Blogul unui ONG-ist din Moldova

Am citit o carte ... in juma de zi. Avea numai 3 imagini in ea :)Am eu norocul sa aleg sa citesc cartea care ma face cu totul vulnerabil si sensibil. E vorba de Suferintele Mamei Blondina, o martira a Siberiei. O carte care am luat-o la schimbul de carti organizat de Ceziceu. Ma rog, m-am nimenit printre cei care nu au fost atenti la data eventului, iar Ceziceu a fost atit de amabila ca nu ne-a lasat pe noi doi rataciti fara grija autoarei ideii. Am fost doar eu si Irina de la psihologie, plus Ceziceu. Ca sa vezi, eu cu Irina ne-am nimerit pentru prima data la acest event.De ce am citit cartea atit de repede???Pentru ca nu puteam s-o las din miini pentru stilul narativ al deportatei, pt istoriile intimplate si intiparite in minte pentru toti anii care i-a avut. Asa carti nu mi se dezlipesc din miini pina nu ajung pina la capat, dar nu pt a afla finalul, ci pt a aduce un omagiu acelui om pt truda lui de asi pune rindurile pe foaie si pentru suferintele lui indurate. Oricine din noi poate fi in locul ei.M-a impersionat si pentru ca doamna care povestete, in pofida la tot chinul adunat prin lagarele societice, a mai avut parte sa indure si indiferenta celor dragi, ma refer la fiu ei si nora. Un subiect la care se revine si iar se revine in unele opere. Uneori nu sunt atit de dureroase nici frigurile, nici batjocura celor straini, decit indiferenta celor dragi pe care ii ai.Avea un ideal in Siberia dna Blondina, eroina cartii, - moartea. Aceste stari de spirit le-a avut fiecare din noi la diferite virste, dar le-am depasit cum am putut. Ceea ce a ajutat-o pe eroina a fost credinta ortodoxa, element care a dus la indepartarea fiului si norei de ea cind a ajuns in Romania.Trista carte. Este imposibil sa nu lacrimezi cind citesti asa carte. O carte despre istoria unui om, si despre calea fiului care nu trebuie sa o urmam.Daca ajungeti sa tineti cartea asta in miini pregatiti si un servetel pt lacrimi in buzunar.....

E interesant faptul ca aici ma scol singur cam pe la ora 6 dimineata, chiar si de ma culc tirziu. La Chisinau trezirea de dimineata era cea mai dificila.De data asta mi-am luat pantalonii pt Arhiva Sf. Sinod, ca data trecuta eram in sorti si se sosoteau calugarii pe acolo. Ma tot gindeam de dimineata, cam cite file sa aiba dosarul de la Sf. Sinod, cit de gros e si ce as putea sa fie in el. Dar.... nu a fost sa fie. Seful Arhivei (sunt doar 2 oameni in arhiva Sf. Sinod :)) mi-a spus sa vin miine, ca azi cica il „freaca” un preot de pe Timisoara :). Asa s-a exprimat el. Ma gindisem sa ramin la biblioteca Sf. Sinod sa cer colectia Luminatorului, dar m-am hotarit sa ma duc la arhivele statului (desi ieri am scris in fise data de miine pt a-mi aduce dosarele). Dar am hotarit sa rasfoiesc in continuare inventarele Directiei Generale Politie, ca ieri reusisem sa rasfoiesc pina la anul 1934. Am ajuns la arhiva, am luat inventarele si de aceasta data mai linistit am inceput sa le rasfoiesc (desi aveam impresia ca ziua de azi e pierduta). Si iata ca ajung cu rasfoitul la anul 1938 si dau peste un dosar intreg - Cazul lui Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei. Fericit, am completat o fisa si fuga la persoana responsabila de sala sa-i spun ca asta e cel mai important dosar pe care il vreau si poate e posibil sa mi-l aduca azi. Zadarnica mi+a fost bucuria :) N-a vrut, asa ca miine abia o sa iau dosarul. Dar miine de dimineata tre sa ma duc la Sf. Sinod. Macar acolo pot fotografia, iar la arhivele statului e taxa. Ma gindeam ca as putea sa o fac pe smecherul si sa fotografiez cu telefonul, dar cind mam uitat mai bine in sala aia - patru camere de luat vederi, la fiecare sir de mese, asta ca sa nu faca fiecare ce vrea :).Am mai gasit inca un dosar legat de Cazul lui Gurie, numai ca in el mai sunt si unele materiale