UNIVERSUL DIN NOI

II. ANTITEZE.Intr-un articol precedent, ma interogam asupra consecintelor liberalismului economic aplicat de la Keynes incoace in economiile occidentale si asupra impactului mondial pe care acest model l-a provocat. Desi foarte functional pana prin anii '70-'80 ai secolului trecut in blocul capitalist, rigiditatea relativa a mecanismelor sale, schimbarea modelelor sociale de la acea epoca, dar mai ales socurile petroliere si apropierea marelui ciclu de continua dezvoltare spre un final au determinat guvernele acestor economii sa caute un model mai adaptat.Ratele inalte ale cresterii economice, acumularea marelor rezerve de capital, industrializarea excesiva, toate se apropiau de un climax. Din acel moment fenomene contrare au inceput a se evidentia : cresterea somajului, inflatii, iar de aici o varietate de crize fiscale. Modelul liberal keynesian era evident aproape de epuizare. In acest context, un nou model de gandire economica a inceput a se structura : modelul neoliberal.Acest model presupunea o deregulare mai pronuntata a economiilor, o descentralizare aproape totala a controlului asupra economiei, o extrapolare a conceptului de ''laissez-faire''. Liberalizarea pietelor de capital si a comertului a fost din ce in ce mai evidenta. Aderarea la organizatiile internationale comerciale si incheierea unor acorduri cu organismele internationale financiare, ca BERD si FMI au fost din ce in ce mai des intalnite in economiile lumii. Modificarea politicilor fiscale care presupuneau deficite mai mici prin reducerea politicilor sociale si mentinerea balantei de plati au dat rezultate in unele tari, cum ar fi Chile care a cunoscut o reala crestere economica sub dictatura neoliberala a lui Augusto Pinochet si a continuatorilor politicilor sale.Liberalizarea comertului a presupus o liberalizare a importurilor, in primul rand prin eliminarea barierelor tarifare la import. Drept consecinta, tarile puternic dezvoltate cu o cota foarte importanta a exporturilor din PIB au intrat intr-o perioada de puternica crestere, beneficiind de posibilitatea comercializarii produselor economiilor lor pe un segment de piata mult mai mare si mult mai simplu de acces. Privatizarea masiva a intreprinderilor de stat a devenit de asemenea un pilon de baza al gandirii neoliberale, argumentand ca este necesara privatizarea acelor intreprinderi care sunt gestionate ineficient de catre stat. Modelul economiei hiper-liberalizate a beneficiat astfel economiilor deja puternice, cu infrastructuri adaptate, cu un antreprenorialism puternic pronuntat si cu excedente de capital capabile de a fi directionate in economiile care veneau sa imbratiseze acest concept si care se deschideau fluxurilor de capital venite din exterior, realizand profituri enorme, care reinvestite aveau sa genereze si mai mult profit.Dar rezultatele pozitive ale aplicarii neoliberalismului au fost limitate doar la cateva cazuri de succes. Exemplul statului Chile, sau chiar a Marii Britanii, sau a Islandei sunt relevante bineinteles. Totusi, chiar si aici, desi in ansamblu nivelul macroeconomic a inregistrat cresteri puternice, la o privire mai atenta se observa degradari greu de contestat. Cazul Islandei care a suferit un faliment bancar total in timpul crizei financiare din 2008 ilustreaza bine falimentul sistemului financiar promovat de ideologia neoliberala, vizand circulatia libera a capitalului si financializarea acestuia (de exemplu: transformarea salariilor viitoare in bunuri derivate care pot fi capitalizate ). Sporirea somajului in Marea Britanie si indatorarea excesiva a acesteia este alta consecinta negativa a neoliberalismului. Tarile ex-sovietice au cunoscut si ele tranzitia brutala de la o economie planificata si dictata de la Kremlin la o economie care se autointitula libera, o privatizare prost gandita a bunurilor statului, deschiderea pietei interne produselor importate fara aplicarea unor masuri de sustinere a propriilor producatori care a dus in mare parte la colapsul acestora, a distrugerii locurilor de munca existente si la slabirea excesiva a antreprenoriatului tarilor respective.Totusi, cel mai notabil esec al aplicarii masive a preceptelor gandirii neoliberale ramane Argentina care a intrat in colaps economic total dupa ce cunoscuse anterior o crestere economica aproape sistematica, bazata in mare parte pe exportul bunurilor industriale si mai ales agroalimentare. Semnand o serie de acorduri cu institutiile de creditare internationale, la scurt timp Argentina s-a vazut inglodata in datorii externe uriase. Devaluarea monedei nationale care a urmat a dus la cresteri spectaculoase a inflatiei, scaderea consumului, somaj exacerbat, reducerea politicilor sociale, sporirea saraciei si chiar crearea unei noi clase sociale de saraci, falimentarea intreprinderilor, inclusiv a celor publice, scaderea drastica a investitiilor si in final un adevarat colaps al economiei.Relansarea a fost implementata incepand din 2003, odata cu venirea administratiei presedintelui Kirchner la putere. Acesta a pledat pentru rambursarea totala a creditelor catre FMI, reevaluarea monedei nationale, reorientarea cheltuielilor publice, relansarea consumului intern, relansarea exporturilor. La scurt timp dupa implementarea noului model economic, Argentina a cunoscut o dezvoltare foarte dinamica a tuturor sectoarelor economiei, retractarea somajului, redeshiderea fabricilor falimentate de criza precedenta, o ameliorare vizibila a efectelor politicilor sociale, ridicarea nivelului de trai.In concluzie, este evident ca modelul neoliberal are prea multe defecte pentru a putea fi considerat un model economic de succes. In cel mai bun caz, neoliberalismul este o politica de succes a FMI-ului si altor forte rezultante din dorinta unor entitati extranationale de a fluidiza economiile nationale si a le supune unor mecanisme unice de control. Neoliberalismul devine astfel un instrument periculos promovat activ de statele superdezvoltate ale lumii in statele emergente pentru a le controla economiile, si a le transforma in neo-colonii, in furnizori de materii prime si brate de munca ieftina.Si atunci, care model este mai bun pentru Republica Moldova?O economie mixta apare ca o solutie de echilibru, altfel spus: implementarea unui pachet de masuri economice menite sa asigure o buna functionare a unui sistem care inca incearca sa departajeze umbra lasata de sistemul centralizat sovietic, dar care se simte vulnerabil intr-o lume unde capitalul circula nerestrictionat, unde competitia dura si libera creaza bariere vizibile pentru dezvoltarea antreprenoriatului acasa. O economie mixta presupune o economie libera de tip ''laissez-faire'' coordonata pe de o parte de un pupitru de planificare centralizata a economiei din partea guvernului, iar pe de alta de actorii privati. In cazul in care ambii actori si-ar putea asuma un ''comportament disciplinat'' si o respectare a principiilor economiei mixte, Republica Moldova ar avea o sansa reala de a finaliza cu succes dura sa tranzitie spre lumea prospera a economiilor libere din secolul XXI.va urma.

by Macolaus1. TEZE.Spre finele acestui prim deceniu al secolului XXI, majoritatea statelor dezvoltate ale lumii, functionand in baza modelului economiei liberale si al capitalismului deregulat, au intrat intr-o criza financiara profunda. Dar pentru ca toate segmentele unei economii moderne sunt atat de interconectate, flagelul initial - contractarea creditelor - a determinat prabusirea celorlalte piese de domino eco-structurale si anume : colapsul unor actori majori din sectorul bancar, reducerea drastica a activitatii economice, diminuarea consumului, scaderea exporturilor, stoparea investitiilor, sporirea intensa a somajului, presiunea crescanda a tenditelor protectioniste.Dar nici nu putea fi altfel. .Tensiuni sociale au inceput a se face resimtite din numeroase colturi ale planetei; atitudinea acuzatoare si reprobatoare a maselor la adresa marilor corporatii, bancilor si tuturor celorlalti scenaristi ai actualei recesiuni este pe deplin justificata. .Un lucru este cert - capitalismul contribuie constant la segregarea sociala - cei bogati devin putred de bogati, iar cei saraci ajung sa putrezeasca in saracie. Pentru ilustrare: daca in 1979 0,1% din americanii din top castigau de 20 de ori mai mult decat 90% din americanii de la baza, deja in 2006 primii castigau de 77 de ori mai mult decat ultimii.O tara nu are nevoie de crestere economica maxima sau de competitivitate comerciala cu orice pret, mai ales daca aceasta se face numai in beneficiul catorva indivizi care-i exploateaza pe toti ceilalti in acest scop. Obiectivul de baza trebuie sa ramana dezvoltarea uniforma, multilaterala si social pluralista a comunitatilor. Un economist francez, respectat pentru dexteritatea sa analitica, afirma odata ca cea mai importanta resursa a unei tari este cea demografica. Iar daca demosul aservit intereselor corporatiste nu mai poate fi un actor independent si nu poate deci constitui o forta in sine cu ansamblul de elemente progresiste care-i sunt inerente ( spiritul antreprenorial, inovatiile, participanti activi la progresul tehnico-stiintific), atunci sistemul capitalist - absorbind energia lucrativa a acestuia - devine unul cel putin unul limitativ..Pretul platit pentru actuala re-punere in functiune a imenselor masini economice capitaliste, planurile de relansare economica si pachetele stimulatorii prevazute de guvernele din SUA si din alte state - este prea mare, iar factura va fi achitata pe viitor din aplicarea unor taxe sporite, percepute de la oamenii de rand - muncitori care vor trebui sa plateasca scump pentru greselile comise de elita economica. Aceasta o vor face cateva generatii inainte.Economiile liberale, ''free-market economy'' si-au demonstrat intradevar eficienta la o epoca. Problema e ca termenele de valabilitate ale acestor sisteme sunt prea scurte. E timpul de care au avut nevoie companiile mari pentru a fuziona, a se delocaliza, a deveni atat de bine structurate intr-un final incat sa obstructioneze dezvoltarea normala si nestingherita a comunitatilor, recurgand la manipularea guvernelor prin invincibilul lobby exercitat si prin artificiile electorale care nu fac decat sa improvizeze alegeri ''corecte''. Descentralizarea regularii activitatii economice si transferul puterii de control din institutiile guvernamentale catre mecanismele autoregulate tip ''mana invizibila'' sugerata de Adam Smith, determina intr-un final preluarea acesteia de catre noile entitati - cele comerciale - motivate doar financiar si functionand in baza unor tendinte profund expansioniste. Acestea au avantajul de a fi extrem de mobile si amorfe in comparatie cu structurile guvernamentale. Daca ultimele au jurisdictie si influenta doar in limitele frontierelor statului respectiv, primele pot opera transfrontalier.Statele unde capitalismul corporatist prospera prezinta un risc major si pentru noile economii emergente care se vor liberale. Un exemplu clar ni-l poate oferi Romania. Un analist economic roman rezuma astfel situatia actuala a tarii vecine in urma : suprimarii socialismului, apropierii economice de UE si in final euro-integrarea : .1.consum fara productie2.importuri fara exporturi3.hipermarketuri fara fabrici4.masini fara sosele ''Sechelele aplicarii programelor de liberalizare fortat sugerate de institutii mondiale de creditare cum sunt FMI, BM, BERD si altele se resimt din plin atat in Republica Moldova cat si alte state care au ajuns astazi complet derutate de standardele duble ale acestor organizatii, ruinate de creditele imposibil de rambursat si devastate de impactul coroziv al politicilor social-economice si reformelor dictate de acestea. Pentru a schematiza, FMI-ul indeamna la privatizarea intreprinderilor de stat, aceasta duce la o acumulare de rezerve valutare pe termen scurt, dar si la deposedarea de surse permanente de venit pe termen lung. La o a doua etapa, pentru a se refinanta, FMI-ul sugereaza autoritatilor financiare reducerea cheltuielilor in domeniul public si augmentarea taxelor. Bilantul este urmatorul - companiile de stat sunt vandute la preturi ridicole, trecand in proprietatea companiilor straine, asistenta sociala se reduce considerabil, nu se mai subventioneaza ramurile strategice ale tarii, sau prea putin, creste mortalitatea, prospera analfabetismul, emigrarea si saracia.Germenii acestor flageli au un caracter endemic. Ei se dezvolta foarte bine doar acolo unde se creaza conditii propice - iar aceste conditii s-au intrunit si pe solul moldovenesc dupa declararea independentei si aderarea la un nou set de valori economice si institutionale.Astazi ne putem da seama ca economia de piata si modelul keynesian nu mai convine micii Moldove. 18 ani de experimente continuu ratate ne-au demonstrat-o din plin.va urma.

