... dedicat salvării de vieţi

Un ping-pong neplăcut cu un funcționar public, care are, ași zice - tupeu, să-și impună părerea despre cine și ce face pentru acest domeniu în Moldova, mi-a răscolit o veche dorință de a mea de a publica începuturile dezvoltării subiectului că siguranța în stradă, cu cerința că acest subiect trebuie legiferat și reglementat, iar scopul de bază a fost să demonstrez, poate și mai subtil pentru unii, pentru a nu "zădărî" sistemul, că strada nu înseamnă doar poliție și doar prevenție. Nu mulți înțeleg că acțiunea șoferului de a conduce un autovehicul sau a oricărui alt utilizator de drum, care se deplasează pe această suprafață, pentru a se desfășura în siguranță, trebuie să aibă un mediu rutier prietenos și transport adecvat, în afară de prevenție. Pe lângă cei trei factor: om - mediu rutier - transport, siguranța pe drum poate și trebuie abordată sistemic în 3 trepte diferite: până la accident - în timpul accidentului - după accident și toate din ele sunt importante, drept că în virtutea atribuțiilor funcționale, autoritățile cu competențe în domeniu, au implicări mai mult sau mai puține, pentru fiecare din acestea. Pentru a se face eficientă, poliția trebuie să-și asume implicare plenipotențiară pentru prima treaptă și mai puțin pentru a doua, iar pentru a treia - așa, la limită. De ce prima e plenipotențiară a poliției, dar să nu înțelegeți că numai a lor, deoarece aici e educația, conștientizarea și prevenția, iar pentru a doua treaptă, ar fi colectarea cât mai precisă și extinsă a datelor urmare accidentelor. De calitatea acestor date depinde modul în care își pot face bine atribuțiile proiectanții și inginerii de drumuri, dar bine, m-am dus prea departe de la subiect. Anume pentru aceasta, în anul 2004, fiind secretar executiv a Consiliului Național pentru Securitatea Circulației (CNSCR), am început să lucrez la un proiect de lege a circulație, cum l-am "botezat" eu, fiindcă și acum sunt convins de faptul că anume de gestionarea circulației trebuia vorbit în el, iar ideea inițială a fost de un Cod al circulației, care, din păcate, din cauza unor consilieri depășiți de prin Parlament, nu a fost acceptat. Ca structură am lucrat cu legislația României la subiect, care mi-a părut foarte detaliată și bună, iar eu niciodată n-am fost genul de om care inventează legi cu stil moldovenesc, care în final, ca regulă, ajung niște "struțo-cămile". Postez în continuare varianta 1 a proiectului legii circulației rutiere, care a fost scris de mine, în coordonare cu colegii mei de atunci de la Direcția poliției rutiere, care a fost acceptat la nivel de MAI și înaintat spre avizare autorităților. Proiectul e datat cu 1 martie 2005 și am păstrat tehtul în formatul pe care a fost finalizat:                                                                            proiect

LEGEA

privind circulaţia rutieră

Parlamentul adoptă prezenta lege organică

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

            Articolul 1. Obiectul de reglementare

            (1) Obiectul prezentei legi îl constituie circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ce revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii.

(2) Dispoziţiile prevăzute în prezenta lege au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei rutiere, ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, proprietăţii publice şi private, protecţia mediului înconjurător, precum şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu.

(3) Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Direcţia poliţiei rutiere din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

(4) Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit de către autorităţile publice centrale şi locale cu atribuţii în acest domeniu numai cu acordul Poliţiei rutiere a Ministerului Afacerilor Interne şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(5) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei pe drumurile publice,  precum şi în domeniul protecţiei mediului.

Articolul 2. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:

accident de circulaţie – cazul în care au fost implicaţi unul sau mai mulţi participanţi la trafic pe drumul public, în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, sau au fost cauzate pagube materiale.

acordarea priorităţii – obligaţia oricărui participant la trafic de a reduce viteza sau de a opri ori de a nu efectua nici o manevră ce obligă pe ceilalţi participanţi la trafic, care au prioritate de trecere, să-şi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească;

acostament - fâşia laterală cuprinsă între limita părţii carosabile şi marginea platformei drumului;

amenajări rutiere – totalitatea construcţiilor, dispozitivelor şi oricăror mijloace tehnice, altele decât cele destinate semnalizării amplasate pe drumul public în scopul asigurării securităţii rutiere;

ansamblu de vehicule – vehicul cu motor cuplat cu unul sau două vehicule, care circulă pe drum ca o unitate;

autostradă - drum naţional de mare capacitate şi viteză, semnalizat special, rezervat exclusiv circulaţiei autovehiculelor, cu sau fără remorci care nu serveşte proprietăţi riverane, prevăzut cu două căi unidirecţionale, separate printr-o zonă mediană, sau excepţional prin alte modalităţi, cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, având cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi bandă de urgenţă, intersecţii denivelate şi accese limitate, intrarea şi ieşirea fiind permise numai prin locuri special amenajate;

autovehicul - vehiculul cu motor care serveşte în mod normal pentru transportul pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea  vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri.  Troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule.  Mopedele, vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatările agricole şi forestier, precum şi vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule;

bandă de circulaţie - spaţiu longitudinal al părţii carosabile, materializat sau nu prin marcaje rutiere, dacă are o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia cu uşurinţă a unui şir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roţi;

bandă reversibilă – bandă de circulaţie, marcată şi semnalizată, situată lângă axul drumului, destinată circulaţiei autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcţie de intensitatea traficului;

bandă de urgenţă - subdiviziunea longitudinală suplimentară situată la extremitatea din partea dreaptă a autostrăzii, în sensul de circulaţie, destinată exclusiv staţionării autovehiculelor în cazuri justificate, precum şi circulaţiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă;

bicicletă - vehiculul prevăzut cu două roţi propulsat exclusiv prin forţa musculară, cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;

conducător - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un  vehicul sau animale de tracţiune, animale izolate sau în turmă, de  povară ori de călărie;

conducător de autovehicul sau tramvai atestat profesional – persoană fizică posesoare a unui permis de conducere şi a unui certificat de atestare profesională, care conduce un autovehicul de o anumită categorie, cu sau fără remorcă, pentru transporturi de mărfuri, persoane sau alte servicii;

coloană oficială - autovehiculul sau grupul de autovehicule însoţit de cel puţin un vehicul al poliţiei rutiere ce are în funcţiune mijloacele speciale luminoase şi/sau sonore;

drum public - orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei      publice. Drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

intersecţie - orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri, inclusiv spaţiile formate de acestea de la începutul curbelor în plan a fiecărui drum;

inspecţie tehnică de stat – procesul ce include testările tehnică şi ecologică şi de revizie tehnică;

instituţie medicală autorizată – unitate sanitară specializată, cu personal calificat şi dotare corespunzătoare pentru examinarea corespunzătoare pentru examinarea medicală a candidaţilor la obţinerea permisului de conducere şi a conducătorilor de autovehicule şi tramvaie;

instituţii medico-legale – Centrul de medicină legală , unităţile raionale sau municipale de medicină legală, dotate corespunzător pentru efectuarea analizelor în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenţei produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;

localitate – satul, comuna, oraşul şi municipiul, ale cărui intrări şi ieşiri sunt semnalizate ca atare;

masă totală maximă autorizată - masa  maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă în urma omologării de către autoritatea competentă stabilită prin legislaţia în vigoare;

mijloc tehnic certificat - dispozitiv care dovedeşte consumul de produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora sau prezenţa în aerul expirat a alcoolului;

mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic – dispozitiv care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat, pentru măsurarea vitezei sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie;

moped - motociclu cu două sau trei roţi, care este prevăzut cu un motor cu ardere internă, având o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3 sau un motor electric cu o putere nominală continuă de cel mult 4 kW putând fi pus în mişcare şi cu ajutorul pedalelor, şi a cărui viteză de deplasare, prin construcţie, nu depăşeşte 45 km/h;

motocicletă - motociclu cu două sau trei roţi, al cărui motor are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, cu sau fără ataş şi/sau o viteză maximă, prin construcţie, mai mare de 50 km/h, a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg;

motociclu – vehicul, în general cu două roţi, cu sau fără ataş, a cărui masă proprie nu depăşeşte 550 kg. În cazuri speciale poate avea cel mult patru roţi,

parte carosabilă - porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor. Un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţă de nivel;

participant la trafic – persoană fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public;

pieton – persoana fizică, care nu este conducător sau pasager, în corespundere cu prevederile noţiunilor corespunzătoare din prezenta lege. Ca pieton se egalează persoanele care conduc un cărucior pentru copii sau bolnavi, cărucior pentru invalizi, sau alt vehicul de mărimi mici fără motor, persoanele ce conduc o bicicletă sau moped, cât şi invalizii, care se deplasează de sinestătător în cărucioare pentru invalizi, sau se deplasează cu viteza pietonului.

pistă pentru biciclete – subdiviziune a părţii carosabile, a trotuarului ori acostamentului sau pistă separată de rum, special amenajată, marcată şi semnalizată corespunzător, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi mopedelor;

prioritate de trecere – dreptul oricărui participant la trafic de a trece înaintea celorlalţi participanţi la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice;

remorcă - vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau un tractor;

remorcă uşoară - remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;

semiremorcă - remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către un autovehicul sau tractor;

tractor - vehicul cu motor, pe roţi sau pe şenile, conceput special pentru a trage sau împinge anumite utilaje sau remorci folosite în exploatările agricole ori forestiere sau pentru alte lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public;

tractor rutier – tractor pe roţi, cu cel puţin două axe, utilizat pentru executarea de lucrări, precum şi pentru tractarea unor remorci folosite pentru transport de  persoane sau bunuri şi care se deplasează, de regulă, pe drumul public;

trecere la nivel - încrucişarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată sau linie de tramvai, care dispune de o platformă independentă;

trotuar - spaţiu longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferenţă sau fără diferenţă de nivel, destinat circulaţiei pietonilor;

utilizator – persoană fizică sau juridică ce foloseşte un vehicul în baza unui contract de leasing;

vehicul - un sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;

vehicul cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite - vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depăşeşte în lungime, lăţime sau în înălţime limitele maxime ori masele maxime admise prin legislaţia în vigoare;

vehicul abandonat – vehiculul aflat pe partea carosabilă a drumului ori pe domeniul public, în locurile unde este interzisă staţionarea şi al cărui conducător nu se află în interiorul autovehiculului;

vehicul în circulaţie internaţională sau în trafic internaţional - vehiculul care, prin deplasarea sa, depăşeşte cel puţin o frontieră de stat;

zona drumului public – cuprinde suprafaţa de teren ocupată de elemente constructive ale drumului, zona de protecţie şi zona de siguranţă. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;

zonă rezidenţială - perimetrul dintr-o localitate unde se aplică reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale;

zonă pietonală - perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulaţiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale;

 Articolul 3. Principii de bază privind asigurarea securităţii circulaţiei rutiere

Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie rutieră se fac de către poliţia rutieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care au obligaţia de a lua măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale normelor privind circulaţia pe drumurile publice.

Articolul 4. Circulaţia în zona de frontieră

Circulaţia pe drumurile publice din zona de frontieră şi din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restricţii se face cu respectarea reglementărilor instituite pentru acele zone.

Articolul 5. Circulaţia vehiculelor aparţinând instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională

(1) Controlul circulaţiei vehiculelor aparţinând instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se efectuează de către Poliţia rutieră, precum şi de către personalul desemnat de aceste instituţii.

(2) Cercetarea accidentelor de circulaţie în care au fost angajate vehicule din categoria celor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către Poliţia rutieră. La locul accidentului poate asista şi un reprezentant al acestei instituţii.

Articolul 6. Obligaţiile administratorului drumului

(1) Autorităţile publice locale sau, după caz, antreprenorul sau executantul lucrărilor sunt obligaţi să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale şi să aplice marcaje pe drumurile publice, cu avizul poliţiei rutiere, conform conform reglementărilor tehnice şi standardelor naţionale în vigoare şi să le menţină în permanentă stare de funcţionare.

(2) Administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.

(3) Autorităţile publice locale sau administratorul drumului public, după caz, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să amenajeze staţiile mijloacelor de transport public de persoane, precum şi staţiile de tramvaie.

(4) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea comerţului pe acostament sau partea carosabilă, iar în afara localităţilor inclusiv în zona de siguranţă a drumului public.

(5) În perimetrul staţiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spaţii:

a) de aşteptare pentru călători;

b) pentru comercializarea biletelor de călătorie;

c) în condiţiile prevăzute de Regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(6) În caz de producere a unui accident de circulaţie ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu acordul Poliţiei rutiere.

(8) Prin excepţie de la alineatul (7), în situaţiile prevăzute de art. 2 (banda de urgenţă), poliţia rutieră poate dispune fără acordul administratorului drumului public, în cazuri justificate, măsuri temporare de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice.

(9) În scopul asigurării desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice ori din motive de securitate naţională, poliţia rutieră poate solicita administratorului drumului public executarea sau, după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.

Capitolul II

VEHICULELE

Secţiunea 1: Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acesteia

Articolul 7. Corespunderea pentru circulaţie

(1) Orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei.

(2) Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele şi tramvaiele trebuie să fie dotate cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante şi stingătoare de incendiu, omologate.

Articolul 8. Inspecţia tehnică

 (1) Pentru a putea fi menţinute în circulaţie, autovehiculele şi remorcile înmatriculate se supun, periodic, inspecţiei tehnice.

(2) De asemenea, se supun inspecţiei tehnice, înainte de a fi repuse în circulaţie, autovehiculele şi remorcile înmatriculate care au suferit accidente grave de natură să afecteze siguranţa circulaţiei, omologate, precum şi cele care au fost radiate.

Articolul 10. Periodicitatea inspecţiei tehnice

(1) Periodicitatea inspecţiei tehnice şi autoritatea competentă se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, potrivit destinaţiei şi gradului de utilizare a autovehiculelor şi remorcilor.

(2) Pentru a fi înmatriculate, înscrise şi menţinute în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele se supun inspecţiei tehnice.

(3) Pentru autovehiculele aparţinând Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, inspecţia tehnică se efectuează în staţii proprii, autorizate potrivit legii.

Articolul 11. Starea tehnică a autovehiculelor

(1) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate al inspecţiei tehnice a expirat.

(2) Constatarea defecţiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliţia rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliţia rutieră împreună cu instituţiile abilitate de lege.

Secţiunea 2: Omologarea pentru circulaţie

Articolul 12. Cerinţe de omologare

Pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele trebuie să fie omologate în condiţiile legii.

Articolul 13. Omologarea şi certificarea

(1) Categoriile de vehicule care pot fi admise în circulaţie fără a fi omologate se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor şi comunicaţiilor.

(2) Omologarea şi certificarea pentru circulaţie urmăreşte să asigure ca vehiculele să corespundă normelor tehnice de securitate a traficului şi de protecţie a mediului, prevăzute de lege, precum şi folosinţei căreia le sunt destinate.

(3) Sunt supuse, de asemenea, omologării şi certificării pentru circulaţie, echipamentele şi componentele vehiculelor care concură la siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului.

(4) Fabricarea sau asamblarea autovehiculelor şi remorcilor, pentru care un producător a obţinut anterior omologarea pentru circulaţie, este interzisă altor persoane fizice sau juridice, fără acordul producătorului.

(5) Caracteristicile constructive sau de folosinţă ale vehiculelor omologate, respectiv certificate pentru circulaţie nu pot fi modificate decât în condiţiile prevăzute de lege.

Secţiunea 3:  Înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din evidenţa circulaţiei

Articolul 14. Obligaţii de înmatriculare, înregistrare şi radiere din evidenţă

Proprietarii de vehicule sunt obligaţi să solicite înmatricularea sau înregistrarea acestora înainte de a le pune în circulaţie ori să ceară radierea lor din evidenţe.

Articolul 15. Înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor

(1) Pentru a circula pe drumurile publice vehiculele, cu excepţia bicicletelor, mopedelor şi a celor trase sau împinse cu mâna, trebuie să fie înmatriculate sau înregistrate şi să poarte plăcuţe de înmatriculare sau de înregistrare, ale căror forme şi dimensiuni se stabilesc prin Standardul SM 122.

(2) Tractoarele, precum şi vehiculele care nu sunt supuse înmatriculării pot circula pe drumurile publice numai pe traseele şi în condiţiile stabilite prin Regulamentul circulaţiei rutiere aprobat prin Hotărâre de Guvern, denumit în continuare regulament.

(3) Conducătorii tractoarelor, maşinilor şi utilajelor autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări sunt obligaţi să posede permis de conducere valabil pentru categoriile prevăzute în regulament.

Articolul 16. Modul de evidenţă a autovehiculelor

(1) Autovehiculele şi remorcile se înmatriculează permanent, temporar sau pentru probe la autoritatea competentă în a cărei rază proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori reşedinţa, în condiţiile stabilite prin regulament.

(2) Autovehiculele şi remorcile pot circula până la înmatriculare cu număr de ordine provizoriu, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă.

(3) Evidenţa vehiculelor supuse înmatriculării se ţine la Poliţia rutieră pe raza căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa proprietarul.

(4) Autoritatea competentă de înmatricularea autovehiculelor şi remorcilor este obligată de a prezenta trimestrial, pentru evidenţă unităţii de Poliţia rutieră competente informaţia statistică din Registrul de Stat al Transporturilor.

Articolul 17. Evidenţa altor vehicule

Tramvaiele, troleibuzele, mopedele, maşinile şi utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, de drumuri, agricole, tractoarele care nu se supun înmatriculării, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează de către consiliile locale, care ţin şi evidenţa acestora.

Articolul 171 Evidenţa autovehiculelor ce aparţin Ministerului Apărării.

(1)  Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din evidenţă a autovehiculelor şi remorcilor, ce aparţin Ministerului Apărării se fac în condiţiile stabilite de această instituţie;

(2)  Autovehiculele şi remorcile ce aparţin Ministerului Apărării se înmatriculează şi se ţine evidenţa de către autoritatea competentă din cadrul acestei instituţii.

Articolul 18. Evidenţa autovehiculelor ce aparţin persoanelor străine

(1) Persoanele care domiciliază sau îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în Republica Moldova şi deţin autovehicule ori remorci înmatriculate în alte state sunt obligate ca în termen de 90 de zile să le înmatriculeze în circulaţie în Republica Moldova.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează:

a) de la data intrării în ţară a autovehiculului ori remorcii, pentru persoanele care domiciliază sau care au reşedinţa în Republica Moldova;

b) de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei, pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în Republica Moldova.

(3) Pentru cetăţenii străini ai statelor cu care Republica Moldova a încheiat acorduri bilaterale, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit în condiţiile stabilite de aceste acorduri.

Articolul 19. Certificatul şi numerele de înmatriculare

(1) La data înmatriculării sau înregistrării unui vehicul autoritatea competentă eliberează un certificat de înmatriculare precum şi plăcuţe cu numere de înmatriculare.

(2) Este interzisă punerea în circulaţie a unui vehicul care nu are montate plăcuţe cu numere de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă.

Articolul 20. Anularea înmatriculării

Înmatricularea sau înregistrarea unui vehicul se anulează de către autoritatea care a efectuat-o, în cazul în care această operaţiune s-a făcut cu încălcarea normelor legale sau prin mijloace frauduloase.

Articolul 21. Radierea din evidenţa circulaţiei

(1) Radierea din evidenţa circulaţiei a vehiculelor se face la autoritatea care a efectuat înmatricularea şi înregistrarea, astfel:

a) la trecerea vehiculului în proprietatea sau administrarea sa, după caz;

b) la trecerea vehiculelor în proprietatea altei persoane;

c) la schimbarea domiciliului sau sediului proprietarului pe raza altei unităţi de Poliţia rutieră;

d) la scoaterea definitivă din Republica Moldova a autovehiculelor sau remorcilor;

e) în cazul schimbării caroseriei sau şasiului autovehiculelor.

(2) Radierea din evidenţa circulaţiei a vehiculelor indisponibilizate prin instituirea unui sechestru asigurător se poate face în baza hotărârii instanţei de judecată, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.

(3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenţă.

Articolul 22. Regulile de înmatriculare, înregistrare şi radiere din evidenţă

(1) Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din evidenţă a vehiculelor se fac în condiţiile stabilite prin Hotărîre de Guvern.

(2) Categoriile de vehicule care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării se stabilesc prin instrucţiuni comune ale Ministerului Afacerilor Interne şi Departamentului Tehnologii Informaţionale.

Secţiunea 4: Obligaţii şi interdicţii referitoare la vehicule

Articolul 23. Obligaţiile producătorului de autovehicule

Producătorii de autovehicule sau remorci ori reprezentanţii lor autorizaţi, persoanele care importă şi care construiesc autovehicule sau remorci din piese detaşate au obligaţia să solicite omologarea acestora. Persoanele care produc ori importă echipamente sau accesorii care concura la siguranţa circulaţiei autovehiculelor sau remorcilor şi la protecţia mediului, sunt obligate să le omologheze şi să le certifice dacă sunt introduse în Nomenclatorul produselor din domeniul reglementat supuse certificării conformităţii obligatorii înainte de comercializare.

Articolul 24. Obligaţiile proprietarului de autovehicul

(1) Proprietarul de autovehicul sau remorcă cu domiciliul (sediul) sau reşedinţa în ţară este obligat:

a)    la înstrăinarea vehiculului, să predea certificatul de înmatriculare în care să menţioneze numele (denumirea) noului proprietar, data şi semnătura, iar agentul economic să aplice şi sigiliul;

b)    să declare în termen de 15 zile, schimbarea domiciliului (sediului);

c)     să solicite o nouă omologare, dacă a dus vehiculului modificări care i-au schimbat caracteristicile constructive ori de folosinţă şi să solicite eliberarea unui nou certificat de înmatriculare;

d)    să declare imediat, dar într-un termen nu mai mult de 5 zile pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare poliţiei pe raza căreia s-a constatat faptul, iar în caz de pierdere a certificatului de înmatriculare.

e)     să depună imediat originalul certificatului de înmatriculare dacă, după obţinerea duplicatului, a intrat în posesia acestuia;

f)      să prezinte vehiculul pentru a fi supus inspecţiei tehnice la termenul şi în condiţiile prevăzute de lege;

g)    să asigure vehiculului permanent, condiţiile prevăzute în normele tehnice în vigoare, precum şi un aspect estetic corespunzător.

(2) Proprietarul sau deţinătorul unui vehicul este obligat să se prezinte la unitatea de Poliţia rutieră la care a fost invitat în termenii indicaţi, pentru soluţionarea oricărei probleme legate de această calitate.

Articolul 25. Obligaţii pentru radierea din evidenţă

(1) Proprietarul este obligat să solicite, în termen de 10 zile, radierea din evidenţă a autovehiculului sau remorcii, în următoarele cazuri:

a)     la trecerea vehiculului în proprietatea sau administrarea sa, după caz;

b)    la schimbarea domiciliului (sediului) în raza altui comisariat de poliţie;

c)     la scoaterea definitivă a vehiculului din Republica Moldova;

d)    în cazul când vehiculul a devenit impropriu din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drum  şi face dovadă că acesta a fost dezmembrat.

(2) Radierea din evidenţă a autovehiculului sau remorcii se poate efectua şi în alte situaţii, la cererea întemeiată a proprietarului.

(3) Plăcile cu numărul de înmatriculare şi certificatul de înmatriculare se depun cu prilejul radierii.

Articolul 26. Restricţii pentru circulaţia vehiculelor

Se interzice circulaţia pe drum a vehiculului dacă:

a)                termenul prevăzut pentru înmatricularea provizorie, pentru probe sau temporară a expirat, ori dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare, reţinut potrivit legii, este fără valabilitate sau cu valabilitatea expirată;

b)                depăşeşte, împreună cu încărcătura, lăţimea, lungimea sau înălţimea stabilită pentru categoria din care face parte;

c)                 depăşeşte masele maxime autorizate;

d)                echipamentul de frânare este defectat;

e)                 dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă prevăzute în normele tehnice în vigoare sunt defecte sau lipsesc, farurile nu sunt reglate sau sunt montate alte dispozitive decât cele autorizate;

f)                  mecanismul de direcţie prezintă uzuri peste limitele admise;

g)                anvelopele au alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în cartea de identitate sunt deteriorate, prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului, presiunea aerului din interior are o abatere mai mare de 30% faţă de cea indicată de constructor, sunt prevăzute  cu cuie sau, în mod nejustificat, cu lanţuri antiderapante, ori înălţimea profilului benzii de rulare este sub limita admisă;

h)                zgomotul în mers sau staţionare depăşeşte limita legal admisibilă;

i)                  motorul emite noxe poluante peste limitele legal admise;

j)                  sunt montate alte dispozitive de avertizare sonoră decât cele admise;

k)                elementele dispozitivului de cuplare pentru remorcare prezintă uzuri pronunţate ori nu sunt compatibile, de natură să provoace desprinderea remorcii sau dezichilibrarea ansamblului;

l)                  placa cu numărul de înmatriculare este murdară sau deteriorată astfel, încât numărul a devenit ilizibil, ori nu este conformă cu standardul;

m)             are montate dispozitive sau accesorii neomologate;

n)                are implicate inscripţii, desene, semne distinctive sau reclame, de natură să împiedice ori să diminueze eficacitatea dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă sau citirea numărului de înmatriculare;

o)                prezintă scurgeri de carburanţi sau lubrifianţi;

p)               vehiculele cu tracţiune animală nu sunt dotate cu elemente reflectorizante.

