Eduard Mihalaş

Mai mult de jumătate de an nu am scris nimic pe acest blog. Trebuie să menţionez din start că nici nu mă consider blogger. Cu toate acestea, simt nevoia uneori să scriu despre lucruri in care sunt implicat, cu care mă confrunt sau să vin cu propuneri asupra unor aspecte ce ţin de activitatea mea.

Iată de ce imi propun ca in următoarele luni să vin cu mai multe analize ce ţin de domeniul politicilor de tineret. La moment încă gândesc conceptul, iar in săptămânile viitoare poate vin deja cu un post pe blog.

O primă analiză, asupra căreia imi doresc in toamnă să avem o discuţie mult mai largă este despre „co-management în domeniul politicilor de tineret”. Aici voi accentua cum înţelege societatea civilă co-management-ul, cum vede Guvernul aceasta, precum şi ce recomandă Consiliul Europei.

Fiţi pe fază. Revin cu detalii în următoarele săptămâni.

Guvernarea actuală a R. Moldova pretinde a fi una transparentă. Premierul R. Moldova declară în cadrul mai multor evenimente publice despre transparenţa Guvernului, acest proces de transparentizare este încă slab. Ar trebui să înceapă de la publicarea pe site-ul Guvernului a hotărârilor care urmează a fi adoptate de Cabinetul de Miniştri cu minim  3 zile înainte, cu anexele de rigoare. Este adevărat, au fost realizate unele eforturi în acest sens, cum ar fi posibilitatea de a viziona ştirile Guvernului on-line. Ordinea de zi a Guvernului apare în cel mai bun caz înainte de începerea şedinţei Cabinetului de Miniştri sau chiar după câteva zile de la şedinţa Guvernului. Dacă cetăţeanul simplu ar dori să vină cu careva propuneri la documentul de politică care urmează a fi discutat de Guvern, practic nu are aceasta posibilitate.

Un paradox şi mai mare avem din partea Parlamentului R. Moldova. În timp ce mai mulţi donatori, printre care PNUD, Sida şi USAID oferă Parlamentului 3 mln USD pentru dezvoltare instituţională, pe site-ul Parlamentului nu poţi găsi nici o ordine de zi a vreunei Comisii parlamentare sau vreun proces-verbal al acestor şedinţe. Ultimele agende ale şedinţelor Comisiilor parlamentare sunt încă din luna februarie 2009, cu excepţia a 2 Comisii parlamentare, a căror ordine de zi datează din 17 martie 2010. Ceea ce se actualizează pe site-ul Parlamentului sunt doar ordinea de zi a şedinţelor plenare ale Parlamentului şi stenogramele acestor şedinţe + sunt publicate proiectele înregistrate ca iniţiativă legislativă în Parlament.

Centrul de Resurse în domeniul Drepturilor Omului (CReDO) a publicat în ianuarie şi februarie 2010 o evaluare a site-urilor instituţiilor publice centrale. În urma acestor evaluări a venit şi cu recomandări pentru fiecare Minister în parte, precum şi la nivel de Guvern.

Guvernul mai încearcă să bifeze la capitolul „transparenţă” prin mandatarea Consiliului Naţional pentru Participare (CNP) în diferite procese decizionale. Apreciez intenţia Guvernului de formare a CNP şi de mandatare a membrilor consilii în diferite comisii guvernamentale. Cu toate acestea, este necesar ca tot acest proces de mandatare a membrilor CNP să fie unul transparent, accesibil şi altor ONG, care nu sunt membre ale Consiliului.

Consiliul Naţional al ONG, tot în ianuarie 2010 a adresat o scrisoare deschisă, în care a solicitat autorităţilor publice centrale, inclusiv Parlamentului R. Moldova, comisiilor parlamentare permanente, Guvernului R. Moldova, colegiilor ministeriale, agenţiilor de reglementare, să  asigure transmisiunea în direct a şedinţelor şi depozitarea înregistrărilor pentru utilizare publică; publicarea pe paginile electronice ale instituţiilor publice centrale a tuturor proiectelor de acte normative şi legislative aflate în procesul de iniţiere, elaborare, avizare, astfel încât părţile interesate să poată face cunoştinţă cu textul integral al proiectului documentului şi informaţiile justificative, observaţiile şi avizele părţilor interesate.