by MacolausIn articolul anterior, faceam o introducere in analiza psihometrica a societatii noastre moldovenesti si a factorilor care o influenteaza.Ca sa revin asupra pragmatismului ca ansamblu al unor caractere (majoritar) absente din codul social al moldovenilor, trebuie sa remarc de asemenea viziunea relativ scurta a proiectiilor noastre mintale. Daca ar fi diferit, de ce la 20 de ani dupa declararea independentei si suverantiatii acestei tari, n-am facut azi nici un pas inainte, atat din punct de vedere socio-economic, cat si politic. Dar si din multe alte perspective. Miopia si stangacia noastra ca popor independent si autoguvernat este bine atestata la nivel european - suntem cel mai sarac si inapoiat stat din Europa geografica. Inferioritatea noastra vizavi de occidentalii capitalisti este consemnata atat statistic cat si in raporturile noastre sociale cu ei. Aplecam capul in fata lor ori de cate ori ne-o cer, tot felul de proiecte la nivel national, regional, public sau privat sunt aprobate in majoritatea cazurilor, fara a aplica un discernamant real pentru prognozarea rezultatelor scontate.Efectele insa nu intarzie sa apara si nici macar atunci multi dintre noi nu realizeaza cine este responsabil pentru sechelele devastatoare ale implicarii ''altruiste'' vest-europene. Suntem din proprie vointa si acceptiune orbi si impotenti in fata agresiunii subversive a acestor forte, suntem victime inconstiente, carora li s-a injectat un tranchilizant cu o psiho-momeala dulce - euro-integrarea. Ne-o striga in gura mare liberalii si democratii si pentru a mentine echilibrul la acest nivel si actuala putere guvernanta. Dar ne-am intrebat vreodata care este pretul eventualei euro-integrari? De ce unele popoare nordice si-au mentinut independenta economica sau financiara vizavi de UE. Cazul concludent al Elvetiei ne poate spune si mai multe la acest capitol. Pentru cei care vorbesc limba franceza, gasiti aici discursul revelator al unui Elvetian bine cunoscut, parinte fondator al grupului ''Swatch'', Nicolas Hayek.Sa revin insa la subiectul initial.Suntem resemnati si superficiali ca oameni. Gandim si vedem lucrurile superficial. Cei mediocri o vor recunoaste in sinea lor, cei mai rasariti vor recunoaste ca li se poate atribui aceasta specificare multora dintre cunoscutii lor. De naivitatea si superficialitatea noastra profita cei care dispun de calitati diametral opuse, ne inrobesc si ne paraziteaza. Iar noi acceptam fara sa scoatem o vorba jugul bine ambalat si inhamat solemn. Saracia si mizeria in care traim afecteaza tinerele generatii care isi formeaza arhetipuri sociale in baza elementelor care ii inconjoara, continuand aceasta hibernare generalizata pe un termen indefinit. Chiar daca genofondul moldovenilor este unul destul de sanatos, el este sculptat si reliefat de mediul nostru extern, alterat de virusul perpetuu al decadentei acestei tari care nu mai are puteri sa se scoata din propriul sicriu.va urma.

by MacolausVorbeam intr-un articol precedent despre factorii care determina o oarecare stagnare a dezvoltarii laturii sociale in Republica Moldova. Subliniasem atunci cateva aspecte degradante tipice care pot fi observate cu ochiul liber in comportamentul in societate a conationalilor nostri, sau cel putin la cei mai multi dintre ei.Vreau astazi sa fac o analiza a psyche-ului societatii mai mult decat a moralitatii acesteia. Si aceasta pentru ca am eu impresia ca a doua se alimenteaza din apele primeia. Rezultatul final il putem contempla la o simpla rotatie in jurul propriei axe cuplata cu o trecere in revista a tot ce am putut culege ca informatii relevante.De multe ori incercam sa justificam starea dezastruoasa in care se afla Moldova astazi aducand tot felul de banalitati de argumente care de mult au incetat sa convinga pe cei care privesc treaz lucrurile. Nu este de vina istoria, nu este de vina nici mostenirea lasata de sistemul si ideologia comunista, sau reverberatiile pozitiei geostrategice a tarii noastre si impactul tendintelor expansioniste ale imperiilor de altadata si ale celor de astazi.Sa privim lucrurile in fata : de vina suntem noi - ceea ce suntem sau ceea ce n-am fost niciodata.Pragmatismul. Cea mai notabila absenta din totalitatea valorilor care alcatuiesc caracterul tipic al unui om - pentru omul moldovean este pragmatismul, in opinia mea desigur. Fie ca e din indolenta, ignoranta, indiferenta sau apatie - dar multi dintre noi refuzam in cel mai stupid mod si de cele mai multe ori sa depunem un efort mental sau fizic pentru a gasi cai mai eficiente de a ne solutiona problemele personale si a celor din jur. Refuzam sa luam un ragaz si sa analizam metode care ar eficientiza lucrul nostru, relatiile noastre, care ar rationaliza cheltuielile noastre; care ne-ar face mai productivi, mai aclimatizati in lumea in care traim - care ne-ar pune pe acea banda rulanta a evolutiei alaturi de alte natiuni si ne-ar evita sa alergam cu viteza melcului din urma ei, gafaind si adancind tot mai mult distanta care ne separa.Observ asta oriunde. Sunt sigur ca fiecare din noi poate aduce numeroase exemple, sau chiar de maine vom putea sa notam cateva. Si asta pentru ca tara asta ruleaza cu iuteala troleibuzului accidentat absolut impotent alaturi de TGV-ul societatilor constiente. Productivitatea noastra, evaluata statistic, este dramatic de redusa pe orice segment al economiei nationale, dar in primul rand in agricultura.Si problema de baza este ca o tara care nu avanseaza cand toate celelalte o fac, nu doar stagneaza, dar mai si reculeaza; pentru ca in mod constant pierde pozitii importante si ajunge sa fie un balon spart care nu va mai putea urca vreodata.Desigur ca e foarte usor sa critici instalat comod in fotoliu in fata pc-ului. Si totusi, oare n-avem dreptul sa incriminam responsabilii, managerii, administratorii nostri, de atitudinea si rigoarea carora depinde celula economica pe care o gestioneaza, iar de eficienta regrupata a acestor celule - caracterul evolutiei sau involutiei unui stat? De ce nu inteleg unii ca odata intrati in jocul asta, nu trebuie sa fie o bariera in fata fluxului ascendent, dar o forta care sa contribuie la accelerarea lui. Nu trebuie sa fii o piatra de moara antrenand prin laxismul economic al intreprinderii tale stagnare in ramura in care te afli. Recesiunea economica pe care o cunoaste planeta in aceasta perioada este cel mai bun indicator al randamentului intreprinderilor si al capacitatii lor de adaptare, de inovare si relansare, atat pentru gestionari cat si pentru echipele pe care le guverneaza. Este examenul pe care trebuie sa-l treci. Sau pleci.Cat de greu acceptam noi sa ne asezam in jurul unei mese rotunde, sa luam un creion si o foaie si sa incepem sa schitam prin concertare un plan strategic, insotit de previziunile financiare si anticiparile estimative ale activitatii economice? Cat de greu ne decidem sa ne rezervam timp si sa renuntam la ideea limitativa despre noi ca specialisti desavarsiti si sa mergem la biblioteca sau oricare alt spatiu dotat cu literatura tehnica si sa incepem nu doar a trece cu privirea, dar a studia/restudia minutios in scopul identificarii ideilor vechi-dar-mereu-noi. va urma.