Capitolul III.

CONDUCĂTORII DE VEHICULE

Secţiunea 1: Obligaţiile conducătorilor de vehicule

Articolul 27. Exigenţe faţă de conducătorii de autovehicule

(1) Conducătorii de autovehicule trebuie să posede permis de conducere şi să aibă vârsta minimă de 18 ani împliniţi, cu excepţia celor care conduc un moped, care trebuie să aibă cel puţin vârsta minimă de 16 ani împliniţi.

(2) Conducătorii autovehiculelor care efectuează transport public de persoane trebuie să aibă vârsta minimă de 21 de ani împliniţi şi să facă dovada că sunt angajaţi ai unui operator de transport, iar cei care conduc vehicule cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite sau care efectuează transport de mărfuri trebuie să posede atestat profesional.

(3) Condiţiile de obţinere a permisului de conducere şi a atestatului profesional se stabilesc prin hotărâre de Guvern.

(4) Persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani pot conduce biciclete numai pe drumurile special amenajate şi semnalizate corespunzător de către administratorul drumului respectiv.

Articolul 28. Obligaţiile cadrelor medicale

(1) Cadrele medicale abilitate, atunci când constată în cadrul atribuţiilor de serviciu că o persoană care posedă permis de conducere este inaptă medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, sunt obligate să comunice despre aceasta de îndată Poliţiei rutiere în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

(2) Lista cu afecţiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabileşte prin ordin al Ministerului Sănătăţii şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 29. Verificarea conducătorilor auto

(1) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesare conducerii şi să fie apţi din punct de vedere medical şi psihologic.

(2) Conducătorii prevăzuţi la alin. (1) vor fi verificaţi periodic din punct de vedere medical şi psihologic. Şeful poliţiei rutiere, la propunerea agentului de circulaţie constatator, este în drept de a propune examinarea medicală sau psihologică, precum şi verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie a conducătorilor de autovehicule sau tramvaie ori de câte ori constată că aceştia, prin modul de conducere sau comportamentul lor în trafic, pun în pericol siguranţa circulaţiei.

(3) Verificarea medicală şi psihologică prevăzută la alin. (1) şi (2) se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Afacerilor Interne.

(4) Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către Poliţia rutieră şi poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat această măsură. În situaţia în care permisul a fost retras pe o durată mai mare de 1 an, pentru a-l redobândi titularul acestuia trebuie să promoveze un test de cunoaştere a regulilor de circulaţie.

 Secţiunea 2: Permisul de conducere

Articolul 30. Dreptul de conducere a autovehiculului

(1) Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere corespunzător categoriei sau dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.

(2) Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice şi persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor autorizat în acest sens.

(3) Pe parcursul activităţii de pregătire practică, instructorul auto atestat răspunde pentru încălcarea regulilor de circulaţie rutieră de către persoanele prevăzute la alineatul (2).

(4) Persoanele care solicită prezentarea la examen în vederea obţinerii permisului de conducere sau a unor noi categorii ale acestuia trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condiţiile de vârstă, să fie apte din punct de vedere medical şi psihologic şi să facă dovada pregătirii teoretice şi practice, prin cursuri organizate de unităţi autorizate de autoritatea competentă.

(5) Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere se efectuează de către profesori de legislaţie rutieră şi instructori auto atestaţi de autoritatea competentă conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului transporturilor şi comunicaţiilor şi ministrului educaţiei.

(6) Pot fi atestaţi ca profesori de legislaţie sau instructori auto pentru pregătirea practică, fără şcolarizare şi susţinerea examenului de atestare, poliţiştii rutieri cu grad de ofiţer cărora le-au încetat raporturile de serviciu şi care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani, în structurile poliţiei rutiere.

(7) Poliţiştii rutieri care nu au grad de ofiţer pot fi atestaţi ca instructor auto pentru pregătirea practică, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (6).

(8) Programa de învăţământ pe baza căreia se organizează cursuri de pregătire, precum şi metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor în vederea obţinerii permisului de conducere se stabilesc prin ordin comun al ministrului educaţiei, ministrului transporturilor şi comunicaţiilor şi ministrului afacerilor interne.

(9) Categoriile de vehicule pentru care este necesară obţinerea permisului de conducere, precum şi condiţiile concrete de obţinere a acestuia se stabilesc prin regulament.

(10) Procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere se stabileşte prin ordin comun al ministrului afacerilor interne, ministrului transporturilor şi comunicaţiilor şi directorului general al departamentului tehnologii informaţionale.

Articolul 31. Permisul de conducere

(1) Permisul de conducere se obţine pe bază de examen şi se eliberează de autoritatea competentă.

(2) Permisul de conducere se anulează dacă a fost obţinut cu încălcarea normelor legale sau prin mijloace frauduloase.

Articolul 32. Reguli de conducere pentru conducătorii de autovehicule care au mai puţin de un an practică în conducere

(1) Pentru conducătorii de autovehicule care au mai puţin de un an practică în conducere se stabilesc reguli suplimentare de circulaţie prin Regulamentul circulaţiei rutiere.

(2) Autovehiculele conduse de persoane care au mai puţin de un an practică în conducere vor purta un semn distinctiv, în condiţiile stabilite prin regulament.

Articolul 33. Permisul de conducere a persoanelor străine

(1) Persoanele care domiciliază sau îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în Republica Moldova şi sunt titulari ai permiselor de conducere obţinute în străinătate sunt obligate ca în termen de 90 de zile să le preschimbe cu permise de conducere ale Republicii Moldova, în condiţiile stabilite prin regulament.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează:

a) de la data intrării acestora în ţară, pentru persoanele care domiciliază sau care au reşedinţa în Republica Moldova;

b) de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei, pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în Republica Moldova.

(3) În cazul titularilor permiselor de conducere obţinute într-un stat care nu este membru al Convenţiei internaţionale asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, şi care nu pot fi preschimbate în conformitate cu legislaţia în vigoare, aceştia se pot prezenta la examen pentru obţinerea dreptului de a conduce un autovehicul pe teritoriul Republicii Moldova urmând în acest scop un curs de pregătire în condiţiile stabilite prin regulament.

(4) Este interzisă deţinerea simultană a mai mult de un permis de conducere naţional.

Articolul 34. Susţinerea examenului în vederea obţinerii permisului de conducere

(1) Persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în Republica Moldova pot susţine examenul pentru obţinerea permisului de conducere la autorităţile competente pe a căror rază îşi au domiciliul sau reşedinţa.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate şi reşedinţa în Republica Moldova pot susţine examenul în vederea obţinerii permisului de conducere, în condiţiile stabilite la alin. (1).

Articolul 35. Recunoaşterea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor

(1) Recunoaşterea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor emise în alte state se face în condiţiile prevăzute de Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, cu excepţia cazurilor în care prin acorduri bilaterale sau prin acte internaţionale ratificate de Republica Moldova sau la care Republica Moldova a aderat se prevede altfel.

(2) Permisele de conducere ale membrilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare străine, ale corespondenţilor de presă străini, precum şi ale reprezentanţilor organizaţiilor economice, culturale sau ale altor asemenea organizaţii străine, cu statut diplomatic, eliberate de autorităţile competente din alte state, vor fi recunoscute ca valabile în Republica Moldova pe bază de reciprocitate.

Articolul 36. Instruirea şi reciclarea anuală pentru conducătorii auto a transportului public de persoane sau de mărfuri periculoase

(1)             Proprietarii sau utilizatorii de autovehicule care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri periculoase la centrele (şcolile) de pregătire şi reciclare a personalului din domeniul transportului auto, sunt obligaţi să asigure instruirea şi reciclarea anuală a conducătorilor de autovehicule atestaţi profesional, în scopul însuşirii corecte şi respectării de către aceştia a dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice.

(2)             Registrul de stat al şoferilor profesionişti se ţine de către ministerul transporturilor şi comunicaţiilor.

Capitolul IV

SEMNALIZAREA RUTIERĂ

Articolul 37. Mijloacele de semnalizare rutieră

Circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile agentului de circulaţie care dirijează circulaţia, semnalele speciale de avertizare luminoasă sau sonore, de semnalizare temporară şi semnalele conducătorilor de vehicule.

(1) Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:

a) semnalele luminoase;

b) indicatoarele;

c) marcajele.

(2) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar şi coerent, se realizează şi se instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi din timp de către cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.

(3) Semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei în intersecţii au următoarele semnificaţii:

a) semnalul de culoare verde permite trecerea;

b) semnalul de culoare roşie interzice trecerea;

c) semnalul de culoare galbenă, împreună cu cel de culoare roşie, interzic trecerea.

 (4) Mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi orice alte dispozitive speciale de acest fel se execută, se instalează şi se întreţin de către administratorul drumului public. Instalarea acestora se execută numai cu acordul prealabil al Poliţiei rutiere.

(5) Semnalizarea şi presemnalizarea intersecţiilor dintre două drumuri de categorii diferite se execută, se instalează şi se întreţin de către administratorul fiecărui drum.

(6) Indicatoarele de reglementare a priorităţii de trecere şi semnalele cu lumini albe şi alternativ-intermitente, precum şi de avertizare sonoră de la trecerile la nivel cu calea ferată se instalează şi se întreţin de administratorii căilor ferate.

(7) Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoţite şi de dispozitive speciale de avertizare.

(8) Se interzic:

a) amplasarea, în zona drumului public, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele ori instalaţiile ce servesc la semnalizarea rutieră ori realizarea de amenajări, care sunt de natură să stânjenească participanţii la trafic sau să le distragă atenţia, punând în pericol siguranţa circulaţiei;

b) lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora.

Articolul 38. Prioritatea în circulaţie

Ordinea de prioritate între diferitele tipuri de mijloace de semnalizare rutieră şi semnalele agenţilor de circulaţie este următoarea:

a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile agentului de circulaţie;

b) semnalele speciale de avertizare, luminoase şi/sau sonore;

c) semnalele persoanelor desemnate pentru dirijarea circulaţiei, pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări de reabilitate a acestora;

d) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;

e) semnalele luminoase ale semaforului electric;

f) indicatoarele;

g) marcajele;

h) regulile de circulaţie.

Articolul 39. Semnalele speciale luminoase

(1) Semnalele speciale luminoase de avertizare sunt:

a) lumina roşie, care poate fi folosită numai de către autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;

b) lumina albastră, care poate fi folosită doar de către autovehiculele aparţinând poliţiei, trupelor de carabinieri, trupelor de grăniceri, serviciului de ambulanţă, protecţiei civile, Ministerului Apărării şi de cele ale unităţilor speciale ale Serviciului de Informaţii şi Securitate şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, de cele ale Ministerului Justiţiei;

c) lumina galbenă, care poate fi folosită de către autovehiculele cu gabarite sau mase depăşite ori care însoţesc asemenea autovehicule, de cele care transportă substanţe periculoase, de cele destinate întreţinerii, reparării sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei străzilor, deszăpezirii sau tractării autovehiculelor rămase în pană, precum şi de tractoarele sau utilajele agricole.

(2) Ministerul Afacerilor Interne poate autoriza utilizarea dispozitivelor speciale sonore de avertizare montate pe autovehiculele aparţinând unor instituţii, în condiţiile stabilite prin regulament.

(3) Mijloacele speciale sonore de avertizare sunt echipamente ce se instalează numai pe autovehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b).

(4) Pe autovehiculele aparţinând poliţiei pot fi instalate dispozitive luminoase cu mesaje variabile.

(5) Condiţiile de folosire a semnalelor de avertizare, luminoase şi/sau sonore, se stabilesc prin regulament.

Articolul 40. Semnalizarea şi amenajările rutiere

(1) Semnalizarea şi amenajările rutiere de pe drumurile publice situate în vecinătatea unităţilor de învăţământ, pieţelor, târgurilor şi spitalelor sunt obligatorii şi se efectuează de către administratorul drumului respectiv.

(2) Semnalizarea sectoarelor de drum pe care se execută lucrări este obligatorie şi se efectuează de către executantul lucrărilor astfel încât să se asigure deplasarea în siguranţă a tuturor participanţilor la trafic.

(3) Semnalizarea şi amenajările rutiere se realizează în condiţiile stabilite prin regulament.

Articolul 41. Condiţiile de circulaţie pe viaducte şi în tunele

Condiţiile de circulaţie pe viaducte şi în tunele, precum şi semnalizarea acestora se stabilesc prin regulament.

 Capitolul V

REGULI DE CIRCULAŢIE

Secţiunea 1: Obligaţiile participanţilor la trafic

Articolul 42. Comportamentul în circulaţie

Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii mediului înconjurător, proprietăţii publice sau private.

Articolul 43. Centura de siguranţă şi casca de protecţie

(1) Conducătorii de autovehicule şi pasagerii acestora, care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate, sunt obligaţi să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.

(2) Conducătorii şi pasagerii motocicletelor şi ciclomotoarelor sunt obligaţi să poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice cască de protecţie omologată.

Articolul 44. Obligaţiile conducătorilor de vehicule

(1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să oprească cât mai aproape de bordură sau acostament la trecerea autovehiculelor poliţiei şi pompierilor aflate în misiune şi care au în funcţiune semnalele acustice şi pe cele luminoase de culoare roşie.

(2) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să reducă viteza, să circule cât mai aproape de bordură sau acostament şi să acorde prioritate la trecerea autovehiculelor aparţinând instituţiilor prevăzute la Articolul 39 alin. (1) lit. b) şi care au în funcţiune dispozitivele sonore şi luminoase.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pietonilor le este interzisă traversarea.

(4) Participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte semnalele poliţiştilor, ale îndrumătorilor de circulaţie ai Ministerului Apărării, agenţilor căilor ferate, personalului autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice, echipajelor şcolare de circulaţie care acţionează în imediata apropiere a unităţilor de învăţământ, precum şi ale orbilor, potrivit prevederilor din regulament.

Articolul 45. Controlul alcoolemiei

Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi ca, la solicitarea poliţistului, să se supună testării aerului expirat sau, după caz, examinării medicale şi recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.

Articolul 46. Obligaţiuni în cazul încredinţării vehiculului unei alte persoane

Deţinătorii de vehicule sunt obligaţi să comunice poliţiei, la cererea acesteia, identitatea persoanei căreia i-au încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Articolul 47. Reguli de circulaţie pentru autovehiculele cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite ori care transportă mărfuri sau produse periculoase, cât şi a transportului de persoane

(1) Regulile de circulaţie pe drumurile publice, aplicabile autovehiculelor cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite ori care transportă mărfuri sau produse periculoase, se stabilesc prin Hotărâre de Guvern.

(2) Conducătorii auto care efectuează transport public de persoane sau de substanţe ori produse periculoase, precum şi cei care conduc autovehicule cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite sunt obligaţi să posede un atestat profesional, eliberat de autoritatea competentă.

Secţiunea 2: Reguli pentru circulaţia vehiculelor

Articolul 48. Circulaţia vehiculelor

(1) Vehiculele circulă pe partea dreaptă a drumului public, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, în direcţia de mers, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere sau a regulilor de circulaţie.

(2) Vehiculele cu tracţiune animală, cele trase sau împinse cu mâna, animalele de tracţiune, povară sau călărie, precum şi cele izolate sau în turmă, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie să fie menţinute cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, corespunzător sensului de circulaţie.

(3) Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulaţiei bicicliştilor, aceştia, precum şi mopediştii vor circula numai pe această pistă.

Articolul 49. Circulaţia pe două sau mai multe benzi

Când circulaţia se desfăşoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcţie de intensitatea traficului şi de viteza de deplasare.

Articolul 50. Circulaţia pe o bandă destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane

Dacă un drum este prevăzut cu o bandă destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane, semnalizată ca atare, acestea vor circula numai pe banda respectivă.

Articolul 51. Mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă

(1) Pe drumurile publice conducătorii de vehicule pot folosi mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă, montate prin construcţie şi omologate, în condiţiile stabilite prin regulament.

(2) În circulaţia pe autostrăzi, pe drumurile naţionale europene (E), conducătorii de autovehicule sunt obligaţi să folosească şi în timpul zilei, luminile de întâlnire, iar în perioada 1 octombrie – 1 aprilie – este obligatorie folosirea luminilor de întâlnire pe toate drumurile publice, în afară de localităţi.

(3) Conducătorii motocicletelor fără ataş şi mopedelor sunt obligaţi să folosească luminile de întâlnire pe toată durata deplasării acestora pe drumurile publice.

(4) Se interzice deţinerea în autovehicule, montarea pe acestea sau folosirea în circulaţia pe drumurile publice a mijloacelor speciale de avertizare sonoră şi luminoasă specifice autovehiculelor prevăzute la articolul 43 alin. (1).

(5) Conducătorii de autovehicule pot fi avertizaţi de poliţia rutieră în legătură cu prezenţa, în trafic, a dispozitivelor de măsurare a vitezei, prin mass-media sau panouri de avertizare. Conducătorii de autovehicule pot folosi mijloace proprii de detectare a dispozitivelor de măsurare a vitezei.

Articolul 52. Depăşirea în circulaţie

(1) Depăşirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori trece pe lângă un obstacol, aflate pe acelaşi sens de circulaţie, dacă pentru aceasta trebuie să schimbe direcţia de mers şi să iasă de pe banda de circulaţie pe care s-a aflat iniţial.

(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depăşire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în faţa sau în spatele lui nu a iniţiat o asemenea manevră.

(3) Atunci când prin manevra de depăşire se trece peste axa care separă sensurile de circulaţie conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie alt vehicul şi că dispun de spaţiu suficient pentru a reintra pe banda iniţială, unde au obligaţia să revină după efectuarea manevrei de depăşire.

 (4) Nu constituie depăşire, în sensul alin.(1), situaţia în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă, în acelaşi sens de circulaţie.

(5) Depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenţia şi s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depăşeşte prin partea dreaptă.

(6) Tramvaiul aflat în mers poate fi depăşit şi pe partea stângă atunci când drumul este cu sens unic sau când între şina din dreapta şi marginea trotuarului nu există spaţiu suficient.

(7) Obligaţiile conducătorilor vehiculelor care efectuează depăşirea şi ale conducătorilor vehiculelor care sunt depăşite, precum şi cazurile în care depăşirea este interzisă se stabilesc prin regulament.

Articolul 53. Circulaţia în sensuri opuse

Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanţă laterală suficientă şi, să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile corespunzătoare sensului lor de circulaţie.

Articolul 54. Regimul de viteză în circulaţie

(1) Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză, să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum şi să o reducă în cazurile prevăzute în Regulamentul circulaţiei rutiere.

(2) Limita maxima de viteză în localităţi este 50 km/h.

(3) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere.

(4) Pe anumite sectoare de drum din interiorul municipiilor şi oraşelor, ţinând seama de împrejurări şi de intensitatea circulaţiei, administratorul drumului, cu avizul poliţiei rutiere, poate stabili şi limite de viteză inferioare dar nu mai puţin de 30 km/h.

 (5) Limitele maxime de viteză, în afara localităţilor, sunt:

a) pe autostrăzi, 130 km/h;

b) pe drumurile naţionale europene (E), 100 km/h.;

c) pe celelalte categorii de drumuri, 90 km/h.

(6) Vitezele maxime admise în afara localităţilor pentru categorii de vehicule sunt stipulate în regulament.

Articolul 55. Respectarea distanţei în circulaţie

Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligaţia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruşte a vitezei sau al opririi neaşteptate.

Articolul 56. Desfăşurarea de întreceri cu vehicule sau animale

Este interzisă desfăşurarea de întreceri cu vehicule sau animale pe drumurile publice, cu excepţia întrecerilor sportive care se pot organiza pe drumurile publice numai cu autorizarea administratorului drumului respectiv, cu avizul Poliţiei rutiere.

Articolul 57. Limitarea vitezei de circulaţie

Administratorul drumului public este obligat să ia măsuri pentru efectuarea de amenajări în vederea limitării vitezei de circulaţie a vehiculelor în zonele cu risc sporit de accident, numai cu acordul Poliţiei rutiere.

Articolul 58. Manevrarea în circulaţie

Conducătorul de vehicul care execută o manevră de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze şi să se asigure în prealabil că o poate face fără să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Articolul 59. Schimbarea direcţiei de mers

 Înainte de a schimba direcţia de mers conducătorul de vehicul trebuie să îşi anunţe intenţia din timp, în mod clar şi vizibil, cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcţiei vehiculului sau, în lipsa acestora, cu braţul. Semnalizarea trebuie să se menţină pe întreaga durată a manevrei. În cazul dat semnalizare nu dă dovadă de prioritate în efectuarea manevrei.

Articolul 60. Intersecţiile

Intersecţiile sunt:

a) cu circulaţie nedirijată;

b) cu circulaţie dirijată. În această categorie sunt incluse şi intersecţiile în care circulaţia se desfăşoară în sens giratoriu.

Articolul 61. Circulaţia în intersecţii

(1) La apropierea de o intersecţie conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanţilor la trafic care au acest drept.

(2) La intersecţiile cu circulaţie nedirijată conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea tuturor vehiculelor care vin din partea dreaptă.

(3) La intersecţiile cu circulaţie dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către agenţi de circulaţie conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia sau indicaţiile acestora.

(4) În intersecţiile cu sens giratoriu vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate faţă de cele care urmează să pătrundă în intersecţie.

Articolul 62. Prioritatea de circulaţie în intersecţii

(1) Conducătorul de vehicul care pătrunde pe un drum public venind de pe un drum lateral de categorie inferioară are obligaţia de a acorda prioritate de trecere tuturor vehiculelor care circulă pe acel drum.

(2) În intersecţiile cu circulaţie nedirijată conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere vehiculelor care circulă pe şine. Acestea pierd prioritatea de trecere când efectuează virajul spre stânga sau când semnalizarea rutieră din acea zonă stabileşte o altă regulă de circulaţie.

(3) În intersecţiile cu circulaţie dirijată prin semnale luminoase vehiculele care virează la stânga acordă prioritate de trecere vehiculelor care circulă din sens opus.

(4) În intersecţiile cu circulaţie dirijată prin indicatoare de prioritate regula priorităţii de dreapta se respectă numai în cazul în care două vehicule urmează să se întâlnească, fiecare intrând în intersecţie de pe un drum semnalizat cu un indicator având aceeaşi semnificaţie de prioritate sau de pierdere a priorităţii.

(5) Când un semafor cu trei culori are o lumină verde suplimentară montată la acelaşi nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeţi verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-şi continua drumul în direcţia indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiţia acordării priorităţii de trecere vehiculelor şi pietonilor care au drept de circulaţie.

Articolul 63. Circulaţia la traversarea liniilor de cale ferată

(1) Participanţii la trafic trebuie să dea dovadă de prudenţă sporită la apropierea şi traversarea liniilor de cale ferată.

(2) La trecerea la nivel cu o cale ferată, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre sau în poziţie orizontală ori semnalele sonore şi luminoase care anunţă apropierea trenului sunt în funcţiune.

(3) La trecerea la nivel cu o cale ferată fără bariere, semnalizată corespunzător, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se conformeze semnificaţiei semnalelor agentului de cale ferată.

(4) La trecerea la nivel cu o cale ferată se interzice depăşirea şi devansarea în circulaţie.

 Articolul 64. Oprirea şi staţionarea

(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată imobilizarea se consideră staţionare.

(2) Se consideră parcare staţionarea vehiculelor în spaţii special amenajate.

(3) Vehiculul oprit sau staţionat pe partea carosabilă trebuie aşezat lângă şi în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele pot fi oprite sau staţionate şi câte două, una lângă alta.

