Institutul Virtual Solutii pentru Moldova

Zilele astea am asistat la un eveniment mai putin obisnuit, cel putin in ultimii sapte ani. Este vorba despre intalnirea secreta a presedintelui R. Moldova si a “omologului” sau Igor Smirnov. Ceea ce mi se pare dubios este momentul ales – si aici fac referire la evenimentele care au avut loc in ultima perioada.In primul rand este vorba despre Summitul NATO de la Bucuresti, unde Voronin a avut o declaratie, care a fost mai mult sau mai putin ascultata. Cererea sa de a fi sustinut in demersurile sale de solutionare a conflictului transnistrean nu a starnit prea mult interes in randul presedintilor prezenti la summit. Si aceasta datorita pozitiei pe care a adoptat-o conducerea R. Moldova, contradictiile dintre declaratii si fapte. Voronin declara ca R.Moldova isi urmeaza vectorul pro-european, insa faptic executa instructiunile de la Moscova. Si aici nu au inteles marea partea a Europei de Vest si SUA, nu au inteles de fapt care este pozitia R. Moldova ce se doreste de fapt?De exemplu, Georgie si Ucrainei li s-au acordat o atentie sporita si din perspectiva politicii consecvente pe care au promovat-o. NATO vrea aliati care stiu ce vor, si nu care inca nu s-au hotarat nici dupa 7 ani ce vor cu adevarat.Adevarat e ca situatia Moldovei cere o politica foarte bine pusa la punct, insa cu o asemenea atitudine nu se va putea rezolva nimic. Se pare ca nu prea avem ce face in aceasta situatie, cu asa dialog politic. Daca intalnirile care sunt de interes national au loc la indicatiile Moscovei, atunci noi cei de rand avem doua optiuni: ori dansam impreuna cu ciobanul, ori schimbam ciobanul ca nu mai poate dansa.De ce intalnirea a avut loc dupa Summitul de la Bucuresti?Probabil ca, dupa refuzul tacit al membrilor NATO de a sustine R. Moldova, Voronin este nevoit sa urmeze indicatiile Moscovei si sa stabileasca o intalnire cu separatistul de la Tiraspol. Si apropos, Voronin a fost cel care a deschis dialogul si nu Smirnov. Asta spune mai multe decat se pare. Cel care deschide dialogul inseamna ca are o motivatie in plus decat celalalt, inseamna ca este constrans. Smirnov era multumit de situatia actuala, cu toate problemele economice ale partii transnistrene. Liderul de la Tiraspol este calm, si incapatanat pentru ca are pe cine se baza – de la Moscova desigur. Afirmatia ca stia ca va fi sunat de Voronin si ca a fost informat de Ministrul de Externe rus – tradeaza faptul ca intre cei doi exista un dialog sporit si orice miscare a lui Smirnov este in prealabil discutata intre ei.Se pare ca negocierile au fost reluate, iar Voronin a promis ca va pune o vorba buna pe langa UE si SUA, pentru a-i scoate interdictia de a intra pe teritoriul lor. Iata o rasturnare de situatie, din dusman a devenit avocat.

In luna august IMAS, a publicat barometrul Socio- politic, care reflecta situatia economica si politica a Republicii Moldova. Importanta pe care o are acest barometru este ca el ofera o imagine cat de cat fidela a ceea ce se intampla in Republica Moldova si ce impact au evenimentele politico-economice pentru populatia Moldovei. Raportul prezentat la inceputul aceste luni, este foarte amplu, prezentatand atat parerea pupulatiei vis-a-vis de situatia politica si economica a micii tari, care pe 27 august si-a sarbatorit cel de-a 16 an de independenta. Apropo de aceasta sarbatoare oficiala, conform unui simplu sondaj, pe strazile Chisinaului, cetatenii nu prea stiu ce sarbatoreau, conteaza ca era sarbatoare, insa ce fel de sarbatoare? - nimeni nu stie. Pornind de la aceasta inconstienta s-ar putea sa gasim o explicatie a catorva elemente contradictorii gasite in cadrul raportului mai sus mentionat.