Chiar dacă prin acest document poziţia Consiliului ONG nu este una tranşantă, arată cel puţin gradul minim necesar de transparenţă din partea autorităţilor publice. Acţiuni concrete din partea autorităţilor nu au fost vizibile.

Tu ce părere ai despre transparenţa instituţiilor publice guvernamentale?

Vorbeam aseară la o emisiune radio despre rolul CNTM în promovarea şi asigurarea implementării politicilor de tineret şi cum tânărul din localitatea X va simţi aceste eforturi. De la naşterea sa, acum 11 ani, până azi, când aproape-aproape intrăm în adolescenţă CNTM a devenit una din cele mai importante structuri de tineret din R. Moldova în lucrul cu instituţiile publice naţionale şi internaţionale din domeniul politicilor de tineret. În aceşti 11 ani, CNTM a avut mai mulţi „taţi” şi „mame”, „fraţi” şi „surori” care l-au ajutat să crească centimetru cu centimetru, pentru a deveni o umbrelă puternică de tineret. Fiecare şi-a pus umărul, mai mult sau mai puţin. Un lucru este sigur: aportul fiecăruia care a trecut prin CNTM îl simţim mereu, atât în lucrul cu organizaţiile membre cât şi cu instituţiile publice. După ce-am intrat în familia mare a Forumului European de Tineret, CNTM a depus eforturi considerabile ca problema tânărului din localitatea X să ajungă şi la nivel internaţional. Fiind mandatat din partea organizaţiile membre pentru monitorizarea instituţiilor guvernamentale în implementarea politicilor de tineret, CNTM de fiecare dată, indiferent de culoarea feţei celora de la putere – sură sau violetă – lobbează nevoia tânărului. Cu lupa-n mână de 11 ani, de fiecare dată avem grijă ca să aducem la cunoştinţa politicianului că nu îşi realizează tema de acasă la capitolul politici de tineret. Politicianul ba vine, ba se duce, ba nu ştie ce să facă. De aceea, CNTM a avut grijă de fiecare dată să aducă necesitatea tânărului din localitatea X pe agenda guvernamentală. Chiar dacă agenda guvernamentală-şi schimbă rapid priorităţile (mai rapid decât politicianul se duce la biserică) ne tot tragem de cap cu unul, cu altul, pentru a face auzită vocea tinerilor. În mai 2009 am primit votul de încredere din partea organizaţiile membre ale CNTM de a pune umărul în procesul de elaborare, promovare şi implementare a politicilor de tineret. Pentru aceasta, împreună cu întreaga echipă din CNTM, suntem mereu în priză la elaborarea agendei publice pentru a determina modificarea agendei guvernamentale, care, iată-iată, ba se schimbă, ba se uită că există Este adevărat, acum când peste tot are loc o reînnoire a fotoliilor şi a ceea ce stau în ele în administraţia guvernamentală (de parcă ar fi încheiat contract cu o firmă de mobilă sau o firmă de Work&Travel) rolul CNTM este esenţial în menţinerea durabilităţii iniţiativelor lansate anterior în domeniul politicilor de tineret şi a spune tare, clar şi pe gură (după cum spunea un prof de la facultate) ce-l doare pe tânăr şi de ce nevoia acestuia trebuie să ajungă pe agenda guvernamentală. Şi asta încercăm să facem: Parlament, Guvern, Primărie, Consiliu Local, peste tot umblăm cu megafonul nostru – organizaţiile membre – pentru ca nevoia tânărului să fie auzită şi mai ales rezolvată. Cât de bine ne reuşeşte acest lucru urmează să decidă el, tânărul care ştie (sau nu) de ce purtăm acest megafon şi de ce strigăm sus şi tare „Noi, tinerii, CoNTăM!”.