 (4) Poliţia poate dispune ridicarea şi depozitarea în spaţii special amenajate a vehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar pe drumul public şi care constituie un obstacol pentru circulaţia publică. Contravaloarea cheltuielilor pentru transportul şi depozitarea vehiculului oprit sau staţionat neregulamentar se suportă de proprietarul acestuia.

(5) Oprirea, staţionarea sau parcarea pe drumul public este permisă numai în condiţiile prevăzute în regulament.

Art. 641 Circulaţia în spaţiile verzi.

Nu se admite accesul vehiculelor în spaţiile verzi, cu excepţia celor care dispun de permisiuni speciale ale consiliilor locale.

Secţiunea 3: Reguli pentru alţi participanţi la trafic

Articolul 65. Circulaţia pe banda situată lângă marginea părţii carosabile

Conducătorii de vehicule care circulă pe banda situată lângă marginea părţii carosabile au obligaţia să permită vehiculelor care efectuează transport public de persoane să reintre în trafic din staţiile de oprire a transportului public amenajate ca atare.

Articolul 66. Circulaţia pe drumurile publice bicicletelor şi mopedelor

Pentru a circula pe drumurile publice bicicletele şi mopedele trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare şi dispozitive reflectorizant-fluorescente.

Articolul 67. Circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală, animalele de povară, de tracţiune sau călărie, precum şi animalele izolate sau în turmă

(1) Vehiculele cu tracţiune animală, animalele de povară, de tracţiune sau călărie, precum şi animalele izolate sau în turmă nu pot fi conduse pe drumurile naţionale, în municipii şi oraşe, precum şi pe drumurile la începutul cărora există indicatoare care le interzic accesul.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) administratorul drumului public este obligat să amenajeze drumuri laterale destinate circulaţiei acestora, potrivit competenţelor stabilite prin lege.

(3) Pentru a circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul animalele, vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povară, de tracţiune sau călărie vor avea câte un conducător, iar vehiculele cu tracţiune animală trebuie să fie echipate şi cu mijloace de iluminare şi dispozitive reflectorizant-fluorescente.

Articolul 68. Obligaţiile pietonilor

(1) Pietonii sunt obligaţi să folosească numai trotuarul sau, în lipsa acestuia, să circule pe partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, conformându-se regulilor de circulaţie, conform Regulamentului circulaţiei rutiere.

(2) Sunt asimilate pietonilor persoanele cu handicap locomotor ce se deplasează cu vehicule de construcţie specială, precum şi cele care folosesc patine sau alte dispozitive cu rotile.

Articolul 69. Circulaţia coloanelor militare, grupurilor organizate şi cortegiilor

(1) Conducătorilor de vehicule sau de animale le este interzis să întrerupă deplasarea coloanelor militare, grupurilor organizate autorizate şi a cortegiilor.

(2) Coloanele militare, grupurile organizate autorizate şi cortegiile se vor deplasa pe drumurile publice astfel încât să nu pună în pericol circulaţia celorlalţi participanţi la trafic.

Secţiunea 4: Circulaţia pe autostrăzi

Articolul 70. Circulaţia pe autostrăzi

(1) Pe autostrăzi este interzisă circulaţia pietonilor, autovehiculelor cu gabarite sau mase depăşite, cu excepţia celor autorizate, a vehiculelor cu tracţiune animală, a animalelor, vehiculelor trase sau împinse cu mâna, bicicletelor, mopedelor, tractoarelor şi maşinilor autopropulsate pentru lucrări agricole, precum şi a vehiculelor care, prin construcţie sau din alte cauze, nu pot depăşi viteza de 50 km/h.

(2) De asemenea, pe autostrăzi sunt interzise învăţarea conducerii unui vehicul, încercările prototipurilor de şasiuri şi de autovehicule, manifestaţiile, defilările, caravanele publicitare, antrenamentele şi competiţiile sportive de orice fel, precum şi cortegiile.

(3) Se interzic circulaţia şi imobilizarea voluntară sau abandonarea autovehiculelor pe banda pentru staţionarea de urgenţă, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

(4) Circulaţia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se efectuează numai pe banda marginală din partea dreaptă a autostrăzii.

Secţiunea 5: Obligaţii în caz de accident

Articolul 71. Obligaţii în caz de accident de circulaţie rutieră

(1) Accidentul de circulaţie este evenimentul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;

d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulaţie.

(2) Vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepţia celor cu tracţiune animală şi mopedele trebuie să fie asigurate obligatoriu pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, conform legii.

(2)1 În cazul în care în accidentul rutier este implicat un autovehicul al cărui conducător auto nu deţine poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, Poliţia rutieră reţine certificatul de înmatriculare sau înregistrare al autovehiculului, iar dacă în termen de 30 zile conducătorul auto nu face dovadă posesiei unei asemenea poliţe de asigurare, autovehiculul respectiv va fi radiat din oficiu.

(3) Poliţia rutieră reţine certificatul de înmatriculare sau înregistrare şi retrage plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ale vehiculelor depistate în trafic fără a fi asigurate, eliberând dovadă fără drept de circulaţie.

(4) Conducătorul implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.

 (5) Orice persoană care este implicată în producerea unui accident de circulaţie soldat cu moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, precum şi în situaţia în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunţe de îndată poliţia şi să apeleze numărul unic pentru urgenţe 902 sau 112, existent în reţelele de telefonie mobilă din Republica Moldova.

Articolul 72. Obligaţiiile conducătorului auto implicat într-un accident

 (1) Este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul.

(2) Conducătorului de autovehicul sau tramvai, precum şi instructorul auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie îi este interzis consumul de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

(3) În situaţia în care nu sunt respectate dispoziţiile alin. (2), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului sau instructorului auto respectiv în momentul producerii accidentului.

(4) Conducătorul de vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculului este obligat să-l scoată imediat în afara părţii carosabile ori, dacă nu este posibil, să-l deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-l corespunzător.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), conducătorul de vehicul  este obligat să se prezinte imediat la unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs accidentul, în vederea întocmirii actelor de constatare.

(6) Dacă în accidentul de circulaţie sunt implicaţi doi sau mai mulţi conducători ale căror vehicule avariate pot fi deplasate fără riscul de a periclita siguranţa circulaţiei, aceştia se pot prezenta imediat, cu vehiculele, la unitatea de poliţie pe raza căreia a avut loc evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare a accidentului.

(7) Proprietarul sau utilizatorul al cărui autovehicul, remorcă sau tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulaţie este obligat să anunţe imediat poliţia pe raza căreia s-a produs evenimentul pentru întocmirea documentelor de constatare.

(8) Deţinătorul vehiculului avariat într-un accident de circulaţie este obligat să ceară autorizaţia Poliţiei rutiere scrisă, pentru a efectua reparaţiile necesare.

Articolul 73. Obligaţiile Societăţilor de asigurări.

(1) La solicitarea Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor sau a societăţilor de asigurare, autoritatea care are în evidenţă vehiculele înmatriculate sau înregistrate comunică date referitoare la acestea şi la proprietarii sau utilizatorii lor.

(2) La solicitarea Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor sau a societăţilor de asigurare, poliţia rutieră eliberează acestora copii ale actelor de constatare a evenimentelor, în vederea întocmirii dosarelor pentru despăgubire.

Secţiunea  6: Circulaţia autovehiculelor în trafic internaţional

Articolul 74. Condiţii de circulaţie în trafic internaţional

(1) Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în Republica Moldova pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi admise în circulaţia internaţională, iar conducătorii lor posedă permis de conducere valabil, conform prevederilor Convenţiei internaţionale asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968.

(2) Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state pot circula pe drumurile publice din Republica Moldova dacă îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi admise în circulaţia internaţională, dar numai în perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule.

Articolul 75. Permisul de conducere în trafic internaţional

Persoanele care domiciliază în alte state, venite temporar în Republica Moldova, pot conduce autovehicule pe drumurile publice dacă posedă permis valabil, eliberat de autoritatea competentă din statul respectiv, după modelul stabilit în Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, la care Republica Moldova este parte, de asociaţii afiliate la Federaţia Internaţională a Automobilului ori la Alianţa Internaţională de Turism sau a cărui valabilitate este recunoscută pe bază de reciprocitate.

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA

Articolul 76. Dispoziţii generale

Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta lege atrage răspunderea civilă, administrativă sau penală, după caz.

Articolul 77. Sancţiuni contravenţionale

(a) Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează conform Codului cu privire la Contravenţiile administrative, care reglementează prevederile prezentei legi, după cum urmează:

(1)             Conducerea unui autovehicul cu o viteză cu cel puţin 10 km/h sub limita minimă obligatorie stabilită pe tronsonul de drum respectiv;

(2)             Nerespectarea obligaţiei de semnalizare a manevrei de schimbare a direcţiei de mers;

(3)             Nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulaţia pe drumurile publice;

(4)             Neîndeplinirea obligaţiei proprietarului sau utilizatorului de autovehicul de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulaţie;

(5)             Nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice de către conducătorii coloanelor militare, grupurilor organizate autorizate şi cortegiilor;

(6)             Conducerea unui vehicul avariat peste termenul de 30 de zile de la data eliberării documentului de constatare a avariei;

(7)             Nerespectarea obligaţiei conducătorului de autovehicul şi pasagerii acestuia de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice centura sau dispozitivelor de siguranţă ori a căştilor de protecţie, omologate;

(8)             Nerespectarea obligaţiei de către conducătorul de motocicletă, moped sau bicicletă, de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice căştii de protecţie, omologate;

(9)             Nerespectarea regulilor de circulaţie de către conducătorii de animale;

(10)        Nerespectarea obligaţiei de a aplica semnul distinctiv pe autovehicule conduse de persoane care au mai puţin de un an vechime de la dobândirea permisului de conducere;

(11)        Lăsarea liberă în timpul conducerii a volanului, ghidonului sau manetei de comandă a vehiculului;

(12)        Nerespectarea de către pasageri sau călători a obligaţiilor ce le revin atunci când se află în vehicule;

(13)        Nerespectarea semnificaţiei culorii galbene a semaforului;

(14)        Conducerea unui vehicul ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheaţă sau zăpadă de natură a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare;

(15)        Conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuţele nu corespund standardelor în vigoare;

(16)        Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecţiuni tehnice, ori care au lipsa unor elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată ori al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice a expirat.

(17)        Nerespectarea semnalelor persoanelor desemnate pentru dirijarea circulaţiei, pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări de reabilitate a acestora, precum şi cele ale patrulelor şcolare de circulaţie şi ale nevăzătorilor;

(18)        Nerespectarea regulilor de utilizare a mijloacelor de avertizare sonoră de către conducătorii de vehicule;

(19)        Nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de obligare;

(20)        Neîndeplinirea obligaţiei conducătorului de autovehicul sau tramvai de a solicita autorităţii competente, în termenul prevăzut de lege, eliberarea unui nou permis de conducere, la expirarea perioadei de valabilitate a acestuia;

(21)        Neîndeplinirea obligaţiei proprietarului vehiculului de a solicita autorităţii competente, în termenul prevăzut de lege, eliberarea unui nou certificat de înmatriculare sau de înregistrare, la expirarea perioadei de valabilitate a acestuia;

(22)        Lipsa dotărilor specifice la autovehiculele destinate învăţării conducerii auto, prevăzute în reglementările în vigoare;

(23)        Conducerea unui autovehicul care are montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă;

(24)        Conducerea unui autovehicul care emană noxe peste limita legal admisă ori al cărui zgomot, în mers sau staţionare, depăşeşte pragul fonic prevăzut de legislaţia în vigoare;

(25)        Nerespectarea traseelor stabilite de poliţia rutieră pentru pregătirea practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere;

(26)        Efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activităţi de natură a-i distrage atenţia de la conducere ori folosirea instalaţiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranţă a lui şi a celorlalţi participanţi la trafic;

(27)        Neutilizarea echipamentului de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizant de către persoana care execută lucrări în zona drumului public sau de către agentul de cale ferată;

(28)        Conducerea unui autovehicul care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante şi stingător pentru incendii, omologate.

(29)        Depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

(30)        Neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public, pe sensul de deplasare;

(31)        Neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

(32)        Nnerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;

(33)        Nerespectarea regulilor privind depăşirea;

(34)        Nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

(35)        Conducerea unui autovehicul cu permis de conducere a cărui valabilitate a expirat;

(36)        Conducerea unui autovehicul de către o persoană cu domiciliul în Republica Moldova care nu a preschimbat permisul de conducere obţinut în alt stat, în termenul prevăzut de lege;

(37)        Neîndeplinirea obligaţiilor de preschimbare a certificatului de înmatriculare sau înregistrare a autovehiculului ori remorcii în cazurile prevăzute de lege;

(38)        Nepăstrarea distanţei laterale suficiente faţă de vehiculul care circulă din sens opus, dacă această manevră a avut ca rezultat avarierea unui vehicul;

(39)        Nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de interzicere sau restricţie ori a celor temporare, cu excepţia celor care interzic depăşirea care se încadrează în altă clasă de sancţiuni;

(40)        Nerespectarea obligaţiei de a permite părăsirea intersecţiei conducătorului vehiculului rămas în interiorul acesteia;

(41)        Nerespectarea normelor privind circulaţia bicicletelor şi mopedelor;

(42)        Nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament;

(43)        Montarea la autovehicul, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive sau accesorii de avertizare sonoră sau accesorii neomologate;

(44)        Circulaţia cu un autovehicul, remorcă sau tramvai cu defecţiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc;

(45)        Nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor şi a obiectelor în sau pe  vehicule;

(46)        Pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului  cu uşile deschise, circulaţia cu uşile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului; deschiderea uşilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staţionat, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic;

(47)        Pornirea de pe loc a vehiculelor destinate transportului public de persoane cu uşile deschise, ori deschiderea acestora în timpul mersului;

(48)        Nerespectarea regulilor privind circulaţia pe benzi;

(49)        Conducerea pe drumurile publice a vehiculelor cu două roţi fără a se asigura contactul cu partea carosabilă pe ambele roţi.

(50)        Nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin acestea s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

(51)        Nerespectarea interdicţiei temporare de circulaţie instituite pe un anumit segment de drum public;

(52)        Nerespectarea regulilor de circulaţie la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea într-o astfel de coloană;

(53)        Circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire.

(54)        Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat;

(55)        Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără a avea montată una din plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori dacă plăcuţele cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare nu sunt fixate în locurile special destinate sau nu corespund standardelor în vigoare;

(56)        Conducerea unui vehicul cu tracţiune animală neînregistrat;

(57)        Neefectuarea radierii vehiculelor din evidenţă, în cazurile şi termenele prevăzute de lege;

(58)        Conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deţine atestatul profesional;

(59)        Neprezentarea la examinarea medicală sau la testarea psihologică în termenul stabilit de poliţia rutieră ori la verificarea periodică;

(60)        Neîndeplinirea de către medicul de familie a obligaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, în cazul implicării, cu vinovăţie, a conducătorului de vehicul aflat în evidenţa sa într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai pagube materiale;

(61)        Deţinerea simultană a două permise de conducere naţionale, dintre care unul eliberat de o autoritate competentă străină;

(62)        Lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele sau dispozitivele ce servesc la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora;

(63)        Deţinerea, montarea sau folosirea în circulaţia pe drumurile publice a mijloacelor speciale de avertizare sonoră sau luminoasă pe vehiculele care nu au acest drept;

(64)        Deţinerea, montarea sau folosirea în circulaţia pe drumurile publice a dispozitivelor care perturbă funcţionarea normală a dispozitivelor de măsurare a vitezei;

(65)        Folosirea nejustificată a mijloacelor speciale de avertizare luminoase sau sonore de către conducătorii autovehiculelor care au regim de circulaţie prioritară;

(66)        Nerespectarea semnalelor regulamentare ale agenţilor de cale ferată la trecere la nivel;

(67)        Necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a  identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus;

(68)        Neîndeplinrea obligaţiilor ce-i revin, potrivit normelor rutiere, conducătorului de vehicule care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri;

(69)        Nerespectarea obligaţiilor care revin conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală;

(70)        Nerespectarea dispoziţiilor privind circulaţia pe autostrăzi;

(71)        Neîndeplinirea obligaţiilor în cazul implicării conducătorului de autovehicul într-un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale;

(72)        Conducerea pe drumurile publice a unui moped de către o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de vârstă ori care nu face dovada efectuării unui curs de legislaţie rutieră;

(73)        Săvârşirea de către conducătorii de vehicule sau pasagerii acestora de gesturi obscene, proferarea de injurii, adresarea de expresii jignitoare sau vulgare participanţilor la trafic;

(74)        Aruncarea, lăsarea ori abandonarea pe drumul public de vehicule sau, după caz, de obiecte, materiale sau substanţe;

(75)        Nerespectarea regulilor privind remorcarea vehiculelor;

(76)        Neprezentarea în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliţie rutieră la care a fost invitat pentru soluţionarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul;

(77)        Pătrunderea pe drumurile publice modernizate cu un vehicul care are pe roţi sau pe caroserie noroi ce se depune pe partea carosabilă ori din care cad sau se scurg produse, substanţe sau materiale ce pun în pericol siguranţa circulaţiei;

(78)        Transportul copiilor în vârstă de până la 12 ani sau a animalelor pe locurile din faţă a vehiculelor;

(79)        Conducerea autovehiculului cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile acoperite cu gheaţă, zăpadă sau polei fără a avea montate pe roţi lanţuri sau alte materiale ori echipamente antiderapante omologate;

(80)        Neaplicarea în partea din spate a unui autovehicul înmatriculat într-un stat care nu este semnatar al Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, a semnului distinctiv al statului care a efectuat înmatricularea;

(81)        Staţionarea neregulamentară pe drumurile publice în condiţii de vizibilitate redusă;

(82)        Ocolirea porţilor de gabarit instalate înaintea trecerii la nivel cu calea ferată.

(83)        Montarea pe autovehicul a unui sistem antifurt sonor a cărui durată a semnalului depăşeşte mai mult de un minut consecutiv, iar intensitatea semnalului depăşeşte pragul fonic prevăzut de lege;

(84)        Neaplicarea, în partea din spate a vehiculului care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri a indicatorului cu limitele de viteză admise pentru categoria din care face parte vehiculul condus;

(85)        Aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor, pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepţia celor omologate şi/sau certificate de către autoritatea competentă şi care sunt marcate corespunzător;

(86)        Aplicarea de afişe, reclame publicitare, înscrisuri sau accesorii pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea sub limita legal admisă  ori împiedică sau diminuează eficacitatea dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă ori citirea numărului de înmatriculare.

(87)        Conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice;

(88)        Conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie, constatate de poliţia rutieră împreună cu specialiştii Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor;

(89)        Neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune;

(90)        Depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice certificate.

(91)        Neiluminarea, nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a drumului public sau a trecerilor la nivel cu calea ferată, conform standardelor în vigoare; neînlăturarea obstacolelor care împiedică vizibilitatea conducătorilor de vehicule la trecerile la nivel cu calea ferată;

(92)        Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră, precum şi alte dispozitive speciale de acest fel, fără avizul prealabil al poliţiei rutiere;

(93)        Nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare, conform standardelor în vigoare, a obstacolelor sau lucrărilor aflate în zona drumului public;

(94)        Neluarea măsurilor de înlăturare a obstacolelor aflate pe partea carosabilă;

(95)        Amplasarea în zona drumului public de dispozitive care pot fi confundate cu indicatoarele ori instalaţiile care servesc la semnalizarea rutieră ori realizarea de construcţii sau instalaţii ori crearea de alte obstacole de natură să le limiteze vizibilitatea sau eficacitatea;

(96)        Instituirea de restricţii de circulaţie pe drumurile publice fără avizul poliţiei rutiere;

(97)        Nerespectarea condiţiilor stabilite prin acordul comun al administratorului drumului public şi poliţiei rutiere a amenajărilor rutiere;

(98)        Nerespectarea obligaţiilor de către executant sau, după caz, beneficiar ca după terminarea lucrărilor în partea carosabilă să readucă drumul public cel puţin la starea iniţială.

(99)        Neîndeplinirea de către persoana juridică obligaţiilor ce îi revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele şi  conducătorii acestora;

(100)   Necomunicarea în termen, la cererea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;

(101)   Lipsa dotărilor specifice obligatorii pentru admiterea în circulaţie a vehiculelor;

(102)   Neasigurarea însoţirii deplasării vehiculelor care efectuează transport mărfuri sau produse periculoase, precum şi a celor cu mase sau gabarite depăşite;

(103)   Nerespectarea obligaţiei de a echipa personalul de execuţie a lucrărilor în zona drumului public cu echipamente de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizant.

(104)   Amplasarea staţiilor mijloacelor de transport public de persoane fără avizul poliţiei rutiere;

(105)   Nerespectarea obligaţiilor de a efectua orele de educaţie rutieră în unităţile de învăţământ;

(106)   Amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea actelor de comerţ pe acostament sau partea carosabilă, iar în afara localităţilor, în zona de siguranţă a drumului public.

(107)   Refuzul, nejustificat, de a înmatricula sau de a înregistra un vehicul sau de a elibera plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori de a menţiona în certificatul de înmatriculare datele de identificare ale utilizatorului.

(108)   Neîndeplinirea de către proprietarul vehiculului a obligaţiei de a solicita autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a datelor de identificare ale utilizatorului.

(109)   Neîndeplinirea obligaţiilor ce revin organizatorilor întrecerilor autorizate de a lua toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în siguranţă a acestora, precum şi pentru protecţia celorlalţi participanţi la trafic.

(110)   Neîndeplinirea obligaţiei de către autorităţile publice locale sau, după caz, a administratorului drumului public de a efectua amenajări rutiere destinate calmării traficului, precum şi nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a acestora.

(111)   Încredinţarea unui vehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri pentru a fi condus pe drumurile publice de către un conducător de autovehicul sau tramvai care nu are atestat profesional.

(112)   Dispunerea efectuării transportului de mărfuri şi produse periculoase sau a vehiculelor cu masa şi/sau gabaritul depăşit fără autorizaţie specială emisă în condiţiile legii ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritatea competentă.

(113)   Neîndeplinirea obligaţiei de înştiinţare a poliţiei de pe raza de competenţă a căreia pleacă transportul de mărfuri sau produse periculoase cu privire la traseul stabilit şi localitatea de destinaţie.

(114)   Neîndeplinirea obligaţiei de către autorităţile administraţiei publice locale de a amenaja drumuri laterale în condiţiile legale.

(115)   Nerespectarea obligaţiei administratorului drumului public de a executa sau, după caz, de a desfiinţa amenajările rutiere, dispuse de poliţia rutieră.

(116)   Punerea în aplicare a planurilor de urbanism generale, zonale sau de detaliu fără ca acestea să fie avizate de către administratorul drumului public şi poliţia rutieră.

(117)   Nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulaţiei sau a direcţiei de mers;

(118)   Nerespectarea obligaţiei de a folosi luminile de întâlnire şi pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri şi naţionale.

(119)   Staţionarea neregulamentară.

(120)   Refuzul înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau înregistrare, a celorlalte documente prevăzute de lege, poliţistului rutier, la cererea acestuia, precum şi refuzul de a permite verificarea autovehiculului;

(121)   Oprirea nejustificată;

(122)   Nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulaţie sau a direcţiei de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

(123)   Nepăstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

(124)   Nerespectarea semnificaţiei indicatorului “ocolire” instalat pe refugiu drumurilor;

(125)   Nerespectarea obligaţiilor care îi revin în cazul vehiculelor rămase în pană sau avariate;

(126)   Nerespectarea semnificaţiei indicatorului “STOP”;

(127)   Circulaţia în timpul nopţii sau ziua, pe timp de ceaţă, ninsoare abundentă sau ploaie torenţială, cu un autovehicul fără lumini sau fără semnalizare corespunzătoare.

(128)   Conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci atunci când dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare este eliberată fără drept de circulaţie sau durata acesteia a expirat.

(129)   Conducerea unui vehicul înmatriculat sau înregistrat care nu are montată una din plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

(130)   Refuzul de a permite imobilizarea vehiculului sau verificarea tehnică a acestuia;

(131)   Nerespectarea semnificaţiei semnalelor regulamentare ale agenţilor de cale ferată care dirijează circulaţia la trecerile la nivel cu calea ferată;

(132)   Circulaţia sau staţionarea pe spaţiul interzis care separă sensurile de circulaţie;

(133)   Staţionarea ori parcarea autovehiculelor în alte locuri decât cele special amenajate şi semnalizate;

(134)   Executarea manevrei de întoarcere sau de mers înapoi, circulaţia sau traversarea de pe un sens de circulaţie pe celălalt prin zonele interzise, respectiv zona mediană sau racordurile dintre cele două părţi carosabile.