referitor la Visarion Puiu. Gaseam in inventar tot felul de materiale gen: Note informative referitoare la deschiderea unor ziare in Basarabia. Ma gindeam ca as putea sa gasesc atunci si Note informative despre inaugurarea revistei Misionarul in 1936, dar zadarnic. Deci, sa inteleg ca totusi era incredere in biserica in perioada interbelica.Imi este interesant daca cineva din Moldova a reusit sa vada cumva dosarele astea. Vom vedea, deja ce contin ele :)Ca sa fie mai clar cu ce se ocupa Directia Generala de Politie - un fel de SIS actual, stringea informatii si le stoca.Azi posibil sa merg la un film in aer liber spre seara, dar am inteles ca parcul unde se ruleaza filmele e foarte departe si e periculos pe acolo.Vom vedea :)

Ei iata ca am ajuns eu si la Bucuresti in cautarea documentelor de arhiva despre marele Mitropolit al Basarabiei - Gurie Grosu.Desi am ajuns de miercuri, am reusit sa vizitez deja unele arhive. Cei drept inca nu am avut acces la documente, insa cred ca miine voi explora primele acte.Am avut parte de experiente diferite aici in comunicarea cu oamenii, si sa fiu sincer, nu stiu ce as fi facut daca nu era cu mine colegul si prietenul la care stau. Am intilnit oameni binevoitori, care au parasit incaperea racoroasa si aerisita de aer conditionat ca sa ne arate cum sa ajungem la manastirea unde se afla Sfintul Sinod (afara era foarte, foarte cald), si oameni foarte putin binevoitori care m-au invinuit chiar de spionaj pt Rusia.Intrun final, am vizitat deja Sfintul Sinod, Biblioteca Institutului Iorga si Arhivele Statului. Am vizitat si Manastirea Cernica unde am gasit mormintul mitropolitului. Numai ca l-am gasit in indiferenta si intre oameni slabi cu duhul. La manastire doar un preot mi-a zis ca a auzit despre Gurie. Altii mai in virsta mi-au spus numai ca ei nu stiu si ca nu sunt demult la manastire.Locurile unde este manastirea sunt foarte frumoase. Este foarte asemanatoare cu ale Manastirii Noul Neamt de la Chitcani, si acum imi dau seama de ce Mitropolitul a ales sa se retraga anume la aceasta manastire (la Man. Noul Neamt Gurie s-a calugarit).Am reusit duminica sa ma intilniesc cu un vechi cunoscut care mi-a dat sfaturi de folos pentru cercetarea mea, chiar foarte de folos as zice eu. Azi, la Arhivele Statului am rasfoit Inventarele Politiei si Securitatii, unde am gasit dosare interesante. Despre Gurie in inventar nu am gasit nimic, dar sunt sigur ca in dosare trebuie sa fie si despre el, odata ce unele dosare se refera la evenimente organizate chiar de mitropolit.Update: 19.49 :))))))))))Ziceam ca am fost la Manastirea Cernica, iar despre locul exact al inmormintarii lui Gurie stiam dintr-o fotografie din revista Luminatorul, revista a Mitropoliei Basarabiei facuta de unii preoti ai mitropoliei respective fiind in vizita la Cernica. Ajuns la cimitir, am tot intrebat de calucari dar in zadar. Toti imi ziceau sa intreb de oamenii care fac gropile acolo. Pina la urma gasisem locul, desi aveam impresia ca cei de acolo nici nu stiau cine este inmormintat in cimitirul manastirii (care este unul mic, mic in comparatie cu Cimitirul Doina) :).Pe cruce erau doar anul nasterii si cel al mortii, fara a preciza o data anumita. Speranta mea era sa vad data nasterii, care e 2 ianuarie si nu 1 ianuarie, data mentionata in toate enciclopediile si scrierile istorice despre Gurie. Dar iata ca ajung sa mai descopar ceva, si anume ca Gurie s-a nascut in 1876. Evident, este gresit anul, corect fiind 1877, si aceasta demostreaza cit de bine cunosteau cei de la manastire biografia mitropolitului.La Sfintul Sinod, care se afla in incinta Manastirii Antim, manastire in care s-a cintat prohodul mitropolitului, mi-au zis ca s-a pastrat doar Dosarul de numire lui Gurie ca Arhiepiscop al Chisinaului, dar am inteles ca asta nu e tot.Urmeaza sa vad miine.

