
Ce dulce este iubirea!…Dar să nu se meargă pe instincte şi pe plăceri într-o
căsnicie, ci gândind la un scop suprem: mântuirea reciprocă. Stimularea
continuă reciprocă spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare
răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul,
ci trebuie văzuta valoarea întrinsecă a florii.
O căsnicie se poate întemeia pe o
iubire adevarată şi pe o coordonată exclusiv creştină. E o mare greşeală să te
îndrăgosteşti de un băiat sau de o fată, şi punem problema căsătoriei pentru că
mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu. Trebuie văzut, cât de cât, dacă sunt
străbătuţi de fiorii sfintei răspunderi pe care o cere căsătoria. .. Pentru că
frumuseţea o să se mai schimbe, dar trebuie să rămâna mai departe frumuseţea
creştină din fiecare, pentru fiecare. Asta e verigheta, care se şi dă: iubirea
celuilalt catre celalalt. Adica iubirea nu are nici inceput, nici sfarsit -
asta ar fi semnificatia verighetei.
– Cum
putem sti ca partenerul e cel pe care ni-l daruieste Dumnezeu? - Trebuie sa simti ca celalalt e pentru tine.
- Daca doi
tineri se iubesc, dar sunt necredinciosi, in dragostea lor mai este prezent
Hristos?
- Sunt
necredinciosi unul fata de altul, sau necredinciosi fata de Dumnezeu?
– Fata de
Dumnezeu.
- Acum vreau sa va spun un lucru: sa stiti ca nici inteligenta, si nici orice
educatie, nu are nici o valoare daca nu este in slujba dragostei si a iubirii. Dar nu putem sa-i oprim sa nu se
casatoreasca. Insa, nu ajung nicaieri, daca nu sunt cu Hristos. “Ne iubim, si
gata!” Acesta este instinct si nimic altceva. Iubirea aceea nu are
durabilitate.

Casatoria in sine trebuie sa se
faca dupa cum spune proverbul: ori bine, ori deloc! – fiindca este in slujba
unui ideal, nu in slujba placerilor numaidecat. Iubirea, casatoria care
urmeaza, daca nu slujeste unor idealuri mai inalte – chiar necasatorit, dar mai
ales casatorit – sigur ca nu ajungi la nimic pozitiv: nu faci decat sa pierzi
un timp atat de scump.
Daca se iubesc,
este un fel de a vorbi. Ce rost are sa mai vorbim ca sa iubesc, dar nu cred in
Dumnezeu! Nu exista nici un fel de siguranta de percepere in viitor, de sens,
de scop, daca nu exista Dumnezeu. Daca nu este in Biserica, nu exista nimic!
Acesta ar putea sa fie raspunsul care sa raspunde la intrebarea ce ati pus-o.
Ce sa le cerem? Casnicia are nevoie de educatia copiilor, de a-i
invata sa se inchine. Pot sa traiasca ca niste pagani, fara nici un fel de
ideal? N-au batut clopotele destul ca sa se destepte tineretul acesta? Iar cuvantul acela, ca “astazi
familiile trec prin momente dificile”, nu prea sunt de parere. Pentru ca atunci
cand traiesti prezentul, nu mai poti sa vezi defectiunile in actiuni: vezi
numai perfectiunile. O tendinta mereu de a ma completa facand bine primul pas
spre asa ceva.
- Taina Cununiei
lucreaza si asupra oamenilor necredinciosi? Pentru ca astazi oamenii se cununa
fara sa aiba habar ce inseamna cununia, sau chiar relatia cu Dumnezeu.
- Daca sunt
necredinciosi, nu are nici un haz, cum am zice. Dar, daca s-au cununat la
Biserica inseamna ca sunt, cat de cat, credinciosi. Daca sunt necredinciosi, nu
se mai cununa.
- Dar daca o fac
doar ca pe o datina, Taina Cununiei lucreaza oricum?
- Nu putem spune
ca nu lucreaza din momentul in care se face, pentru este incadrata intr-o
intreaga ceremonie, cu harul preotiei…
Nu recomandam deloc aceasta taina
a cununiei, daca sunt necredinciosi. Pentru ca avem prin aceasta Taina
anumite pretentii, sau niste raspunderi. Si daca aceste raspunderi sunt
nedorite, nu se pot implini, pentru ce mai plecam pe acest drum? Sau fac Taina
aceasta numai dintr-o datina? Cuvantul acesta datina este un cuvant mai scump
si nu as vrea sa-l implic aici, printre necredinciosi.