(135)   Nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor “Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere”, “Trecerea la nivel cu o cale ferată dublă, fără bariere” sau “Oprire” instalate la trecerea la nivel cu o cale ferată.

(136)   Schimbarea direcţiei de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulaţie;

(137)   Pătrunderea într-o intersecţie dirijată prin semafoare dacă prin aceasta se produce blocarea circulaţiei în interiorul intersecţiei.

(b) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la pct. (a) se aplică contravenienţilor, persoane fizice ori juridice.

Articolul 78. Infracţiuni

Nerespectarea dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, atrage răspunderea penală, pentru următoarele încălcări:

(1)             Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai ori tractarea unei remorci, neînmatriculate sau neînregistrate;

(2)             Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai ori tractarea unei remorci, cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare;

(3)             Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu excepţia vehiculelor cu tracţiune animală, au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulaţie în Republica Moldova;

(4)             Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere;

(5)             Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în Republica Moldova;

(6)             Încredinţarea cu ştiinţă un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin.(4) şi (5) sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa alcoolului sau a unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;

(7)             Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat;

(8)             Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora;

(9)             Dacă persoana aflată în una din situaţiile prevăzute la alin.(7) şi (8) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere;

(10)        Refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul sau a unui tramvai ori a instructorului auto atestat să efectueze instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere, aflat în procesul de instruire, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora;

(11)        Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto atestat care efectuează instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei;

(12)        Fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

(13)        Fapta conducătorului de vehicul sau a instructorului auto atestat care efectuează instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere, de a consuma alcool, produse ori substanţe stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic sau până la stabilirea cu un mijloc tehnic certificat a prezenţei acestora în aerul expirat;

(14)        Neîndeplinirea obligaţiilor de către medicul de familie, stipulate în prezenta lege, în cazul producerii unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, ca urmare a afecţiunilor medicale ale conducătorului de vehicul;

(15)        Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a indicatoarelor, semafoarelor, amenajărilor rutiere sau crearea de obstacole pe partea carosabilă;

(16)        Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic;

(17)        Organizarea sau participarea, în calitate de conducător de vehicul sau de animale, la întreceri neautorizate pe drumurile publice ;

(18)        Blocarea cu intenţie a drumului public, dacă se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic;

(19)        Abandonarea pe drumurile publice a unui vehicul în care se transportă produse sau substanţe periculoase;

(20)        Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţiei tehnice periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor, ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii dacă, din cauza stării tehnice a vehiculului, s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane ;

(21)        Repararea autovehiculelor având urme de accident, fără autorizaţia eliberată de poliţie ;

(22)        Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public, amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii;

(23)        Nerespectarea condiţiile stabilite în autorizaţia de construcţie, eliberată în condiţiile legii,  pentru amenajarea accesului rutier la drumul public, în cazul construcţiilor amplasate în zona acestuia;

(24)        Nesemnalizarea căii ferate corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată;

(25)        Persoana autorizată de administratorul unui drum public sau de către executantul unei lucrări pe partea carosabilă care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor;

a)                Recoltarea probelor biologice se face în instituţii medicale autorizate sau în instituţii medico-legale şi se efectuează numai în prezenţa unui reprezentant al poliţiei rutiere.

b)                Stabilirea concentraţiei de alcool sau a consumului de substanţe ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în instituţiile medico-legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.

c)                 Stabilirea prezenţei în aerul expirat a alcoolului sau a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de către poliţia rutieră cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat.

d)                Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

e)                 Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de poliţia rutieră cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi depistată ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii de către instituţiile medico-legale a concentraţiei de alcool în sânge.

f)                  Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

g)                Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, testaţi în trafic cu un mijloc tehnic certificat, care indică prezenţa, în aerul expirat, a unor substanţe sau produse stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora li se recoltează obligatoriu probe biologice.

h)                Nu constituie infracţiune fapta conducătorului de vehicul care, în lipsa altor mijloace de transport, el însuşi transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură a acorda asistenţă medicală necesară, şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare al vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului.

Articolul 79. Imobilizarea unui vehicul

(1) Imobilizarea unui vehicul care circulă pe drumul public se dispune în următoarele situaţii:

a) vehiculul nu este înmatriculat sau înregistrat;

b) are număr de înmatriculare sau înregistrare fals;

c) circulă fără plăcuţe cu numere de înmatriculare ori înregistrare;

d) starea tehnică a vehiculului pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează grav drumul public sau mediul înconjurător;

e) vehiculul circulă cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;

f) există date sau indicii că vehiculul face obiectul unei infracţiuni;

g) conducătorul auto refuză să se legitimeze;

h) conducătorul auto se află în stare de ebrietate, sub influenţa substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efect similar sau refuză examinarea medicală în ordinea stabilită.

(2) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) se stabileşte de legislaţia în vigoare.

CAPITOLUL VII

ATRIBUŢII ALE UNOR MINISTERE ŞI ALE ALTOR AUTORITĂŢI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Articolul 80. Atribuţiile Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor

Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor are următoarele atribuţii:

a) ia măsuri ca drumurile pe care le administrează să fie menţinute permanent în stare de viabilitate;

b) instalează, aplică şi întreţine mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi echipamentele destinate siguranţei circulaţiei pe drumurile în administrare;

c) autorizează efectuarea lucrărilor în zonele de siguranţă şi protecţie a drumurilor din administrare, verifică modul de executare şi respectare a termenelor stabilite;

d) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare şi certificare a echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor pentru vehicule rutiere;

e) autorizează anual înfiinţarea şi funcţionarea staţiilor de testare, certificare şi reutilare tehnică, supraveghează activitatea acestora şi atestă anual personalul care efectuează testarea, certificare şi reutilarea tehnică;

f) stabileşte norme metodologice şi organizează pregătirea, examinarea şi atestarea profesională a instructorilor şi profesorilor de legislaţie a personalului din domeniul transporturilor rutiere;

g) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologice de omologare pentru circulaţia pe drumurile publice;

h) autorizează înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor pentru pregătirea conducătorilor de autovehicule şi tramvaie şi personalului din transportul auto;

i) stabileşte norme obligatorii privind organizarea şi desfăşurarea transporturilor rutiere şi controlează respectarea acestora;

j) ia măsuri pentru amenajarea de trotuare şi drumuri laterale pentru circulaţia pietonilor, vehiculelor cu tracţiune animală, a tractoarelor şi de piste pentru biciclete, precum şi de benzi destinate exclusiv transportului public de persoane;

k) elaborează reglementări specifice în domeniul transporturilor rutiere;

l) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare pentru circulaţia pe drumurile publice, de testare şi certificare tehnică;

m) certifică sau omologhează echipamentele, piesele de schimb şi materialele pentru vehiculele fabricate în ţară sau importate;

n) autorizează agenţii economici care prestează servicii de deservirea tehnică şi reparaţia vehiculelor;

o) asigură efectuarea testării tehnice a vehiculelor, cu excepţia celor noi, în vederea înmatriculării acestora.

Articolul 81. Atribuţiile Ministerului Apărării

Ministerul Apărării are următoarele atribuţii:

a) îndrumă, supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor aparţinând acestui minister şi controlează respectarea de către conducătorii proprii a regulilor de circulaţie;

b) cooperează cu unităţile Poliţiei rutiere la realizarea acţiunilor de însoţire a coloanelor oficiale militare, precum şi a vehiculelor din parcul propriu;

c) pregăteşte personalul propriu pentru conducerea vehiculelor ministerului şi autorizează personalul didactic din şcolile de pregătire a conducătorilor auto din sistemul propriu;

d) organizează şi execută Inspecţia tehnică a vehiculelor din unităţile din subordinea sa;

e) elaborează, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne, norme privind condiţiile în care pot circula pe drumul public vehiculele speciale de luptă din parcul propriu;

f) elaborează, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne, norme privind controlul circulaţiei autovehiculelor aparţinând Ministerului Apărării şi însoţirea coloanelor militare.

    (g) înmatriculează şi ţine evidenţa autovehiculelor şi remorcilor aparţinând acestui minister.

Articolul 82. Atribuţiile Ministerului Educaţiei

Ministerul Educaţiei are următoarele atribuţii:

a) asigură, prin programa şcolară, educaţia rutieră a preşcolarilor şi elevilor din învăţământul preuniversitar;

b) asigură, prin formare iniţială şi continuă, pregătirea în domeniul conducerii autovehiculelor;

c) îndrumă, coordonează şi controlează, prin inspectoratele şcolare din subordine, activitatea de educaţie rutieră, inclusiv de pregătire şi perfecţionare a cadrelor didactice desemnate să execute astfel de activităţi;

d) asigură materialul didactic pentru laboratoarele de educaţie rutieră şi parcurile-şcoală proprii de circulaţie.

Articolul 83. Atribuţiile Ministerului Sănătăţii

Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

(1) a) elaborează norme referitoare la examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi la măsurile ce trebuie luate de unităţile sanitare, în scopul prevenirii accidentelor de circulaţie generate de cauze medicale;

b) elaborează norme privind examinarea medicală, recoltarea şi analiza probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, consumului de produse sau substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare de natură a influenţa comportamentul conducătorilor de vehicule, şi efectuarea „Controlului treziei;

b)1 aprobă lista probelor biologice şi a aparatajului necesar pentru depistarea alcoolului, substanţelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare în mediile biologice ale organismului uman;

c) elaborează norme privind examinarea psihologică şi medicală în vederea eliberării permisului de conducere;

d) stabileşte programa cursurilor de pregătire a conducătorilor de vehicule, la temele privind acordarea primului ajutor medical în accidente de circulaţie şi controlează modul cum se realizează aceste activităţi;

e) stabileşte semnul distinctiv ce se aplică pe ambalajul medicamentelor contraindicate conducerii vehiculelor;

f) stabileşte conţinutul truselor medicale de prim ajutor şi le certifică.

(2) Normele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) se aprobă prin Hotărâre de Guvern la propunerea autorităţii competente.

Articolul 831. Atribuţiile Departamentului Tehnologii Informaţionale.

(1) Elaborează forma şi conţinutul permiselor de conducător auto şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor.

(2) Organizează examenele de calificare şi efectuează examinarea absolvenţilor şcolilor sau cursurilor organizate (în continuare – şcoli) de pregătire ori recalificare a conducătorilor auto.

(3) Efectuează eliberarea permiselor de conducători auto şi monitorizează la nivel naţional evidenţa acestora.

(4) Efectuează înmatricularea vehiculelor şi monitorizează la nivel naţional evidenţa acestora.

Articolul 84. Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor din cadrul Ministerului Finanţelor

Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor din cadrul Ministerului Finanţelor va întocmi programe de prevenţie rutieră şi va îndruma, coordona şi controla modul de aplicare a acestora de către societăţile autorizate.

Articolul 85. Consiliul Naţional pentru Securitatea Circulaţiei Rutiere

(1) În scopul coordonării unei strategii unitare, multidisciplinare în domeniul siguranţei circulaţiei rutiere, în subordinea Guvernului funcţionează Consiliul Naţional pentru Securitatea Circulaţiei Rutiere.

(2) Pentru coordonarea unitară a circulaţiei pe drumurile publice din raioane şi municipii şi sporirea siguranţei rutiere se constituie, în condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare, Comisia de siguranţă rutieră constituită paritar din reprezentanţi ai poliţiei rutiere şi ai consiliilor locale, respectiv ale consiliilor municipale, precum şi ai altor instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniu, prezidată de preşedintele raionului / primarul municipiului, care este membru de drept. 

(3) Atribuţiile Consiliului Naţional pentru Securitatea Circulaţiei Rutiere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 86. Atribuţiile Autorităţilor administraţiilor publice locale

(1) Autorităţile administraţiilor publice locale au următoarele atribuţii:

a) iau măsuri pentru menţinerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează;

b) instalează, aplică şi întreţin mijloacele de semnalizare rutieră şi echipamentele destinate siguranţei circulaţiei, ţinând evidenţa acestora;

c) întocmesc şi actualizează planurile de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane şi iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenţei şi siguranţei traficului, precum şi a reducerii nivelurilor de emisii poluante;

d) stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule;

e) iau măsuri pentru amenajarea de trotuare şi drumuri laterale pentru circulaţia pietonilor, vehiculelor cu tracţiune animală, a tractoarelor şi de piste pentru biciclete;

f) înregistrează şi ţin evidenţa vehiculelor nesupuse înmatriculării de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Tehnică „Intehagro” al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;

g) iau măsuri pentru ridicarea şi depozitarea, în spaţii special amenajate, a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor sau subansamblurilor acestora, devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public;

h) iau măsuri pentru asigurarea spaţiului şi depozitării vehiculelor cu tracţiune animală depistate circulând pe drumurile publice pe care le este interzis accesul.

(i) Includ în condiţiile de licenţiere a activităţii, legate de transportul auto, efectuarea zilnică a „Controlului treziei”, pentru conducătorii autovehiculului.

(2) Proiectele de sistematizare a localităţilor, precum şi a drumurilor publice din interiorul şi din afara acestora, elaborate de Autorităţile administraţiilor publice locale, vor fi avizate de Poliţia rutieră.

Articolul 87. Popularizarea regulilor de circulaţie

(1) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerele, departamentele şi autorităţile administraţiilor publice locale vor lua măsuri pentru popularizarea regulilor de circulaţie în rândul tuturor persoanelor care folosesc drumurile publice.

(2) Anual se stabileşte o sumă de bani din bugetul Ministerului Educaţiei, Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerului Afacerilor Interne şi Departamentului Tehnologii Informaţionale destinată campaniilor şi activităţilor de educaţie rutieră.

(3) Mass-media va sprijini acţiunile Ministerului Afacerilor Interne, Ministerelor, departamentelor şi autorităţilor administraţiilor publice locale în legătură cu popularizarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice.

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 89. Voluntariat în sprijinul Poliţiei rutiere

În desfăşurarea activităţilor de prevenire a accidentelor rutiere poliţia poate solicita sprijinul unor conducători de autovehicule, care consimt să participe voluntar la acestea, conform legii.

Articolul 90. Anexe la prezenta lege

(1) Modelele indicatoarelor, marcajelor şi semnalelor luminoase, precum şi semnalele agenţilor de circulaţie sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Anexa prevăzută la alin. (1) poate fi modificată şi completată prin lege, în baza modificărilor şi completărilor aduse convenţiilor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

Articolul 91. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege se aplică începând cu data de 1 martie 2005. Pe aceeaşi dată orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.

(2) Guvernul în termen de 90 de zile:

a)                va prezenta Parlamentului proiectele de acte legislative pentru ajustarea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege.

b)                va aduce actele  sale  normative în concordanţă cu prezenta lege;

c)                 va asigura aducerea actelor normative departamentale în concordanţă cu prezenta lege;

(3)             În termen de 90 de zile de la data publicării Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului spre aprobare proiectul Regulamentului circulaţiei rutiere.

  

Multe discuții au fost pe rețelele de socializare cu referire la modificările propuse de Ministerul de Interne la înăsprirea în continuare a sancțiunilor din domeniul circulației și asta din motivul că dl Iurie Leancă, Primul-ministru, a considerat că doar șoferii se fac de vină în tragediile rutiere. Am o impresie că în domeniul dat se merge ca și pe principiul inflației. Este limpede că șoferii stau la baza tuturor nenorocirilor din trafic, dar ce ne-ar face să creăm condiții ca acești șoferi să nu încalce sau să n-o facă atât de obraznic? Poate revedem cadrul legislativ și normativ în domeniu? Poate revedem acțiunile autorităților (Guvernare, poliție, educație, medicină, drumuri și transport, emitere permise de conducere, etc); Poate nu construim, reabilităm și întreținem drumuri cu norme soviectice de 25 ani? Poate creăm acea agenție de siguranță rutieră, care să facă cercetare și să studieze problematica; Poate creăm un sistem viabil de colectare a datelor pe accidentele rutiere și asigurăm un sistem competent de cercetare a lor? și multe altele, fără de care, vor muri în continuare oameni, iar siguranța rutieră pe drumuri va fi ca întotdeauna o prioritate de a 2-a zi după ce mai mor vre-o 5 oameni odată, că în mare, asta e marja de de activitate în domeniu, să-mi fie iertată comparația. Iar pentru a nu vă lua mult din timp, am găsit prin arhivele mele acea listă de sancțiuni din circulație, propusă Parlamentului în anul 2005 în structura unui Cod rutier, care nu a fost acceptat. E simplu, să se facă o analiză și să se propună Parlamentului: Constituie contravenţii complementare următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice:

NOMENCLATORUL

încălcărilor regimului de circulaţie ce constituie contravenţie şi se sancţionează

 conform Codului cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova

(1)               Conducerea unui autovehicul cu o viteză cu cel puţin 10 km/h sub limita minimă obligatorie stabilită pe tronsonul de drum respectiv;

(2)               Nerespectarea obligaţiei de semnalizare a manevrei de schimbare a direcţiei de mers;

(3)               Nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulaţia pe drumurile publice;

(4)               Neîndeplinirea obligaţiei proprietarului sau utilizatorului de autovehicul de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulaţie;

(5)               Nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice de către conducătorii coloanelor militare, grupurilor organizate autorizate şi cortegiilor;

(6)               Conducerea unui vehicul avariat peste termenul de 30 de zile de la data eliberării documentului de constatare a avariei;

(7)               Nerespectarea obligaţiei conducătorului de autovehicul şi pasagerii acestuia de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice centura sau dispozitivelor de siguranţă ori a căştilor de protecţie, omologate;

(8)               Nerespectarea obligaţiei de către conducătorul de motocicletă, moped sau bicicletă, de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice căştii de protecţie, omologate;

(9)               Nerespectarea regulilor de circulaţie de către conducătorii de animale;

(10)           Nerespectarea obligaţiei de a aplica semnul distinctiv pe autovehicule conduse de persoane care au mai puţin de un an vechime de la dobândirea permisului de conducere;

(11)           Lăsarea liberă în timpul conducerii a volanului, ghidonului sau manetei de comandă a vehiculului;

(12)           Nerespectarea de către pasageri sau călători a obligaţiilor ce le revin atunci când se află în vehicule;

(13)           Nerespectarea semnificaţiei culorii galbene a semaforului;

(14)           Conducerea unui vehicul ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheaţă sau zăpadă de natură a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare;

(15)           Conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuţele nu corespund standardelor în vigoare;

(16)           Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecţiuni tehnice, ori care au lipsa unor elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată ori al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice a expirat.

(17)           Nerespectarea semnalelor persoanelor desemnate pentru dirijarea circulaţiei, pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări de reabilitate a acestora, precum şi cele ale patrulelor şcolare de circulaţie şi ale nevăzătorilor;

(18)           Nerespectarea regulilor de utilizare a mijloacelor de avertizare sonoră de către conducătorii de vehicule;

(19)           Nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de obligare;

(20)           Neîndeplinirea obligaţiei conducătorului de autovehicul sau tramvai de a solicita autorităţii competente, în termenul prevăzut de lege, eliberarea unui nou permis de conducere, la expirarea perioadei de valabilitate a acestuia;

(21)           Lipsa dotărilor specifice la autovehiculele destinate învăţării conducerii auto, prevăzute în reglementările în vigoare;

(22)           Conducerea unui autovehicul care are montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă;

(23)           Conducerea unui autovehicul care emană noxe peste limita legal admisă ori al cărui zgomot, în mers sau staţionare, depăşeşte pragul fonic prevăzut de legislaţia în vigoare;

(24)           Nerespectarea traseelor stabilite de poliţia rutieră pentru pregătirea practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere;

(25)           Efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activităţi de natură a-i distrage atenţia de la conducere ori folosirea instalaţiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranţă a lui şi a celorlalţi participanţi la trafic;

(26)           Neutilizarea echipamentului de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizant de către persoana care execută lucrări în zona drumului public sau de către agentul de cale ferată;

(27)           Conducerea unui autovehicul care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante şi stingător pentru incendii, omologate.

(28)           Depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

(29)           Neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public, pe sensul de deplasare;

(30)           Neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

(31)           Nnerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;

(32)           Nerespectarea regulilor privind depăşirea;

(33)           Nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

(34)           Conducerea unui autovehicul cu permis de conducere a cărui valabilitate a expirat;

(35)           Conducerea unui autovehicul de către o persoană cu domiciliul în Republica Moldova care nu a preschimbat permisul de conducere obţinut în alt stat, în termenul prevăzut de lege;

(36)           Neîndeplinirea obligaţiilor de preschimbare a certificatului de înmatriculare sau înregistrare a autovehiculului ori remorcii în cazurile prevăzute de lege;

(37)           Nepăstrarea distanţei laterale suficiente faţă de vehiculul care circulă din sens opus, dacă această manevră a avut ca rezultat avarierea unui vehicul;

(38)           Nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de interzicere sau restricţie ori a celor temporare, cu excepţia celor care interzic depăşirea care se încadrează în altă clasă de sancţiuni;

(39)           Nerespectarea obligaţiei de a permite părăsirea intersecţiei conducătorului vehiculului rămas în interiorul acesteia;

(40)           Nerespectarea normelor privind circulaţia bicicletelor şi mopedelor;

(41)           Nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de Regulamentul circulaţiei rutiere;

(42)           Montarea la autovehicul, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive sau accesorii de avertizare sonoră sau accesorii neomologate;

(43)           Circulaţia cu un autovehicul, remorcă sau tramvai cu defecţiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc;

(44)           Nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor şi a obiectelor în sau pe  vehicule;

(45)           Pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului  cu uşile deschise, circulaţia cu uşile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului; deschiderea uşilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staţionat, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic;

(46)           Pornirea de pe loc a vehiculelor destinate transportului public de persoane cu uşile deschise, ori deschiderea acestora în timpul mersului;

(47)           Nerespectarea regulilor privind circulaţia pe benzi;

(48)           Conducerea pe drumurile publice a vehiculelor cu două roţi fără a se asigura contactul cu partea carosabilă pe ambele roţi.

(49)           Nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin acestea s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

(50)           Nerespectarea interdicţiei temporare de circulaţie instituite pe un anumit segment de drum public;

(51)           Nerespectarea regulilor de circulaţie la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea într-o astfel de coloană;

(52)           Circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire.

(53)           Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat;

(54)           Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără a avea montată una din plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori dacă plăcuţele cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare nu sunt fixate în locurile special destinate sau nu corespund standardelor în vigoare;

(55)           Conducerea unui vehicul cu tracţiune animală neînregistrat;

(56)           Neefectuarea radierii vehiculelor din evidenţă, în cazurile şi termenele prevăzute de lege;

(57)           Conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deţine atestatul profesional;

(58)           Neprezentarea la examinarea medicală sau la testarea psihologică în termenul stabilit de poliţia rutieră ori la verificarea periodică;

(59)           Neîndeplinirea de către medicul de familie a obligaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, în cazul implicării, cu vinovăţie, a conducătorului de vehicul aflat în evidenţa sa într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai pagube materiale;

(60)           Deţinerea simultană a două permise de conducere naţionale, dintre care unul eliberat de o autoritate competentă străină;

(61)           Lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele sau dispozitivele ce servesc la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora;

(62)           Deţinerea, montarea sau folosirea în circulaţia pe drumurile publice a mijloacelor speciale de avertizare sonoră sau luminoasă pe vehiculele care nu au acest drept;

(63)           Deţinerea, montarea sau folosirea în circulaţia pe drumurile publice a dispozitivelor care perturbă funcţionarea normală a dispozitivelor de măsurare a vitezei;

(64)           Folosirea nejustificată a mijloacelor speciale de avertizare luminoase sau sonore de către conducătorii autovehiculelor care au regim de circulaţie prioritară;

(65)           Nerespectarea semnalelor regulamentare ale agenţilor de cale ferată la trecere la nivel;

(66)           Necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a  identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus;

(67)           Neîndeplinrea obligaţiilor ce-i revin, potrivit normelor rutiere, conducătorului de vehicule care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri;

(68)           Nerespectarea obligaţiilor care revin conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală;

(69)           Nerespectarea dispoziţiilor privind circulaţia pe autostrăzi;

(70)           Neîndeplinirea obligaţiilor în cazul implicării conducătorului de autovehicul într-un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale;

(71)           Conducerea pe drumurile publice a unui moped de către o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de vârstă ori care nu face dovada efectuării unui curs de legislaţie rutieră;

(72)           Săvârşirea de către conducătorii de vehicule sau pasagerii acestora de gesturi obscene, proferarea de injurii, adresarea de expresii jignitoare sau vulgare participanţilor la trafic;

(73)           Aruncarea, lăsarea ori abandonarea pe drumul public de vehicule sau, după caz, de obiecte, materiale sau substanţe;

(74)           Nerespectarea regulilor privind remorcarea vehiculelor;

(75)           Neprezentarea în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliţie rutieră la care a fost invitat pentru soluţionarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul;

(76)           Pătrunderea pe drumurile publice modernizate cu un vehicul care are pe roţi sau pe caroserie noroi ce se depune pe partea carosabilă ori din care cad sau se scurg produse, substanţe sau materiale ce pun în pericol siguranţa circulaţiei;

(77)           Transportul copiilor în vârstă de până la 12 ani sau a animalelor pe locurile din faţă a vehiculelor;

(78)           Conducerea autovehiculului cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile acoperite cu gheaţă, zăpadă sau polei fără a avea montate pe roţi lanţuri sau alte materiale ori echipamente antiderapante omologate;

(79)           Neaplicarea în partea din spate a unui autovehicul înmatriculat într-un stat care nu este semnatar al Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, a semnului distinctiv al statului care a efectuat înmatricularea;

(80)           Staţionarea neregulamentară pe drumurile publice în condiţii de vizibilitate redusă;

(81)           Ocolirea porţilor de gabarit instalate înaintea trecerii la nivel cu calea ferată.