Săptămâna trecută am primit o invitaţie din partea Ministerului Tineretului şi Sportului de a face parte din grupul de lucru care va avea drept scop revizuirea şi perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul tineret.

Prima şedinţă a grupului de lucru a avut loc vineri, 12 februarie 2010, la Casa Cunoştinţelor la care au participat mai mulţi colegi din domeniul ONG, precum şi tineri deputaţi în Parlamentul Tinerilor.

Deoarece am decis să mă implic activ în acest grup de lucrul, fiind motivat de domeniul în care activez şi toate cucuiele pe care le-am acumulat în promovarea proiectului de lege cu privire la voluntariat :), voi realiza periodic o evaluare din puntul meu de vedere a acestui grup de lucru.

Puncte forte a primei şedinţe ale grupului de lucru:

o parte din invitaţi au o bogată experienţă în domeniul politicilor publice / tineret; au fost stabilite documentele de politici la care urmează să lucreze grupul de lucru, inclusiv cu planificarea unor termene limite; a fost stabilită forma de lucru şi comunicare a grupului de lucru; crearea unui secretariat va putea oferi durbailitate întregului proces de comunicare şi promovare a produselor finale ale grupului de lucru.

Puncte slabe a primei şedinţe ale grupului de lucru:

chiar dacă îndată după şedinţă MTS trebuia să ne expedieze varianta documentului la care trebuie să venim cu contribuţii până marţi, 16 februarie, acest lucru nu s-a întâmplat încă; a fost stabilit ca să fie formată o reţea de discuţii pe yahoo, pentru a facilita comunicarea între membrii grupului de lucru – nu a fost realizată nici această sarcină până la această oră; unii membri ai grupului de lucru participă fără a cunoaşte însă exact de ce participă; din grupul de lucru lipsesc persoane care ar putea veni cu contribuţii importante la politicile asupra cărora urmează să se lucreze; din cadrul grupului de lucru nu fac parte reprezentanţi din alte ministere (cum ar fi Ministerul Educaţiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii) care ar putea să faciliteze lobbarea amendamentelor şi mecanismelor de implementare la politicile la care va lucra grupul de lucru.

Oportunităţi:

politicile la care lucrează acest grup trebuiesc consultate şi supuse dezbaterilor publice cu tinerii din diferite regiuni ale Moldovei şi cu diferite grupuri ale societăţii civile. Acest aspect ar putea fi facilitat de ONG cu experienţă în domeniu (spre exemplu CNTM; CNRT, CReDO, TDV);

Parlamentul, din discuţiile pe care le avusem anterior cu câţiva Preşedinţi ai Comisiilor parlamentare, este deschis spre promovarea rezultatelor finale ale grupului de lucru (spre exemplu amendarea Legii cu privire la tineret etc.);

MTS trebuie să promoveze activitatea acestui grup de lucru, pentru aşi promova poziţia de instituţie guvernamentală activă în domeniul tineret, chiar dacă a fost nou-creată;

invitarea în cadrul acestui grup  a câte un reprezentant a aripelor tinere ale partidelor politice (idee lansată de către unul din membrii grupului de lucru) indiferent de orientarea politică, va permite susţinerea politică a rezultatelor grupului de lucru.

Marţi, 16 februarie 2010, avem următoarea şedinţă a grupului de lucru, în care urmează să ne concentrăm pe primele 3 capitole ale Legii cu privire la tineret. Ce-am făcut, unde se mai bate pe loc cucuiul şi care sunt următorii paşi vă spun după şedinţa de marţi.

Între timp, Vă rog să Vă expuneţi ce aşteptări / doleanţe aveţi faţă de grupul de lucru format de MTS?