Chiar din cadrul primului grafic al raportului desprindem ideea ca majoritatea populatiei Republicii Moldova (54%) considera ca directia pe care o urmeaza statul este gresita. Intr-adevar daca e sa ne gandim la declaratiile confuze ale autoritatilor, atat pe plan intern cat si pe plan extern, dar si conform evolutiei preturilor, birocratiei, si a modului in care guvernul a facut fata secetei de anul acesta (dar si altor provocari) tindem sa le dam dreptate.Sunt de acord cu aceasta concluzie, in ultimii ani am asistat la o serie de paradoxuri moldovenesti: "romanii moldoveni" au fost declarati oficial minoritate in Moldova, am asistat la o serie de scandaluri intre Republica Modova si Romania, Federatia Rusa, Ucraina. La un moment dat ne gandim cu cine mai solaboram. Colaborarea economica este influientata in mod semnificativ de relatiile politice, deci nu putem ocoli acest aspect. Daca dorim sa ne dezvoltam relatiile comerciale externe, trebuie sa actionam ca un stat responsabil pe actiunile sale, si in plus foarte atent la toate aspectele politico-economico-sociale.Moldova nu a fost in stare sa negocieze intr-un mod avantajos pentru cetatenii moldoveni circularea in spatiul UE limitrof granitei statului moldav (asa cum a facut Ucraina cu Polonia), Moldova nu a fost in stare sa aplaneze in timp util criza vinului, si as putea sa spun ca Moldova a jucat pe muzica ruseasca in acest caz. De fapt Moldova joaca de multe ori muzica ruseasca, de voi sau de nevoie, insa pe muzica romaneasca nu joaca, pentru ca nu li se da voie.

Si acum sa revin la barometrul prezentat de IMAS, un al doilea grafic despre care as vrea sa vorbesc este cel care prezinta pozitia populatiei referitor la situatia economica. Astfel, 59% sunt nemultumiti de situatia economica din Moldova. Nemultumirea pleaca de la nivelul scazut al salariilor, care se pare ca nu sunt la nivelul decent dictat de piata. Cu toate ca partidul comunist promoveaza o politica sociala, de ajutorare a claselor defavorizate (desigur in scop electoral), totusi salariile sunt totusi la un nivel inferior. Se pare ca strategia "painea - 16 copeici" nu a dat roadele scontate. Dezvoltarea economiei Moldovei va lua avant in momentul in care atentia tuturor nu se va concentra asupra agriculturii, o tara agricola nu este o tara dezvoltata, agricultura in prezent trebuie puternic subventionata de stat. Prin urmare ar trebui sa ne concentram atentia asupra sectoarelor productive din industriile care se preteaza activelor nationale, sau regionale, sa profitam de pozitia geografica, de importanta traseelor rutiere si feroviare care traverseaza tara noastra. Nemultumirea populatiei din Moldova pleaca si de la iresponsabilitatea autoritatilor de a gestiona crizele economice. Nu de geaba gradul de plasare a inevstitiilor in Republica Moldova este foarte scazut, si anume datorita instabilitatii politice si datorita economiei instabile, a unei valute sustinute artificial, etc.

Al treilea aspect asupra caruia ma voi opri va fi un grafic care afiseaza optiunile politice in cazul unor alegeri imediate. Ei aici este supriza, ca sa nu spun paradoxul, de care vorbeam la inceput. Cele mai multe voturi le-ar obtine PCRM (49%), intr-un mod detasat, fata de urmatorul partid clasat AMN (19%). Ei cum oare se poate ca oamenii care considera directia urmata de Republica Moldova ca fiind gresita, sa-si dea votul pentru aceeasi protagonisti, pentru cei vinovati de directia gresita. Apoi cum se poate oare ca cei care sunt nemultumiti de situatia economica, sa voteze in continuare cu acelasi partid? Acesta este paradoxul Moldovei, care poate fi explicat , partial, de lipsa de informare a persoanelor, si indiferenta afisata.Iar acest lucru va fi o condamnare pentru noi toti si mai ales pentru generatiile viitoare. Domnilor treziti-va!

