Dorim ca in materialul de fata foarte pe scurt, sa prezentam date cu privire la potentialul logistico-militar al acestui teritoriu rupt intre 2 lumi.
In pofida dezbaterilor si conferintelor OSCE a devenit evident ca Rusia nu intentioneaza sa-si retraga patrimoniul militar din Transnistria la termenul asumat la Istanbul. Strategia politica de ocolire a deciziei OSCE s-a bazat cu precadere pe liderii comunisti de la Chisinau. Nedorind executarea reala acestui angajament, Federatia Rusa si-a asigurat o conducere politica in Republica Moldova, care sa-i asigure legalizarea prezentei militare in Moldova. Vladimir Voronin este garantul ducerii la indeplinire a unui proiect rusesc in care sub pretextul solutionarii conflictului Transnistrean Republica Moldova va deveni in timpul apropiat un fel de “stat comun” o confederatie cu doi membri (Chisinau, Tiraspol), sau chiar trei (daca se adauga si Comratul) subiecti egali in drepturi.
Aspectul tehnic al procesului de retragere a trupelor
Protocolul sedintei de lucru al expertilor ministerelor apararii ale Republicii Moldova si Federatiei Ruse cu privire la aspectul tehnic al retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova (din 27 aprilie 1994) a determinat volumul total de vagoane/platforme necesare: 11 233 unitati (inclusiv 1485 vagoane pentru retragerea munitiilor). Dupa sase ani, in cadrul Summit-ului de la Vena, din iulie 2000, reprezentantul Federatiei Ruse a declarat oficial ca pentru retragerea completa trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova sunt necesare 3000 vagoane grupate in 177 transporturi militare. Rezulta ca intre timp, din 1994 in 2000 s-au evaporat 7000 de vagoane.
In ceea ce priveste trupele evaluarile arata ca practic potentialul fortelor militare din Transnistria este identic cu cel din 1992, operandu-se doar schimbari de denumiri, treceri ale cadrelor ruse sub serviciul militar al unitatilor Transnistrene, precum si a tehnicii din dotare la inzestrarea acestora.
In caz de necesitate, autoritatile Transnistriei sunt apte sa puna sub arme peste 20 mii de oameni la care se mai pot adauga si 7-8 000 de membri ai unitatilor de cazaci din Rusia.
Structura fortelor paramilitare din Transnistria:
I. „MINISTERUL APARARII„:
1. Patru brigazi de infanterie, dislocate in Tiraspol, Tighina, Rabnita, Dubasari.
2. Batalionul de tanchisti, satul Hlinoaia
3. Unitatea antiinfanterie, Tiraspol
4. Unitatea de artilerie, Parcani
5. Unitatea de aviatie, Tiraspol
6. Unitatea de genisti, Parcani
7. Baza de reparatie a avioanelor, Tiraspol
8. Centre de instruire si reciclare (3): Tighina, Colbasna, Afanasiefca.
9. Depozitul de armament de la Colbasna.
„Ministerul Apararii” dispune de: Tancuri T-64 – 18 bucati; TAB (diferite tipuri) – 69 bucati. Tunuri „Gaubits-122” – 18; Tunuri 85mm – 12; „Alazan” – 3; Lansatoare de mine – 69. Aviatia include: 6 elicoptere MI-8T, 2 – MI-2, un avion AN-26, 2 – AN-2, doua – IAK-18. Elicopterele MI-8T sunt dotate cu lansatoare de rachete. Personalul „Ministerului Apararii” numara circa 4500 oameni pe timp de pace.
II. „MINISTERUL DE INTERNE”:
1. Batalionul „Dnestr” – circa 500 de oameni. 2. Noua sectii de militie – circa 450 oameni.
III. „MINISTERUL SECURITATII DE STAT”:
1. Batalionul „Delta” 2. Detasament de cazaci 3. Detasamente de graniceri – Tiraspol, Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia. 4. Posturi de frontiera – 44.
Batalionul „Delta” se completeaza, in caz de necesitate, pana la 2000-2500 de oameni.
IV. “CORPUL ARMATEI POPULARE” – sapte batalioane, dislocate in Rabnita, Grigoriopol, Dubasari, Tiraspol, Chitcani, Tighina, Parcani. Batalioanele respective numara circa 2000 de oameni, dintre care circa 70% au experienta militara.
V. “OASTEA CAZACEASCA” de la Marea Neagra, reprezentata prin unitatea nr. 10: 7 detasamente, situate in Tiraspol, Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia.
Principalele uzine de interes pentru investitorii rusi sunt:
UZINA MECANICA DIN BENDER
Produce in serie din anul 1995, sisteme de lansare a proiectilelor reactive cu 20 de ţevi(montate pe caroserii de automobile); aruncatoare de grenade antitanc pe afet (din anul 1995); aruncatoare de mine (de calibrul 82-mm, 120-mm) (din anul 1996); aruncatoare de grenade antitanc portative (din anul 1996); pistoale de calibrul 5,45 mm; instalatii de lansare a proiectilelor reactive de tip „Grad”. Un numar de cateva zeci de sisteme reactive au fost livrate in Abhazia prin Bulgaria, pe parcursul ultimilor doi ani, sub acoperirea unei firme rusesti.
UZINA METALURGICA DIN RIBNITA SI CELE AFILIATE
Din primavara anului 1997, la uzina metalurgica din Ribnita, a fost inceputa producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 82-mm. Utilajul de producere a aruncatoarelor de mine a fost achizitionat in 1995 din Federatia Rus si permite de asemenea producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 120-mm. Testarea primelor aruncatoare si tragerile de control au fost efectuate la 17 mai 1997 in prezenta reprezentantilor din Rusia. Tot in prim vara anului 1997 la uzina a fost produs primul lot experimental (100) de mine antipersonal in carcasa de lemn. Ulterior s-a trecut si la producerea minelor antitanc.
UZINA DE POMPE
Produce aruncatoare de grenade antipersonal (cu fixare sub ţeava) GP-25 de calibrul 40-mm.
UZINA “SELIHOZTEHNICA” DIN ORASUL CAMENCA
Produce o parte din subansambluri pentru aruncatoarele produse la Uzina de pompe.
UZINA “ELECTROMAS” (TIRASPOL)
Produce in serie: – pistoale mitraliera de 9-mm, pistoale Macarov de 9-mm, pistoale de 5,45-mm, arme de vanatoare si arme de lupta speciale fabricate in baza acestora. Subansamblurile (inclusiv amortizoare de zgomot) sunt primite din Federatia Rusa.
UZINA “ELECTROAPARAT” (TIRASPOL)
Produce subansambluri si blocuri de aparataj pentru diferite sisteme de armament care se asambleaza in Federatia Rusa. In cele mai dese cazuri Tiraspolul realizeaza contractele de export al armamentului cu concursul Rusiei care are reprezentanti comerciali cu titlu permanent.
Sunt semne ca noua putere a Rusiei este relativ incomodata de gruparea lui Smirnov pentru ca acestia pun piedici noului concept al politici rusesti neo-coloniale, bazate pe extinderea capitalului rusesc si acapararea unor importante proprietati pe teritoriul fostelor republici sovietice, mult mai eficienta pentru mentinerea unui „control civilizat” asupra lor, decit prin mentinerea unor regimuri dubioase si a fortelor armate in regiunile respective.
Informatii preluate si comentate din „Revista Geopolitica Decembrie 2003” de catre redactia noastra.
Redactia – Investigatii
Redactor sef – SOS Basarabia