Va intrebati cine este Gurie Grosu ? si ce legatura are cu mine?Gurie Grosu este unul din putinii basarabeni pe care ii putem glorifica. A fost primul mitropolit al Basarabiei (1928-1936) in cadrul Romaniei reintregite. A infruntat regimul tarist, fiind in exil tocmai la Smolensc, a luptat pentru limba romana si valorile nationale romanesti, apoi vremurile vitregi din perioada interbelica. Dar n-a mai putut sa infrunte lipsa de curaj si atitudine a conationalilor sai, persistenta inselaciunii si a diversiunii persitente in societatea de atunci fiind inlaturat destul de urit. I-a fost fabricat un dosar penal, fiind apoi instrainat de la cirma Mitropoliei Basarabiei.Scriu teza mea de doctor despre activitatea acestui om. Sper ca dupa consultarea documentelor de arhiva din Romania sa pot aduce lumina asupra situatiei bisericii in perioada interbelica despre care stim foarte putin si despre care inca se tace.2 ianuarie 1877 sa nascut inaltul Ierarh Gurie. Cite ceva despre Gurie gasiti aici.

Felicit toata lumea cu ocazia zilei de Craciun !!!Multe succese, proiecte si granturi care ar imbunatati semnificativ viata in R. Moldova.Fie ca in 2009 viata ONG-ista sa fie mai prodigioasa !!!Si daca in oras nu stiu cine ar trebuie sa instaleze bradul de Craciun,e bine sal fiecare al nostru.

Mare a fost mirarea ca blogul meu a fost vazut de mai multa lume, si am inceput sa ma conving ca chiar e buna ideea la care ma gindisem initial si de fapt timp pt a scrie se gaseste, caci numai asa cresti intelectual.Ma bucur ca conceptul proiectului unei campanii de advocacy de deschidere a Parlamentului RM a trecut prima etapa si ca avem planificate pt inceputul lui 2009 anumite activitati.Biblioteca Societatii Civile o vom deschide deja in ianuarie ;)Studiul 100 de probleme pt 2008 este deja gata, mai trebuie sa tragem unele priviri pe text pt a nu scapa ceva si urmeaza numai prezentarea. Vedem cum o facem, fie la finalului lui 2008, fie la inceputul lui 2009.Saptamina urmatoare am planificat un eveniment care ne priveste pe toti cei care ne consideram tineri, un eveniment de evaluare si de expunere a unor recomandari.Revin cu detalii cit de curind.