Rospotrebnadzor, este denumirea prescurtată a Serviciului Sanitar al Federaţiei Ruse, şi este cel care are toată autoritatea să decidă cine, mai exact care companii producătoare de vin din Republica Moldova, vor putea exporta vin în Federaţia Rusă.De menţionat şi faptul că iniţial, după ce exportul de vin din Moldova în Rusia a fost interzis, s-a acordat permisiunea de a exporta doar la 5 companii din Republica Moldova, dintre care:- 2 erau din regiunea Transnistreană- 3 aveau capital rusesc.Daca motivul oficial declarat se referea la calitatea vinurilor moldoveneşti, care nu corespundeau normelor ruseşti, atunci în momentul inspecţiei organizate luna trecută la întreprinderile producătoare de vin, s-a vizat în mod special normele sanitare în cadrul întreprinderii. Deci se observă clar că motivul iniţial declarat nu este tocmai cel adevărat. Motivele de a boicota exporturile anumitor ţări către Rusia, nu este la început, ba chiar comportă şi un precedent. Cele mai cunoscute au fost cele care vizau exporturile SUA, în special carnea de pui, care a fost interzisă a fi importată în Rusia, pe motivul prezenţei virusului gripei aviare în produse. Negocierile au durat ceva timp. Atunci, în martie 2002, Rusia a impus restricţie la importul de carne de pasăre din SUA, datorită informaţiilor precum că ar fi infectată cu virusul gripei aviare. În cele din urmă Rusia a acceptat să renunţe la interdicţie numai după ce SUA a acceptat ca specialiştii veterinari ruşi să inspecteze carnea exportată în Rusia, ea fiind cea mai importantă destinaţie a exportului cărnii de pasare din SUA[1].Se poate observa că scenariul aplicat atunci a fost acelaşi aplicat şi Moldovei, iar aşa cum se considera atunci că motivele au fost mai mult politice decât legate de calitatea produselor, aşa şi acum se poate constata acest lucru.Cu toată promptitudinea cu care s-au făcut declaraţii de indignare din partea autorităţilor moldoveneşti, nu s-a putut realiza nici un pas spre ameliorarea situaţiei. Moldova a jucat după melodia rusă, impusă, vrem noi sau nu.Nouă, unei republici mici şi nesemnificative în raporturile cu „mama Rusie”, nu ne rămâne decât să ne reorientăm spre alte pieţe externe. Cu cât exporturile Moldovei nu vor fi atât de legate de relaţiile cu Rusia, cu atât vom dispune de o mai mare oportunitatea de a ne realiza producţia la exterior, iar aceasta din urmă va duce la creşterea PNB (Produsul Naţional Brut) şi prin aceasta o creştere a acumulărilor băneşti de agenţii economici din Republica Moldova. „Reacţia în lanţ” poate fi discutată până la nesfârşit, iar la final am constata că cei care au de câştigat sunt cetăţenii moldoveni.În economie se ştie că exportul unei ţări depinde în mod vital de forţa de producţie statului respectiv, însă în cazul Moldovei am putea să abordăm şi o altă viziune, şi anume reexportul. De fapt, dacă ar fi să luăm exemplul mobilei româneşti, ea ajunge pe piaţa rusă anume prin reexportul efectuat de agenţii economici moldoveni. Motivul este cât se poate de simplu, avantajul de a putea stabili relaţii comerciale atât cu o parte cât şi cu alta, asta în condiţiile în care românilor le este foarte dificil să înţeleagă limba rusă şi vice-versa.Părerea mea este că, Republica Moldova poate servi ca o punte de legătură între cele două pieţe economice, iar sectorul acesta poate fi valorificat la maximum, pe fondul accentuării investiţiilor ruseşti în Europa Centrală şi Balcani, dar şi al interesului sporit al companiilor româneşti faţă de piaţa rusă.Mai multe informaţii despre inspecţia grupului sanitar rus click aici [1] William H. Cooper, Permanent Normal Relations Status for Russia and US – Russia Economic Ties