Se cununau ca
datina si mosii si stramosii nostri, si inca numai la Biserica, fara primarie. Dar cununia era facuta cu
scopuri extraordinar de mari.
Asta este o mare Taina, dragii mei!
Mai intai de toate se pun in valoare lucrurile asa cum le-a creat Dumnezeu.
Bineinteles, nu este singura Taina – mai mult decat atat este calugaria.
Pe urma, sa ne
gandim ca se vor satura unul de altul foarte repede, neavand nici un ideal care
sa-i ajute, ca nu e har. Harul este acolo unde este credinta. Dumnezeu nu da
harul ca la un milog – la o mana intinsa tiganeasca -, il da doar daca te
jertfesti.
Datina aceasta
se savarseste datorita unui scop, cu o raspundere extraordinara. Sa nu se
incurajeze cineva ca o face din datina. E o iubire subreda care nu dureaza. Cum
ar zice omul: “O luna de miere si o viata de amar!”
- Parinte,
astazi se intelege din ce in ce mai putin rostul barbatului si al femeii in
casnicie. Puteti sa ne spuneti care este rostul lor in viata de familie?
- Adevarul este
ca nu sunt de parere cu cuvantul acesta “astazi”. Barbatul si femeia sunt
aceiasi cu cei pe care i-a creat Dumnezeu la inceput, cu un scop bine definit.
S-a facut o
constatare: intrucat femeia a fost roaba mii de ani, si cu ocazia Edictului de
la Milan, Sfantul Constantin cel Mare a dat libertate si femeii, ca sa nu mai
fie omorata fara judecata – s-a transmis atavic, adica a trecut peste veacuri
teama femeii de barbat, si a ramas femeia cu spaimele acestea atavic transmise.
Nu este permis
acest lucru.

Femeia inseamna “imparateasa daruitoare”. Femeia,
daca zici ca-i slaba, totusi, din momentul in care te-ai angajat sa te numesti
sot, nu te poti numi sot, decat langa o sotie. Trebuie sa o pui pe tron, cu
orice chip! Sa nu se mai vada in femeie numai un scop meschin sau un lucru de
cazna.
Femeia este
extraordinara in creatia lui Dumnezeu! Dati-va seama ca destinul intregii
omeniri depinde de cuvantul Fecioarei Maria, libere: Fie mie dupa cuvantul Tau
(Luca 1, 15). Si s-a schimbat destinul intregii omeniri, si chiar al lui
Dumnezeu in lume.
Maica Domnului
este o femeie care a deschis portile fericirii, libertatii si vesniciei in
lume.
Femeia trebuie
cu orice chip respectata, pentru ca daca Dumnezeirea ar intreba omenirea: “Ce
este in omenire?”, n-ar intreba paternitatea, ci maternitatea! Deci, femeia
joaca un rol primordial in ceea ce priveste creatia lui Dumnezeu, barbat si femeie.
Putem noi, oare,
sa desprindem o Taina atat de importanta de cuvintele Mantuitorului: Fara de
Mine nu puteti face nimic! Acestea sunt cuvinte dumnezeiesti, si tot ce a spus
Hristos este adevarat.
Lumea crestina,
daca ar fi atenta numai la aceste cuvinte, ar fi mult mai controlata si s-ar
descoperi mai repede ori valorile, ori defectele. Pentru ca El este Vita si noi
suntem mladitele. Poate mladita sa rodeasca ceva fara vita?
Maica Domnului
reprezinta neamul omenesc. Femeia nu trebuie vazuta ca o roaba. Pentru ca, desi
spunem in rugaciunile Tainei Cununiei, ca femeia trebuie sa se supuna
barbatului, acesta din urma trebuie sa fie atent ca i se spune, tot in aceeasi
rugaciune, ca trebuie sa o iubeasca. Daca nu o iubeste, nu o sa-l asculte.
Barbatul, daca nu asculta de acest cuvant, se face raspunzator de indaratnicia
femeii. Deci, trebuie sa o iubeasca cu orice chip.