Recent am primit un email de la Civic.md in care erau prezentate rezultatele unui sondaj online. Civic.md a pus umratoarea intrebare: Care din actiunile enumerate sunt cele mai eficiente pentru cresterea vizibilitatii ONG-urilor?Mai jos sunt raspunsurile:- 38.2% (13 voturi) Lucrul cu mass media (presa scrisa, televiziune si radio)- 26.5% (9 voturi) Promovarea organizatiei prin intermediul membrilor si beneficiarilor (impartasirea experientelor positive)- 20.6% (7 voturi) Prezenta pe web- 8.8% (3 voturi) Elaborarea si distribuirea rapoartelor de activitate- 5.9% (2 voturi) Distribuirea materialelor promotionale (brosuri, pliante, postere, carti de vizita, etc.)Raspunsurile mau lasat un pic ingindurat. Parerea mea este ca ar trebui sa fie inverse rezultatele votului. Un ONG trebuie sa fie vizibil pentru beneficiarii sai, adica prin materialele care le elaboreaza, apoi prin rapoartele sale da dovada de credibilitate si activitate intensa dupa care urmeaza pagina sa web si massmedia. Utilizarea mass-mediei pentru promovare va duce la cunoasterea imaginii a ceea ce face ONG-ul si nu activitatea insasi a organizatiei. Parere mea.

Întregiri la portretul mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei (1877-1943)Ghenadie MocanuDoctorandMitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei a reuşit să se afirme ca o personalitate de prim rang în cultura şi istoria Basarabiei la intersecţia secolelor XIX-XX. Cuvinte de laudă i-au adus primului Mitropolit al Basarabiei atît contemporanii, cît şi urmaşii săi în diferite discursuri şi articole de specialitate. Dar, îndeosebi, vlădica Gurie a cules vorbe de preţuire în primul rînd din partea neamului său, pentru care s-a şi jertfit.În pofida unei activităţi prodigioase pe tărîmul cărturăresc şi de luminare a românilor basarabeni în perioada interbelică, biografia lui Gurie continuă să fie dominată de anumite pete albe. Existenţa acestor pete albe se datorează atît inexistenţei unei monografii care ar descrie întreaga activitate a lui Gurie , aşa cum se bucură alte personalităţi din aceeaşi categorie , cît şi datorită vitregiilor istorice care au eclipsat activitatea acestuia , lipsa anumitor documente de arhivă etc.Lipsa interesului faţă de activitatea integrală a lui Gurie a şi determinat strecurarea unor erori în biografia acestuia, erori care au fost preluate şi multiplicate ulterior în diferite articole de către alţi cercetători. Pe lîngă acele erori semnalate se impune atenţiei şi discursul istoric faţă de activitatea mitropolitului Gurie, un discurs semi-mitificat. Dar vom reveni cu privire la analiza acestui discurs în alt articol. În cele ce urmează vom încerca să clarificăm anumite momente legate de primii ani de viaţă şi formare a culturii generale a lui Gheorghe Grosu, viitorul călugăr (1902) şi mitropolit Gurie Grosu, încercînd a face anumit adăugiri la biografia acestuia pe cît ne este posibil.Una din primele şi cele mai banale erori legate de biografia lui Gheorghe Grosu este chiar data naşterii acestuia. În toate articolele, pe care le-a consultat subsemnatul cu referire la data naşterii viitorului arhiereu, este prezentă ziua de 1 ianuarie 1877 . Cu toate acestea, potrivit certificatului de naştere, identificat în Arhiva Naţională a R. Moldova de către subsemnatul, Gheorghe Grosu s-a născut în ziua de 2 ianuarie 1877 . Eroarea din păcate nu este corectată de însuşi Gurie care a avut această posibilitate în lucrarea sa „Procesul şi apărarea mea. Denunţarea complotului apocaliptic – Bucureşti, Tip. A.B.C., 1937, p. 39” atunci