(82)           Montarea pe autovehicul a unui sistem antifurt sonor a cărui durată a semnalului depăşeşte mai mult de un minut consecutiv, iar intensitatea semnalului depăşeşte pragul fonic prevăzut de lege;

(83)           Neaplicarea, în partea din spate a vehiculului care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri a indicatorului cu limitele de viteză admise pentru categoria din care face parte vehiculul condus;

(84)           Aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor, pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepţia celor omologate şi/sau certificate de către autoritatea competentă şi care sunt marcate corespunzător;

(85)           Aplicarea de afişe, reclame publicitare, înscrisuri sau accesorii pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea sub limita legal admisă  ori împiedică sau diminuează eficacitatea dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă ori citirea numărului de înmatriculare.

(86)           Conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice;

(87)           Conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie, constatate de poliţia rutieră împreună cu specialiştii Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor;

(88)           Neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune;

(89)           Depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice certificate.

(90)           Neiluminarea, nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a drumului public sau a trecerilor la nivel cu calea ferată, conform standardelor în vigoare; neînlăturarea obstacolelor care împiedică vizibilitatea conducătorilor de vehicule la trecerile la nivel cu calea ferată;

(91)           Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră, precum şi alte dispozitive speciale de acest fel, fără avizul prealabil al poliţiei rutiere;

(92)           Nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare, conform standardelor în vigoare, a obstacolelor sau lucrărilor aflate în zona drumului public;

(93)           Neluarea măsurilor de înlăturare a obstacolelor aflate pe partea carosabilă;

(94)           Amplasarea în zona drumului public de dispozitive care pot fi confundate cu indicatoarele ori instalaţiile care servesc la semnalizarea rutieră ori realizarea de construcţii sau instalaţii ori crearea de alte obstacole de natură să le limiteze vizibilitatea sau eficacitatea;

(95)           Instituirea de restricţii de circulaţie pe drumurile publice fără avizul poliţiei rutiere;

(96)           Nerespectarea condiţiilor stabilite prin acordul comun al administratorului drumului public şi poliţiei rutiere a amenajărilor rutiere;

(97)           Nerespectarea obligaţiilor de către executant sau, după caz, beneficiar ca după terminarea lucrărilor în partea carosabilă să readucă drumul public cel puţin la starea iniţială.

(98)           Neîndeplinirea de către persoana juridică a obligaţiilor ce îi revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele şi  conducătorii acestora;

(99)           Necomunicarea în termen, la cererea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;

(100)       Lipsa dotărilor specifice obligatorii pentru admiterea traficului rutier a vehiculelor;

(101)       Neasigurarea însoţirii deplasării vehiculelor care efectuează transport mărfuri sau produse periculoase, precum şi a celor cu mase sau gabarite depăşite;

(102)       Nerespectarea obligaţiei de a echipa personalul de execuţie a lucrărilor în zona drumului public cu echipamente de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizant.

(103)       Amplasarea staţiilor mijloacelor de transport public de persoane fără avizul poliţiei rutiere;

(104)       Nerespectarea obligaţiilor de a efectua orele de educaţie rutieră în unităţile de învăţământ;

(105)       Amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea actelor de comerţ pe acostament sau partea carosabilă, iar în afara localităţilor, în zona de siguranţă a drumului public.

(106)       Refuzul, nejustificat, de a înmatricula sau de a înregistra un vehicul sau de a elibera plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori de a menţiona în certificatul de înmatriculare datele de identificare ale utilizatorului.

(107)       Neîndeplinirea de către proprietarul vehiculului a obligaţiei de a solicita autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a datelor de identificare ale utilizatorului.

(108)       Neîndeplinirea obligaţiilor ce revin organizatorilor întrecerilor autorizate de a lua toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în siguranţă a acestora, precum şi pentru protecţia celorlalţi participanţi la trafic.

(109)       Neîndeplinirea obligaţiei de către autorităţile publice locale sau, după caz, a administratorului drumului public de a efectua amenajări rutiere destinate calmării traficului, precum şi nesemnalizarea sau semnalizarea necorespunzătoare a acestora.

(110)       Încredinţarea unui vehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri pentru a fi condus pe drumurile publice de către un conducător de autovehicul sau tramvai care nu are atestat profesional.

(111)       Dispunerea efectuării transportului de mărfuri şi produse periculoase sau a vehiculelor cu masa şi/sau gabaritul depăşit fără autorizaţie specială emisă în condiţiile legii ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritatea competentă.

(112)       Neîndeplinirea obligaţiei de înştiinţare a poliţiei de pe raza de competenţă a căreia pleacă transportul de mărfuri sau produse periculoase cu privire la traseul stabilit şi localitatea de destinaţie.

(113)       Neîndeplinirea obligaţiei de către autorităţile administraţiei publice locale de a amenaja drumuri laterale în condiţiile legale.

(114)       Nerespectarea obligaţiei administratorului drumului public de a executa sau, după caz, de a desfiinţa amenajările rutiere, dispuse de poliţia rutieră.

(115)       Punerea în aplicare a planurilor de urbanism generale, zonale sau de detaliu fără ca acestea să fie avizate de către administratorul drumului public şi poliţia rutieră.

(116)       Nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulaţiei sau a direcţiei de mers;

(117)       Nerespectarea obligaţiei de a folosi luminile de întâlnire şi pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri şi naţionale.

(118)       Staţionarea neregulamentară.

(119)       Refuzul înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau înregistrare, a celorlalte documente prevăzute de lege, poliţistului rutier, la cererea acestuia, precum şi refuzul de a permite verificarea autovehiculului;

(120)       Oprirea nejustificată;

(121)       Nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulaţie sau a direcţiei de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

(122)       Nepăstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

(123)       Nerespectarea semnificaţiei indicatorului “ocolire” instalat pe refugiu drumurilor;

(124)       Nerespectarea obligaţiilor care îi revin în cazul vehiculelor rămase în pană sau avariate;

(125)       Nerespectarea semnificaţiei indicatorului “STOP”;

(126)       Circulaţia în timpul nopţii sau ziua, pe timp de ceaţă, ninsoare abundentă sau ploaie torenţială, cu un autovehicul fără lumini sau fără semnalizare corespunzătoare.

(127)       Conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci atunci când dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare este eliberată fără drept de circulaţie sau durata acesteia a expirat.

(128)       Conducerea unui vehicul înmatriculat sau înregistrat care nu are montată una din plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

(129)       Refuzul de a permite imobilizarea vehiculului sau verificarea tehnică a acestuia;

(130)       Nerespectarea semnificaţiei semnalelor regulamentare ale agenţilor de cale ferată care dirijează circulaţia la trecerile la nivel cu calea ferată;

(131)       Circulaţia sau staţionarea pe spaţiul interzis care separă sensurile de circulaţie;

(132)       Staţionarea ori parcarea autovehiculelor în alte locuri decât cele special amenajate şi semnalizate;

(133)       Executarea manevrei de întoarcere sau de mers înapoi, circulaţia sau traversarea de pe un sens de circulaţie pe celălalt prin zonele interzise, respectiv zona mediană sau racordurile dintre cele două părţi carosabile.

(134)       Nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor “Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere”, “Trecerea la nivel cu o cale ferată dublă, fără bariere” sau “Oprire” instalate la trecerea la nivel cu o cale ferată.

(135)       Schimbarea direcţiei de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulaţie;

(136)       Pătrunderea într-o intersecţie dirijată prin semafoare dacă prin aceasta se produce blocarea circulaţiei în interiorul intersecţiei;

(137)       Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai ori tractarea unei remorci, neînmatriculate sau neînregistrate;

(138)       Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu excepţia vehiculelor cu tracţiune animală, au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulaţie în Republica Moldova;

(139)       Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere;

(140)       Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în Republica Moldova;

(141)       Refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul sau a unui tramvai ori a instructorului auto atestat să efectueze instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere, aflat în procesul de instruire, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora;

(142)       Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic;

(143)       Organizarea sau participarea, în calitate de conducător de vehicul sau de animale, la întreceri neautorizate pe drumurile publice;

(144)       Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public, amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii;

(145)       Nerespectarea condiţiile stabilite în autorizaţia de construcţie, eliberată în condiţiile legii,  pentru amenajarea accesului rutier la drumul public, în cazul construcţiilor amplasate în zona acestuia;

(146)       Nesemnalizarea căii ferate corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată.

NOMENCLATORUL

încălcărilor în regimul de circulaţie ce constituie

infracţiune şi se sancţionează conform

Codului penal al Republicii Moldova

(1)               Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai ori tractarea unei remorci, cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare;

(2)               Încredinţarea cu ştiinţă un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în Republica Moldova sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa alcoolului sau a unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;

(3)               Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat;

(4)               Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora;

(5)               Dacă persoana aflată în una din situaţiile prevăzute la alin.(3) şi (4) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere;â

(6)               Săvârşirea unui accident de circulaţie de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto atestat care efectuează instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere, în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane;

(7)               Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto atestat care efectuează instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei;

(8)               Fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

(9)               Fapta conducătorului de vehicul sau a instructorului auto atestat care efectuează instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere, de a consuma alcool, produse ori substanţe stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic sau până la stabilirea cu un mijloc tehnic certificat a prezenţei acestora în aerul expirat;

(10)           Neîndeplinirea obligaţiilor de către medicul de familie, stipulate în prezenta lege, în cazul producerii unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, ca urmare a afecţiunilor medicale ale conducătorului de vehicul;

(11)           Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a indicatoarelor, semafoarelor, amenajărilor rutiere sau crearea de obstacole pe partea carosabilă;

(12)           Blocarea cu intenţie a drumului public, dacă se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic;

(13)           Abandonarea pe drumurile publice a unui vehicul în care se transportă produse sau substanţe periculoase;

(14)           Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţiei tehnice periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor, ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii dacă, din cauza stării tehnice a vehiculului, s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane ;

(15)           Repararea autovehiculelor având urme de accident, fără autorizaţia eliberată de poliţie.

Din totdeauna am avut convingerea că Republica Moldova are nevoie de un nou cadru legal privind circulația pe drumurile publice. Regulamentul actual al circulației rutiere a fost preluat (copiat, cu mici excepții) de la defuncta URSS, care nu spun că a fost prost, dar și la momentul preluării, era foarte depășit ca reglementare și ca abordare în raport cu utilizatorii de drum, de către autoritățile de control.

Republica Moldova a semnat Convențiile asupra circulației și semnalizării rutiere, semnate la Viena în anul 1968, dar, reglementările moldovenești de departe nu corespund prevederilor acestora, mai cu seamă cu modificările și completările în timp a acestora.

Proiectul de modificare și completare a Regulamentului moldovenesc, înaintat recent de Ministerul afacerilor interne pentru coordonare cu autoritățile statului nu va limpezi perceperea utilizatorilor de drumuri față de acest document de reglementări de circulație. Mai grav este că și autoritățile cu atribuții din domeniu nu stăruie în a avea specialiști, care ar sesiza aceste probleme și a le corecta.

În continuare, voi demonstra prin exemple “calitatea” acestor reglementări, atât a celor propuse, cât și a celor existente, nesupuse a careva modificări și completări:

1.     În text se folosește noțiunea “organ de control”. În acest sens, este necesar de specificat la pct. 7 din Regulament, care sunt aceste organe de control?

2.     La pct. 11, lit. i), ultimul alineat, cred că trebuie clar stabilit (separat), ce obligații are șoferul la oprirea de către un polițist (agent de circulație) și ce obligații are când îl opresc ceilalți, din aceiași categorie. Nu trebuie date împuterniciri similare cu polițistul pentru lucrătorul de drum, agentul de cale ferată, etc., fiindcă au și funcții diferite. Aici, cred, s-a s-a strecurat o eroare, nesesizată de autori.

3.     La pct. 141, iarăși, aceiași problemă. Nu toți agenții de circulație (lucrătorii de drum, etc.) au drepturile unui polițist. Aceiași, se referă și la alte organe de control. Cine sunt ei?

4.     La pct. 15, prima, nu inginerică, dar inginerească. Nu cred că o asemenea prevedere poate fi parte a Regulamentului, deoarece sunt prevederi ce țin de standarde de semnalizare rutieră. Dacă se dorește o informare de acest fel, astea ar face parte de la capitolul respectiv, cu desenele respective și doar ca informare. Mai mult, “Amenajările inginerești ale drumului”, “elemente constructive de siguranță”  sunt noțiuni mult mai largi și nu încadrează doar ceea ce s-a specificat în punct, În acest sens, consider de prisos aceste prevederi.

5.     La pct. 38, alin. 2), după cuvintele “cu masa și”, se va completa cu cuvântul “/sau”, deoarece, transportul poate avea loc și în condiții separate.

6.     La pct. 42, subpct. 4, consider mult mai logis să se instituie noțiunea de “bandă de urgență”, ca mod de desfășurare a circulației, astfel, ar fi mult mai clar pentru utilizatorii de drum. Descrierea este foarte ambiguă și neclară.

7.     La pct. 58 (4), alineatul 1 nu ar fi necesar. Cred că va crea probleme juridice, anume pentru poliție.

8.     La pct. 69, este necesar de introdus o nouă literă, în care să se specifice că oprirea este interzisă și în zona de acțiune a indicatoarelor de interzicere a opririi, etc. Aceasta se referă și la cazurile de descriere a obligațiilor în cazul staționării, întoarcerii, depășirii, etc. Oprirea trebuie să fie interzisă și pe sectorul de drum presemnalizat de indicatoarele: drum îngustat, prioritate pentru circulaţia din sens invers, prioritate faţă de circulaţia din sens invers.

9.     Expunerea pct. 82 (1) este foarte ambiguă și va da temei de interpretări pentru polițist. Ar fi cazul de consultat: http://ec.europa.eu/transport/road_safety/users/children/index_ro.htm și nu de inventat lucruri care sunt interpretabile și greu de realizat.

10.                        La pct. 124, ce însemnă cuvântul “pe neașteptate!?” Nu se găsește o altă expunere? În general, proiectul și întreg Regulamentul trebuie supus unei expertize lingvistice.

În același context, acest act normativ are prevederi care nu fac obiectul de reglementare a unui regulament de circulație, cum ar fi cele de stare tehnică a autovehiculului, de aplicare a semnalizării rutiere, etc.

Cum am specificat mai sus, acest regulament are și multe alte “păcate”, care se răsfrânge direct asupra utilizatorilor de drum:

1.     Nu este reglementată clar circulaţia conducătorilor auto începători, în afară de pct. 34(3), 48 (1), 75(d) şi nu este noţiunea de conducător începător.

2.     Este nevoie de o reglementare cu referire la timpul cât se poate circula cu maşină avariată în un accident de circulaţie?

3.     Nu este mai clar a stabili că: semnalul de culoare galbenă intermitent permite trecerea, conducătorul de vehicul fiind obligat să circule cu viteză redusă, să respecte semnificaţia semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie aplicabile în acel loc, decît să expui 2 articole: conform pct. 20, alin. 5, semnalul galben intermitent permite trecerea, totodată avertizează că intersecţia sau trecerea pentru pietoni este cu circulaţia nedirijată şi prezintă pericol, impunînd conducătorilor prudenţă sporită şi conform pct. 59, alin 4, la intersecţia drumurilor de semnificaţie echivalentă, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se apropie de intersecţie din dreapta, indiferent de direcţia de deplasare ulterioară a acestora.

4.     Cum se circulă cînd în intersecţie funcţionează semnalul galben interminent sau semaforul este defect? Această reglementare lipsește. Ași propune o completare la pct. 20, alin. 5): semnalele luminoase trebuie respectate prioritar, iar dacă acestea nu funcţionează trebuie să se respecte semnificaţia indicatoarelor.

5.     Sunt ignorate în totalitate cerinţele internaţionale cu referire la circulaţia bicicliştilor, atît la nivel normativ, cît şi de semnalizare;

6.     Semnalizarea ar trebui expusă ca în Convenție, completând-o și cu cea lipsă, în raport cu acest document internațional, ca exemplu fiind indicatoarele „acostament periculos”, „interzis mopedelor”, etc.

7.    Reglementarea regimului de viteză de la capitolul IV, secțiunea 3, au nevoie de o abordare mai clară, mai cu seamă cu referire la circulația în localități. În cazul în care siguranţa traficului se garantează, limita de viteză pe anumite sectoare de drum sau benzi de circulaţie (pentru unele tipuri de vehicule) poate fi majorată pînă la 80 km/h, prin instalarea indicatoarelor 3.27 de semnificaţie corespunzătoare, ceea ce ar determina și alt comportament al șoferilor;

8.     Indicatorul 3.2, interzice accesul dar, atenție, sunt incluse o sumedenie de excepții, ceea ce nu e corect. Nicăieri în lume nu este așa ceva. Ori interzici ori permiți.

9.     La pct. 30, alin. 2 trebuie să fie preluate normele internaţionale, culori nu albe şi negre ci galben şi negru. Prezentarea marcajelor trebuie făcută în plan și profil, nu prin liniuțe cu explicații deochiate, de genul: 3 hașuri…

10.                       Regulamentul nu are o prevedere cu referire la interzicerea depăşirii în cazul marcajelor ce interzice accesul peste ele.

11.                       Conform normelor internaționale, la indicatorul rutier “Trecere la nivel cu o cale ferată fără bariere”, şoferul este obligat să oprească, asigurându-se înainte să pornească, în Regulament se impune doar reducerea vitezei, ceea ce provoacă pericole iminente.

12.                       Conform noţiunii „agent de circulaţie”, şi lucrătorul de la drumuri poate supune controlului șoferul (pct. 11).

13.                       Membrii patrulelor şcolare de circulaţie nu sunt incluşi în noțiunea de agent de circulație, la semnalul cărora sunt obligaţi să oprească conducătorii auto, iar această experiență, care, de altfel, este folosită în unele școli, este un real pericol pentru copii.

14.                       Depăşirea unui vehicul staţionat sau obstacol, prin ieşirea de pe banda iniţială nu se semnalizează (cap. IV, sec. 3)?

15.                       Întoarcerea vehiculului nu este interzisă pe pistele pentru biciclişti, drumurile cu sens unic, autostrăzi (pct. 41)?

16.                       De pe linia de tramvai, în intersecţie, se poate vira la stînga sau la dreapta, se poate depăși (pct. 42, alin. 5)?

17.                       Întoarcerea, depăşirea, oprirea, staţionarea, etc, în zona de acţiune a indicatorului de intericere nu se interzice?

18.                       Intersecţia semnalizată prin indicatoare, marcaje, etc, ce fel de intersecţie este?

19.                       În dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă se poate opri (art. 69)?

20.                       Limita minimă de viteză care poate fi stabilită, care este şi unde este stabilită?

21.                       Oprirea este interzisă pe sectorul de drum presemnalizate de indicatoarele “drum îngustat”, „prioritate pentru circulaţia din sens invers”, “prioritate faţă de circulaţia din sens invers”?

22.                       Poziţia vehiculului în intersecţie nu este reglementată.

23.                       Pe drumurile unde sunt instalate indicatoare şi marcaje  de interzicere, nu se interzice depăşirea?

24.                       Este permisă depăşirea tramvaiului oprit în staţie?

25.                       Ce obligaţii revin conducătorului de vehicul care circulă pe drumuri acoperite cu polei, zăpadă sau mâzgă (ca viteză de exemplu)?

26.                       Un subiect foarte important la zi, care este ordinea de trecere a vehiculelor în intersecţia cu sens giratoriu (cap. IV, sec. 5)?

27.                       Conduceţi, autovehiculul pe un drum cu două benzi în acelaşi sens. Pe care bandă şi de la ce distanţă faţă de intersecţia cu marcaje trebuie să vă încadraţi pentru a executa virajul spre stânga (pct. 40)?

28.                       Pe autostrăzi, după cum specifică și legislația internatională, oare nu este interzisă circulaţia autovehiculelor cu gabarite sau mase depăşite, fără autorizaţie specială de transport eliberată de administratorul drumului public, a vehiculelor cu tracţiune animală, a vehiculelor trase sau împinse cu mâna, etc.? Totodată, pe autostradă trebuie interzise organizarea de defilări, caravane publicitare, antrenamente şi competiţii sportive.

29.                       Semnalul roşu pus în funcţiune la vehiculul cu regim prioritar de circulaţie, poate fi inclus numai în cazul escortării?

30.                       În caz de neconcordanţă între semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră, nu primează semnalele autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară aflate în misiune faţă de semnalele semaforului?

31.                       Indicatorul 3.7 interzice accesul autovehiculelor cu remorci cu excepţia celor cu semiremorcă sau remorcă cu o osie. De ce?

32.                       În cazul indicatotului 3.15, poate nu cunoaşteţi, dar există şi autocamioane pe osie triplă.

33.                       Viteza este reglementată după categorii de vehicule şi nu după statutul drumului sau pericolele eminente.

34.                       autovehiculele amenajate pentru formarea unui autotren de transport persoane în localităţile turistice, nu pot remorca mai multe remorci?

35.                       Este permisă prezenţa altor persoane, în cabina autovehiculului care transportă mărfuri sau produse periculoase, în afară de membrii echipajului?

36.                       Autovehiculele care transportă mărfuri periculoase sunt semnalizate diferit în Europa, în raport cu cerinţele Regulamentului. Ar însemna aceasta că circulația lor pe teritoriul Republicii Moldova trebuie interzisă sau de adus prevederile regulamentului la cerințele internaționale?

37.                       În toată lumea este interzisă transportarea de obiecte a căror lungime sau lăţime depăşeşte, împreună cu încărcătura, dimensiunile acestuia, mai puţin în Moldova (pct. 88);

38.                       Poate şoferul să lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comandă, să oprească motorul ori să decupleze transmisia în timpul mersului?

39.                       Care sunt acţiunile poliţistului, ce acte poate ridica de la şofer în cazul accidentului?

40.                       Nu este corectă şi clară noţiunea de intersecţie dirijată şi nedirijată.

41.                       Semnalele poliţistului rutier nu primează în faţa agentului de cale ferată, lucrătorul de drumuri?

Probleme din acestea mai există, dar pentru stabilirea lor este necesară o analiză detaliată a sistemului, iar aceasta costă timp și resurse.

Eu însă, sunt de părerea că cea mai bună soluție ar fi elaborarea unei noi reglementări legale de circulație, care ar pune în față utilizatorul de drum și apoi relațiile lui cu agentul de circulație, iar drepturile și obligațiile agentului să nu fie neglijate, dar evidențiate.

Respectați pentru a fi în siguranță!

