat împotrivă, adică care s-au pronunţat pentru recunoaşterea homosexualităţii a fost şi reprezentantul Republicii Moldova. …”

Flux, Cotidian Naţional Nr.2009100 din 25 decembrie 2009 http://www.flux.md/articole/8510/

Acum stau şi mă întreb: oare acea persoane care reprezintă Republica Moldova la ONU nu reprezintă întreg poporul Ţării? La urma urmei, ce fel de valori morale trebuie să ai ca să susţii o asemenea „cauză”?

Eu nu înţeleg cum acel care reprezintă toţi cetăţenii Republicii Moldova, care în majorotatea sa se declară crestini. Aceasta înseamnă că majorotatea oamenilor cred în Dumnezeu şi respectă (poate nu în totalitate) Cuvîntul Său – Biblia.  Vreau doar să aduc unele citate din Biblie:

“ Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.” Leviticul 18:22

“ Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au facut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moarte; sîngele lor să cadă asupra lor” Leviticul 20:13

“ Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii ; tot astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firescă a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. ; Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Romani 1: 26-27 şi 32

Aşa scrie Sfînta Scriptură!

Poate că bravul „reprezentant” al Moldovei la ONU nu cunoaşte (nu mai spun că să-l respecte) Cuvîntul Domnului, ceea ce este şi normal pentru o clasă politică care se ghidează doar de „legea cîştigului”, şi valorile creştine intră în contradicţie cu „legea” lor.

De mult timp am observat că are loc asemenea încercări de a legaliza „urîciunea”. Prin fel de fel de metode şi scheme se încearcă de a impune poporului nostru această „scîrboşenie”. Pionerii  homosexualităţii în Moldova cheamă populaţia la toleranţă faţă de persoanele de orientarea respectivă, doar toţi cetăţenii ţării sunt egali în faţa legii. Eu le-aşi raspunde foarte promt – pentru toleranţă sunt case speciale!

Şi cel mai neplăcut este că „aleşii poporului” tolerează şi chear promovează nişte valori care sunt neacceptabile pentru poporul pe care îl reprezintă!

P.S. După ce am citit articolul de pe pagina Flux am vrut să văd dacă a mai scris cineva despre această situaţie picantă. Am accesat cele mai principale portale de ştiri şi pagini ale ziarelor din ţară şi… nimic, sau poate eu nu am căutat bine ori problema expusă mai sus nu înteresaeză pe nimeni…

18 Decembrie 2009 14:13

Luând act de acţiunile săvârşite de un grup de creştini ortodocşi în ziua de 13 decembrie în grădina publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Biserica Ortodoxă din Moldova îşi manifestă dezacordul faţă de modalitatea de protest aleasă de creştinii adunaţi acolo.

În acelaşi timp, considerăm nebinevenită instalarea simbolului de cult evreiesc într-un spaţiu public care este strâns legat de istoria şi credinţa poporului nostru, cu atât mai mult că  “Hanuca” este o sărbătoare religioasă calificată de cărţile de cult iudaice drept “ritual al sfinţirii”, semnificând biruinţa poporului iudeu asupra ne-iudeilor. Alegerea locului de instalare a Menorei considerăm a fi nepotrivit deoarece parcul este  numit în cinstea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, supranumit Mare şi Sfânt pentru calitatea deosebită de apărător al credinţei strămoşeşti.

Considerăm că acest neplăcut incident din centrul capitalei putea fi evitat  dacă Menora iudaică ar fi fost instalată  în preajma memorialului victimelor holocaustului.

Apelăm pe această cale şi la autorităţile municipale, care în momentul sancţionării şi coordonării manifestaţiilor cu caracter confesional să i-a în consideraţie părerea majorităţii covârşitoare, care împărtăşeşte credinţa ortodoxă.

Mitropolia Moldovei are o atitudine respectuoasă faţă de sentimentele şi convingerile religioase ale membrilor cultelor înregistrate legal pe teritoriul Republicii Moldova şi se aşteaptă la acelaşi tratament din partea acestora.

Sursa: http://www.mitropolia.md/