„Noi nu avem bani pentru lucruri ieftine” – o replică pe care o auzeam foarte des în copilărie, mai ales atunci când încercam să o ajut pe mama la cumpărături.A durat ceva timp până am înţeles adevăratul sens şi veridicitatea acestor cuvinte, într-adevăr calitatea sau mai bine zis lipsa acestiea era o caracteristică predominantă a bunurilor produse pe vremea comunismului.Economia planificată, stagnarea dezvoltării tehnologice şi informaţionale, precum şi asigurarea unui venit stabil, au condus la crearea şi educarea unei societăţi leneşe, care a şi „scornit” sloganul comunismului: „timpul trece, banii vin; noi de ce să mai muncim?”. Oamenii munceau, însă, în acelaşi timp, realizau că munca lor nu va fi evaluată la caliatatea autentică, ci la cea planificată, iar tot ce va fi evaluat corect va fi volumul producţiei, acest lucru îl făcea pe muncitor, poate fără ca acesta să-şi dea seama, să lucreze mai relaxat, astfel producând obiecte de calitate inferioară. Acesta a fost şi unul dintre motivele ineficienţei în întreprinderile de atunci, care la rândul său a adus şi prăbuşirea economică a comunismului.Din păcate, cu toate că a dispărut (nu şi în Republica Moldova), comunismul încă domină gândirea poporului român. Poate nu toţi, dar majoritatea condamnă comunismul şi vorbesc despre acesta ca despre o perioadă din care au învăţat ceva, însă ei nu observă gradul lor de dependenţă faţă de ideile marxiste, faţă de „mură în gură” – o variantă evoluată a celebrei fraze: „fiecare după capacităţi, fiecăruia după necesităţi”. Nemavorbind de cei care laudă regimul prin care a trecut ţara, cărora le convenea artificialitatea bunăstării de atunci, cei pentru care stomacul şi buzunarele pline contează mai mult decât LIBERTATEA!!!Comunismul „a găsit” în România şi în actuala Republică Moldova „substanţe hrănitoare”, dintre care cea mai importantă – un popor obosit, prigonit de-a lungul anilor, când de domnitori cruzi, când de ocupaţii străine. Acest popor, care se obişnuise cu lipsurile, nu a mai avut puterea de a riposta „duşmanului care îl ademenea” cu promisiuni utopice despre o viaţă în culoare roz (care imediat s-a transformat în roşu), despre satisfacerea necesităţilor, despre o societate omogenă...Iar în momentul în care „musca”, reprezentată de intelectualii cu orientare capitalistă, s-a aşezat pe căciula demnitarilor de la Moscova, a început şi prigonirea: foametea organizată, operaţiunea „IUG”, miliţia politică şi multe alte instrumente pentru nimicirea „insectelor dăunătoare” interesului şi bunăstării societăţii.Mii de basarabeni au fost deportaţi în Siberia, fiind declaraţi duşmani ai poporului, doar pentru că au muncit mai din greu şi mai cu cap, doar pentru că au strâns „avere”, sau doar pentru că numele lor avea o terminaţie diferită decât „-ov” sau „-in”. Iar atunci când în rândul popoarelor asuprite a început murmurul prerevoluţionar, mai exact în perioada anilor '44 - '45, a izbucnit mila „preabunilor stăpâni” pentru poporul flămând... al „Rusiei - mame”, în timp ce restul popoarelor mâncau urzici, piei pentru opinci şi în cele mai groaznice cazuri - leşuri. Foametea organizată a fost una dintre cele mai represive metode aplicate de comunişti, nici un om care a trecut prin această încercare cruntă nu o va uita în decursul vieţii, iar eu nu voi uita niciodată povestirile bunicii despre copilăria grea pe care a avut-o.Iar atunci când nu mai aveau ce nimici, au venit timpurile „bune” în