De multă vreme mă frământă un subiect în traficul rutier din Chișinău și este vorba de așa numita "undă verde", de care se folosesc tot timpul (și dacă e necesar, și și când nu e) demnitarii moldoveni, dar și poliția, atât cea rutieră, cât și cea de patrulare, mai recent. În multe cazuri, la orele de vârf dimineața, am avut marea "plăcere" să stau câite 5 și mai multe minute la diferite intersecții ale capitalei noastrem dar mai frecvent, la Pușkin - București, când polițiștii rutieri ce însoțesc acești mari și foarte protejați funcționari, comandă unda verde aflându-se poate la 4 - 5 intersecții de cea vizată, ca pe urmă să uite s-o trecă în "regim", cum zic ei. În tot acest timp, șoferii noștri, care mai sunt numiți și foarte nedisciplinați, stau confuji și se gândesc că ori s-a blocat semaforul sau poate alte anomalii moldovenești au loc, iar în acest timp, pe str. Pușkin se crează un blocaj pe o lungime de până la Kogâlniceanu sau poate și mai și. Să nu uităm, însă, că suntem moldoveni, iar cu blocarea str. Pușkin, se blochează și circulația pe str. Șciusev și pe Kogâlniceanu, fiindcă noi nu vrem să stăm la intrare în intersecție, pentru a o lăsa liberă pentru circulația pe drumul intersectat și tot așa în continuare.Normal, fiind în necunoștință de cauză, că cineva vrea să le arăte că el e buricul târgului în această țară, șoferii încep a merge la culoarea roșie a semaforului, deci, însăși guvernanții, impun șoferii să încalce legea, iar, aceasta provoacă repetarea - mama cunoștințelor, cu se spune pe la noi.Care e "pontul" să mergi cu 2 jeep-uri de pază, o mașină a poliției cu girofar roșu și să mai blochezi și intersecția cu unda verde, decât prostia acestei țări, prin a ei demnitari?Nu am văzut asemenea lucruri nicăieri în Europe, pe unde am călătorit și mers în deplasări, anume pe probleme de circulație.Noi suntem acei, care facem legi euroconforme, care în al doilea an le "ajustăm" la condițiile nostre mioritice.Noi suntem cei care facem Strategii euroconforme, urmate de planuri de aplicare moldovenești.Noi suntem acei care ne place să ne dăm tari, locuind în mizerie.Mă adresez celor ce gestioneză circulația, că celor din mercedes-uri protejate, nu are sens să mă adresez cu ceva: Faceți Domnilor o cercetare la subiect, mai vedeți ce fac agenții voștri de circulație în timpul acestor însoțiri, cîndd, cum și în ce împrejurări blochează intersecțiile? Mai studiați experiențele din afară, că aveți ce învăța. Primarului de Chișinău i-ași sugera să impună Semafor-Service la o regulă la acest subiect, să stabilească clar cine, în ce împrejurări sub care normă poate solicita această undă verde.

Anual, în Moldova, la 6 accidente de circulație înregistrate, moare un om, inclusiv în anul 2012, la un an de când avem în derulare o Strategie națională de siguranță rutieră și un plan de implementare a acesteia. Pentru a vă da seama ce înseamnă aceasta, în UE, în 40 accidente moare un om.S-ar părea că mai grav nu se poate, dar asta nu e tot. Statisticile prezente, sunt calculate și înregistrate pentru o populație de 3,5 mln cetățeni, peste 10 mii km de drumuri naționale și vre-o 600 mii autovehicule.Dar și aceasta nu e tot. În raportul de evaluare a infrastructurii drumurilor din Moldova, efectuat de EuroRAP, se arată că pe 65% din lungimea rețelei de drumuri, intensitatea traficului înregistrază valori cuprinse între 1000 – 5000 vehicule/zi, iar pentru 1/5 parte din rețea, intensitatea fiind mai mica de 1000 vehicule pe zi, ratele de utilizare a motocicletelor și bicicletelor fiind minore pentru întreaga rețea, iar traficul de pietoni traversând drumul, este de asemenea la un nivel foarte scăzut, nefiind înregistrată nici o activitate pe 85% din lungimea totală a drumurilor inspectate, concluzionăm că situația siguranței rutiere este mult mai gravă, statisticile prezentate, fiind înregistrate doar pe ¼ din rețeaua de drumuri, pe cale de consecință, stabilind că problemele statistice semnalate și calculate pentru întrega rețea și la numărul întregii populații, nu este veridic, fiind mult mai gravă.În concluzie, reese că cei peste 430 de morți și peste 2500 răniți în accident, au fost înregistrați pe o lungime de circa 2600 km de drumuri, din cele peste 10 mii existente.Iată cum o strategie apreciată de foarte mulți experți ca foarte bună, fiind implementată "cum a vrut mușchiul" unor pseudo-specialiști, și în continuare face drumurile moldovenești cele mai periculoase din lume.Apropo, conform Raportului Global al Competitivității, emis de Forumul Economic Mondial 2012-2013, Republica Moldova este plasată pe locul 144 din 144 de țări studiate, în ceea ce privește calitatea drumurilor. Deținem întâetatea pe tote pozițiile!

Atâta tam-tam în presă cu aceste "Nopți albe", dar, se vede de la o poștă, cum zic bătrânii, că ceva e putred la mijloc. Sigur, în faptul că presa stă cu ochii pe poliție, nu e nimic rău, dar, consumul de alcool la volan este doar una din încălcările, nu neg, foarte grave a reglementărilor de circulație, dar ce facem cu celelalte. După mine, în afară de număr de încălcări depistate, situația în trafic nu s-a schimbat, ba mai mult, gravitatea acestor accidente a crescut în ultimele 2 luni. Mai mult, se evidențiază o tendință foarte periculoasă și cred eu, este una din condițiile situației create, de majorare a încălcărilor de manevrare pe partea carosabilă și traversare a intersecțiilor la culoare roșie a semaforului. Cu referire la intersecții, ași zice că este și rodul implementării defectuoase și fără argumentări temeinice a indicatorului de permisiune la dreapta la culoarea roșie a semaforului. Ce am sesizat eu la acest compartiment: Indicatorul a fost plasat, practic, la fiecare intersecție semaforizată din oraș, fiind evidentă lipsa unei norme de aplicare a acestora. Nu poate fi admisă instalarea acestor indicatoare, în locurile, unde nu există flux de transport, pe care nu-l poate asimila intersecția, nu există argumentare pentru instalarea acestora pe străzile cu o bandă pe sens de circulație și în zona de amplasare a școlilor, grădinițelor, etc. Șoferii intră în intersecție fără a se asigura și a ceda trecerea pietonilor, astfel, sunt create puncte adăugătoare de conflict, în raport cu pietonii și cu cei care vin cu dreptul prioritar în intersecție; Șoferii, folosindu-se de acest indicator, intră în intersecție pentru a vira la dreapta, depășind coloana care așteaptă la culoarea roșie a semaforului (pe străzile cu o bandă pe sens); Folosindu-se, iarăși, de acest indicator, pătrund în intersecție pentru a se deplasa în direcția înainte, etc. Toate aceste deficiențe trebuiau calculate din start de poliție și prevenite pe parcurs prin accentuare a activității polițiștilor la contracararea lor. Cu regret, o mare parte din cei ce conduc autovehicule nu percep ce însemnă un drept în raport cu o obligație, iar, ca regulă, din acest motiv suferă alții, care circulă regulamentar. Un studiu al oficiului Băncii Mondiale în Moldova arată că decesul unui cetățean moldovean în accidente de circulație costă statul 511 000 dolari SUA, din care motiv, revizuirea politicilor publice în domeniu ar trebui impuse, în baza prevederilor Strategiei naționale de siguranță rutieră, care este un document de politic destul de competent. Cu regret, implementarea acestei Strategii, în primul rând de cei ce diriguiesc azi Consiliul național pentru siguranță rutieră la nivel de secretariat, deviază mult de la conceptul strategic, iar ceea ce avem azi pe drumuri este o consecință directă a acestei politici. 18 noiembrie 2012 este ziua comemorării victimelor accidentelor rutiere. E ziua când toți suntem obligați să reflectăm asupra comportamentului în societate și traficul rutier pentru a fi mai în siguranță. Respect pentru siguranță - este îndemnul ONG Siguranța Rutieră Moldova.

Subiectul „Săgeata verde la dreapta” a fost o temă intens discutată în ultimul timp. Problema virării la dreapta în intersecţii, cu adevărat, de multă vreme era necesară de implementat în Chişinău şi nu numai şi iniţiativa Primarului de Chişinău a fost salutată de utilizatorii de drumuri, dar până a se implica autorităţile centrale.Există o regulă în sistemul de circulaţie rutieră, care indică că este recomandată o omogenizare a reglementărilor de circulaţie ci ţările din vecinătatea apropiată (transfrontalieră). Argumentul acestei reguli e simplu şi se bazează prin cunoaşterea de către utilizatori a unor reguli valabile şi pe teritoriul unei ţări vecine, pentru a limita la maxim stresul de a conduce autovehiculului în condiţiile de reglementare rutieră a altui stat.Ceea ce s-a făcut în Republica Moldova la acest subiect îşi are începutul în Republica Democrată Germania, care a fost pus în anul 1994 în aplicare, după reunificare, pe întreg teritoriul Germaniei, dar, au fost operate şi careva completări în reglementarea acestei manevre. Acestea conţin prevederi cu referire la obligativitatea de a opri în faţa semaforului, pentru a se asigura că pe trecerea de pietoni nu sunt în traversare pietoni şi biciclişti la culoarea verde a semaforului pietonal, apoi se poate trece până în punctul în care există vizibilitate clară a vehiculelor ce vin din stânga, se cedează trecerea acestora, după care se continuă circulaţia. Acest lucru este obligatoriu pentru fiecare vehicul în parte, care are intenţia de a vira spre dreapta.Este de menţionat că pentru că nu s-a oprit în faţa semaforului, şoferul riscă o amendă de 70€ şi acumularea a 3 puncte de penalizare. Anume cerinţa de a opri obligatoriu la semafor, în mare parte, nu este respectată de către şoferi, iar în multe oraşe din Germania de Vest, acest tip de semnalizare a intersecţiilor a fost exclus, deoarece a crescut brusc pericolul de tamponare a pietonilor şi bicicliştilor.În acest sens, sunt necesare campanii de informare, inclusiv şi prin alte mijloace de semnalizare, înţelese de utilizatori (vezi figura nr. 1), iar având în vedere că în Chişinău, prima problemă de accidentare este tamponarea pietonilor, cred că cu aplicarea acestei măsuri, numărul acestora va creşte.Aici, cred că este de menţionat şi faptul că trebuie luate în consideraţie şi alte aspecte locale, dacă le putem spune astfel, cum ar fi: cultura şofatului, normele de standardizare a semnalizării rutiere, calitatea tehnică a intersecţiilor, iluminatul pe timp de noapte, etc., care în Republica Moldova sunt diferite sau în cele mai multe cazuri ni se respectă (ca exemplu este respectarea triunghiului de vizibilitate în intersecţie). Sunt situaţii, în care, varianta aplicată este periculoasă atât pentru pietoni/biciclişti, cât şi pentru şoferi, cum sunt condiţiile de vizibilitate redusă, în care, şoferul, în primul rând, este pus în condiţii de siguranţă foarte proaste.Nu este clară poziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor în asemenea cazuri, deoarece o nouă semnalizare rutieră, în prima fază, trebuie să fie inclusă în standarde de norme privind semnalizarea rutieră, cu stabilirea clară a condiţiilor şi locaţiilor, unde poate fi aplicată sau ce prezintă acest panou ca clasificare, dimensiuni, prescripţii de execuţie, instalare, etc., apoi fiind inclus în reglementările de circulaţie. Care sunt locaţiile admise pentru organizarea unui astfel de flux de circulaţie? În zona şcolilor, grădiniţelor, altor instituţii pentru copii, se admite aşa ceva sau nu? Cine a răspuns, din punct de vedere normativ, la aceste întrebări?Ceea ce face acum Primăria mun. Chişinău, este o lucrare tehnică fără suport normativ, care poate avea consecinţe grave pentru utilizator, nu pentru administraţie, deoarece aceștia nu sunt obligaţi de standard să aplice într-un fel sau altul.Cel mai straniu este că oficial declarăm că optăm pentru integrare cu Uniunea Europeană, adoptăm standarde moldovene preluate de la Rusia (GOST R 52290:2009), aplicăm semnalizare preluată din Germania, fiind vecini cu România şi Ukraina, care au aplicat acest sistem altfel. Şi totuşi, în ce direcţie mergem?

Mă strădui de ceva timp să sesizez şi eu, care sunt şi în ce context se declară mulţi pe acest spaţiu mioritic experţi în siguranţa rutieră. De ce abordez această temă? Pe mai multe site-uri apar diferite persoane şi personaje, care reprezintă Republica Moldova în cele mai diferite Programe de siguranţă rutieră în Europa şi nu numai şi normal, că nu din banii lor, dar până la urmă ce contează, doar sunt experţi.Problema este că în urma acestor "experţi", bunăoară, până în prezent, eu personal, nu am observat nici o acţiune, studiu, analiză, etc., în afară de faptul că vorbesc frumos engleza.Vă sugerez să faceţi un mic exerciţiu şi să vedeţi cine reprezintă Republica Moldova în mai multe organizaţii internaţionale, care fac şi siguranţă rutieră, gen, WP1, ca să vedeţi cât de abili suntem ca ţară în acest domeniu şi când vom putea implementa o strategie de siguranţă rutieră în Republica Moldova.Această postare este doar un început de subiect care îl voi dezvolta şi eventual, Vă rog să mă ajutaţi să-l dezvolt.

În articolul din 30 noiembrie 2009 am scris despre sistemul de pregătire, „scăpând” un compartiment al acestuia cum este insăşi procedura pregătirii şi influenţa acesteia asupra persoanei.

Cu referire la curicula de pregătire a conducătorilor de autovehicule, cea existentă este foarte întortocheată şi neeficientă pentru cei ce vor să deprindă conducerea unui autovehicul şi vom încerca demonstrarea celor expuse doar pe categoria de autovehicule cea mai solicitată – autoturisme (categoria B).

Curicula actuală, aprobată prin ordin al Ministerului educaţiei, prevede 220 ore de pregătire într-un termen stabilit de 90 zile, dintre care 180 (81,8%) sunt ore de teorie, altele 40 (18,2%) sunt lecţii practice.

Ţara

Total ore

Теоrie

Practice

% ACR

ore

%

ore

%

Каzahstan

268

222

82,8

40

17,2

17,2

Lituania

240

210

87,5

30

12,5

15,6

Moldova

220

180

81,8

40

18,2

14,0

Estonia

194

184

94,8

10

5,2

13,7

Rusia

138

106

69,9

32

30,1

15,0

Letonia

136

112

82,4

24

17,6

15,2

Cehia

83

45

54,2

38

45,8

17,3

Polonia

80

60

75,0

20

25,0

12,4

Norvegia

68

38

55,9

30

44,1

15,1

Ungaria

60

30

50,0

30

50,0

13,5

România

60

30

50,0

30

50,0

12,4

Finlanda

50

20

40,0

30

60,0

15,2

Elveţia

50

20

40,0

30

60,0

16,4

Germania

49

24

49,0

25

51,0

22,6

Cred că este foarte important de a se cunoaşte care este practica internaţională la subiect şi o prezentăm în tabelul ataşat:

Deci, atât la numărul total de ore, cât şi pe raportul teorie-practică deţinem primele poziţii de studiere a ceea ce înseamnă formarea unui conducător auto. De ce atunci, conform statiştilor accidentelor de circulaţie, stăm atât de prost la calitatea acestei pregătiri?

Cred că răspunsul l-am oferit prin analiza de mai sus, dar vrem să mai atrageţi atenţia asupra ultimei coloane a acestui tabel, în care sunt prezentate date statistice privind implicarea „începătorilor” în accidentele de circulaţie şi este clară o situaţie, că numărul de ore de pregătire nu influenţează practic asupra comportamentului şi siguranţei lor pe drumurile publice. Este straniu că în ţări cu un număr mai mare de ore de pregătire, raportul celor implicaţi în accidente este mai mare ca în statele cu un număr mai mic de ore de pregătire, ce ne determină să facem o supoziţie că numărul orelor şi durata de pregătire nu acţionează asupra comportamentului şi calităţii şofatului celor pregătiţi. Însă se observă o tendinţă destul de clară, că în ţările în care raportul dintre numărul de ore practice cu cele teoretice se egalează, trend-ul accidentelor se schimbă.

Concluziile la acest capitol ar fi următoarele:

Ø numărul total al orelor de pregătire să fie stabilit în limitele maxime de 100 ore, dintre care raportul celor teoretice cu cele practice să fie cu aproximaţie de 50/50;

Ø conceptul de studii teoretice să fie bazat în general pe aspectul de seminare, profesorul fiind doar cel ce monitorizează şi ajută procesului de studiere şi de apreciere a cunoştinţelor. În acest sens, este foarte important ca din punct de vedere normativ, aceste şcoli să fie puse în condiţii foarte clare şi rigide, inclusiv ca rezultat final al activităţii acestora;

Ø inclusiv şi urmare primelor două poziţii, trebuie instituită o monitorizare foarte clară şi transparentă din punct de vedere statistic al rezultatelor didactice, de către autoritatea de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea permisului de conducere, care ar furniza datele privind reuşita pe şcoli autorităţilor ce autorizează activitatea instituţiei şi monitorizează procesul educaţional cu scopul de acţiona prompt, lucruri, iarăşi stabilite foarte clar şi transparent în legislaţie;

Ø stabilirea unor principii moderne la capitolul dotării logistice a acestor şcoli, ce le-ar permite să se dezvolte şi să avanseze în procesul educaţional.

Credem că cele propuse sunt necesităţi stringente, care vor influenţa benefic asupra activităţii şcolilor de pregătire a conducătorilor de autovehicule, calităţii pregătirii şi implicit asupra situaţiei în traficul rutier. Aici voi mai interveni cu o precizare, că situaţia în trafic cu referire la „începători” depinde, în mare măsură şi de prevenţia din trafic, care este strict necesară, mai cu seamă pentru această categorie de participanţi la trafic.

„Începătorul” a ajuns în ultima perioadă de timp un punct de interferenţă şi „obiect” de manipulare pentru unele autorităţi guvernamentale, care se ascund în aşa fel de responsabilitatea pe care o au în siguranţa cetăţenilor pe drumurile publice din ţară.Este vorba de conducătorul de vehicul începător, cu o vechime de „drept obţinut” de a conduce vehicule din categoriile A sau B, inclusiv, subcategoriile pe care le includ.Istoric vorbind, accidentele de circulaţie rutieră sunt menţionate din cele mai vechi timpuri, de pe vremea carelor romane, a trăsurilor cu cai, sau, mai aproape, de la începuturile erei automobilistice (prima cursă automobilistică – Franţa, 1884). Studiile întreprinse atât la noi cât şi în străinătate incriminează factorul uman în producerea a circa 80 - 90% din accidentele de circulaţie, factorilor tehnici sau rutieri, revenindu-le doar 10 - 20% din cazuri. Literatura de specialitate menţionează faptul că într-un minut, un conducător auto care rulează în condiţii medii de viteză şi trafic rutier, ia aproximativ 80 de decizii şi execută 60 de acţiuni. Fiabilitatea sistemului om - maşină - mediu, respectiv, şofer - autovehicul - mediu rutier, depinde de fiabilitatea fiecărui element component în parte, pe primul loc situându-se însă omul de la volan cu defectele şi calităţile sale. Un autovehicul cu parametri tehnici ridicaţi dă rezultate diferite în funcţie de persoana care îl foloseşte şi întreţine.Nu voi promova vinovăţia sau vice-versa omului sau unei sau altei autorităţi gestionare, ci voi încerca să prezint situaţia din mai multe aspecte, mai mult instituţional şi legislativ, care, consider că are un cuvânt greu de spus la acest subiect în ţara noastră.Motivaţia este foarte mare şi importantă – viaţi şi integritatea corporală a acestor persoane, inclusiv şi a celorlalţi care, pe cale de consecinţă, sunt parte a procesului circulaţiei rutiere. Care este punctul de reper de la care să pornim, când ne dorim să abordăm calitatea pregătirii celor care conduc un vehicul sau participă la traficul rutier în altă calitate? Cred că trebuie să începem de la legislaţie, şi consider că acest punct este Legea nr. 131/2007 privind siguranţa traficului rutier, care, la capitolul II (Competenţa autorităţilor de resort în domeniul traficului rutier) nu prevede expres cine autorizează înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor pentru pregătirea conducătorilor de vehicule.Legiuitorul a indicat că ministerul educaţiei este elaboratorul programelor educaţionale din domeniu şi a materialului didactic, stabilirea normelor metodologice şi organizarea pregătirii cadrelor didactice din domeniu (asupra căreia s-ar putea de polemizat) şi nici un cuvânt asupra asigurării în şcolile auto a pregătirii cursanţilor în vederea obţinerii permisului de conducere. Nu vedem aceste competenţe nici la ministerul de interne, care dealtfel şi le însuşeşte în o oarecare măsură şi nici la ministerul transporturilor şi infrastructurii drumurilor – care prin competenţele generale de activitate ar fi interesat în derularea lucrurilor în acest domeniu.Pe altă parte a baghetei este Legea învăţământului nr. 547/1995, care declară că standardele educaţionale sunt stabilite de Ministerul educaţiei, dar nu spune nimic despre gestionarea pe trepte a sistemului de învăţământ.Deci, după cum vedeţi, există problema, există subiectul, există domeniul de pregătire a conducătorilor de vehicule, dar nu există un sistem legislativ-normativ de stabilire a organizării şi gestionării acestui domeniu şi spre deosebire de multe alte domenii de pregătire şi educaţie, acesta, fără echivoc, din punct de vedere a siguranţei şi riscurilor faţă de individ, este cel mai periculos.Conform Reportului mondial privind preîntâmpinarea traumatismului rutier, mai mult de 50% din fatalităţi în accidentele de circulaţie revin tinerilor şi adulţilor cu vârsta cuprinsă între 15 – 44 ani. Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 5-14 ani şi tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-29 ani, traumatismul în accidente de circulaţie constituie a doua, ca frecvenţă, cauză a deceselor în lume, după bolile infecţioase – la cei de 5 – 14 ani şi SIDA – la cei de 15 – 29 ani. Această statistică vorbeşte de la sine despre esenţa necesităţii stabilirii unui sistem foarte rigid de educaţie şi ia-şi spune – sistem de educaţie pentru viaţă.Cum se vede, cel mai înalt indice de risc de implicare în accidente de circulaţie este datorat şoferilor tineri, cu vârsta între 16 – 19 ani. Studiile de subiect, efectuate în ţările dezvoltate arată că riscul este foarte mare în primele 12 luni după obţinerea dreptului de a conduce . Factorii care influenţează asupra majorării riscului sunt:- caracterul şofatului şi starea vehiculului (frecvent, adolescenţii iau maşina cu împrumut);- particularităţile psihologice, ca exemplu, dorinţa de evidenţiere şi încrederea nemărginită în posibilităţile sale, aplicate faţă de vehicul;- o foarte mare sensibilitate faţă de alcool (în raport cu persoanele de o vârstă mai înaintată);- depăşirea vitezei sau depăşirea vitezei în raport cu viteza fluxului de transport – care este cea mai frecventă şi periculoasă greşeală a şoferilor tineri;- circulaţia pe timp de noapte, este o altă cauză de accidente cu urmări grave a tinerilor este riscul de accident majorându-se de 3 ori în raport cu perioada de zi;- transportarea pasagerilor, mai cu seamă de aceiaşi vârstă, este o altă cauză frecventă de implicare în accidente de circulaţie.Ultimele două cauze sunt generale, ca cauzalitate şi prevalează ca pericol.Referitor la pregătirea şi disponibilitatea de acumulare a cunoştinţelor, pot fi evidenţiate trei perioade de formare a unui conducător auto: perioada iniţială, care durează până la începerea unei pregătiri organizate, perioada şcolarizării propriu-zise şi perioada de formare continuă, după obţinerea permisului de conducere.În perioada iniţială, un rol important revine învăţării şi familiarizării cu viaţa în cadrul unui grup de indivizi, ceea ce presupune formarea unei atitudini de respect faţă de regulile impuse, faţă de ceilalţi membri ai colectivităţii şi faţă de părerile lor. Totodată ar trebui ca educaţia să permită înţelegerea uşoară a faptului că libertatea fiecărui individ se manifestă în limitele acceptate de colectivitate. Iată de aici şi apar primele deprinderi de viaţă, care se reflectă asupra fiecărui individ în parte, în perioada studierii conduitei pe şosea. Dacă să raportă prevederile Legii învăţământului, facem referire la învăţământul preşcolar, primar, secundar, secundar general, liceal şi mediu de cultură generală.În contextul celor expuse, o altă componentă formativă importantă de deprindere este exemplul permanent dat copilului în cadrul familiei referitor la comportamentul pe şosea. Se are în vedere că un copil începe să „înveţe” să conducă de pe scaunul din spate al maşinii familiei. El observă comportamentul părinţilor săi, dacă îşi pun totdeauna centurile de siguranţă, dacă respectă culorile semafoarelor, dacă se încadrează în limitele de viteze legale, dacă ei conduc sub influenţa băuturilor alcoolice, etc. De asemenea, copiii pot recepta un stil de conducere agresiv, cu utilizarea unui limbaj vulgar, presărat cu insulte sau alte manifestări necivilizate. Asemenea atitudini vor fi însuşite de copii, ştiut fiind că ei tind să imite comportamentul părinţilor.Următoarea fază, de formare în conducerea auto, inclusiv prin capacitatea de înţelegere a tuturor aspectelor de participare la traficul rutier, poate fi privită şi prin prisma manifestării personalităţii şi comportamentului social al individului, care îşi amplifică, prin intermediul unei maşini, intenţiile şi mişcările, cu consecinţe grave pentru semeni, când nivelul educaţional este redus. Aceasta este cauza fundamentală a ponderii mari a accidentelor rutiere în ţările în care este neglijată educaţia, mai cu seamă din punct de vedere a psihologiei individului, având în vedere extinderea numerică a automobilelor, generând probleme sociale importante, neîntâlnite în civilizaţiile evoluate.La faza de formare continuă este importantă implicarea masivă a organizaţiilor profesionale din transporturi, care datorită cerinţelor internaţionale sunt nevoiţi să aplice cele mai bune practici în pregătire, fapt „impus” de constrângerile, şi de ordin financiar.Ce avem în concluzie? Este regretabil, dar pentru primele două faze de dezvoltare, dealtfel, cele mai importante, nu avem practic nimic reglementat.Se impune o abordarea legislativă foarte operativă, urmată de o reformă instituţională la subiect, începând cu competenţele stabilite în Legea siguranţei traficului rutier, care stabileşte foarte clar competenţele Ministerului educaţiei, în ce priveşte educaţia rutieră, la care ne-am referit şi mai sus, totodată, stabilirea normelor metodologice şi organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul pregătirii conducătorilor de autovehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere fiindu-i atribuite Ministerului transporturilor şi infrastructurii drumurilor, cu excepţia pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice desemnate să efectueze activităţi de educaţie rutieră în instituţiile de învăţământ preşcolar primar, secundar, secundar general, liceal şi mediu de cultură generală.Cu referire la Ministerul transporturilor şi infrastructurii drumurilor, această autoritate ar trebui să preia integral gestionarea pregătirii iniţiale şi formării continue a conducătorilor de vehicule, fapt recomandat şi de Directiva UE la subiect, nr. 2003/59/CEE, efectuând completările necesare în Legea siguranţei traficului rutier, cu referire la autorizarea înfiinţării şi funcţionării şcolilor pentru pregătirea conducătorilor de autovehicule, prin aceasta fiind exclusă licenţierea acestei activităţi de Camera de licenţiere. Mai mult, responsabilităţile acestui minister trebuie desfăşurate conform competenţelor şi funcţiilor atribuite de Guvern, ce nu corespund cu prevederile impuse de lege.Şi competenţele Ministerului de interne ar trebui revăzute în acest context, multe din ele fiind străine atribuţiilor stabilite la subiect de Lege cu privire la poliţie şi atribuţiile stabilite de Guvern.Efectuarea acestor modificări şi elaborarea unui act normativ de organizare şi funcţionare a şcolilor pentru pregătirea conducătorilor de autovehicule, cât şi o reglementare metodologică clară a educaţiei rutiere ar îmbunătăţi esenţa lucrurile în domeniu.