In casnicie se
intra prin foarte multe transformari si lucruri neprevazute, datorita marilor
intimitati: nastere de copii, care nu se face numai citind cum se face, ci se
naste in modul cel mai normal de catre toate femeile, fie imparateasa, fie
femeie de rand.
Cuvantul femeie trebuie, cu orice chip,
mult mai respectat, pentru ca, va repet, cuvantul femeie inseamna “imparateasa
daruitoare“, si daruirea este toata Scriptura.
- Dar putem
identifica, in viata de familie, un rost diferit al femeii de al barbatului, si
al barbatului de al femeii?
- In ce priveste
idealurile, nu. Dar in ceea ce priveste preocuparile, fiecare are
indeletnicirea lui.
– Ne puteti
spune care este scopul ascultarii in viata de familie?
- Daca este
iubire lucrurile se rezolva de la sine: se uita unul la altul si stiu ce au de
facut.
In ce priveste
copiii, ei trebuie educati de mici, sa le imprime in suflet ideea de Dumnezeu
cu orice chip, ca astfel, incet-incet, sa creasca in invatatura crestina.
- De ce spune ca
barbatul este cap femeii?
- Si femeia ce
este, daca barbatul este cap? Unde este situata fata de cap?
Barbatul este cap femeii in
sensul unei armonii care trebuie sa existe, respectandu-se indeletnicirea
fiecaruia. Cand se spune ca
femeia este grozav de valoroasa in creatia lui Dumnezeu, asta nu insemna ca
barbatul nu este nimic. Pentru ca supunerea, in sine, inseamna mantuirea in
sine.
Femeia nu se
supune pentru ca este miloaga, ci se supune pentru ca sa intregeasca armonia
lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca barbatul sa-i
fie cap, din momentul in care il iubeste.
Intre cei doi
soti nu exista grad de rudenie. Daca barbatul este capul, femeia este tot cap.
Trebuie sa se supuna unul fata de altul; fiindca sunt foarte dese situatiile in
care barbatul o intreaba si-si asculta femeia.
Ei trebuie sa se
iubeasca. Daca nu se iubesc, relatia dintre soti este numai o ordinara
galceava.
Daca barbatul
este cap, femeia este inima! Si inima este mai mult decat orice, este adancul
cel mai adanc al fiintei omenesti, este chiar locul unde Dumnezeu si-a facut
locas. Si daca ea este inima, e si el inima, fiindca iubirea armonizeaza
casnicia.
Iubirea raspunde
la toate intrebarile: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenita
casniciei – zambetul lor -, si creeaza unitate nezdruncinata familiei.
Dar, va repet,
nasterea de prunci nu este scop casniciei, este o consecinta. Scopul este
stimularea reciproca spre mantuire.
- De multe ori
relatia dintre cei doi se raceste. Cum se poate depasi aceasta criza?
- Daca punem
intai problema iadului, nu mai vorbim de rai!
Nu se pune problema. Acestea sunt consecintele vietii. Calcarea
gresita, pacatele, inseamna iadul. Raceala dintre cei doi este consecinta
pacatelor.
Dumnezeu este
drept, poate sa faca orice. Dar un singur lucru nu poate sa faca: sa-si calce
cuvantul! Fiindca prima porunca data in rai a fost: Sa nu mananci din pomul
asta! – si a mancat. Consecinta a urmat imediat, fiindca exista si dreptate
dumnezeiasca, nu numai mila. Si face orice ca sa ne scape de caderile acestea.
Caderile de dupa Adam, pe care le facem noi, le rezolvam prin Taina
Spovedaniei.
Nu putem sa
discutam despre dracul, fara sa vorbim despre Dumnezeu. In creatie el este un
tolerat.
Noi nu putem
sa-i invatam sa iubeasca. In iubire nu exista nimic rational. “Nu stiu de ce il
iubesc pe acela!” Iubirea nu are nici inceput, nici sfarsit, exista deodata cu
Dumnezeu.
Deci, ca sa se
depaseasca aceasta raceala, trebuie sa duca o viata crestineasca.
- Se accepta ca
cei casatoriti sa aiba relatii trupesti, fara scopul procrearii?
- Scopul
casatoriei nu este numai placerea, dragul meu. Placerea este o consecinta,
scopul este nasterea de copii. Dar nici nasterea de copii nu este un scop, ci
este vorba de o stimulare permanenta reciproca. Asta este casnicia! Sigur ca va
trebui sa avem si marile intimitati, ca sot si sotie, dar cu un scop, nu numai
cu placere.