care „cu bursa de student, care se dădea atunci, puteai să-ţi cumperi de mâncare, să-ţi cumperi ceva de îmbrăcat şi să mai pui şi ceva de-o parte”, burţile poporului erau pline, însă în capuri nu suna decât vocea din radiou, iar în inimi nu zvâcnea nimic în afară de frică...frica de a greşi, frica de a fi pârât pentru ceva ce nu ai făcut... FRICA DE A FI TU ÎNSUŢI!!!Aici observăm un procedeu adesea întâlnit în filmele poliţiste, şi anume „poliţistul bun şi poliţistul rău”, un procedeu pe care comuniştii îl utilizau mai puţin inspirat, cu aceiaşi faţă: ei erau cei care luau ultima pasăre din curtea ţăranului, şi tot ei erau cei care vorbeau despre bunăstarea poporului; ei erau cei care îşi impuneau cultul personalităţii şi tot ei erau cei care se adresau „Dragi tovarăşi şi prieteni”...Poate din cauza numărului mare de încercări prin care a trecut, poate din cauza fricii, dar mai sigur din cauza lipsei de experienţă şi de intelectualitate, nervii poporului se atrofiaseră într-o măsură enormă, astfel încât EL devenise amorf şi inapt de a observa lipsa de gust a acestui joc meschin, care nici măcar viclean nu mai era...Populaţia era crescută şi educată după reguli stricte, minţile luminate ori nu existau, ori erau deportate, ori erau forţate să adopte o orientare rusofilă.Uneori acest lucru demonstra o naivitate şi o paranoie enormă din partea Partidului, până şi izbucnirea unui copil putea fi tratată drept una duşmănoasă, dacă includea cel mai mic injuriu pentru Capii poporului.Desigur, atunci când au simţit rupându-se creanga pe care stăteau, aceştia nu şi-au pierdut din vigilenţă şi au oferit românilor de pe ambele părţi ale Prutului dreptul la visare, nu şi la transpunere în realitate a viselor (cel puţin în Republica Moldova), democraţia postrevoluţionară nu era decât un drog KGB-ist, aceştia de pe urmă având grijă să infiltreze la conducere „patrioţi” care să împiedice pe cât posibil dezvoltarea ţării. Această măsură poate fi considerată, însă ca fiind una de siguranţă, fiindcă ţara era doar aparent independentă, ea rămăsese fără cadre bine pregătite, mai ales în domeniile politic şi administrativ, tot ce mai deţinea erau tractorişti experimentaţi, mecanici pricepuţi şi profesori muritori de foame...Astfel observăm că regimul comunist a creat braţe de muncă, „roboţi cu creiere încătuşate” de toleranţă, lene şi frică, lipsiţi de calităţi civice şi mai ales de cele antreprenoriale.Brunescu Daniel

Atunci când vorbeşti despre Moldova, vrei nu vrei, vorbeşti şi despre problema ei: Transnistria.Această regiune, strămutată a-şi duce existenţa între Ucraina şi Republica Moldova, a devenit din ce în ce mai stresantă în cadrul relaţiilor externe ale Republicii Moldova. Însă nu doar pentru ea, ci şi pentru UE. De la 1 ianuarie 2007, problema Moldovei, şi, indirect, a Rusiei, a devenit şi a UE. De ce? Pentru că nici un stat nu îşi doreşte focar creator de probleme al hotarele sale, şi prin urmare, va acţiona pentru aplanarea sa.Transnistria a devenit în ultimii ani, problema din ce în ce mai discutată în presa din vest. Au apărut mai multe articole în revistele de circulaţie internaţională, i s-au consacrat chiar si studii interesante.Problema pare a fi luată în serios mai mult decât credem noi.Numită şi „Gaura Neagră”, care produce toate tipurile de arme, convenţionale sau componente high-tech, Transnistria reprezintă o necunoscută pentru mulţi dintre noi, puţini ştim ce se face acolo, cum şi de ce. Aşa cum, probabil anticipăm, nimeni nu ştie prea multe, însă din ce este dat publicităţii ne putem forma o imagine de ansamblu. De exemplu, regiunea este utilizată pentru a se introduce carnea de pasăre adusă din SUA, pe piaţa Ucrainei şi a Moldovei cu un profit total de 700 EUR (950 USD) per tonă[1], rezultat în urma evitării supunerii normelor legislative.