There always will be people who face the fear, and there will be people who run away from fear.
Dragostea este existentiala, frica este absenta dragostei.
Frica este ca intunericul. Ce poti sa faci cu intunericul?
Nu poti sa-l arunci, nu poti sa scapi de el. Nu exista nici o cale sa intri in contact cu intunericul fara a aduce lumina in el. Daca vrei intuneric, stingi lumina, daca nu vrei intuneric, aprinzi lumina. Dar va trebui sa faci ceva cu lumina, nu cu intunericul. La fel e cu dragostea si frica: dragostea e lumina, frica e intuneric.
Persoana obsedata de frica niciodata nu va fi capabila sa rezolve problema. E ca si cum te-ai lupta cu intunericul – si poti ajunge sa te extenuezi mai devreme sau mai tirziu, obosit si infrint. Si culmea – infrint de ceva ce nu exista in general!!! Si atunci cind cineva este infrint, acel cineva simte cit de puternic este intunericul, cit de puternica este frica, cit de puternica este ignoranta. Dar ele nu au putere deloc – pentru ca ele nu exista!!!
Nu lupta niciodata cu ceea ce nu exista.
Primul lucru de tinut minte: nu fa o problema din frica. Dragostea e dilema. Ceva poate fi intreprins imediat in legatura cu dragostea, nu e nevoie sa astepti sau sa amini. Incepe sa iubesti! Este un dar de la natura.Adu-ti aminte, dragostea se naste odata cu tine – este o calitate intriseca a ta. Tot ce trebuie sa faci este sa o imparti, sa o lasi sa curga, sa-i permiti sa se intimple. Noi toti o blocam, o tinem in noi.
Suntem atit de zgirciti cind vine vorba de dragoste, din simplu motiv ca am fost invatati un fel de economie. Acea economie e corecta pentru lumea din exteriorul tau: daca ai multi bani si mergi si imparti acesti bani oamenilor, in curind vei deveni cersetor, si mai apoi vei ajunge sa cersesti tu insuti. Dind bani – ii pierzi. Acest tip de economie, aceasta matematica este in singele tau, in oasele tale si maduva. Aceasta aritmetica este corecta despre lumea din exteriorul tau, dar nu e ste corecta despre calatoria launtrica.
In interiorul tau, o cu totul alta aritmetica functioneaza: cu cit mai mult dai, cu atit mai mult ai; cu cit mai putin dai, cu atit mai putin ai. Daca nu dai nimic, iti vei pierde calitatile naturale. Ele vor stagna, se vor inchide, si vor disparea. Negasind exprimare – vor muri.
E la fel ca un cintaret: atit timp cit continua sa cinte la ghitara sau fluier, tot mai multa muzica se raspindeste in jur. El nu pierde muzica atunci cind o cinta – el cistiga.
E la fel ca un dasator: cu cit mai mult dansezi, cu atit mai capabil devii.
E la fel ca un pictor: cu cit mai mult pictezi, cu atit tablourile devin mai frumoase.
Odata, in timp ce Picasso picta, un critic la intrebat:
“As dori sa stiu: Ati pictat sute de tablouri, care din ele este cel mai bun?”
Picasso a zis: “Acesta care il pictez la moment.”
Criticul a zis: “ Acesta? Si atunci cu celelalte de pina acum cum ramine?”
Picasso a raspuns: “ Ele toate se contin in acesta. Si urmatorul tablou va fi si mai bun ca acesta, pentru ca cu cit mai mult pictezi – cu atit mai dezvoltate abilitati ai, cu atit mai mareata devine arta ta.”
Asa este dragostea, asa este fericirea! Imparte-le.
La inceput va fi ca picaturile de roua. Dar odata ce picaturile de dragoste vor fi impartasite in jur, vei deveni capabil sa impartasesti intregul ocean de dragoste care iti inunda sufletul – si acesta e infinit. Odata ce afli matematica superioara intre a da si a cistiga, vei afla ca doar impartind, ai de cistigat. Nu ca ceva iti este intors. Prin aceea ca dai devii mai bogat. Atunci dragostea se imprastie, radiaza.
Si intr-o zi vei fi surprins: unde e frica? Chiar daca vei dori sa o gasesti nu vei mai putea sa o gasesti deloc.
Nu este o chestiune in a scapa de frica, nimeni niciodata nu a scapat de ea. Este o chestiune de a impartasi dragostea ta, si atunci frica dispare de buna voie.
Osho