by MacolausDecalajele intre oameni au devenit o trasatura comuna a oricarei societati in era in care traim.Evolutiile inegale intre indivizi, fie pentru ca acestia aleg diferite cai in viata, profita diferit de oportunitatile pe care le ofera subterfugiile vietii, sau pentru ca asa le-a fost data soarta, sunt din ce in ce mai evidente.-Fie ca ne deosebim la nivel economic sau social, diferentele pornesc de la o premiza comuna - Cultura. A fost demonstrat stiintific ca individul este influentat in dezvoltarea sa de societatea in care traieste, de mediul care-l inconjoara. Sau - asa cum argumenteaza Steven Pinker in best-sellerul sau THE BLANK SLATE - comportamentul uman este ''reliefat substantial de adaptarile psihologice evolutive''-Nu vreau sa neg importanta pe care o au in devenirea fiecaruia dintre noi caracterele ereditare si bagajul pe care il primim de la generatiile precedente. Este un fapt atestat care isi are rolul sau determinator. Si totusi, puterea de influenta a mediului este incontestabila. Dar mai este un factor care ne poate determina radical gandirea, personalitatea si intelectul, care, intr-o formula simplificata, poate avea puterea de a schimba destine. Auto-educarea.-Daca ai observat vreodata o discutie dintre un profesor si un fermier, dintre director si lucratorul de pe santierele publice, dintre un scriitor si un student indolent (sunt niste exemple care, avand in vedere idea pe care incerc s-o sublinez, pot fi inversate in unele cazuri, fara a se pierde mesajul), ai remarcat ca diferentele dintre cei doi interlocutori nu erau doar de ordin vestimentar. Poate mai izbitor era contrastul la nivel de comunicare si al vocabularului utilizat.-CARTILE - cele bune, utile, pragmatice, sanatoase, cele la care s-a muncit mult, cele care sunt pline de invataminte sau care promoveaza idei valoroase, cele care ne fac sa zambim sau sa plangem de bucurie, cele pe care le putem citi o noapte intreaga fara a inchide un ochi, pe care le citeam cu sufletul la gura in podul casei, feriti de cautarile insistente ale parintilor cand eram copii, cele care ne incanta nu doar ochii trupului, dar si pe cei ai mintii, care ne fac sa auzim, sa simtim si sa traim din plin mesajele arhivate in randuri - ELE pot fi uneori cel mai bun prieten, cel mai bun profesor, cel mai bun parinte. Cartile ne ofera clipe unice - cele ale revelatiei.-Abraham Lincoln spunea ''Lucrurile pe care vreau sa le stiu sunt in carti; cel mai bun prieten al meu va fi cel care-mi va aduce o carte pe care n-am citit-o''. Si totusi, putini sunt cei care mai indraznesc sa se apropie de o carte intr-o era cand informatiile se gasesc sintetizate si gata de a fi absorbite fara vreun oarecare efort. Intr-o lume in care spatiul virtual, cu irezistibilele tentatii pe care le trezeste, castiga din ce in ce mai mult teren in fata milenarelor carti, a ramane un cititor activ este o provocare adevarata si un act de eroism. Pentru a va convinge ca nu exagerez, faceti o simplisima investigatie in jurul vostru si vedeti cati dintre cei pe care-i cunoasteti mai indraznesc astazi sa citeasca ceva. A devenit o traditie de familie statul in fata televizorului si inghitirea planificata a informatiilor difuzate, care de cele mai multe ori sunt sterile, adevarate instrumente de spalare a creierului si programare controlata de cei care fac din aceasta un scop in sine.-''Eu gasesc TV-ul drept foarte educativ. De cate ori cineva conecteaza televizorul, merg in alta camera si citesc o carte'', Groucho Marx.-Daca ati decis la un moment ca e timpul sa incepeti a citi, si descoperind pe parcurs cat de pasionala poate deveni aceasta activitate - mai ales daca e vorba de carti bune, nu va faceti griji daca unii vor face glume pe seama Dstra si vor rade spunand ca sunteti un tocilar. Noi stim ca acestea nu sunt decat semnele unei invidii inconstiente, provocata de faptul ca cei care va arata cu degetul continua sa pluteasca in ignoranta, lipsa de determinare si puterea de a prelua controlul asupra lor si asupra propriilor vieti, cel putin culturale. Doar pentru un om care a incercat vreodata sa scrie ceva, fie intr-un moment de inspiratie sau inspiratia a devenit mai intensa pe masura ce a avansat cu scrierea, este clara si evidenta adevarata valoare pe care o au cartile si unicitatea cunostintelor pe care le contin. Pentru ca, in momentul in care incepi sa scrii o carte, pe masura ce iti focalizezi toata energia creativa si incerci sa transpui gandurile tale, ideile tale in randuri pe o foaie alba - simti o transcendere, simti transfigurarea ta in alte dimensiuni, dublarea, triplarea, inzecirea chiar a capacitatii tale de meditatie... si atunci se creaza o punte cerebrala intre cel care incearca sa acceseze cunoasterea si universul infinit al cunostintelor... si randurile se astern, si uneori poti ramane surprins de ceea ce ai fost capabil sa reproduci, surprins de posibilitatea nesperata pe care tocmai ai experimentat-o. Este un act fin, care necesita har si pregatire. De aceea putini pot scrie, dar TOTI pot fi cititori.''Citirea unei carti bune este ca o conversatie cu cei mai distinsi oameni aii secolelor precedente''. Réné Descartes.va urma.

by Samuel P. HuntingtonCitind ''THE CLASH OF CIVILIZATIONS & REMAKING OF WORLD ORDER'', o carte foarte solida a sus numitului autor, atentia mi-a fost captata in special de capitolul dedicat relevarii relatiilor conflictuale dintre Islam si Occident. Reiau aici cateva momente esentiale care insa nu pot concura nicidecum cu o lectura exhaustiva a lucrarii amintite.''Pentru aproape o mie de ani'', observa Bernard Lewis, ''inca de la prima debarcare a Murilor in Spania pana la al doilea asediu a Vienei de catre Turcii Otomani, Europa a fost sub o constanta amenintare din partea Islamului''. Islamul este unica civilizatie care a pus sub dubiu supravietuirea Vestului, si a facut acest lucru cel putin de doua ori.Cauzele care au generat acest tipar al conflictului nu pot fi identificate in fenomene tranzitorii ca Pasiunea Crestina din secolul al XII-lea sau Fundamentalismul Musulman din secolul XX. Ele rezulta din natura acestor doua religii si civilizatiile bazate pe ele. Conflictul este, pe de o parte, un produs al diferentei, in particular al conceptului Musulman despre Islam ca un mod de viata transcendent si unificator al religiei si politicii versus conceptul occidental crestin despre regatele separate ale lui Cezar si Dumnezeu. Conflictul insa isi are origini si in similaritatile dintre cele doua religii. Ambele sunt monoteiste, ceea ce, spre deosebire de cele politeiste, nu pot asimila deitati aditionale si care vad lumea in mod dualist, in termeni de noi-si-ei. Ambele sunt universaliste, pretinzand a fi unicele care pot oferi o credinta adevarata la care pot adera toti oamenii. Ambele sunt religii misionare crezand ca toti aderentii au obligatia de a converti necredinciosii la aceasta unica credinta. De la origini inca, Islamul s-a extins prin cuceriri si atunci cand oportunitatea a existat, Crestinatatea a procedat la fel. Conceptele paralele de ''Jihad'' si ''Cruciada'' nu doar ca se aseamana, dar mai si disting aceste doua religii de toate celelalte. Islamul si Crestinatatea, alaturi de Iudaism, mai au si vederi teologice asupra istoriei in contrast cu vederile statice sau ciclice prevalente in alte civilizatii.Un mix comparabil de factori a intensificat conflictul intre Islam si Occident in ultima parte a secolului XX. In primul rand, cresterea populatiei musulmane a intensificat considerabil rata somajului nemultumind tineri care au devenit in consecinta recruit ai cauzei Islamiste, au exercitat presiuni asupra societatilor vecine si au migrat spre Vest. In al doilea rand, Resurgenta Islamica a reinnoit increderea Musulmanilor in caracterul disctintiv si valoarea civilizatiei lor comparate cu cea Occidentala. In al treilea rand, eforturile simultane ale Vestului de a universaliza propriile valori si institutii, de a-si mentine superioritatea economica si militara si de intervene in conflicte in lumea Musulmana genereaza resentimente intense printer Musulmani. In al patrulea rand, colapsul comunismului a inlaturat un dusman comun al Occidentului si Islamului lasandu-I fiecaruia senzatia perceputa a amenintarii provenite din partea celuilalt. Si in al cincilea rand, contactul crescand dintre Musulmani si Occidentali stimuleaza la fiecare dintre ei un nou simt al propriei identitati si cum difera de cea a celuilalt. Interactiunea si intrepatrunderea de asemenea exacerbeaza diferentele asupra drepturilor membrilor unei civilizatii. In interiorul ambelor societati Musulmane si Crestine, tolerant pentru celalalt a scazut dramatic intre anii 1980 – 1990.Un proeminent Indian Musulman prezicea in 1992 ca ‘’urmatoarea confruntare a Occidentului o sa vina negresit din lumea Musulmana. Va fi de-a lungul natiunilor Islamice intinzandu-se din Maghreb pana in Pakistan unde lupta pentru o noua ordine mondiala va incepe’’.Chintesenta problemei Occidentului n-o reprezinta fundamentalismul. Este vorba de Islam, o civilizatie diferita a carei popoare sunt convinse de superioritatea culturii lor si obsedate de inferioritatea puterii lor. Problema pentru Islam nu se afla in CIA sau U.S. Department of Defense. Este vorba de Occident, o civilizatie diferita popoarele careia sunt convinse de universalitatea culturii lor si cred ca superioritatea, chiar daca aflata in declin, a puterii lor le impune obligatia de a extinde cultural or in lume. Acestea sunt ingredientele de baza care alimenteaza conflictul intre Islam si Occident.

by MacolausUnii vizitatori ai paginii mele virtuale se intreaba de ce site-ul n-a mai fost actualizat de mai bine de o luna.. Dragi prieteni, am niste materiale foarte interesante pe care probabil o sa le public probabil in a 3-a decada a lunii iulie, iar mai multe incepand din septembrie. -Sejurul meu in SUA imi limiteaza oarecum accesul la net. Dar in acelasi timp si cu aceiasi ocazie, gasesc raspunsuri la unele intrebari destul de emblematice privind prima putere mondiala. Am cunoscut un soldat de elita din fortele armate americane; discutiile pe care le-am avut cu el pana aici si care prezumptiv vor urma, vor fi sursa unor articole ulterioare destul de rezonante...Pe curand!