Încercările de a soluţiona acest conflict nu a avut nici un succes. Motivele sunt lesne de înţeles, nu se vrea soluţionarea lui. Liderii de peste Nistru au legături strânse cu oameni de afaceri din Ucraina, Rusia ba chiar şi din Moldova, iar interesele lor economice vin în completarea celor politice ale altor actori. Logica mercantilistă prin excelenţă duce aceste acţiuni la comiterea multor aberaţii.În această situaţie, Moldova trebuie să ducă o politică inteligentă. Pe limbajul comun ar trebui să împace şi lupul şi oaia – ceea ce este dacă nu imposibil, atunci foarte greu de realizat, însă pentru aceasta ea are nevoie de susţinerea internaţională. O soluţie viabilă ar veni şi din partea României, care fiind noul membru al UE, poate juca un rol decisiv în soluţionare conflictului de la hotarele Uniunii Europene. Ce este cel mai important Republica Moldova, este să nu scape ocazia de a-şi face noi aliaţi, iar respingerea lor nu reprezintă o soluţie.În situaţia în care, multe din numele notorii de la Chişinău, atât de pe scena politică cât şi din afaceri, au interese deloc de neglijat la Tiraspol, situaţia se complică. Suntem în situaţia când starea de facto convine anumitor grupuri de interese, iar status-guo-ul actual – mai mult decât favorabil. Atunci când depinzi economic de ceva sau, în cel mai rău caz, de cineva, libertatea este îngrădită, iar avantajele economice, aparent, permanente astăzi, vor deveni o mare dezamăgire mâine.Câştigurile materiale de care se bucură oamenii de afaceri implicaţi în reţeaua transnistreană, sunt semnificative. „Economia Transnistriei” are trei surse importante, care o ajută să „funcţioneze”. Conform raportului Crisis Group[2] prima sursă pentru economia transnistreană este formată din fostele întreprinderi sovietice, care sunt în stare de funcţiune şi astăzi. Printre acestea se numără combinatul siderurgic de la Râbniţa, care produce 60% din exporturile transnistrene, şi aproximativ 50% din impozitele totale ale republicii separatiste. Alte companii mari sunt: Sheriff, un lanţ de supermarket-uri şi staţii de petrol care este în continuă extindere. Sheriff a reuşit să se impună şi pe plan sportiv prin echipa de fotbal F.C. Sheriff Tiraspol, pentru care a construit şi primul stadion de fotbal conform standardelor UEFA de pe teritoriul Republicii Moldova. Alte unităţi economice sunt: Tirotex, întreprindere de producere a textilelor; Electromash – întreprindere de producere a diferitelor tehnologii automate; Kvint – întreprindere de producere a coniacului şi vinului, recent achiziţionată de Sheriff. Toate aceste companii îşi trimit produsele lor în ţările CSI, în Rusia, Ucraina şi Moldova, dar şi pe piaţa internaţională: Germania, Italia, SUA. Potrivit raportului CISR[3] “Transdnistrian Market and Its Impact on Policy and Economy of the Republic of Moldova”, aproximativ 1/3 din exporturile din Transnistria au ca destinaţie Germania şi Italia.A doua sursă pentru existenţa economică a regiunii de peste Nistru o constituie “subvenţiile” ruseşti, directe sau indirecte. Aceste subvenţii vin de obicei sub forma tarifelor reduse pentru gazul natural „importat” din Federaţia Rusă. Cu toate acestea regiunea separatistă a reuşit performanţa de a acumula o datorie de peste un miliard USD, însă nimeni, se pare, nici nu discută despre