As putea sa
spun, pentru ca lucrul acesta priveste pe toata lumea: nu are nici un sens
casatoria doar pentru placere. Casnicia inseamna ajungerea in vesnicie, si daca
acest scop nu este avut in vedere, ci se cauta numai placerea, atunci casnicia
nu-si implineste scopul.
Daca ei se
hotarasc reciproc pentru o curatenie, dar cu adevarat, nu sa se mazgaleasca si
sa faca prin dos fel de fel de greseli. Ori sa-si vada de casnicie si de
nastere, ori sa nu se mai impreune!
- Ce parere
aveti de relatia dintre o fata si un baiat care este la moda acum?

- Intai de toate, odata cu
varsta, cresc si sentimentele. Exista un obicei – mai mult a devenit o traditie
– sa ai un iubit. Acum nu-i mai spune iubit, ii spune prieten. Este un paravan
acesta; nu exista prietenie intre baiat si fata, decat iubire. Se merge cu
mintea foarte adanc pe intimitati, iar prietenia e cu totul altceva: fara nici
cel mai mic interes. Relatia cu o fata nu se face doar din dorinta de a avea o
relatie, ci cu scopul unei casatorii; iubirea nu inseamna lins. Are o motivatie
daca va fi sotia ta. Dar e foarte prematur sa spui ca va fi sotia ta, cand abia
ai inceput studiile, cand abia ai inceput sa ai si tu gust de fete.
Chiar azi a
venit un baiat care mi-a spus: “Parinte, iubesc o fata!” “Si mori dupa ea?”,
i-am raspuns. “Da, parinte!”
Acum va intreb
pe dumneavoastra, opresti viata pe loc pentru niste sentimente asupra unei
persoane, care deja il parasise? Unde-i barbatia? Unde-i cavalerismul? Unde
este energia, curajul? Unde-i puterea de a acapara?
Daca te prinde
fetita ca nu esti stapan pe tine, se duce acolo unde-i protejata. Ea are niste
forte sufletesti nemaipomenite. Fata are un instinct de conservare mai
dezvoltat si o crestere a puterii rationale mai din vreme decat baiatul. Ea
poate sa fie mama si la 13 ani. Citeam acum, intr-un ziar, ca o fata a nascut
la 11 ani chiar! Pe cand un baiat nu poate sa fie tata la varsta asta. Dar si
puterea ei de a acumula rational e mai scurta – pana la 20-21 de ani, pe cand a
barbatului e pana la 30 de ani. Incepe sa mearga pe linia unor interese de
viitor. Avand un mai mare instinct de conservare vrea sa puna mana chiar pe
Alexandru Macedon, adica pe un mare erou. Si daca tu esti erou, intr-un fel,
te-a ochit.
Cunosc un baiat,
foarte destept, student. Era si baiat serios, nu-si pierdea vremea, spunea:
“Toate la vremea lor”. Si o fata, mediocra din punct de vedere intelectual, nu
s-a lasat cu nici un chip – ii scria scrisori, statea in calea lui… Si a
intrebat-o o colega: “Tie nu ti-e rusine?” Ea i-a raspuns: “Vreau sa vad cum
reactioneaza un om destept la astfel de propuneri!” Daca acel baiat era mai
putin stapan pe el, punea mana pe ea; asa ca ei ii convenea aceasta lupta, si
intr-un sens si in altul. Daca este destept, este destept peste tot, si atunci
lasa lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: “Este vreme pentru toate, dar
fiecare la vremea lor!”
Floarea sta in
glastra; baiatul trebuie sa umble sa si-o aleaga. Fata nu trebuie sa bata
cararile baiatului, ci baiatul sa dea peste ea. Si apoi, voi trebuie sa
pretuiti foarte mult femeia. Ea este o creatie a lui Dumnezeu extraordinara. Va
dati seama ce puteri are o femeie sa te scoata dintr-o stare amarata? Faptul ca
un barbat stie ca acasa are parte de iubire desavarsita il face sa munceasca,
sa castige razboaiele, sa-si rezolve problemele. Sa stiti ca femeia nu gandeste
simplu. Chiar daca nu e invatata, ea are o putere de patrundere deosebita, si e
mult mai realista decat un barbat. Ea are inca de azi un sentiment pentru ziua
de maine. Insa noi discutam, rationalizam niste lucruri, dar in iubire nu este nimic
rational.