La începutul anului 2010 am fost invitat la o emisiune la Jurnal TV axată pe şomajul în rândul tinerilor. După cum am fost informat la telefon, la emisiune mai fusese invitaţi Doamna Valentina Buliga, Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Domnul Stăvilă Dumitru, Inspector General de Stat al Muncii.  Am propus persoanei responsabile de emisiune de-a invita şi reprezentanţi de la Ministerul Tineretului şi Sportului, aşa cum Domnul Ministru Ion Cebanu, a menţionat că una din priorităţile sale în cadrul instituţiei pe care o conduce este promovarea politicilor de angajare a tinerilor în câmpul muncii. Am vorbit cu Domnul Ministru, însă nici el şi nici Viceministrul, Oleg Tulea, nu au putut participa, fiind plecaţi în teritoriu.

Până la urmă, la emisiune am participat eu şi Domnul Stăvilă Dumitru, Inspector General de Stat al Muncii. În cadrul emisiunii am discutat mai multe aspecte ce ţin de angajare, condiţiile de angajare şi politicile statului pentru stimularea angajarii tinerilor absolvenţi. Înregistrarea emisiunii o puteţi vedea aici.

Principalele puncte la care m-am referit în cadrul emisiunii şi aş vrea să le reiterez sunt:

mărirea alocaţiei de şomaj cu 40% trebuie să fie complementată cu alte politici de stimulare a angajării tinerilor în câmpul muncii – în multe state, odată cu mărirea alocaţiei de şomaj, persoanele nu au mai fost motivate să se angajeze în câmpul muncii. Din bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, 46 265 mii lei au fost alocate pentru alocaţii de şomaj. Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, a fost aprobat de Parlament la sfârşitul anului 2009 şi presupune venituri în sumă de 8011831,7 mii lei şi la cheltuieli în sumă de 8274844,9 mii lei, cu o depăşire a cheltuielilor asupra veniturilor de 263013,2 mii lei. stimularea voluntariatului şi a stagiilor în rândul tinerilor – experienţa obţinută de tineri în baza activităţii de voluntariat sau a stagiilor, vor mări şansele de angajare ale tânărului absolvent. Instituţiile de învăţământ trebuie să aplice în acest sens politici de stimulare a voluntariatului în rândul elevilor şi studenţilor. Proiectul de lege cu privire la voluntariat este deja înregistrat ca iniţiativă legislativă, în următoarele luni fiind pus spre dezbatere în plenul Parlamentului. Din contextul existent însă, Legea voluntariatului nu va oferi măsuri de stimulare a activităţii de voluntariat, deoarece mai multe Ministere nu sunt de acord cu oferirea studenţilor credite educaţionale speciale sau considerarea voluntariatului ca experienţă în procesul de angajare în sectorul public. promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor din mediul rural – fiind motivată prin faptul că şomajul în rândul tinerilor este mai ridicat în mediul rural (posibilităţi de angajare în multe localităţi practic lipsesc), faţă de mediul urban. Astfel, înregistrându-se şi o creştere a migraţiei din spaţiul rural, cuprinzând în mod esenţial persoane tinere. Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă trebuie modificată, astfel încât angajatorii să poată primi facilitaţi nu numai dacă angajează tineri absolvenţi bugetari, ci şi cei care au studiat pe bază de contract. Aceste propuneri vin ca analiză a situaţiei actuale în rândul tinerilor, deoarece conform unui Raport elaborat în 2009 de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din Moldova:

rata şomajului printre tineri în ţara noastră este comparabilă cu media din ţările Uniunii Europene (care a fost, în octombrie 2008, de asemenea, de 16 la sută), tinerii din Moldova suportă în mod evident consecinţele unor dezavantaje pe piaţa forţei de muncă.

există o corelaţie negativă între vârstă şi riscul de a fi şomer, astfel încât persoanele din grupul de vârstă între 15 şi 24 de ani se confruntă cu un risc de două ori mai mare de a fi şomeri decât segmentul următor de vârstă (25-34 de ani). În primul trimestru al anului 2009, majoritatea tinerilor şomeri posedau doar educaţie liceală sau mai joasă, ceea ce-i plasează într-o situaţie dezavantajată în ţară.

dezavantajele cu care se confruntă tinerii pe piaţa forţei de muncă din Moldova ar putea să se înmulţească odată cu extinderea crizei. Tinerii vor continua să suporte handicapul „normal” de pe piaţa muncii (asociat cu lipsa de experienţă şi cu neîncrederea potenţialilor angajatori), fiind obligaţi, în acelaşi timp, să concureze cu migranţii mai experimentaţi, care revin în ţară.