by Macolaus"You can cheat everyone for some time, you can cheat some people anytime, but you can never cheat everyone and everytime". Abraham LincolnCRIZA SUBPRIME IN SUAVara anului 2007 a fost una incendiara nu numai datorita caldurilor excesive, dar si a unei crize financiare internationale : criza subprime. Aparitia si patografia acestei crize, consecintele pe care le-a avut asupra altor sectoare ale economiei si mesajul pe care-l putem deduce din aceste fenomene orchestrate, sunt puncte de reper pentru intelegerea obiectiva a razboiului declarat umanitatii de catre elitele mondiale financiare. Criza alimentara din acest an, generata de alti factori, a devenit totusi realitate si datorita amintitei crize economice. Daca prima a aruncat oamenii din propriile lor case in strada, a doua i-a lasat fara hrana, costul produselor alimentare atingand nivele inaccesibile pentru un contingent din ce in ce mai mare de oameni.Sa urmarim evolutia acestor evenimente.In 2004, Federal Reserve System - banca centrala americana - anunta cresterea ratei dobanzii la acordarea creditelor bancare. Progresiv, aceasta rata va creste de la 1,5 la 5% intre 2004 si 2007. Aceasta crestere a avut un impact colosal asupra americanilor beneficiind de credite ipotecare la risc (subrime lending), aducandu-i pe acestia pana la incapacitatea de rambursare a creditelor, insolvabilitatea lor lasandu-i fara case intr-un final. Totusi, cum sa intelegem criza subprime? Consumismul, accentuat de spiritul lor antreprenorial in multe cazuri, ii determina de obicei pe multi americani sa recurga la credite ipotecare usor de obtinut si relativ ieftine, gajandu-si casele. In timp ce imprumuturile puteau fi obtinute cu un procent scazut si ca valoarea bunurilor imobiliare era destul de inalta cu ceva timp in urma, subprime reprezenta un proiect accesibil si atragator, uitandu-se sa pana la urma este un imprumut la risc. Ceea ce a urmat, a reamintit aceste momente beneficiarilor : Federal Reserve a marit progresiv costul creditului, ceea ce a determinat bancile comerciale sa repercuteze noile taxe asupra clientilor lor, si in acelasi timp, din cauza reducerii cererii pentru spatiul imobiliar, cotarea valorica sa valorica a inceput sa scada. Aceasta s-a tradus printr-o depreciere a valorii bunurilor imobiliare gajate de creditori; combinata cu costul crescand pe parcurs al imprumuturilor contractate, acestia nu mai reusesc sa le mai ramburseze, fiind obligati sa-si vanda proprietatile pentru a evita inchisoarea. Peste 3 mln americani si-au pierdut locuintele in acest fel. Bineinteles ca aceasta a generat o crestere substantiala a ofertelor de spatii locative; cunoastem legitatile economiei : creste oferta >scad preturile >e antrenata o crestere a cererii. Doar ca, in acest caz, acest mecanism functioneaza putin diferit, si cresterea reala a cererii pentru spatii locative nu corespunde nivelului scontat, deci avem un surplus si respectiv o problema mare. Bancile americane sunt integrate in sistemul financiar international unde activele se vand si se cumpara, unde proprietatile si bunurile financiare, imobiliare si de alta natura nu reprezinta decat niste combinatii binare, un cifru virtual, partenerul tranzactiei neavand de cele mai multe ori nici cea mai mica idee despre parametrii reali, palpabili ai obiectului tranzactiei. Intr-un fel, cei care vand active fianciare constituite in baza banilor debitorilor falimentati, reusesc sa acopere acest lucru, informatia aceasta nefiind vizibila, iar cumparatorul nu este constient de ilicitatea gestului. Ceea ce avem in final, este un export al crizei economice americane in alte parti ale lumii si paralizarea economiilor altor state, sau structuri mega-statale (UE). Aceasta la randul sau afecteaza capacitatea sau chiar disponibilitatea decizionala a organismelor de finantare de a investi. Deci, in vortexul recesiunii economiei americane sunt atrase si alte economii ale lumii, in special statele in curs de dezvoltare, si in special capacitatea lor de satisfacere a cererii interne de produse alimentare.Sa ne gandim putin la cauzele aparitiei acestei crize a creditului ipotecar. Fed-ul american este dirijat de oameni cu o exactitate a calcului economic extrem de eficienta si algoritmica. Oameni care jongleaza viitorul umanitatii, care ii scriu evolutia cu un secol in avans, nu ar fi in stare sa schiteze un prognostic al politicii bancii centrale americane pentru 3 ani inainte?! Ar fi o naivitate sau o subapreciere a "skills"-urilor acestor gentlemani. Totul a fost foarte bine gandit, pana in cel mai mic detaliu, ca si in cazul crizei din '29-33 al carei scop a fost slabirea si falimentarea unor intreprinderi industriale si institutii bancare private, pentru rascumpararea si alinierea lor in super-retelele unor magnati din domeniu mai tarziu. CRIZA ALIMENTARA .In continuitate sau in paralel sunt dirijate alte fenomene cu caracter global de sumbru augur. Criza alimentara despre care auzim tot mai multe reportaje in media nu este doar rezultanta conjuncturii comertului international cu produse agricole sau consecinta a perturbarilor climatice din anul precedent. Cresterea dramatica a preturilor la produsele alimentare nu poate fi explicata prin actiunea normala a mecanismelor de piata sau a factorilor de mediu. Ea se inscrie in agenda de lucru a fortelor mondiale care doresc inrobirea si supunerea populatiei prin orice metoda : conflict militar, conflict cultural, sau constrangere economica. Sa vedem cum au fost corelate mai multe actiuni care au adus populatia a 35 (conform datelor de ultima ora) de state la o stare de foamete generalizata.-1. Restructurarile agricole. Subventionarea agriculturii multor state cu economie de tranzitie, subdezvoltate sau pe cale de dezvoltare de catre organismele creditoare internationale (FMI si Banca Mondiala), s-a facut cu impunerea unor restrictii si a unor reforme structurale in agricultura. Producatorilor agricole li s-au interzis indeletnicirile seculare, de cultivare a cerealelor si a altor culturi agricole traditionale si reorientarea spre un sector nou pentru ei. Se miza pe finantarea unor activitati non-concurentiale pentru alti producatori favorizati de aceste institutii, dar si pregatirea unor potentiale piete de desfacere (a vedea restrictiile impuse de UE la produsele agricole romanesti, falimentul pe care il dau producatorii agricoli romani care nu rezista financiar la toate formalitatile si procedurile de standardizare impuse de Bruxelles, cedand intr-un final in fata marilor lanturi de distributie occidentale). Este un lucru stiu faptul ca indicatiile FMI-ului sunt destructive pentru orice economie. Tarile care au reusit sa se elibereze de sub jugul Fondului, astazi sunt prospere si infloritoare, cele care n-au facut-o, platesc factura grea a sclaviei economice.2. Razboiul anglo-saxon in Irak si ostentativul lor suport a Israelului contra statelor arabe, inclusiv OPEC a dus la cresterea preturilor la produsele petroliere. Aceasta a determinat o crestere a costurilor lucrarilor agricole, a preturilor la fertilizanti, pesticide si ierbicide (derivate din petrol), iar in final o crestere a pretului produselor alimentare. In anul curent, in tarile sarace, aceste preturi au crescut cu 45%!!!!! Iar pana la finele anului se estimeaza o crestere pana la 56% !3. Deturnarea terenurilor arabile pentru producerea biocarburantilor utilizati in Occident, SUA si Brazilia (Amazonia risca sa fie starpita pentru a fi fondate in loc plantatii pentru producerea bio-etanolului; daunele ar fi uriase pentru ca am ramane fara "Plamanii Planetei"). Cu o rentabilitate relativ scazuta, producerea biocarburantilor se axeaza pe principiul agriculturii de tip extensiv, necesitand terenuri imense, avandu-se in vedere consumul gigantic de combustibili in tarile mentionate. Aceasta face sa creasca preturile terenurilor agricole, cu consecinte si de aceasta data asupra pretului produselor agricole destinate alimentatiei. Cat de straniu n-ar parea, dar noul Presedinte al FMI, Dominique Strauss-Kahn, mentiona in acest sens, cu scurt timp in urma ca "Ar trebui sa punem mai mult pe masa si mai putin buzunar!". 4. Specula. Recent, unele state au manifestat tendinte monopoliste vizavi de influentarea si instrumentalizarea crizei alimentare in scopul dictarii preturilor la produsele alimentare. State sud-est asiatice cum ar fi Thailanda, au lansat initiativa speculatoare de a crea carteluri de comun acord cu alti mari producatori de orez (si alte cereale) si fixarea amorala a unor preturi rigide a acestor produse, sfidand orice mecanism de ajustare autonoma a preturilor.In final, poate fi mentionata si emergenta unor state terte, cu o economie in plina expansiune, cu un consum alimentar mereu in crestere, consum care in acest context de augmentare a nivelului de trai prefera produsele carnate si lactate, pentru a caror obtinere sunt alocate cantitati foarte mari de cereale si alte nutreturi animale, concurand iarasi cu hrana vegetala destinata nutritiei umane.-Nici unul din fenomenele majore care se intampla in jurul nostru, in special cele de ordin economic, nu apar la intamplare. Orice incident de proportii este conceput din timp, sunt pregatite toate scenariile plauzibile, sunt elaborate in laborator si ulterior vehiculate diferite diversiuni destinate sa distraga atentia de la adevaratele cauze si adevarata natura a originii celor intamplate. Criza financiara mondiala, a carei locomotiva este economia americana in recesiune, a avut si continua sa aiba efecte devastatoare si asupra altor economii ale lumii, iar in tandem cu colapsul circuitului normal al produselor alimentare constituie o sfidare majora a felului in care este alcatuita lumea secolului XXI. Ttousi, o padure care arde in integralitatea sa, printr-un miracol al naturii renaste cu o vigoare mai mare si reuseste mereu sa compenseze si sa intreaca performantele precedente. Sa speram ca analogia e valabila si aici.

by Macolaus Epoca in care traim - cea a dezvoltarii informationale si tehnologice - a determinat schimbari esentiale in modul nostru de viata, favorizand activitatile intelectuale, simplificandu-ne existenta cotidiana prin reducerea intensitatii activitatilor fizice gratie automatizarii unor proceduri anterior practicate fizic. Fiind adept al evolutiei si progresului, nu pot neglija caracterul pozitiv al acestor lucruri, dar nici nu pot sa nu privesc cu un ochi critic efectele secundare pe care le provoaca.-Cei mai multi dintre noi, tranziteaza toata activitatea lor prin calculatoarele personale, care au insidioasa tendinta de a ne monopoliza progresiv timpul, de a crea o dependenta de spatiul virtual. Afara de efectul de desocializare (la care ma voi referi in alt articol) indus, corpului nostru ii este amputata una din misiunile sale existentiale - miscarea. In lipsa activitatii fizice, unele functionalitati ale grupurilor musculare si anumite procese fiziologice sunt atrofiate; organismul devine slab, pierde imunitatea fizica si biologica, devine vulnerabil la atacurile bacteriene si climaterice externe, nu mai poate sustine o activitate intelectuala consecventa. -Ce facem ca sa restabilim echilibrul? Sport desigur!-CEL MAI BUN SPORT ESTE INOTUL. Este o parere unanima, la care subscriu si eu. Inotul este pe buna dreptate un sport excelent, care imbina utilul, placutul si necesarul. Poate fi penibil pentru incepatori, dar pentru cei care persista devine o pasiune. Pentru mine a devenit.-Imi amintesc primele mele impresii de la bazinul de inot. In jurul meu, brazdau apa intotatori performanti uluindu-ma cu tehnicitatea lor perfecta si-mi ziceam ca nu voi reusi sa ating performanta asta niciodata. N-am renuntat insa, am perseverat, si astazi probabil altii imi admira invidios stilul. In apa ma simt ca acasa, apa imi dilueaza problemele cotidiene, stresul si ma reincarca energetic, ma inspira, ma fascineaza. Contactul cu apa produce un efect revitalizant, revigorant, aceasta fiind un rezervor nesecat de energie si forta. Si daca reusesti s-o domini, sa stapanesti arta inotului, simti ca puterile tale sunt nelimitate, simti o forta in tine, o forta care devine complicele succesului in viata personala sau profesionala.-Probabil suna filozofic, insa inotul inspira. Indiscutabil, efectul benefic al acestui sport asupra sanatatii si fizicului este de neconstestat. Inotul pune in miscare toti muschii corpului, multi dintre care pe alta cale nu sunt solicitati, dezvolta cutia toracica, amelioreaza respiratia, tonifica si reliefeaza grupele musculare, regleaza ritmul cardiac si dezvolta capacitatea de rezistenta si longevitatea inimii, elimina stresul si predispune la stari de bine. Nu pot decat sa spun ca, daca incepi sa frecventezi piscina, in scurt timp vei descoperi o pasiune fara egal. Ar mai fi de mentionat si alt aspect atragator al acestui sport - costul relativ redus, daca e sa comparam cu alte activitati sportive, mai "terestre". Abonamentele la bazinul de inot sunt mai ieftine decat la alte facilitati sportive, nu e necesara incaltamintea care se rupe si trebuie schimbata. Nu aveti nevoie decat de o pereche de ochelari de inot (mai bine mai scumpi, vor dura de 3-4 ori mai mult decat cei ieftini), un costum de baie si o caciula de inot (va va proteja parul si accelera avansarea in apa).-Inotul te ajuta sa-ti modelezi sau remodelezi personalitatea, filtrandu-ti starile psihice si purificandu-ti organismul de oboseala, contribuie la detoxifierea corpului si arde caloriile in exces, pastrand astfel o linie perfecta a inotatorului. Apa este izvorul vietii, iar mediul acvatic - sustinatorul acesteia. Celulele corpului nostru sunt constituite majoritar din molecule de apa incarcate electronic, iar contactul cu un mediu acvatic nu face decat sa contribuie la o comuniune perfecta dintre ele, sa armonizeze toate functiile vitale ale organismului, inducand o sublima sinergie intre fortele care-l guverneaza...-Ok, mergem azi la inot?