cînd vorbeşte despre obîrşia acestuia. În opinia noastră, această eroare se trage chiar de la prima lucrare în care se descrie viaţa şi activitatea mitropolitului Gurie, scrisă de preotul Constantin Morariu în 1919 . Potrivit acestuia „în dimineaţa anului nou 1877 s-a născut în sa¬tul Nimorăni din ţinutul Chişinăului, plasa Ialoveni, cel dintâiu copil ai soţilor Ştefan şi Ecaterina Grosu căruia la botez i s-a dat numele Gheorghe”. Ţinem să menţionăm că Constantin Morariu este un contemporan al lui Gurie, iar lucrarea acestuia s-a bazat în primul rînd pe informaţii culese din presă, din discursurile arhiereului, precum şi pe informaţii auzite, fără o apreciere critică a acestora. Ulterior, data greşită a naşterii mitropolitului Gurie a fost preluată şi perpetuată de către cercetători pînă în ziua de azi. Importanţa stabilirii corecte a zilei de naştere a ilustrului mitropolit este deosebit de mare, în special în contextul organizării viitoare a unor activităţi de omagiere a acestuia.Una alt aspect deosebit de important al formării culturale a lui Gheorghe Grosu a fost educaţia primită atît în familie, cît şi la şcoală. Iubirea faţă de biserică, Gheorghe a preluat-o de la tatăl său, Ştefan, cîntăreţ în strană în satul Nimoreni, care îl lua de mic cu el la biserică şi care se gîndea la o carieră bisericească pentru micuţul Gheorghe . Soarta a făcut ca la vîrsta de doar 8 ani Gheorghe să rămînă orfan, tatăl său fiind răpus de tifos . Rămasă văduvă cu 3 copii, mama lui Gheorghe a fost determinată să-l dea la Şcoala mănăstirească de la Curhi. Providenţa, probabil, a făcut ca înscrierea lui Gheorghieş (după cum îi zice preotul C. Morariu) să aibă loc deşi anevoios, mama acestuia fiind în necunoştinţă de cauză (şi datorită faptului că nu ştia ruseşte) a fost ajutată de părintele Meghie din Suruceni, acel părinte care a oficiat slujba funerară a tatălui lui Gheorghe şi cel care a îndemnat-o pe Ecaterina Grosu, mama viitorului ierarh, să-l dea la şcoala mănăstirească de la Curchi . Însă, pînă a merge Gheorghieş la şcoală, acesta a mai alergat 2 ani de zile în jurul casei şi prin sat, ca la vîrsta de 10 ani să înceapă studiile sale în lanţ.Trebuie de menţionat că anume apartenenţa sa rurală, greutăţile cîmpului pe care a fost nevoit să le suporte alături de tatăl său, ajungînd orfan de la o vîrstă destul de fragedă şi fiind cel mai mare în familie, toate acestea la un loc au marcat profund formarea personalităţii ierarhului Gurie, precum şi viitoarea sa activitate, dedicîndu-se în totalitate poporului său pe tărîmul bisericesc. Anume acea smerenie şi dăruire de sine , Gheorghieş le-a luat din inima poporului său.Cu părere de rău, pînă la moment cercetătorii au ignorat activitatea şcolară a lui Gheorghe Grosu, menţionînd din mers doar numele instituţiilor în care a studiat: un an la Mănăstirea Curhi (1878-1888), 4 ani la Şcoala Spirituală (1888-1892), 6 ani la Seminarului Teologic din Chişinău (1892-1898) şi 4 ani la Academia din Kiev (1898-1902). În cei 15 ani de studii, Gheorghe a avut nota 5 (excelent) la purtare la toate instituţiile, evidenţiindu-se printr-o purtare exemplară, fără a avea note rele sau absenţe nemotivate. Numele său este absent în listele elevilor cu astfel de corigenţe . Cît priveşte reuşita notelor, aceasta era una foarte înaltă. Potrivit certificatului de absolvire a Şcolii Spirituale, din totalul de 10 discipline, Gheorghe avea 4 note de 5, 5 note de 4 şi un 3 . Cît priveşte reuşita sa de la Academia din Kiev, din 24 de note Gheorghieş avea doar 4 note de 3, şi restul doar 4 