Chiar dacă angajarea tinerilor în câmpul muncii este pusă în cap de listă în mai multe politici strategice naţionale (cum ar fi Strategia Naţională de Dezvoltare pentru 2008-2011, Strategia Naţională privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pentru 2007-2015, Strategia Naţională de Tineret (2009-2013) şi Legea cu privire la Tineret (adoptată în 1999)), se înregistrează o extindere a şomajului în rândul tinerilor, fiind argumentată şi de datele prezentate de Biroul Naţional de Statistică, conform cărora  populaţia inactivă de 15 ani şi peste, pe trimestrul III al anului 2009, a reprezentat 55,2% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de vârstă, depăşind nivelul trimestrului respectiv al anului 2008 cu 1,3 p.p, sau cu 45,9 mii persoane. Astfel, în rândurile tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 16,5%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 12,8%.

În concluzie, în cadrul emisiunii am menţionat faptul că Ministerul Tineretului şi Sportului împreună cu Ministerul  Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei trebuie urgent să elaboreze şi implementeze politicele necesare pentru sporirea angajării tinerilor absolvenţi în câmpul muncii. Până la moment, înafară de majorarea alocaţiei de şomaj (ceea ce înseamnă că vom avea mai multe cheltuieli bugetare pentru şomeri) alte politici în acest domeniu nu au fost lansate.

De fiecare dată când trebuie să plec la Consulatul Românei de la Chişinău ştiu că trebuie să am multă răbdare, să înţeleg că angajaţii de acolo poate nu au ce-a mai reuşită zi din săptămâna aceasta (oare chiar de fiecare dată eu dau peste persoana şi ziua cu pricina?) şi deja îmi dau seama care va fi dorinţa mea după ce ies din Consulat: să nu plec niciodată în România sau, în cel mai bun caz, să-i zic cu voce tare (după cum a făcut-o şi o colegă de-a mea) drum bun spre … măsâi. Ei, mă rog, nu a fost posibilă plecarea de la Consulat până nu m-am tras de cap cu Domnişoara, cetăţeancă a R. Moldova, de la ghişeu, care nu a vrut să se prezinte (oare peste noapte a devenit şi acesta secret de stat. Dacă da, atunci secret de stat al Românei sau R. Moldova?).

În schimb, am reuşit cu mare greu să obţin numele şi prenumele angajatului Consulatului care „m-a trimis la plimbare”, Valentin Muntean, cetăţean român. Am primit în schimb o plăcere deosebită, după ce l-au sunat pe Consul de la Ministerul Afacerilor Externe al Românei şi i-au explicat de ce trebuie să obţin viza în regim de urgenţă, iar la rândul său, Valentin Muntean, parcă încerca să convingă Consulul că „are nevoie de invitaţie în original”, „nu are rezervare de bilet” – fără rost însă, după ce şeful l-a trimis la plimbare pe el. De ce? Deoarece cu câteva zile în urmă MAE român expediase la toate Consulatele din statele regiunii Mării Negre lista persoanelor care trebuie să le fie oferită viza fără probleme.

Din fericire se mai întâmplă, e adevărat – foarte rar, să întâlneşti la ghişeu o persoană foarte amabilă, care explică clar toate detaliile şi, chiar dacă nu depui în ziua ceea documentele pentru viză, primeşti o deosebită plăcere că ai avut ocazia să vezi şi persoane amabile la Consulatul Românei

Pănă când politicieni se amăgesc între ei când vorbesc despre facilitarea procesului de obţinere a vizelor sau, şi mai şi, de a călători liber în ţările UE, cetăţenii R. Moldova trebuie să înfrunte toate emoţiile negative ale angajaţilor Consulatului României la Chişinău + să aibă cu ei un teanc de documente prin care să certifice că într-adevăr s-au născut pe planeta Pământ + să mai demonstreze că au bani suficienţi de a trăi pe această planetă (minim 500 Euro). Mă întreb, tinerii  studenţi, care vor să participe la anumite activităţi internaţionale şi care primesc doar o bursă de 544 lei lunar, de unde să aibă 500 Euro în cont?