by MacolausDualismul cartezian - comuniunea dintre trup şi suflet ca entităţidistincte dar aflate într-o perfectă sinergie - este evoluţia sprecare tindem ori echilibrul pe care incercăm să-l prezervăm.MacolausCei mai multi dintre noi, de cele mai multe ori, cred că lumea care ne înconjoară poate fi percepută in culorile ei reale, actuale, nesupuse unei filtrări riguroase. Este o abordare trivială, condamnată la inferioritate din start, aşa cum forţele care schiţează peizajele din care ne vom regala, sunt neloiale şi infidele intereselor comunitare.Raţionamentele matematice, venale, ale unor cercuri de influenţă de sorginte mondială se axează pe o îmbinare perfectă a tuturor instrumentelor şi mecanismelor de care pot dispune spre a orchestra existenţa miliardelor de indivizi pe Terra, nestingherite de voci ale căror rezonanţă e blocată de peretele gros al ridiculizării şi marginalizării.Schimbările climaterice, reprezintă o serie de fenomene obiective, de actualitate, care se petrec în natură, în jurul nostru, care ne somează la vicisitudini deseori tragice, afectându-ne în mod direct. Încălzirea globală, ca vector central al acestor schimbări, reprezintă cea mai redutabilă modificare a condiţiilor de mediu şi climă. Acest lucru ne-a fost confirmat şi vara trecută, şi de celelalte dinaintea ei. Am resimţit fiecare în parte efectul creşterii dramatice a temperaturilor, aceasta traducându-se printr-o scadere a eficienţei intelectuale şi fizice, iar dacă ajustăm la nivel naţional, pierderile sunt colosale. Ca să nu mai amintesc despre catastrofa sectorului agrar, devastat de absenţa îndelungată a precipitaţiilor şi literalmente ars de temperaturile incendiare din ultimii ani, plus o serie de alte efecte colaterale legate de diminuarea sezonalitatii distincte şi proliferarea dăunătorilor.Toate acestea sunt reale, omul le regretă, omul le condamnă..dar oare tot el le provoacă?''Schimbările climatice - de acum înainte, nu sunt doar o problemă ştiinţifică, ci o problemă politică şi sociologică''(D.Gottlieb - environmental philosopher)Se consideră că încălzirea globală (ÎG) este provocată de om, prin emisiile de CO2 care crează in atmosferă un strat capabil sa stocheze căldură. Aceasta este versiunea oficială, decretată de inaltele oficialitati, adoptata ca platforma ideologica de miscarile ecologiste şi argumentată de cei mai mulţi oameni de ştiinţă din domeniu. Teoria IG globale cauzata de emisiile CO2 a devenit un fel de religie, un nou tip de moralitate, sa te indoiesti de acest lucru este cel mai politic incorect posibil, e sa fii etichetat drept eretic. Aceasta viziune a devenit o puternica forta prin care statele dezvoltate pot controla si inhiba cresterea economica in statele lumii a treia, condamnandu-le la regres, involutie si o perpetua mizerie socio-economica. James Shikwati - economist si autor al multor publicatii remarca: "un lucru care poate fi observat in orice dezbatere guvernamentala, e ca cineva incearca sa distruga visul african - Dezvoltarea". Dexteritatea manipularii insidioase a populatiilor acestor tari, urmarind ca obiectiv pastrarea intacta a rezervelor de combustibili fosili pentru exploatarea lor ulterioara in profitul celor mari ne demonstreaza clivajul care a avut loc in gandirea occidentala, fosa abisala care separa presupusa prevalenta a valorilor umane, a generarii echitatii, egalitatii si bunastarii mondiale de adevarata atitudine centrifuga, izolatoare si indiferenta la strigatele de disperare ale semenilor lor.Pentru ca versiunea oficiala a explicarii IG nu este decat un mit.Adevaratele cauze ale cresterii temperaturilor pe Terra sunt de natura telurica sau cosmica, neinregistrand vreo incidenta oarecare a factorului antropogen, ori una infima nu poate avea decat efect local/regional. In trecutul indepartat (aprox 8000 i.e.n.) avea loc o incalzire a climei terestre, indusa de factori ai naturii. Aceasta a coincis cu epoca de fier, perioada a dezvoltarii tehnologice a speciei umane. Deci incalzirea climei a fost un factor pozitiv al evolutiei. Incalziri ale climei s-au resimtit si in Evul Mediu, o usoara racire a acesteia a avut loc de-a lungul secolelor XVII-XIX, iar inca inainte de industrializarea moderna de dupa razboi, clima Terrei iarasi incepuse sa creasca. Toate aceste modificari climatice din trecut s-au efectuat sub influenta fortelor naturii, omul fiind mai mult decat neputincios in fata lor. De ce am crede astazi ca evolutia omului si emisiile de gaz carbonic pot provoca aceste modificari? Ori, din totalitatea gazelor cu efect de sera, 95% sunt vaporii de apa(norii), aprox.4% alte gaze, printre care si cel metan, si doar 0,054% CO2!!! Si proportia de gaz carbonic emisa de om este si mai mica decat cea enuntata, neavand absolut nici o influenta asupra climei. Spre exemplu, CO2 emis in urma activitatii vulcanice timp de 1 an depaseste totalitatea emisiilor de CO2 a intregii umanitati pe parcursul intregii sale istorii, din cele mai vechi timpuri pana in prezent! Inca mai mult CO2 se degaja din descompunerea florei toamna, iar cea mai mare cantitate provine din oceane.Adevarul este ca nu o crestere a volumului de CO2 antreneaza o crestere a temperaturilor, ci invers. Cand temperatura creste, mai mult gaz carbonic este eliberat in atmosfera.Daca e sa listez pe scurt adevaratele origini ale Schimbarilor globale sunt provocate de : (1) fenomenul ciclic al petelor solare, (2) efectele induse de cele trei legitati ale globului : excentricitatea, oblicitatea si precesiunea terestra, (3) iradierea planetei cu subparticule atomice degajate la exploziile supernovelor, (4) praful cosmic al norilor interstelari, (5) apropierea, deci proximitatea planetei Eris - numita si planeta de foc - care antreneaza o incalzire excedentara a Terrei.Deci, teoria "carbonica" este o farsa, o sarada, o noua cuvertura a intereselor machiavelice ale unor grupuri de inlfluenta mondiala. A crede in teoriile debitate este a cadea sub influenta acestora si a se lasa domesticit si abuzat in credulitatea sa naiva. Adevarul e ca secolul XXI, cel al luptei pentru sursele de energie induce si devieri dramatice de la adevarata natura originara a fiintei umane, dualismul cartezian a fost compromis prin dezaxarea sa, de favorizarea laturii materiale in detrimentul spiritualitatii si echidistantei morale.« Planetei Terra ii este indiferent daca temperatura sa de suprafata variaza de cateva grade… biodiversitatea a cunoscut si crize.. si dupa acestea, ea a fost si mai diversificata…Astfel, la nivel planetar, o criza nu este un blestem ci o binecuvantare »Patrick de Wever, geolog -Va invit sa urmariti un documentar extraordinar care mi-a servit si ca sursa de inspiratie. Veti gasi acolo o exemplificare si argumentare mai ampla a celor relatate aici.http://video.google.fr/videoplay?docid=-4123082535546754758-Am organizat vreo doua conferinte la aceasta tema. Pentru cei care doresc fisierul prezentarilor in PPT sau PDF, le puteti solicita la macolaus@hotmail.fr.

by Macolaus.Cartea Recordurilor a inregistrat un nou record de longevtiate. O femeie din Israel, pe nume Mariam Amash, este cea care isi insuseste mai nou titulatura. Potrivit certificatului sau de nastere, femeia s-a nascut in anul 1888, adica in urma cu 120 de ani. \'Da, sunt cel mai batran om de pe pamant\', a declarat bunicuta. in ciuda varstei inaintate, femeia se trezeste in fiecare dimineata la ora cinci, merge apoi la plimbare fara ajutorul unui baston, iar restul zilei il petrece alaturi de familie. \'Mananc, beau, fac dus. Sper sa mai traiesc inca zece ani\', a marturisit Mariam. increzatoare in invataturile Coranului, batrana a ajuns de cinci ori in viata sa la locul sfant al musulmanilor, la Mecca, ultima calatorie fiind facuta in 1990, cand avea \'doar\' 102 ani. Mariam are zece copii, 120 de nepoti, 250 de stranepoti si 30 de stra-stranepoti, cel mai tanar urmas al sau avand doar o saptamana. Care este insa secretul lui Amash? Femeia pune logevitatea sa pe seama dietei bazate in mare parte pe legume..www.antena3.ro/.* * *."Femeia pune logevitatea sa pe seama dietei bazate in mare parte pe legume.".Deci, puterea magica a legumelor a fost confirmata. Inca o dovada incontestabila a vegetarianismului ca model nutritional optim pentru cei care aleg un trai sanatos si vor sa evite turneurile pe la spitaluri. Pentru ca - le explic aspectul acesta particular al vegetarianismului celor care ma intreaba la ce bun sa traiesti multi ani, dar cu o permanenta senzatie de frustrare datorata abstinentei de a manca "ceva bun" - nu e vorba doar de longevitate. Vorbim despre calitatea, si nu doar durata vietii. Un organism devine longeviv, si poate traversa secole, doar daca e permanent sanatos, doar in absenta suferintei corporale. Doar aflandu-te intr-un permanent echilibru fiziologic, poti spera sa fii longeviv. .Cu alte cuvinte, faptul de a consuma carnea, aliment cu o proeminenta toxicitate, slabeste organismul, duce la stari de dezechilibru al unor organe sau procese bio-functionale, metabolice. Aceasta degenereaza in disfunctii ale acestor organe, cauzand aparitia bolilor, slabind imunitatea si rezistenta corpului in fata potentialilor factori de risc. .O alimentatie sanatoasa, libera de orice sursa de substante nocive, protejeaza si intareste organismul, conferindu-i un "scut" imuno-activ contra dereglarilor interne sau a atacurilor microbiene din exterior..In acest fel, armonia fiziologica interna creaza un spatiu de confort si stabilitate la orice nivel existential al individului. Normalitatea fizica este pilonul unei activitati cerebrale sanatoase, a unui echilibru psihologic, toate imbinate permitand bio-energiei corpului sa circule coerent si sa contribuie la mentinerea tineretii organismului o perioada indelungata, sau foarte indelungata...