şi 5, dintre care la limba germana şi evreiască avea nota 5, iar la limba latină nota 4 .Educaţia morală primită în familie, precum şi în familia părintelui Vasile Gobjilă din Ruseşti Noi, l-a ghidat în a urma fără abatere idealurile sale. Spre exemplu, soţia părintelui Gobjilă, preoteasa de la Ruseşti verifica notele lui Gheorghieş, încurajîndu-l că daca va avea studii „ar putea să se facă tot ce ar vrea, chiar şi arhiereu” . Visul acestui copil urma să devină realitate aproape peste douăzeci de ani, însă cu mult chin şi osîrdie. Deşi a studiat un singur an la Mănăstirea Curchi, această perioadă a marcat sever viitorul mitropolit. În discursul său de numire în funcţia de Arhiereu în anul 1918, acesta recunoaşte că la Curchi „în şcoală se învăţa numai ruseşte. Greu îmi venea mie, moldoveanului, să înveţe ruseşte, mai ales nu puteam face drept loviturile cuvîntului. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am învins greutăţile toate şi peste un an am trecut din şcoala mănăstirii Curchilor în şcoala Clericală din Chişinău şi apoi în seminar, fiind toată vremea al doilea elev din toţi” . Anume aceste clipe grele l-au determinat pe misionarul eparhial Gurie să stăruie publicarea a două lucrări pentru ajutarea poporului său să înţeleagă slujbele bisericeşti: Carte de învăţătură despre legea lui Dumnezeu alcătuită după mai multe manuale ruseşti, Chişinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chişinău, 1909; precum şi editarea jurnalului Bisericesc „Luminătorul” în limba română din 1908.Însă pe lîngă osîrdia sa de a fi primul în clasă, fiind nevoit a studieze în limba rusă, Gheorghieş nu uita că este moldovean. În acest sens, l-au ajutat îndemnurile dascălilor cărunţi de la Ruseştii Noi. Unul din ei, moş Toma Rodreaunu, ia zis de nenumărate ori cînd Gheorghieş citea slavoneşte: „învaţă-te, Gheorghieş, şi moldoveneşte; moldoveneasca ţi-o fi ca o dobîndă pe lîngă rusească!” Şi el a învăţat a citi. Şi citea la „norod Cazaniile cu glas tare lămurit şi norodul asculta cu mare luare aminte”. Tot atunci, Gurie, fiind printre săteni a aflat că „ei sunt foarte întunecaţi, că nu ştiu nici chiar credinţă creştinească”. Potrivit amintirilor sale, încă la Academia de la Kiev, Gurie şi-a pus în gînd să se facă călugăr ca să poată sluji mai slobod poporului. În calitate de misionar, fiind nevoit să călătorească Gurie s-a convins că poporul său este mult mai întunecat decît sectanţii, simţindu-se obligat să înceapă activitatea sa pentru luminarea poporului, iar lipsa de cunoştinţe era determinată de necunoaşterea limbii ruse de către populaţia simplă şi lipsa cărţilor religioase de uz larg . Ulterioara s-a activitate a fost orientată anume pentru a acoperi aceste carenţe.Din cele menţionate mai sus, am putut vedea în ce măsură copilăria şi anii de studii au marcat viitoarea activitate cultural-ecleziastică a lui Gurie Grosu în Basarabia în perioada interbelică atît în baza unor materiale de arhivă, cît şi din amintirile ierarhului şi a contemporanilor săi. În încercarea de a acoperi unele pete albe din viaţa şi activitatea ilustrului basarabean, discurs în care s-a inclus şi articolul de faţă, sperăm că studiile următoare vor putea să includă într-un tot întreg biobibliografia mitropolitului pentru a putea evoca la justa valoare activitatea acestuia.RezumeIn this article, the author is presenting new data about biography of the Bessarabian Bishop Gurie Grosu and show in what measure his childhood was determinant for his cultural and ecclesiastic activity in Bessarabia in the interwar period.