In 2008, 39.000 de oameni au murit in accidentele rutiere, acestea din urma fiind principala cauza a mortii copiilor, adolescentilor si tinerilor din Uniunea Europeana. UE a adoptat legi care au scopul de a reduce numarul accidentelor rutiere in anii urmatori.Folosirea centurii de siguranta este obligatorie pentru toate persoanele din automobil, iar copiii trebuie sa calatoreasca in scaune speciale. Aceste masuri au fost luate de Parlamentul European si Consiliul de Ministri si fac parte din al treilea Program de Actiune pentru Siguranta Rutiera, adoptat de Comisia Europeana in 2003. Acest program are obiectivul de a reduce cu 50%, intre 2001 si 2010, numarul deceselor de pe drumurile europene.In 2008, numarul mortilor in accidentele rutiere a scazut cu 28% fata de 2001. Tarile in care siguranta rutiera a crescut cel mai mult sunt Franta (numarul deceselor a scazut cu 48%), Portugalia (48%) si Spania (44%). Cu toate acestea, numarul de 39.000 de morti este cu mult peste 27.000, numar ce nu ar trebui depasit in 2010, dupa obiectivele UE. Un permis de conducere european Din 2013, toate permisele de conducere noi sau inlocuite vor avea formatul european, acela al unei carti de credit. Noul format va inlocui cele peste 110 de modele diferite existente in statele membre UE.Aceasta masura va impiedica „turismul pentru permise de conducere“, soferii care au permisul anulat intr-o tara UE nemaiputand sa conduca in celelalte state membre. Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul European in 2006. Standarde mai inalte pentru infrastructura de transport Anul trecut, Parlamentul European a adoptat o directiva ce promoveaza standarde europene pentru gestionarea infrastructurii de transport. In momentul de fata, standardele pentru siguranta drumurilor si intretinerea indicatoarelor rutiere sunt foarte diferite de la tara la tara.Conform noii directive, statele UE trebuie sa se asigure ca drumurile in lucru sunt semnalate corespunzator. In plus, aceasta contine reguli noi privind parcarile, evaluarile sigurantei rutiere si inspectiile pentru siguranta. O mai buna protectie a pietonilor si ciclistilor Pentru a reduce numarul pietonilor si biciclistilor raniti pe drumurile Europei, Parlamentul European a introdus standarde mai stricte privind siguranta automobilelor, de exemplu prin noile sisteme de franare si deprotectie frontala.In fiecare an, 8.000 de pietoni si biciclisti mor in accidente rutiere in UE, iar 300.000 sunt raniti. Noua lege va intra in vigoare din noiembrie 2009. Masini inteligente, mai sigure Tot pentru ameliorarea sigurantei rutiere, Parlamentul European a sprijinit o comunicare a Comisiei Europene privind masinile inteligente.Obiectivul comunicarii este folosirea noilor tehnologii pentru cresterea sigurantei si a eficientei automobilelor, de exemplu prin controlul electronic al stabilitatii (ESC - Electronic Stability Control). Delictele comise in strainatate, pedepsite in tara de origine Parlamentul European a adoptat in 2008 legi conform carora soferii vor fi penalizati pentru delicte comise in strainatate. Noile reguli acopera depasirea vitezei legale, conducerea in stare de ebrietate, nefolosirea centurii de siguranta si neoprirea la culoarea rosie a semaforului. Sistemele inteligente de transport In aprilie, Parlamentul European a sprijinit propunerea implementarii in UE a „sistemelor inteligente de transport“, ce au ca scop ameliorarea sigurantei rutiere si reducerea aglomeratiei si a poluarii.Propunerea include sisteme de taxare electronica pe autostrazi, sisteme de supraveghere a traficului prin GPS si sisteme ce alerteaza serviciile de urgenta in cazul in care soferul este inconstient in urma unui accident. Parlamentul European va vota asupra acestor noi legi dupa ce Consiliul isi va fi prezentat modificarile. Carta sigurantei rutiere: o responsabilitate comuna Pentru obtinerea unor rezultate in siguranta rutiera este importanta si implicarea societatii. Carta sigurantei rutiere, elaborata de Comisia Europeana, cere societatii civile sa se implice in ameliorarea sigurantei rutiere prin organizarea de campanii, cursuri de conducere a automobilelor pentru angajati si ameliorarea infrastructurii. Peste 1350 de organizatii s-au inscris deja in acest proiect.De la Iată şi bicicleta de care am mai vorbit în postările mele. Vedeţi că iniţial este destul de simplu, elaborarea unui set de acte normative şi legislative care ar pune siguranţa rutieră în capul mesei şi începutul ar fi de la o strategie naţională, primul punct al căreia ar declara clar, că siguranţa rutieră în Republica Moldova este ridicată la rangul politicilor de stat, după care ar urma revederea clară a împuternicirilor şi stabilirea clară că "vioara nr. 1" trebuie să fie acea autoritate, care administrează drumurile şi domeniul transporturilor şi aşa mai departe. La subiect voi reveni cu detalii.

M-am gândit de azi să încep a scrie o serie de materiale - studii despre legislaţia rutieră din Republica Moldova, mai cu seamă mă refer la regulamentul circulaţiei rutiere, care, părerea mea, în cazul când avem o lege a siguranţei traficului rutier, ar trebui să fie un regulament de aplicare a acestei legi, adică de materializare şi desfăşurare a prevederilor acestei legi, dar cum dimineaţa, pe traseul de deplasare la serviciu, aproape tot timpul apar "surprize", nu pot ca să nu le comunic şi publicului larg.Ca exemplu, ceva timp în urmă, primarul general al capitalei a anunţat că pe străzile oraşului vor fi amenajate locuri de parcare pentru autoturisme, fapt ce s-a împlinit pe str. Puşkin, dar... marea mea mirare este că o nouă-veche administraţie a municipalităţii nu înseamnă revenirea la standarde de siguranţă rutieră sau implementarea unor tehnologii sigure de amenajare a acestor parcări, iar aici îmi pare rău că nu am făcut şi poze să vedeţi până unde poate ajunge prostia şi indiferenţa.Pe str. Puşkin, pe sectorul dintre str. Şciusev şi Bucureşti, în direcţia de deplasare - pe stânga o să vedeţi "amenajate" locuri de parcare cu intrare pe trotuar.Nu am nimic împotriva faptului că s-a amenajat un "prag" pentru a facilita intrarea pe trotuar, necătând că normal ar trebui reamenajat trotuarul, ca locul de parcare să fie amenajat la nivelul părţii carosabile, fapt ce impune şi amenajarea unui alt prag (obstacol), ce-i dă de știre conducătorului auto despre limitele parcării, dar când este aplicat marcajul locului de parcare până în peretele clădirii, astfel, "spunându-i" voalat pietonului, că trotuarul este amenajat pentru parcare şi nu pentru deplasarea lui, după mine, este ieșit din comun.Este strigător la cer comportamentul sfidător al acestor "pseudo-specialişti" în sistematizare de circulaţie, care îşi permit asemenea lucruri, dar voi ce credeţi?Voi reveni cu poze...

S-a vorbit zilele acestea prin gura unor persoane cu demnitate publică că amenzile prevăzute în noul Cod contravenţional ar fi foarte mari pentru cetăţenii Republicii Moldova.Poate că aţi fi de acord dar, numai în contextul de conducător auto, fiindcă ca expert şi ca persoană, care am fost martor la foarte multe accidente de circulaţie, ca cuantum, cred că unele amenzi sunt forte mizerabile, şi mă voi referi doar la ne cedarea trecerii pentru pietoni şi încălcarea regulelor de manevrare, dar la acest subiect am mai vorbit în alte articole de pe acest blog în luna mai, curent.Aplicarea conceptului "Cine încalcă, acela plăteşte pentru siguranţa rutieră", ce ne vorbeşte despre asigurarea de către autorităţi a "inevitabilităţii aplicării legii" în circulaţie este şi marea problemă a acestei societăţi, iar faptul că atâta timp cât cei cu maşini fiţoase şi o parte din cei muritori de rând care au surplus de adrenalină, nu vor fi puşi la respect, situaţia nu se va schimba.Am mai spus, că se impune o reformă drastică a tot ceea ce constituie administrarea sistemului de siguranţă rutieră, ca dimineaţa, în orele de vârf, maşina poliţiei să nu stea la "pândă" pe şoseaua Calea Basarabiei, dar să dirijeze circulaţia la intersecţia străzilor Ciufle şi Bucureşti, ca şoferii să nu se umple de păcate până vor traversa intersecţia (de exemplu, eu am făcut 10 minute); ca la şcoala auto să se facă carte serioasă, şi nu în 3 luni cu 220 ore, dar cu circa 100 şi într-o lună, dar foarte rigid şi sub un aspect legal bine determinar şi gestionat de autoritatea care gestionează domeniul transporturilor; cu un sistem de examinare foarte transparent şi dur, în care orice persoană ar putea verifica activitatea examinatorului şi nu numai vice-versa; o reţea sigură de drumuri, pe care s-ar putea organiza, în primul rând, şi un examen competent de şoferie, dar şi când cineva ne va putea argumenta unde sunt banii plătiţi pe folosirea drumurilor, asigurări, etc.Cel mai straniu este faptul că, bicicleta este inventată de multă, multă vreme şi asigură "pedalarea" ei în întreaga lume civilizată. Poate la noi nu se poate sau poate noi nu putem? Nu cred.

Vedeţi aceste imagini, care spun multe lucruri importante.

Ştirile PRO TV de ieri, 13 octombrie 2009 au pus pe post un caz ieşit din comun, privind accidentul de circulaţie de pe strada Grenoble din Chişinău, mai mult, despre indiferenţa cetăţenilor noştri în stradă.Vă asigur, că asemenea lucruri se întâmplă zilnic şi nu sunt cazuri unice.Foarte multă lume, în mesajele sale, s-au arătat îngroziţi de cele întâmplate şi pe bună dreptate s-a ajuns la concluzia că ne lipseşte cu desăvârşire cei 7 ani de acasă.De mai mult timp încerc să promovez ideia că educaţia rutieră este un subiect strict necesar de abordat în grădiniţe şi şcoli la nivel de individ, cât şi în structurile administraţiei - pentru autorităţile cu atribuţii în domeniu.În Republica Moldova nici până în prezent nu există un act normativ ce ar reglementa educaţia rutieră, inclusiv la nivel de şcoli auto.Lucrând la un proiect de implementare a unei Directive europene în Moldova, am insistat atât eu, cât şi colegii mei, ca în şcolile auto, în primul rând, să fie implementat un curs de comportament şi psihologie a conducere unui vehicul, iar pentru a fi admis la studiile unei şcoli de şoferi, persoana să prezinte un certificat psihologic intelectual, ceea ce nu mi-a obţinut, dar le-a obţinut altora, care in virtutea funcţiilor care le deţin, au obligaţia să promoveze concepţii noi de comportament şi prevenţie rutieră şi care sub diferite interese meschine au promovat Guvernului acte ce rezumă că persoana trebuie să fie apt psihic, adică din punct de vedere medical.Aici, cred că a venit timpul ca un minister nou al transporturilor şi infrastructurii drumurilor, odată şi odată să-şi asume responsabilităţile ce-i revin unui minister de transporturi într-o ţară civilizată şi să-şi impună formarea şi impunerea unei norme guvernamentale, care ar întroduce noţiune de "psihologie în transporturi" cu toate acţiunile ce se impun ulterior, iar poliţia sa facă cât de cât prevenţie rutieră.

Mă întorc la nişte realităţi de care am scris în articolul „Make roads safe” şi mă refer la campania „Gândiţi-vă înainte de a conduce” (vezi imaginea).Cum am mai declarat, este o iniţiativă super bună şi ar trebui mediatizată, dar, ca în cele mai multe cazuri din Republica Moldova, una declarăm, alta facem şi mă refer aici la autorii mult lăudatului Regulament al circulaţiei rutiere, adoptat în anul curent şi voi fi mai explicit.Unul din scopurile acestei campanii este, citez: Identificarea principalilor factori de risc care pot cauza accidente grave sau coliziuni mortale, iar sfatul expertului în siguranţa rutieră, care este un manechin simpatic, este ca:- întotdeauna să utilizăm un scaun pentru copii;- să cuplăm centura de siguranţă;- să reglăm tetierele;- să verificăm starea roţilor.După mine, este perfect şi sunt nişte sfaturi foarte utile în circulaţie şi subscriu în totalitate în susţinerea acestei campanii, dar... Să vă prezint realitatea legislativă moldovenească. Noul Regulament al circulaţiei, care dealtfel, având o lege a siguranţei traficului rutier, ar fi fost cazul să fie un regulament de aplicare a acestei legi, la pct. 82.1 spune că copii în vârstă de până la 7 ani pot fi ţinuţi şi în braţe în timpul mersului, iar numai dacă pe bancheta din spate nu există un adult, atunci pentru transportare este nevoie de un „dispozitiv special de susţinere ce corespunde masei şi taliei copilului” şi nu de un scaun pentru copii, fapt prevăzut expres de cerinţele de siguranţă a copiilor ale Comisiei europene încă din anul 2004.Nimic de adăugat, doar de spus ferm: noul Regulament este foarte prost şi ineficient. Măcelul pe drumuri continuă. Ce ne facem?

Foarte mulţi conducători auto sunt nemulţumiţi de cultura şofatului din Republica Moldova, printre care sunt şi eu.Este un dezastru, mai cu seamă în orele de vârf, când te deplasezi pe o stradă aglomerată din Chişinău, cum este strada Pan Halipa, care ulterior trece în Ismail şi te apropii de intersecţia cu strada Alexe Mateevici sau cu bulevardul Dimitrie Cantemir şi mă refer la regulile de trecere a intersecţiei, mai mult, de regulile de manevrare în apropiere şi la intrare în intersecţie.O simplă numărătoare şi analiză şi ai situaţia traficului moldovenesc, care numai că-i sigur nu-i poţi spune.Nu pretind aici la o analiză ca la carte, fiind la volanul maşinii, dar în cele vre-o 5 minute cât am stat în aşteptare pentru a traversa această intersecţie, 16 maşini care erau în faţa mea pe banda din stânga a sensului de mers dinspre şoseaua Hânceşti spre intersecţia cu strada Alexe Mateevici şi încă o duzină, care aşteptau în urma mea să treacă regulamentar intersecţia spre stânga, sunt incomodaţi şi blocaţi, creându-se obstacole pentru circulaţie de 5 indivizi, deasemenea conducători auto, care se grăbesc (doar ei) şi virează la stânga de pe banda a 2-a, iar altul, la volanul unui JEEP Lexus, nu s-a sfiit să ne depăşească pe toţi, ieşind pe contra sens şi plasând maşina în faţa primului în aşteptare în intersecţie, le-a creat mari probleme şi celor care se deplasau pe contra sens.Un simplu calcul demonstrează despre procentul celor care zilnic încalcă regulile de manevrare pe drumurile publice, deci, în jur de 35 - 40 la sută.Şi statisticile poliţienelti ne vorbesc că încălcarea regulilor de manevrare este a 2-a cauză a accidentelor de circulaţie cu urmări grave, iar pentru cele fară pătimiţi, cred că leger putem să-i dăm întâetatea.Am încercat să fac o comparaţie între situaţia accidentară şi activitatea de prevenţie poliţienească la subiect, dar n-am avut posibilitatea deoarece în buletinele informative ale poliţiei, asemenea informaţii nu sunt, dar mă interesează: care este cota parte a amenzilor aplicate pentru încălcarea regulilor de manevrare din numărul total al acestora şi de ce nu se analizează aceste tipuri de încălcări, care sunt tot mai frecvente?Şi încă ceva: de ce Codul contravenţional, nu prevede expres contravenţia de încălcare a regulelor de manevrare în circulaţie, în intersecţie sau depăşirea coloanei de maşini ce sunt în aşteptarea trecerii intersecţiei?

In ziua de vineri, 9 octombrie 2009, am fost invitat la Conferinta de lansare a campaniei "Make roads safe" in Moldova, care a avut loc in sala de conferinte a Bancii Mondiale in Republica Moldova.Cu siguranta , este o actiune de o mare importanta pentru aceasta tara, iar faptul ca au participat pesoane foarte importante din conducerea tarii, ca Serafim Urechian, vice-speaker, Dorin Chirtoaca, primar general al Chisinaului, Anatol Salaru, ministrul transporturilor si infrastructurii drumurilor, Mihail Formuzal, guvernator al Gagauziei, etc., imi da speranta ca acest domeniu - siguranta rutiera, va fi abordat in Republica Moldova cu o noua intensitate. Sa nu credeti ca am a va spune ca pana in prezent au fost careva lucruri importante la acest subiect, dar nici nu putem spune ca nu s-a facut nimic. Bravo Automobil Club din Moldova. De multe ori imi puneam intrebarea: Care este menirea acestei organizatii, oare numai pentru a face afaceri din vanzarea permiselor de conducere internationale? Ma bucur ca am gresit.In acelasi context, am temerea ca cei care gestionează la moment acest domeniu, nu au inteles sau poate nici nu doresc sa inteleaga, ca siguranta rutiera nu trebuie abordata numai din prisma "pregatirii proaste a soferilor", lucru care am incercat sa-l sugerez si care a fost sustinut si de expertii in domeniu din Marea Britanie si Olanda. situatia trebuie abordata in complex, incepand de la infrastructura, transport si terminand cu factorul uman.Fara o careva regula in infrastructura nu se vor obtine rezultate in gestionarea factorului uman.Unul din reprezentantii politiei rutiere a incercat de a promova ideia ca la nivel legislativ este totul perfect, iar prin adoptarea unui nou regulament al circulatiei rutiere, lucrurile sunt foarte clare, ceea ce nu este chiar asa si i-am demonstrat-o pe loc, prin un ghid de promovare, la care a participat si Directia politiei rutiere cu sloganul "Ganditi-va inainte de a conduce", care de altfel este foarte reusit, referindu-ma la mesajul care il transmite, iar in acest ghid, direct la prima pagina se spune ca scaunele pentru copii salveaza vieti si este necesar de folosit centura de siguranta adecavata inaltimii si greutatii copilului.Pe alta parte, in noul regulament de circulatie, aceiasi autori au insistat pe posibilitatea si permisiunea de a putea lua copiii in bratele unui matul pe scaunul din spate a masinii!!!In concluzie, parerea mea este, ca trebuie de inceput de la cadrul institutional de responsabilitati si atributii intre autoritati, ca ministerului transporturilor si infrastructurii drumurilor sa-i fie impuse atributiile de analiza post accident si monitorizare a sigurantei rutiere, inclusiv si gestionarea procesului de pregatire a soferilor, ca autoritate specializata, dar aceasta este o alta tema de discutie, la care cu siguranta voi reveni in viitorul apropiat.

Am privit eu, dar cred că şi Dvs, cum la 27 august, televiziunea publică TRM a iniţiat a 5-a ediţie a „Cupei independenţei” şi din nou m-am convins că siguranţa rutieră în Republica Moldova este un subiect care se abordează doar teoretic.

În afară de show, fiind şi acela destul de neprofesional, nimeni nu a stăruit, măcar la nivel de promovare, să-i impune pe toţi aceşti „ralişti” să-şi cupleze centurile de siguranţa. Normal, nu mă refer la toţi, că o parte din ei au făcut-o, ditamai să mai vorbim de alte reguli de siguranţă rutieră, care se impun în condiţiile desfăşurării unui raliu veritabil, dintre care echipamentul de siguranţă pentru pilot şi co-pilot sau elementele de siguranţă pe traseul de desfăşurare.

Asta este situaţia şi cred că schimbări la capitolul dat nu vom avea în viitorul apropiat, fiindcă la nivel internaţional, raliurile, în primul rând, sunt competiţii care mediatizează siguranţa rutieră, chiar şi prin prisma siguranţei mărcilor de maşini care participă, iar orice vehicul care este admis la asemenea competiţii trebuie să fie omologat corespunzător pentru aceasta, numai nu în Republica Moldova, unde se organizează competiţii de dragul „competiţiei”.

Sunt convins că statisticile poliţieneşti pe anul 2009 prezintă o scădere a numărului accidentelor de circulaţie, eventual al fatalităţilor, mai cu seamă din luna mai şi cineva ar putea să-mi sugereze asta, dar vreau să-i liniştesc, că aceasta nu se întâmplă din cauza a careva măsuri practice şi iarăşi doar teoretice, prin majorarea cuantumului amenţilor în circulaţie, iar aceasta este demonstrat de mult timp, că „disciplina se formează prin subţierea buzunarului”.