by Macolaus..Sunt aproape 3 ani de cand Tratatul Constitutional pentru UE a fost reprobat si respins de cetatenii europeni (prin votul contra a francezilor si olandezilor). Contrariati in intentiile lor de a promova si a instaura o noua epoca politica si un nou sistem de gestiune centralizat in spatiul european, tehnocratii si elitele Uniunii isi luasera o pauza intre timp - pentru a medita profund si a gasi o noua modalitate de a impune Tratatul..Tratatul de la Lisabona este climax-ul uneltirilor oligarhice a acestor elite. Admonestati de opinia publica si flagelati de votul lor contra, acestia au recurs la edificarea unui alt document, care nu face decat sa repete textul vechiului tratat, fiind prezentat sub alt ambalaj. Valery Giscard d'Estaing, inspiratorul si creatorul textului TCE a recunoscut el insusi ca Tratatul de la Lisabona este o reproducere exacta a acestui text. Greseala de a supune ratificarea tratatului votului public nu mai este repetata de aceasta data, adoptarea sa fiind infaptuita de cercurile guvernante, vandute intereselor comunitare, aflate in ruptura neta cu cei care i-au investit la conducere prin votul lor..Franta, tara care a blocat de facto ratificarea Tratatului Constitutional in mai 2005, astazi il aproba. Paradoxal? Cum se explica prapastia ideologica abisala intre "NU" din 2005 si "DA" din 2008? Foarte simplu - in 2005 s-a exprimat poporul, in 2008 lobby-urile financiare si tehnocrate. Revenirea asupra unui proiect refuzat de poporul francez, este o intreprindere riscanta si potentiala generatoare de alarmari ale fortelor rebele, ale rezervelor de opozitie. .Totusi, acest scenariu a fost foarte abil conturnat, si opozitia dejucata. Adoptarea controversatului document s-a efectuat sub acoperire, prin deturnarea atentiei opiniei publice si focalizarea sa asupra efectelor de soc ale intemperiilor vietii private ale unor figuri centrale - casatoria presedintelui Sarkozy cu Carla Bruni, campania pre-electorala din SUA, etc, cat si declaratiile oficiale pompoase ale unor demnitari francezi. Bernard Couchner, seful diplomatiei franceze se exprima apologetic in noaptea precedenta :"Acest tratat merita sa fie apreciat la valoarea sa : ca un moment important in constructia idealului european"(sublinerea imi apartine). .Ma intreb : care este acest ideal european de care vorbeste Couchner? Renuntarea la valorile nationale si referintele istorice, etnice si axiologice care definesc un popor si diluarea acestora intr-un spatiu comunitar, fuzionarea cu altele si stabilirea unui mega-stat, unei mega-structuri geopolitice, edificarea unei noi URSS in spatiul european? Abandonarea dreptului la autodeterminare si autogestiune in favoarea unor organe pan-europene, care n-au nici urechi sa auda si nici ochi sa vada necesitatile si dezideratele cetatenilor de rand si care forjeaza politica in virtutea parghiilor economice in interesul lobby-urilor financiare si a corporatiilor multinationale? Ori, textul tratatului are cu ce intrista : art.1 interzice Statelor membre sa ia masuri restrictive contra miscarilor de capital, ceea ce suprima orice posibilitate de penalizare contra oricarei delocalizari brutale ale unor intreprinderi. Printre altele, textul vorbeste despre o Carta a drepturilor omului "juridic constrangatoare". Sunt operate transferuri de definitii, remanieri la nivel de conceptie a drepturilor si felul de a le aplica (coercitiv) - instrumente clasice ale dictatului din umbra. .Democratie europeana sau sublim artificiu al progresului elitelor oligarhice in preluarea puterii si supunerea maselor prin metode oculte?.O Europa care decide pentru tine, care-ti dicteaza ce poti spune si ce nu, care cenzureaza metodic, sistematic si dogmatic nu doar exprimarea, dar si gandirea maselor, una care adopta discret si din umbra proiecte de legi respinse initial de cei mai multi, in scopul instaurarii une Noi Ordini, una conceputa si promovata din laboratorul conspiratiilor masonice central-europene... nu mai este decat o inselaciune arhetipala a modelului primar de Europa reunita, o materializare a proiectelor schitate de cenaclurile politice aservite de interesul financiar al marionetistilor elitei mondiale.

by MacolausLa 31 ianuarie curent, si-a tinut lucrarile o Conferinta Internationala dedicata nuciculturii. Evenimentul a avut loc in inima Ukrainei - la Kiev - si a fost organizat de Proiectul "AgroOglead - Ovoshi i Fructy", cu suportul logistic al mai multor parteneri, printre care chiar unii dintre participanti.Au fost abordate mai multe subiecte cu referinta la culturile nucifere, reprezentantul de baza al carora este indubitabil Nucul.In rapoartele prezentate, organizatorii ukraineni au schitat un tablou sinoptic al principalilor indici economici pe piata interna si externa a culturilor nucifere. Insumand datele retrospective cu tendintele actuale, ei au incercat sa traseze liniile de perspectiva pe aceste piete.De fapt, materialele prezentate n-au facut decat sa fundamenteze viziunile formate anterior Forumului a fiecaruia dintre participanti, sa redefineasca unanimitatea convingerii ca aceste culturi reprezinta un patrimoniu gigantic neexplorat inca, dar care ar putea genera intrari monetare considerabile actorilor intregii filiere - de la furnizorii de material saditor, la plantatorii livezilor si terminand cu marea distributie a produselor finite (proaspete sau transformate).Chiar daca locul desfasurarii conferintei ar trebui sa ne vorbeasca despre maturitatea organizatorilor locali in materie de nucicultura, post-factum suntem somati sa remarcam alt adevar. Participarea Republicii Moldova la eveniment pare indispensabila in acest context, pentru simplul motiv ca reprezentantii sai au fost olimpici!Ukraina, chiar dispunand de terenuri agricole colosale, n-a rezervat prea mult spatiu in politica sa agrara pentru dezvoltarea nuciculturii, investitiile majoritare fiind directionate, cu predilectie, in industria alimentara prelucratoare. Ideea despre impulsionarea dezvoltarii la nivel national a unor culturi, produsul carora a fost lasat in mare parte suplinirii interne prin importuri, a parut revolutionara initial, fiind privita cu scepticism. Spargatorul de ghiata nu putea fi altcineva decat cei care deja au reusit sa depaseasca prejudecatile si chiar sa exceleze in acest domeniu. Echipa Republicii Moldova, in frunte cu performerul sau - dr. Alexandru Jolondcovschi - a reusit sa imprime participantilor la forum un entuziasm nesperat, a suscitat un interes sporit pentru modelul sau de dezvoltare a ramurii, plasandu-se astfel in centrul atentiei conferintei. "Nu suntem aici ca sa va dam o lectie, intentia noastra este sa va propunem un model pentru dezvoltarea culturilor nucifere", afirma dl Jolondcovschi expunand propria experienta de promotor al nuciculturii in Moldova in cadrul forumului. Completata de prezentarile conationalilor - ale dlui profesor Ion Comanici, ale producatorului si omului de afaceri de succes in agrobusiness - dl Nicolae Kiktenco, evolutia delegatiei noastre in cadrul conferintei are cu ce impresiona. Aclamatiile, intrebarile numeroase si efervescenta afisate de audienta ukraineana au confirmat pe deplin acest fapt. Implicarea altruista in promovarea unor culturi care nu pot fi decat extrem de profitabile potentialilor producatori ukraineni n-a facut decat sa sporeasca carisma delegatiei moldovenesti. Succesul indiscutabil al acesteia a conturat o aura remarcabila tarii noastre in ochii publicului strain, contribuind astfel la sporirea notorietatii producatorilor nostri peste hotare. Avem tot dreptul sa spunem ca a fost creata, sau cel putin fortificata o punte de trecere in spatiul ukrainean pentru exportatorii moldoveni, asa cum prestatia noastra la acest forum a senzibilizat unii actori importanti la nivel de reglementare a relatiilor comerciale dintre cele doua state, urmand ca acestia sa paseze mesajul cercurilor mai inalte.Cooperarea in planul mentionat dintre tarile noastre este rezultatul sperat, ele fiind asistate in acest efort de pepinieristi europeni, cu notorietate la nivel global. Sébastien Linard, unul dintre cei mai importanti producatori de puieti de nuc altoit din Europa, a avut o prezentare in cadrul conferintei, mentionand, printre altele, succesele deja obtinute in materie de colaborare cu un partener est-european. Aliat al Moldovei in producerea puietilor de nuc, dl Linard a declarat ca intrarea sa pe piata Ukrainei, presupunand transfer de tehnologie si producere locala este in deplina convergenta cu intentiile sale. Astfel, conturarea unei noi configuratii regionale a producatorilor de culturi nucifere, este inca un succes pe care Forumul l-a obtinut. * * *Globalizarea relatiilor economice are un caracter implacabil; cei care mai considera ca izolat, rupt de contextul mondial pot evolua fara a-si periclita activitatea, risca sa piarda oportunitati inegalate si ireversibile. Moldova poate si trebuie sa-si integreze infrastructurile de productie agro-alimentara intr-un cadru mai larg, materializat prin diverse parteneriate economice cu alte state, cele limitrofe, in special. Evenimentul de la Kiev a constituit un element fondator in acest sens, o ocazie de care reprezentantii tarii noastre au stiut sa beneficieze si pe care au stiut s-o transforme in substanta ziditoare a interesului national.