această datorie, atât de mult ca despre datoriile lunare ale Moldovei. De fapt, autorităţile ruseşti rareori cer achitarea acestei datorii.O a treia sursă majoră a veniturilor o constituie formele de re-export, practicate pe larg de către agenţii economici de peste Nistru. Schema după care operează aceştia este următoarea: bunurile ajung în Odesa sau Illichivsk, cu destinaţia finală – Transnistria, astfel evitând taxele vamale impuse de vama ucraineană. Mărfurile sunt transportate, de obicei, pe cale ferată sau pe cale rutieră. Ajunse în Transnistria ele sunt re-exportate în Ucraina sau Moldova. Deoarece re-exportul este realizat în mod ilicit (prin locuri nesupravegheate, sau prin mituirea autorităţilor vamale), taxele vamale şi TVA sunt evitate, generând profituri enorme. Conform serviciului de monitorizare a hotarului moldo-ucrainean al UE, doar introducerea ilegală a cărnii de pasăre ar provoca pierderi părţii ucrainene de peste 35 milioane EUR în 7 luni.O altă sursă de venit, însă nu atât de bine studiată, este producţia de arme (mai exact piese pentru arme şi muniţii), care generează încasări importante la bugetul de „stat”. Producţia fostelor întreprinderi sovietice, care activează şi în prezent, este destinată întreprinderilor mari de asamblare din Ucraina şi Rusia. Privatizarea companiilor de stat a constituit o altă sursă de venit, de exemplu compania Kvint a fost vândută companiei Sheriff cu 26 milioane USD, potrivit presei locale din Tiraspol.Vedem că surse de venit există, aşa cum sunt ele legale sau ilegale. Veniturile rezultate de pe urma schemelor ilegale determină un preţ cu mult mai mic al mărfurilor comercializate, şi atunci când un afacerist îşi pune problema de unde să-şi ia materia primă, atunci un factor important îl constituie costul de achiziţionare. Atunci când costul este destul de mic încât să merite efortul de a evita obligaţiile vamale, atunci sigur se va recurge la astfel de practici. Naivitatea nu ar trebui să ne priveze de la o judecată logică, că şi în vest se încearcă eschivarea de la plata impozitelor, însă e cu mult mai greu să reuşeşti că în „paradisul fiscal” transnistrean.În prezent ar trebui să se pună pe primul plan contracararea efectelor negative cauzate de practicile agenţilor economici, descrise mai sus, dar metodele care ar putea fi utilizate nu pot fi identificate în acest mic articol. Aşa cum m-am exprimat şi mai sus, soluţionarea acestui conflict depinde foarte mult de reala cooperare a mediatorilor, şi de existenţa efectivă a dorinţei de a se pune capăt acestor situaţii. Până în prezent, dorinţa efectivă nu a părut a fi constantă nici pe malul drept, nici pe malul stâng al Nistrului. Atunci când ea va fi constantă şi prezentă la toate nivelele, atunci mai putem vorbi de o soluţionare reală a acestei situaţii. Până atunci vom citi rapoarte peste rapoarte despre schemele încurcate care caută evitarea legislaţiei, având un jucător central – Transnistria.[1] A thaw in the river, The Economist, 19 aprilie 2007[2] Moldova’s Uncertain Future, Crisis Group Europe Report[3] Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme

Acest blog are scopul de a promova cercetarea in randurile tinerilor pasionati de economie. Ne propunem sa studiem situatia Republicii Moldova si sa identificam problemele - solutiile ce apar in relatiile Moldova - UE, Moldova - Romania, Moldova - Rusia etc.Forma pe care o consideram optima pentru expunerea opiniilor este cea a unui articol, eseu, studiu sau chiar referat de mai mari dimensiuni.Salutam interventiile bine argumentate.