Mă rog, vorba ceea, frate-frate, dar brânza e cu bani!

Ministerul Tineretului şi Sportului este probabil unicul Minister din actualul Guvern, care a atras cel mai mult atenţia opiniei publice asupra mecanismului de funcţionare, în special ce personal va avea şi ce instituţi îi vor fi subordonate. Problemele de fapt au început chiar de la instituirea acestuia. Din start s-a dorit ca politicile de tineret să fie divizate de politicile educaţionale, pentru că „are mai multe tangenţe” cu politicile din domeniul sportului sau, şi mai şi, din domeniul turismului. Toată „nebunia” asta cu tineretul, sportul şi turismul însă nu a durat foarte mult. Cîteva persoane bune în materie de lobby (in special Antonita Fonari si Tudor Darie) + eforturile depuse de Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova de a lăsa tineretul la Ministerul Educaţiei, în cel mai rău caz să fie pus cu sportul, a sfărşit prin amendarea în a II-a lectură a Legii cu privire la Guvern, unde Vlad Filat, în calitate de reprezentant al AIE, a propus ca pentru domeniul turism să fie creată o agenţie, rămândnd doar tineretul şi sportul în acelaşi minister.

Din start am susţinut ideea ca tineretul să rămână în acelaşi Minister cu educaţia. Mă rog, s-a mai dorit crearea unui nou Minister în vreme de criză – foarte bine, să vedem ce suport financiar va avea acesta.

După toate eforturile depuse ca un Minister să nu se ocupe şi de tineret şi de turism, ieri Ion Cebanu, actualul Ministru al Tineretului şi Sportului, m-a surpins prin declaraţia sa. Acesta susţine  că „turismul ar fi trebuit să fie împreună cu tineretul şi sportul”. Astfel, acum „nu ne-am fi întrebat de unde luăm bani pentru acţiunile ministerului”.

Cu asemenea declaraţii, mă întreb:

cum un minister ar reuşi să dezvolte 3 domenii total diferite: tineretul, sportul şi turismul. cine ar fi fost Ministrul Tineretului, Sportului şi Turismului  în cazul în care tineretul era în pus într-o oală cu turismul? dacă s-ar fi alocat mai mulţi bani pentru tineret dacă turismul era în componenţa actualului Ministrer al Tineretului şi Sportului?

Tu ce părere ai?

De ceva timp urmaresc cum mai multi colegi de facultate se avinta in politica, cum incearca sa promoveze deja ideile partidului din care fac parte si cu cita aroganta vorbesc despre celelalte partide.

Cu tot respectul pentru ei si partidele din care fac parte, insa consider ca la virsta pe care o au pot fi foarte usor manipulati. Or, un tinar ar trebui mai intai sa-si formeze valorile sale, să se regăsească ca individ activ în societate, să identifice mecanismele prin care poate infuenţa mediul social în care se află, apoi, dacă este cazul, să se implice în politică. Odată intrat în politică nu te mai poţi retrage. În politică trebuie să fii puternic, să ai forţe pentru a înfrunta orce obstacol. Chiar dacă după o anumită perioadă decizi să te retragi din partid sau din politică, oricum oamenii te vor asocia cu un anumit partid politic, chiar dacă tu nu-şi mai doreşti asta, chiar dacă nu mai ai nimic cu politica…

Apreciez tinerii care se implică activ în politică, dar sunt sigur că acest avînt al lor, la un anumit moment, va fi restricţionat de anumite bariere, bariere politice.

De aceea, în opinia mea, cel mai relevant este ca tinerii mai întîi trebuie să supervizeze fiecare partid politic, iar după o anumită perioadă, cînd au experienţa necesară! pot să se implice în politică.

Tu ce părere ai?