continuare din partea I EMBRIOLOGIA ŞI ANATOMIA COMPARATĂUn alt argument invocat de evoluţionişti este cel al embriogenezei. Zoologul german E. Haeckel afirmă că în primele stadii de dezvoltare toţi embrionii de vertebrate se aseamănă puternic între ei, indiferent de clasa din care fac parte, şi numai ulterior apar caracterele distinctive. De aici el trage concluzia că ontogeneza este o recapitulare sumară a filogenezei, concluzie pe care a denumit-o “lege biogenetică fundamentală”. Pentru a-şi demonstra afirmaţia, el a prezentat o serie de fotografii reprezentând embrioni de vertebrate.Numai că, la o analiză mai atentă, oricine a studiat cât de cât embriologia, poate observa că aceste fotografii au fost falsificate. În realitate, încă din prima săptămână de sarcină, embrionul mamiferelor se distinge de toate celelalte vertebrate prin formarea sacului amniotic, în interiorul căruia se va dezvolta noul organism, deci asemănările nu depăşesc faza primelor diviziuni când orice embrion animal (vertebrat sau nu) are forma unei grămezi de celule nediferenţiate, chiar şi în această fază asemănările fiind pur exterioare întrucât din punct de vedere genetic organismele sunt bine individualizate.Aşadar, “legea biogenetică fundamentală” nu a fost demonstrată, fiind de fapt rodul imaginaţiei creatorului ei.Chiar dacă am considera că există aceste asemănări (există într-adevăr unele asemănări de formă, dar numai la nivelul unor organe omoloage, nu la nivelul întregului organism), acest fapt nu ar demonstra în nici un fel descendenţa speciilor unele din altele, ci numai faptul că acestea au fost create după planuri asemănătoare.Această ultimă obiecţie este valabilă şi în cazul argumentelor legate de anatomia comparată: asemănarea unor organe la specii diferite nu presupune în mod necesar faptul că aceste specii ar avea o descendenţă comună, deci studiile celor care prezintă diferite asemănări ale formei unor organe la specii diferite nu dovedesc în mod necesar evoluţionismul.De exemplu, evoluţioniştii susţin că asemănarea dintre conformaţia unor oase de la balene şi cea de la unele mamifere de uscat ar dovedi că balenele au evoluat din mamifere de uscat, dar în realitate acest fapt nu dovedeşte evoluţia, putând fi explicat la fel de bine şi din perspectivă creaţionistă.Din aceleaşi motive, nu pot fi luate în consideraţie argumentele care încearcă să demonstreze evoluţionismul pe baza unor asemănări între genomurile unor specii diferite.Pe baza unor astfel de asemănări evoluţioniştii afirmă, de exemplu, că specia de musculiţe Drosophila virilis ar fi dat naştere la alte trei specii: Drosophila melanogaster, Drosophila willistoni şi Drosophila pseudoobscura. Numai că, deşi speciile genului Drosophila au făcut obiectul a nenumărate studii de genetică, deşi din anul 1908 când au început studiile sistematice s-au succedat peste 4000 de generaţii (Drosophilele au devenit foarte populare în laboratoarele de genetică tocmai datorită ciclului de viaţă foarte scurt), în practică nu numai că nu s-a observat transformarea vreunei specii de Drosophila în alta, ci chiar s-a observat că nici prin supunerea la radiaţii intense, nici prin alţi agenţi mutageni nu s-a reuşit să se inducă decât mutaţii neesenţiale. Aşadar afirmaţiile evoluţioniştilor s-au dovedit şi de această dată a fi nefondate.SISTEMATICA ŞI BIOGEOGRAFIAEvoluţioniştii mai susţin că grupele de plante şi animale pot fi dispuse sub forma unui arbore genealogic, ceea ce ar confirma teoria lor. Numai că aceste categorii taxonomice sunt în mare măsură opera biologilor, fapt dovedit de numeroasele cazuri în care una şi aceeaşi specie a fost încadrată în genuri diferite de către autori diferiţi, precum şi de existenţa unor specii de plante şi animale care refuză să fie încadrate în astfel de categorii (în general biologii “rezolvă” această problemă inventând o nouă categorie care să cuprindă doar specia rebelă), iar gruparea lor în formă de arbore genealogic este absolut arbitrară şi artificială, atâta timp cât nu avem nici o dovadă a descendenţei lor unele din altele. De aici vedem că nu se poate dovedi evoluţia pe această cale căci numai dacă am reuşi să demonstrăm pe o altă cale că speciile evoluează unele din altele am avea dreptul să trasăm un arbore genealogic al speciilor.S-a mai invocat în sprijinul teoriei evoluţioniste faptul că în zone diferite ale globului se pot întâlni unele specii de plante sau de animale asemănătoare. Spre exemplu, în Europa, Extremul Orient şi extremitatea vestică a Statelor Unite există specii de stejar care sunt diferite, dar prezintă unele asemănări.Evoluţioniştii susţin că acest fapt nu poate fi explicat decât dacă admitem că aceste specii provin dintr-un strămoş comun, care ocupa iniţial un teritoriu atât de larg încât să cuprindă toate zonele în care se găsesc aceste specii. Ei nu prezintă însă nici o dovadă a existenţei reale a unui astfel de strămoş (deci este vorba despre o simplă presupunere), iar existenţa acestor specii asemănătoare poate fi explicată cu mult mai bine din perspectivă creaţionistă: zonele în care trăiesc aceste specii prezintă unele similitudini în ceea ce priveşte condiţiile naturale (în special clima) şi de aceea Dumnezeu a creat pentru aceste zone specii asemănătoare.“DOVEZI DIRECTE” ALE EVOLUŢIEIChiar şi evoluţioniştii (sau cel puţin unii dintre ei, destul de numeroşi) recunosc faptul că argumentele invocate de ei până aici constituie cel mult “dovezi indirecte” ale evoluţiei, adică nu se poate demonstra evoluţia numai pe baza lor (aşa cum am arătat, unele din aceste aspecte pot fi explicate chiar mai coerent din perspectivă creaţionistă). Pentru a-şi justifica, totuşi, teoria ei invocă şi unele “dovezi directe”. Acestea se referă la unele cazuri în care, prin mutaţii spontane sau provocate artificial, s-au obţinut organisme cu caractere noi. Numai că, în toate cazurile expuse este vorba de obţinerea de rase sau de populaţii noi (lucru recunoscut chiar şi de evoluţionişti) ceea ce nu demonstrează în nici un fel evoluţia speciilor, ci numai inconsecvenţa logică a celor care invocă astfel de argumente prin care dovedesc că nu fac distincţie între microevoluţie (care este un fapt) şi macroevoluţie (care există numai în mintea lor). Cu toate eforturile depuse în acest domeniu în cei peste 100 de ani de la apariţia teoriei evoluţiei speciilor, nu s-a putut înregistra nici măcar un singur caz de transformare a unei specii în altă specie, nici măcar la vieţuitoarele cu o durată foarte scurtă de viaţă, la care s-au succedat în acest interval un număr extrem de mare de generaţii. Mutaţiile apărute au fost în general neesenţiale. În cazul în care au apărut totuşi mutaţii ceva mai radicale, acestea fie au fost letale, fie au provocat sterilitatea, deci nu a putut lua naştere o nouă specie. În ceea ce priveşte teoria conform căreia evoluţia se realizează prin acumularea treptată de mutaţii mici, nici aceasta nu a fost confirmată, speciile de organisme vii posedând o uimitoare stabilitate şi având chiar capacitatea ca pe parcursul generaţiilor să înlăture mutaţiile apărute, fie prin mecanismele celulare de reparare a erorilor, fie prin comportamentul de izolare reproductivă a mutanţilor.Un caz interesant de argument invocat în sprijinul teoriei evoluţiei speciilor este cel al speciei de fluturi Biston betularia. La acest fluture există două tipuri de populaţii: unul de culoare deschisă, altul de culoare închisă. La începutul secolului XIX predominau fluturii de culoare deschisă. Treptat, odată cu schimbarea condiţiilor de mediu datorită industrializării, s-a ajuns la situaţia de azi, când fluturii de culoare închisă au devenit predominanţi. În acest caz, “evoluţia” nu a constat nici măcar în apariţia unei rase noi, ci numai în modificarea raportului numeric dintre două populaţii care existau deja (cea de culoare mai deschisă, cea mai închisă), ceea ce nu poate fi considerat în nici un caz ca un proces de evoluţie. Vom lua ca termen de comparaţie un exemplu similar din lumea oamenilor: în ultimele secole, amerindienii care populau cândva America au fost în mare parte înlocuiţi de europeni, proces care a coincis în timp cu dezvoltarea industriei, dar acest lucru nu înseamnă în nici un caz că amerindienii ar fi evoluat datorită industrializării şi s-ar fi transformat în europeni, ci doar că europenii au cucerit teritoriile amerindienilor. Rezultă că nici exemplul speciei Biston betularia nu poate fi considerat ca o dovadă a evoluţiei speciilor.INGINERIA GENETICĂUna din realizările geneticii contemporane o constituie ingineria genetică. Astăzi a devenit posibil ca, prin tehnici complexe de laborator, să introducem o genă care aparţine unei specii în genomul altei specii. S-a reuşit chiar obţinerea unor organisme hibride între specii foarte diferite, sau chiar între specii aparţinând la regnuri diferite (de exemplu între roşie şi porc). Numai că, în toate aceste cazuri, hibrizii au manifestat o accentuată instabilitate genetică, având tendinţa ca după un număr de generaţii să reconstituie genomul uneia din speciile iniţiale. Aşadar, nici pe această cale nu s-a reuşit să se obţină specii noi şi, chiar dacă s-ar reuşi vreodată să se creeze o specie nouă prin inginerie genetică, teoria evoluţiei speciilor nu ar fi demonstrată nici pe această cale, deoarece nu ar fi vorba despre o evoluţie naturală, ci despre o intervenţie dirijată din partea unor fiinţe inteligente (oameni).În schimb, ingineria genetică, fiind o practică nefirească, ridică numeroase probleme de bioetică.ORIGINEA OMULUIAm lăsat la sfârşit problema originii omului, care a generat dea lungul timpului cele mai aprinse discuţii între evoluţionişti şi creaţionişti. După teoria evoluţionistă omul ar fi apărut dintr-o specie de maimuţă printr-un proces de evoluţie lentă, trecând prin mai multe “verigi intermediare”. Acest proces ar fi durat câteva milioane de ani. Pentru a explica absenţa blănii şi poziţia bipedă, bieţii noştri strămoşi sunt alungaţi din junglă în savană şi invers, invocându-se tot felul de pretexte, iar vorbirea articulată şi dezvoltarea gândirii abstracte nu au primit explicaţii convingătoare.În sprijinul teoriei lor, evoluţioniştii au adus, după cum era de aşteptat, câteva “dovezi” paleontologice. Numai că, la o analiză mai atentă, s-a constatat că toate fosilele care reprezentau “verigi intermediare” între maimuţă şi om erau ori false (după cum am mai amintit, paleontologia abundă în falsuri), ori greşit interpretate (cum este, de exemplu, cazul omului de Neanderthal, despre care se afirma iniţial că ar fi un “om-maimuţă”, dar care s-a dovedit a fi de fapt tot un Homo sapiens). În faţa acestei situaţii, atitudinile cercetătorilor au fost diferite.Unii se agaţă cu încăpăţânare de unele sau altele din fosilele care au fost prezentate ca verigi intermediare, încercând să reconstituie un “arbore genealogic” al omului. Aproape fiecare din autorii care au urmat această cale are propriul său “arbore”, mulţi dintre ei prezentând chiar şi ramificaţii despre care se spune că nu au condus la apariţia omului, fiind numai nişte tentative nereuşite de umanizare a maimuţei (ne punem întrebarea: dacă evoluţia are loc la întâmplare, sub acţiunea unor forţe oarbe ale naturii, atunci cine a fost cel care a încercat să umanizeze maimuţa?). Această atitudine este absolut neserioasă, fiind în contradicţie şi cu alte date, aşa cum se va vedea în continuare.Alţii, constatând lipsa fosilelor, au încercat să elaboreze teorii care să o explice, păstrând totuşi idea de evoluţie a speciilor. Conform unei asemenea teorii, transformarea maimuţei în om ar fi avut loc în apă, verigile intermediare fiind vieţuitoare înotătoare, şi de aceea fosilele nu s-ar fi păstrat. În acest caz, însă, devine absolut inexplicabilă poziţia bipedă, precum şi alte caractere umane.O a treia categorie, mai rezonabilă, acceptă faptul că la ora actuală nu dispunem de fosile autentice ale “oamenilor-maimuţă”, dar speră ca acestea să fie găsite în viitor. Vom arăta mai jos că avem motive întemeiate să nu le împărtăşim speranţa.Ultima categorie o reprezintă cei care acceptă că aceste “verigi intermediare” nu au fost găsite pentru că nu au existat niciodată.Vom menţiona în continuare câteva fapte care contrazic teoria evoluţionistă cu privire la originea omului.Analiza genomului mitocondrial uman a scos în evidenţă faptul că toţi oamenii din lume descind dintr-un unic strămoş comun de sex feminin, pe care chiar şi evoluţioniştii îl numesc “Eva mitocondrială”. Conform estimărilor geneticienilor, această Evă ar fi trăit cu cel mult 200 000 de ani în urmă (unii autori indică cifre chiar mai mici). Vedem deja că faptele nu concordă cu ideea unei populaţii întregi de maimuţe care s-ar fi transformat în oameni, iar din punct de vedere cronologic, teoria evoluţiei pe parcursul mai multor milioane de ani se dovedeşte a fi falsă.O altă problemă care se ridică este cea a numărului de cromozomi. Aşa cum am mai spus, acest număr, care este o caracteristică de specie, este întotdeauna întreg, iar la mamifere, care sunt animale cu reproducţie sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Prima observaţie care se impune este aceea că, datorită acestei discontinuităţi, nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Aşadar nu are nici un rost să căutăm ipotetice verigi intermediare între om şi maimuţă.Există şi unii autori care, încercând să salveze idea evoluţionistă, susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi făcut brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Ei “uită”, însă, un fapt pe care l-am expus în capitolul dedicat mutaţiilor genetice, şi anume că, la mamifere, nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală.Am întâlnit chiar şi autori evoluţionişti care, în una şi aceeaşi carte, atunci când vorbesc despre fosile susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi petrecut lent, în milioane de ani, iar atunci când vorbesc despre cromozomi susţin că această transformare ar fi avut loc brusc. Consider că nu merită să mai risipesc cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine “ştiinţifică”.Să presupunem totuşi că, printr-o minune, o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi. Întrebarea care se pune este următoarea: cu cine s-ar fi putut acesta împerechea pentru a da naştere la urmaşi? Cu o maimuţă în nici un caz, deoarece numărul diferit de cromozomi i-ar face incompatibili. Rezultă aşadar că ar fi necesară o nouă minune şi anume ca aproximativ în acelaşi timp şi în acelaşi loc să apară un alt individ de sex opus, care să prezinte exact aceeaşi mutaţie. Deja suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor cam departe! Dar lucrurile nu se opresc aici: deoarece evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele şi dată fiind marea diversitate a lumii vii, ar trebui ca asemenea “minuni” să fie destul de frecvente. Numai că, în ciuda timpului destul de îndelungat de când se fac observaţii sistematice în acest domeniu, până acum nu s-a descoperit nici un caz de genul acesta. În aceste condiţii credem că ar fi mai înţelept să renunţăm la teoria evoluţionistă.CONCLUZIIDin cele expuse până acum, vedem că evoluţionismul este departe de a fi o teorie cu adevărat ştiinţifică, fiind de fapt o colecţie de falsuri şi ipoteze nedemonstrate. În plus, există numeroase aspecte asupra cărora nici măcar evoluţioniştii între ei nu se înţeleg, teoria unui autor fiind contrazisă de cea a altuia. Practic, majoritatea biologilor sunt conştienţi de lipsurile evoluţionismului, sau cel puţin de o parte din ele, singurul motiv pentru care mai este încă menţinut fiind refuzul adepţilor lui de a accepta existenţa lui Dumnezeu.Însă ştiinţa nu numai că nu a demonstrat niciodată inexistenţa Divinităţii, ci chiar mulţi mari savanţi, din toate veacurile şi din toate domeniile, cum ar fi Pascal, Newton, W.Thomson (Lord Kelvin), Cauchy, N.Bohr, Schrodinger, Laplace, Maxwell, Marconi, Descartes, Euler, Lavoisier, Berzelius, Pasteur, Faraday şi mulţi alţii, şi-au mărturisit credinţa în Dumnezeu.Vom cita în continuare două cazuri destul de surprinzătoare:Lamark: “Natura nefiind o inteligenţă, nefiind nici măcar o fiinţă, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere în întregime supusă legilor, această natură, zic, nu este însuşi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al voinţei Sale atotputernice […] Astfel, voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin funcţionarea legilor naturii, pentru că aceste legi vin de la El. Iar această voinţă nu poate fi limitată, puterea din care ea emană neavând limite.”Ch. Darwin: “O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu care ţine de raţiune iar nu de sentimente, mă impresionează prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate – sau mai bine zis din imposibilitatea – de a concepe acest imens şi prodigios Univers, cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul unui destin şi a unei necesităţi oarbe. Cugetând astfel, mă simt nevoit să admit o Cauză primară cu un spirit inteligent, analog într-o oarecare măsură cu cel al omului, şi merit numirea de deist.”Vedem, deci, că înşişi întemeietorii evoluţionismului acceptau existenţa lui Dumnezeu. În acest caz ne întrebăm: ce anume i-a putut determina să creeze o teorie atât de evident potrivnică lui Dumnezeu? E greu de răspuns.În orice caz, din cele expuse până acum, se observă că ideea existenţei lui Dumnezeu nu este antiştiinţifică, aşa cum susţin unii, ci este chiar foarte rezonabilă. Odată acceptată această idee, cea mai raţională atitudine este ca, în ceea ce priveşte originea lumii şi a vieţii, să acceptăm ceea ce însuşi Dumnezeu ne-a spus pe calea Revelaţiei şi să respingem alte teorii, mai ales dacă acestea vin în contradicţie cu datele rezultate din experienţă.Iar Revelaţia ne spune că lucrurile s-au petrecut aşa:“La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-în-sa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.” (Facerea 1,1-2,4)Însă, acceptarea ideii că vieţuitoarele au fost create de Dumnezeu nu este un simplu act intelectual, ea având şi importante consecinţe de ordin moral: dacă omul s-ar trage din maimuţă, atunci ar fi liber să se comporte ca animalele, pe când un om creat de Dumnezeu după chipul Său are datoria morală de a respecta poruncile divine.“Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.” (Matei 22,37-40) Firmilian Gherasim este biofizician si monah. Cartea sa "Ortodoxia si eroarea evolutionista" si alte articole interesante veti putea gasi in pagina web www.creationism.info.ro