Un student la
Politehnica se indragostise de o fata foarte urata. M-am trezit cu el la mine
sa-mi ceara sfaturi, ca era innebunit dupa ea. Ea, saraca, n-avea cum sa
speculeze iubirea, pentru ca nu avea nimic, era urata. Dar nu exista femeie
urata. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare in felul ei.
Barbatul trebuie sa se aplece sa o ia – adica sa-i arate eleganta, pretuire.
Atunci floarea isi arata si mirosul si calitatile ascunse, pentru ca tu ai
stiut sa rascolesti adancurile si ai facut din ea ceea ce nu stia ca este.
Femeia trebuie pretuita, sa stiti, pentru ca mai intai ne reprezinta o femeie
in Imparatia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ti-e si frica sa vorbesti
comparand-o pe ea cu oamenii!
Sa va spun un
caz. Ati auzit de Clemenceau? A fost un om de stiinta francez, care a creat o
epoca in vremea lui, dar care era ateu. Pe acest Clemenceau l-a calcat o
masina, si, desigur, a aparut o editie speciala: “Marele Clemenceau lovit!”
“Marele Clemenceau internat in spitalul cutare! Ingrijit de doctorul cutare!“,
care informa lumea in acesti termeni la superlativ. A scapat din accident acest
Clemenceau si a spus asa: “Domnule, pe mine nu doctorii acestia m-au facut
sanatosi, ci o asistenta care se ocupa de mine, de care nu a vorbit nimeni,
nici un ziar!” In acest timp, un alt mare om de stat si scriitor, a fost si el
calcat de o masina, si a vrut sa fie dus la spitalul unde erau calugarite. “Dar
cum, dumneavoastra care erati…!?” “Treaba voastra ce credeti, eu vreau sa ma
fac sanatos!” Vedeti ce superioara este femeia in creatia lui Dumnezeu?
Am atras atentia
la fete sa nu se grabeasca in privinta acceptarii unei prietenii cu un baiat,
daca nu este credincios. Le intreb: “E crestin?” “Nu, dar acum doreste sa se
faca!” “Bine, dar cum crezi tu, care ai crescut in biserica, ca il vei invata
tu acum sa se inchine? Maine-poimaine asta iti da in cap!” Asta e o enorm de
mare greseala. Prietenia adevarata este daca ideile sunt comune; cautati-va la
biserica, nu la discoteci si pe trotuare! Cel mai bine este sa nu te grabesti,
de la inceputul inceputurilor. Daca este inevitabila o intalnire intre un baiat
si o fata, acesta trebuie sa o cultive, sa-i semene calitatea de a fi
productiva din punct de vedere sufletesc – pentru ca trupeste, cum am spus, nu
e o problema. Ai vazut ca are un defect, completeaza cu sfatul si cu
comportamentul tau sa-si indrepte defectul. Trebuie sa fie pregatita sa duca
toate aceste lucruri, iar tu trebuie sa o intretii cu orice chip in problemele
ei, sa o stimulezi continuu. Ea nu se baga in problemele tale, nici nu are cum
– daca esti o personalitate, daca incearca, da gres.
O problema mai intima care
trebuie lamurita este ca cei mai multi tineri se gandesc la o casatorie pentru
placeri, mai intai, ceea ce este o mare greseala. Aceste lucruri
ti le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie sa te mai preocupe. Nasterea de copii
este o consecinta, nu e un scop suprem al casatoriei. Scopul este stimularea
reciproca pentru mantuire. Asadar este o greseala sa construiesti o relatie pe
niste motive imediate – sa fie o luna de miere si o viata de amar. Trebuie
gandit daca rezista la toate greutatile binecuvantate ale casatoriei. Prin
urmare, trebuie sa vezi intr-o iubita, de la inceput, cand poti sa judeci –
pentru ca daca te-ai indragostit nu mai judeci – niste lucruri pentru viitor,
pana la sfarsitul vietii. Deci, este dezavantajul celui care se indragosteste
prost, pentru ca a vazut ceva superficial; el nu mai simte frumusetea aceea
grozava a iubirii. Trebuie sa o iubesti, sa urmaresti pacea in familie. Pacea e
mai mare decat dreptatea de patru ori. Are si ea uneori indrazneala si un punct
de vedere. Nu trebuie sa o desconsideri! “Nu prea vad eu cum ai dreptate, dar
tare te iubesc, ca sa nu te contrazic!” Vedeti, iubirea leaga totul. Acesta e
simbolul verighetei. Esti obligat sa o iubesti cu toate fortele, bineinteles,
la masura, nu cat pe Dumnezeu, si ea este obligata sa se supuna. Nu este o
umilinta in sensul in care azi oamenii ironizeaza supunerea femeii, din contra,
ea se supune ca o stapana. Actul de smerenie al ei este plin de har. Sotul sa
iubeasca astfel de pozitii la sotia sa, si sotia sa sa nu se sperie de faptul
ca trebuie sa asculte. Si zice chiar la rugaciunile de la nunta: “Ca sa
dainuiasca in veci casatoria lor!”