Ilie Bricicaru, expert

În data de 6 iunie 2007, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 131-XVI privind siguranţa circulaţiei rutiere. Totodată, prin legea dată, Parlamentul obligă Guvernul, ca în termenul respectiv să aducă actele sale normative la cerinţele legii date. Deci, primul şi cel mai important act din acest şir ar fi un Regulament de aplicare a legii date sau un Regulament al circulaţiei rutiere. În acest context, Guvernul, prin Hotărârea sa din 4 martie 2009 a adoptat un nou Regulament al circulaţiei rutiere, iar eu am decis să aduc la cunoştinţa publicului larg o opinie asupra legislaţiei adoptate şi celei în proiect în problemele de circulaţie rutieră. Deci, ce-i nou în materie de legislaţie rutieră? Ce aduce nou şi ce schimbă pentru siguranţa rutieră a cetăţeanului această legislaţie? Ce a dorit să sublinieze autorul în cadrul unor texte din aceste acte legislative şi normative şi ce n-a văzut sau n-a dorit să vadă? Care este mesajul transmis de articolul cutare sau cutare? Cum trebuie interpretat articolul referitor la...? Aceste întrebări, nedumeriri sau nelămuriri au apărut la experţii în domeniu şi sunt sigur şi la cetăţenii interesaţi, volens-nolens, de această problemă!De la început ar trebui spus faptul că o asemenea lege era necesară, însă sub un alt aspect de organizare.Iniţial, s-a vorbit şi a fost conceput ca un Cod rutier, ceea ce ar fi fost ce-a mai bună variantă, atât pentru autorităţile statului, cât şi pentru cetăţean, iar în situaţia creată, varianta optimală ar fi fost un Regulament de aplicare a legii şi nu de modificare şi completare a reglementărilor existente, deoarece reglementările în vigoare nu mai corespund cerinţelor societăţii, prevederilor legislaţiei europene în domeniu şi mai mult, a relaţiei om – vehicul – drum. Nu m-am graşit când am spus de modificări şi competări, deoarece noul Regulament este practic redacţia celui vechi, cu unele modificări şi completării, având nedumerirea de ce ministerul justiţiei la „trecut” ca pe un act nou.Să revenim însă la textul acestui document şi chiar de la articolul 2 este vizibil faptul, că autorii n-au dorit sau au emis nişte lucruri forte importante, cum ar fi noţiunile folosite în siguranţa rutieră, ca exemplu, supraveghere a traficului rutier, lucrări de drumuri, semnalizare rutieră, omologare, testare tehnică, control tehnic, etc, noţiuni care sunt folosite foarte larg în textul legii.Dar legea fiind adoptată, se impune un alt mod de analiză, iar în acest articol, mă voi referi mai mult la Regulamentului circulaţiei rutiere, care în mod normal ar trebui să expună regulile în baza descrierii şi aplicării legii siguranţei traficului rutier. Deci, iniţial se aruncă în faţă o necorespundere a structurii proiectului cu structurarea legii adoptate, ce este foarte complicat de perceput pentru cei la care se adresează. În structură, acest document, este acelaşi ca şi cel vechi, cum am menţionat, fiind distinct în mare parte de prevederile legale. Aşi crede că în structură, noul Regulament, pe cale de consecinţă trebuie să corespundă cu prevederile legii siguranţei traficului rutier, dar n-a fost să fie. Iar aici ajungem la veşnica problemă a legislaţiei moldoveneşti, care până la urmă se consideră a fi nefuncţională.Totodată, să purcedem la o analiză a noului Regulament.În acest document, ca şi în textul legii propriu zise, însăşi noţiunea de „accident în traficul rutier”, care din toate timpurile a fost „accident rutier” sau „accident de circulaţie”, ne vorbeşte de faptul că un asemenea caz este evenimentul care se produce urmare încălcării regulilor de circulaţie... şi aici îmi pun întrebarea: ce va face un conducător al unul autovehicul, în cazul când îşi accidentează maşina, sau mai mult, este rănit, prăbuşindu-se într-o groapă (lucrare) ne semnalizată corespunzător pe partea carosabilă a drumului? Ce-i acesta, accident de circulaţie sau incident sau altceva...?Cred că, pentru aşi argumenta poziţia, autorul va face trimitere la o puzderie de poziţii din Regulament, care, practic, pentru orice acţiune în trafic, învinovăţeşte pe cel ce conduce şi ca exemplu, voi da doar una, înscrisă la poziţia 45 din Regulament, ce stipulează că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ţinând permanent seama de situaţia rutieră sau să aibă dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situaţiile periculoase, etc.”Legislaţia europeană în problemă (nomenclatorul IRTAD - International Road Traffic and Accident Database), spune că:accidentul de circulaţie este evenimentul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulaţie.Deci, poliţistul, neavând clar prescrisă situaţia, va “fabrica” actele de comitere a accidentului pe numele celui pătimit, din faptul că accidentul este un eveniment produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulaţie. În mod normal, aici se impune şi o altă frază, prin care proprietarul sau deţinătorul al cărui autovehicul sau remorcă a fost avariat în alte împrejurări decît într-un accident de circulaţie, este obligat să anunţe imediat poliţia, să i se întocmească documentele de constatare a faptului, pentru a putea beneficia de asistenţa juridică şi asiguratorie necesară, ce ar limpezi lucrurile atât pentru agentul constatator, cât şi pentru cetăţean. Mai mult ca atât, fiind o problemă foarte importantă în sistemul de siguranţă rutieră, este cazul ca accidentul de circulaţie să fie detaliat clar într-un capitol separat.Este bizar şi a faptul că orice participant la trafic care respectă Regulamentul dat este în drept să conteze pe faptul că şi ceilalţi participanţi la trafic execută cerinţele acestuia, expusă la pct. 4. Îmi pun întrebarea: În cazul când eu mă deplasez regulamentar şi „contez” că cel ce se deplasează, ca exemplu, în faţa mea şi fără a semnaliza corespunzător, face o manevră, făcându-mă în imposibilitate de a evita impactul, atunci, cine va fi de vină, cel care a „contat” sau cel care nu a respectat? Deci, consider, că este o prevedere ambiguă, care nu prezintă careva reglementare şi poate fi interpretată în fel şi chip. La pct. 10 (1), poziţia (a) autorul ne vorbeşte că persoana care conduce un vehicul „trebuie” să fie apt din punct de vedere medical şi psihofiziologic, însă nu desfăşoară, unde se petrece acest control, de cine şi în ce condiţii. Mai mult ca atât, aptitudinile psihofiziologice sunt indicate ca domeniu de reglementare a Ministerului Sănătăţii. Deci, noi toţi trebuie să fim supuşi controlului psihiatric, adică medical, pe înţelesul autorilor, şi nu psihologic intelectual, cum este în întreaga lume civilizată. În concluzie, fiind testaţi anti-alcool şi droguri, fără careva argumentări în timp, se încearcă să fim impuşi şi vizorului psihiatrului sau autorii nu au studiat legislaţia comunitară în circulaţia rutieră, care spune că examinarea medicală şi psihologică se realizează în scopul stabilirii stării de sănătate, a calităţilor fizice şi a aptitudinilor necesare unui conducător de autovehicul. La acest punct, la general nu prea este clar de ce conducătorul „trebuie” şi nu este obligat să fie apt..., „să posede cunoştinţe”, dar nu este stipulat ce cunoştinţe, etc. Totodată, nu sunt stipulate cerinţele faţă de examinarea şi verificările medicale şi psihofiziologice. Aceasta se referă şi la acţiunile medicilor în cazul accidentelor de circulaţie.La pct. 11, practic, situaţia este inversă, deoarece consider că obligativitatea la ceva survine şi prin posibilitatea emiterii unei sancţiuni pentru aceasta, iar prin faptul, că înainte de plecare şi în timpul deplasării persoana este obligată să verifice starea tehnică a vehiculului, autorul impune posibilitatea mai puţin persoanei, şi mult mai larg poliţistului de a interpreta pe larg această prevedere, mai cu seamă în cazul unui accident de circulaţie. Totodată, la obligativitatea de a cupla centura de siguranţă au fost omise femeile vizibil gravide. De ce o fi asta? În întreaga lume această prevedere există sau nu mi-e clar de ce n-au reacţionat responsabilii ministerului sănătăţii la o asemenea omitere.Provoacă nedumerire şi suspiciune poziţia (4) la pct. 11, care prevede că conducătorii de vehicule sunt obligaţi să poarte echipament de protecţie-avertizare fluorescent-reflectorizant, atunci când execută intervenţii la vehiculul care se află pe partea carosabilă a drumului public, deoarece legislaţia comunitară prevede această obligativitate doar pentru conducătorii autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, biciclişti şi motociclişti. Cred că este o prevedere impusă autorilor din afară... Necătând la faptul, că pe drumurile Republicii Moldova, siguranţa în trafic a pietonilor este cea mai proastă, faţă de alţi participanţi la trafic, stipularea poziţiei (6) la pct. 11 din proiect pun şi mai multe întrebări. Practic, dacă în faţa trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vre-un vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea (???) asigurându-se că în faţa vehiculul menţionat nu sunt pietoni. Ce se întâmplă în acest caz cu pietonul? Ce se întâmplă cu pietonul când conducătorul autovehiculul virează la stânga sau la dreapta în intersecţie, etc? Deci, iarăşi pietonul rămâne în nesiguranţă absolută.Vreau să-i „bucur” pe destinatarii principali ai acestui Regulament, că mai apar două servicii de control pe drumurile publice, care sunt angajaţii serviciului vamal, pentru care autorii nu sau obosit a informa în ce cazuri aceştea vor avea dreptul să facă aceste controale şi angajaţilor serviciului ecologic.Şi iarăşi ne ciocnim de problemele medicale, în acest caz de acordarea asistenţei medicale necesare persoanelor accidentate. Mă refer la faptul, că conducătorul de autovehicul are mai multe obligaţii în acest caz, decât un lucrător medical. În acest caz este impus sistemul sovietic de gestionare a problemei, de pus totul pe spatele cetăţeanului şi nu a instituţiilor statului. Mă refer la obligativitatea punerii la dispoziţia poliţistului a autovehiculului pentru transportarea la instituţiile medicale a persoanelor care necesită asistenţă medicală urgentă, indiferent de direcţia de deplasare. Sunt conştient că este o măsură poate efectivă în acest sens, însă, aceasta poate avea şi alte aspecte juridice, de exemplu, în cazul în care persoana are leziuni interne de aşa natură, că intervenţia necalificată poate provoca agravarea situaţiei şi mai rău, moartea victimei. Atunci, cine va purta răspunderea juridică sau mergem pe acelaşi sistem, a murit, dumnezeu să-l odihnească! Cred că nu este corect şi în acest Regulament, acest capitol trebuie gestionat şi reglementat din punct de vedere a siguranţei cetăţeanului şi obligaţiilor autorităţilor competente şi nu a stereotipurilor de altădată. Iar exemple sunt cu duiumul.Aceiaşi se referă şi la poziţia (12) la pct. 11 din Regulament, când vedem pe drum un obstacol sau o situaţie de natură să stânjenească fluenţa şi siguranţa traficului, suntem obligaţi să marcăm locul respectiv în conformitate cu nota la p. 37 din Regulament, şi în continuare nici un cuvând despre obligaţiile administratorului drumului.Prevederile pct. 12, ce se referă la obligaţiile conducătorului auto în cazul implicării în un accident de circulaţie, sunt similare ca în Regulamentul vechi şi mă repet, nu a preluat prevederile comunitare la subiect. Deci, conducătorii de autovehicule vor avea aceleaşi probleme la stabilirea vinovăţiei şi gestionarea unui accident de circulaţie. Deci, accidentul de circulaţie trebuie descris în baza cerinţelor internaţionale şi sub aspectul dreptului cetăţeanului.Sistemul european de siguranţă rutieră specifică că circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile poliţistului care dirijează circulaţia, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore (semafoare, etc.), de semnalizare temporară şi semnalele conducătorilor de vehicule, cu care ar trebui să înceapă compartimentul „Organizarea şi dirijarea circulaţiei rutiere”, dealtfel, cum se specifică şi la alin. (2) din pct. 15. Ca semnalizare rutieră, în afară de semnalele speciale de avertizare luminoasă sau sonoră (mă exprim astfel, deoarece, din acestea fac parte nu numai semafoarele, ci şi semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore de pe autovehiculele speciale, dispozitive de direcţionare a circulaţiei şi alte dispozitive speciale, etc.) sunt indicatoarele, marcajele şi alte dispozitive speciale.Totodată, la acest capitol, este necesar de menţionat, că semnalizarea şi amenajările rutiere sunt asigurate, se instalează şi se întreţin de către administratorul drumului public numai cu avizul poliţiei rutiere şi trebuie să se constituie într-un sistem unitar, să se realizeze şi să se instaleze astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi de la o distanţă adecvată atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele, precum şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare, fiind în acest fel completat pe deplin prevederile alin. (1) la pct. 16. Mai mult ca atât, consider că ordinea de prioritate între mijloacele de semnalizare rutieră trebuie expusă mai clar pentru public, expunând-o pe criterii clare.Ce se referă la capitolul V „Indicatoare rutiere”, consider că este necesar de preluat sistemul internaţional de semnalizare rutieră (SR EN 12899-1:2003 Indicatoare fixe pentru semnalizare verticală la drumuri).La poziţia (2) din pct. 26 ar fi cazul de adăugat că pentru principalele indicatoare din această categorie sunt adoptate forme şi contururi specifice fiecăruia din ele, astfel încât să poată fi recunoscute foarte clar după forma lor cum sunt: triunghiul, cu vârful în jos, rombul şi octogonul. În acest context, este necesar de revăzut pct. 26 din Regulament. Este foarte stranie situaţia, că autorii insistă în Regulament la varianta şi forma veche (sovietică) a semnalizării rutiere, ne dorind aplicarea integrală a semnalizării stabilite de Convenţia asupra semnalizării rutiere sub aspectul european şi ca formă şi conţinut, motivând prin faptul, că vor fi necesare cheltuieli semnificative pentru schimbarea totală a semnalizării existente pe drumurile publice. Nimic mai neadevărat. Să pornim de la aceea că pe drumurile publice din Republica Moldova practic nu există semnalizare rutieră, iar înlocuirea acesteia cu semnalizare de tip nou nu va fi necesară, deoarece în textul hotărîrii se putea face menţiunea că semnalizarea rutieră stipulată în regulile scoase din uz va fi în uz, pînă la preschimbarea ei definitive, (după principiul schimbului de bani, ca exemplu). Mai mult ca atât, modificarea acesteia ca formă şi conţinut este doar în proporţie de 5 – 7 la sută. Totodată, Republica Moldova nu dispune de standarde şi norme ce ţine de semnalizarea rutieră, fiind preluate GOST-uri sovietice cu anul ediţiei 1976! Pe cale de consecinţă, se vor armoniza normele şi standardele europene, care şi prevăd toate prescripţiile tehnice de aplicare, clasificare, simboluri, amplasare, etc., care la moment sunt incluse de autori în Regulament în proporţie de 70 la sută. Ca exemplu, doar din punct de vedere al clasificării indicatoarele se clasifică după criterii de funcţionalitate, formă, dimensiuni, perioadă de utilizare, care sunt desfăşurate în context. Deci, ca concluzie la acest proiect:1. Autorii nu sau axat clar pe problemele existente în circulaţie: viteza, consumul de alcool şi droguri, pietoni;2. N-au fost detaliat şi clar reglementate cerinţele şi atribuţiile faţă de examinarea medicală şi psihofiziologică şi obligaţiile instituţiilor medicale în cazuri de accidente de circulaţie;3. N-a fost detaliat şi clar reglementate cerinţele şi atribuţiile în cazul accidentelor de circulaţie din toate poziţiile: educaţie, sănătate, poliţie, asigurări, persoană.4. Nu se vorbeşte nimic despre metodele şi echipamentele de control ale poliţiei.

Noul Cod Contravenţional a adus multe noutăţi benefice siguranţei ruriere, dar şi multe dezamăgiri la subiect.Beneficiile pentru conducătorii de vehicule sunt în faptul că a fost iniţiată, consider eu, formarea unui sistem de atragere a acestuia la o conclucrare cu autorităţile statului, prin crearea unor facilităţi la achitarea sancţiunilor aplicate, fără a se prezenta la autoritatea de aplicare a sancţiunii şi mă refer la alin. (3), art. 32 din Cod care spune că contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral. Şi în aceiaşi ordine de idei, primind “biscuiţii”, conform zicalei, trebuie să fim conştienţi şi de “biciuşcă”, prin faptul că cel ce încalcă, va fi obligat la plata amenzii în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei. În caz contrar, instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu amendă în mărime dublă, suspendarea permisului de conducere de la 6 luni la un an, muncă neremunerată în folosul comunităţii sau arest contravenţional, de până la 30 de zile, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Consider că aceste prevederi sunt în favoarea celor ce respectă legea, în orice situaţie de reglementare şi vor pune la respect pe unii din trafic. Mai mult, prima prevedere, consider că este un pas important în folosul unui subiect foarte important, numit corupţie, referindu-mă la faptul de a nu achita amenda “la locul faptei”, deci de a corupe poliţistul, ci de a merge la Bancă şi a achita jumate din amenda minimă prevăzută de Cod. O altă inovaţie benefică pentru siguranţa rutieră pe drumurile publice constă în introducerea aplicării punctelor de penalizare pentru încălcarea regulilor de circulaţie, fapt, ce va impune o anumită ordine, dar şi, în cazul când nu va fi impus un mecanism clar de aplicare a acestora – va provoca o corupere masivă în stradă.O altă parte a monedei, în sensul dat este că la scrierea capitolului VIII din acest Cod, ce se referă strict la siguranţa rutieră, nu s-a făcut o analiză detaliată a tipurilor de încălcări existente în regimul de circulaţie, mai cu seamă o corelare clară şi transparentă cu noul Regulament a circulaţiei rutiere.Varianta iniţială a Legii siguranţei traficului rutier, al cărei unul din autori am fost, fiind concepută ca o formă de cod rutier, a prevăzut în anexe şi descrierea a peste 150 tipuri de încălcări de reguli de circulaţie rutieră, ca actualul Cod, practic repetând aceiaşi formă de descriere ca în Codul precedent, cu mici excepţii, a inclus pedeapsa contravenţională pentru un şir de circa 60 tipuri de încălcări, fapt ce nu va schimba practic cu nimic situaţia relaţiei dintre agentul constatator (poliţistul rutier) şi conducătorul auto, fiindcă primul este pus în situaţia de a califica personal o încălcare, care nu este expres descrisă de Cod, iar cel din urmă o va contesta, fiind corect din punct de vedere juridic.Chiar şi din punct de vedere a severităţii sancţiunilor şi aplicării pedepselor ar fi fost cazul să se analizeze statisticile poliţiei rutiere, referindu-mă la încălcările generatoare de accidente, indicele de gravitate a acestora, etc. Necătând la faptul că tamponarea de pietoni este o cauzalitate cu numărul unu în „topul” accidenelor grave, constituind cifra de 1079 accidente, ce constituie 37,6 la sută din numărul total de accidente comise în anul 2008, după gravitatea urmărilor acestor accidente, având unul din efectele cele mai grave, cu un indice de gravitate în jur de 19,0 (indicele de gravitate este calculat din raportul numărului decedaţilor la 100 răniţi), mărimea amenzii însă este net mai mică pentru o asemenea încălcare, faţă de marea parte a încălcărilor incluse în Cod.În acelaşi context, în topul încălcărilor ce au stat la baza învinuirii de comitere a accidentelor de circulaţie stau: - depăşirea vitezei stabilite –25,3 la sută din toate accidentele comise din vina factorului uman;- viteză neadecvată vizibilităţii, condiţiilor, situaţiei rutiere - 23,2 la sută; - trecerea pasajelor pentru pietoni – 11,0 la sută;- prioritatea de trecere a intersecţiilor – 10,6 la sută;- conducerea transportului sub influienţa alcoolului - 10,2 la sută;- începerea deplasării, schimbarea direcţiei de mers, manevrarea - 6,4 la sută. Aceste cifre şi o mică analiză ne aduc la concluzia că clasamentul pericolului în circulaţie este următorul:1. viteza neregulamentară2. încălcarea regulilor de trecere a pasajelor de trecere pentru pietoni de către conducătorii de vehicule3. traversarea neregulamentară a intersecţiilor (atât dirijate, cât şi nedirijate) 4. conducere sub incluenţa băuturilor alcoolice5. manevrarea neregulamentară6. tamponarea între vehicule şi în obstacole.Însă, după sancţiunea numită, prevederile noului Cod contravenţional impun următoarea clasificare:1. conducere sub incluenţa băuturilor alcoolice, încredinţarea conducerii unei asemenea persoane şi eschivarea de la controlul alcoolemiei2. părăsirea locului accidentului de circulaţie3. conducerea autovehiculului pe o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule sau încredinţarea conducerii unei asemenea persoane4. depăşirea vitezei de circulaţie stabilită pe sectorul respectiv de drum mai mult de 40 km/h, etc.5. încălcarea regulilor şi dispoziţiilor din Regulamentul circulaţiei rutiere care a generat o situaţie de accident, etc.Şi ca exemplu, conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce vehicule, care desigur este o încălcare destul de gravă, dar nu are valoare în statisticile accidentelor de circulaţie – va fi sancţionată cu până la 3000 lei, iar fapta că nu s-a cedat trecerea pietonilor la trecerea regulamentară, care ca gravitate poate fi încadrată ca crearea unei sutuaţii de accident şi este prima cauză de accidente – va fi sancţionată cu o amendă de până la 200 lei. Deci, descrierea şi severitatea încălcărilor este diferită, ce argumentează faptul că nu sa analizat statisticele şi gravitatea încălcărilor.Şi să exemplificăm: În noul Cod contravenţional, ca bunăoară şi în cel vechi, există doar o prevedere ce se referă la trecerea neregulamentară prin intersecţia cu circulaţie dirijată prin semafoare. Practica europeană sau comunitară, dacă doriţi, diferenţiaţă acest subiect prin mai multe poziţii, care pe cale de consecinţă sunt valabile şi pentru Republica Moldova, pe care le voi specifica din experienţa şi studiile în domeniu efectuate, precum şi a discuţiilor cu poliţişti rutieri, şi anume:Alin. (1) al pct. 20 din Regulamentul circulaţiei rutiere ne spune că la semnalul de culoare roşie se interzice trecerea. Deci, la semnalul roşu în funcţiune al semaforului vehiculele vor fi oprite înaintea liniei de oprire (indicatorului de orientare “loc de oprire”) sau înaintea trecerii marcate pentru pietoni, iar în lipsa acestora  imediat înaintea semaforului. Dacă semaforul este suspendat deasupra sau plasat pe cealaltă parte a intersecţiei, în lipsa liniei de oprire (indicatorului de orientare “loc de oprire”) sau a trecerii marcate pentru pietoni, vehiculele vor fi oprite în faţa intersecţiei, fără a crea obstacole pietonilor. Deci, din acest alineat se înţelege că, în cazul când conducătorul auto încalcă prevederile acestui punct, acesta trebuie sancţionat, deoarece a trecut de zona de interzicere a semaforului cu culoarea roşie în funcţiune. În acest context, pentru a clarifica strict încălcările şi a nu permite interpretarea greşită a acesteia de către poliţist, era cazul de introducere a unei sancţiuni, precum: 1. trecerea peste linia marcajului de oprire sau indicatorului de orientare “loc de oprire”, marcajului de oprire în faţa trecerii marcate pentru pietoni sau de bara semaforul cu culoarea roşie în funcţiune a semaforului.O altă interzicere specificată de alin. (2) al aceluiaşi punct, interzice intrarea în intersecţie la culorile roşie şi galbenă în funcţiune a semaforului, ca expres să expun şi încălcarea:2. intrarea în intersecţie la culorile roşie-galbenă în funcţiune concomitentă a semaforului.O altă regulă impusă, este şi prevederea lit. (a şi b) din alin. (7) al art. 20 este că la apariţia semnalului verde, conducătorii de vehicule pot să înceapă deplasarea numai după ce s-au asigurat că prin aceasta nu creează obstacole vehiculelor antrenate deja în trecerea intersecţiei, indiferent de direcţia lor de mers, precum şi pietonilor care finalizează traversarea carosabilului. În acest sens, conducătorii de vehicule nu vor intra în intersecţie, în cazul în care circulaţia în direcţia de deplasare este dificilă sau blocată, iar încălcarea ar fi:3. Intrarea în intersecţia la culoarea verde a semaforului, în cazul în care circulaţia în direcţia de deplasare este dificilă sau blocată, fără a se asigura că prin aceasta nu creează obstacole vehiculelor antrenate deja în trecerea intersecţiei. Din experienţa personal cred că mai prezintă interes şi o asemeneamanevră mai mult “autohtonă”, cum ar fi depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului, ca exemplu concret, intersecţia bd. Ismail cu bd. Cantemir, unde pe bd. Ismail este permanent blocată circulaţia, fapt ce se întâmplă anume din cauza depăşirii coloanei ce aşteaptă la culoarea roşie în funcţiune a semaforului pentru a se deplasa pe direcţia sec. Ciocana. 4. Depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată.Iată doar într-o mică analiză am stabilit 4 încălcări practice, ce au loc permanent pe străzile oraşelor noastre, pe când Codul contravenţional ne indică doar una. Acest fapt crează mari impedimente în activitatea poliţiştilor rutier, şi satisfacţia sau bătăi de cap ale conducătorilor auto.Deci, ca concluzie, cred că corupţia în acest domeniu va fi încă mult timp la ea acasă, anume din motivul că cel ce face legea în stradă va putea şi în continuare (cum a făcut-o şi până acum) să inventeze şi aplice pedepse la bunul său plac.Ilie Bricicaru,expert