Am cununat odata pe cineva si, cand am ajuns la rugaciunea unde preotul
spune: “Iar femeia sa asculte de barbat!“, toata lumea s-a uitat la mireasa si
mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment. Dar am tacut pana
mi-a venit vremea la predica si i-am spus: “Am constatat ca lumea n-a fost atenta la cuvintele
de mai inainte care spuneau ca barbatul este dator sa-si iubeasca sotia. Draga
mireasa, daca nu te iubeste, sa nu-l asculti! Draga mireasa…” Sa nu ne jucam cu cuvintele! Fata nu e
numai o jucarie de pat sau o jucarie de bucatarie. Femeia, cu gingasia ei:
“ésprit de finesse“, e libera si nu o sa asculte la infinit de un nepasator. Ca
femeia buna nu e nimic mai bun, si ca femeia rea nu e nimic mai rau. Deci
trebuie cu orice chip sa o faci buna.
Va mai spun
ceva: Mama naste, mama renaste, ea se ocupa de copii. (…)
- Cum sa ne crestem copiii?

- Sa-i
cresteti sa se mantuiasca. Ca
metoda tot blandetea ramane cea mai buna, pentru ca, folosind asprimea, copilul
te asculta de frica si prinde numai in piele invatatura ta. Dar daca te porti
bland cu el: “Copilul tatii, copilul mamii, uite asa…“, el asculta, dar inregistreaza
si el – poate sa faca si nebunii -, el a inregistrat de la tine un cuvant, care
nu l-a inregistrat prin asprimea ta, ci prin blandetea ta. Cu alte cuvinte,
copiii mei sa ma asculte si dupa moartea mea, pentru ca le raman: “Uite,
Doamne, ce spunea mama si tata!” Dar daca te-ai purtat aspru cu el, a miorlait,
l-a durut si nu te asculta. Deci, ca metoda, tot blandetea. Dar asta nu
inseamna sa nu le impletim, ci sa fie si un pic de asprime, pentru ca el
doreste sa implineasca numai ce vrea el, nu ceea ce trebuie. Dar foarte
important este sa-i dai exemplu de viata. Pentru ca el stie sa vorbeasca, nu
l-ai invatat tu sa vorbeasca, dar te-a auzit pe tine vorbind in casa si a
invatat si el. Si-ti invata si faptele tale. Deci, sa fii exemplu, acesta este
cel mai mare lucru. Iar pentru tineri, sa luptam in scoli pentru ora de
religie.
- Vedeti, copiii
merg la gradinita, la scoala, la joaca, in tot felul de influente nefaste. Cum
sa facem sa eliminam acestea?
- Draga, grija
asta cade tot pe familie, sa-l dirijeze continuu si sa indrepte ceea ce au
invatat gresit. Tot familia ramane pedagogul cel mai bun. Si la scoala ii
obisnuiesc cu comunitatea. E o oarecare ordine. Nu este rea, dar s-ar putea sa
fie o dirijare necrestina. El trebuie invatat sa spuna ce s-a intamplat la
scoala si parintii sa indrepte cu orice chip greseala enorma pe care a facut-o
un pedagog. Sunt mai putini copii care spun: “Eu fac asa pentru ca m-a invatat
profesorul”, insa aproape toti spun: “Asa m-a invatat tata sau mama”. Pentru ca
aici e dragostea simtita de toti, din partea tuturor”.
-din "Ne vorbeşte părintele Arsenie Papacioc (vol. 3)"