Ca regula, toate articolele postate pe aceasta pagina, imi poarta semnatura. Fac o exceptie pentru acest ARTICOL DE EXCEPTIE! Macolaus_________________________Firmilian GherasimINTRODUCEREÎnainte de a discuta despre teoria evoluţiei speciilor să definim câteva din noţiunile cu care ne vom întâlni în continuare.Specia este o comunitate de vieţuitoare care se pot încrucişa între ele şi care sunt izolate reproductiv de alte comunităţi similare. Indivizii care alcătuiesc o specie se pot încrucişa sexuat nelimitat între ei, în timp ce indivizii aparţinând unor specii diferite nu se pot încrucişa sexuat sau, în rarele cazuri în care se încrucişează, hibrizii sunt sterili (cum este de exemplu catârul, care este un hibrid între cal şi măgar). Speciile se diferenţiază între ele prin anumite caracteristici anatomo-morfologice, fiziologice, comportamentale şi biochimice, precum şi prin particularităţi ecologice.Rasele sau subspeciile sunt subdiviziuni ale speciilor şi grupează indivizi din aceeaşi specie care au anumite caractere distincte, rezultate ale selecţiei naturale sau ale selecţiei artificiale (efectuate de om). Indivizii din aceeaşi specie dar din rase diferite se pot încrucişa sexuat între ei, iar descendenţii sunt fertili.Populaţiile sunt subdiviziuni ale raselor, care grupează indivizi înrudiţi care au un fond comun de gene (genofond).Pe baza unor asemănări anatomo-morfologice şi fiziologice, speciile au fost grupate în categorii taxonomice mai mari (genuri, familii etc.). Aceste împărţiri sunt convenţionale.Aşa cum am văzut, indivizii aparţinând aceleiaşi specii dar de rase sau populaţii diferite se pot încrucişa sexuat între ei, dând naştere la urmaşi fertili. Prin astfel de încrucişări sau prin mutaţii genetice este posibil ca, pornind de la populaţii şi rase existente, să apară populaţii şi rase noi de plante şi animale. Vedem, deci, că la nivelul raselor şi al populaţiilor are loc un proces evolutiv, numit microevoluţie.Unii biologi s-au gândit că, prin extensie, un fenomen evolutiv similar ar putea avea loc şi la nivelul speciilor. Acest fenomen ipotetic a fost numit macroevoluţie şi, cu ajutorul lui, s-a încercat să se explice originea speciilor de plante şi animale. Primul care a reuşit să formuleze o teorie cât de cât închegată privind evoluţia speciilor a fost Ch. Darwin, ideile sale fiind ulterior continuate şi dezvoltate de alţi cercetători. Această teorie a fost numită teoria evoluţiei speciilor sau, mai scurt, evoluţionism.Evoluţionismul vine în contradicţie cu creaţionismul, care afirmă că speciile de plante şi animale au fost create de Dumnezeu.În cele ce urmează, vom analiza mai pe larg aceste teorii.ORIGINEA VIEŢIIUnul din primele puncte ale disputei dintre evoluţionism şi creaţionism este cel referitor la originea vieţii. Creaţioniştii susţin că viaţa a fost creată de Dumnezeu, în timp ce evoluţioniştii susţin că materia ne-vie s-ar fi organizat în mod spontan şi ar fi dat naştere vieţii (teorie care a primit numele de generaţie spontanee). Mai există şi unii autori, relativ puţin numeroşi, care susţin o teorie hibridă: primul organism viu a fost creat de Dumnezeu iar celelalte au luat naştere din acesta prin evoluţie. Să încercăm să analizăm în continuare posibilitatea generaţiei spontanee.În mod evident, în condiţiile actuale, materia ne-vie nu se organizează spontan pentru a da naştere la organisme vii. Evoluţioniştii susţin, însă, că atmosfera primitivă şi oceanul primordial ar fi avut o altă compoziţie chimică, mai favorabilă apariţiei vieţii. Aceasta este o simplă ipoteză care nu poate fi demonstrată, dar să presupunem că ar fi adevărată. Ca urmare a acestui fapt s-ar fi format prin sinteză chimică, mai întâi o “supă organică” în ocean, după care, substanţele din această “supă” s-ar fi autoorganizat treptat pentru a da naştere vieţii, mai întâi în forme acelulare (virusuri), iar apoi în formele celulare.În unele experienţe de laborator, în condiţii total diferite de cele pe care le întâlnim astăzi în natură, dar despre care se afirmă că ar fi identice cu cele din atmosfera primară, cercetătorii au reuşit să sintetizeze unele substanţe organice, printre care cel mai cunoscut exemplu îl constituie aminoacizii. Evoluţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a posibilităţii generaţiei spontanee. Ei “uită” însă să precizeze câteva “mici detalii”. Le vom preciza noi:Aminoacizii obţinuţi prin sinteză chimică nu sunt identici cu cei din organismele vii. Să fim mai expliciţi: aminoacizii sunt substanţe optic active şi pot avea două forme – levogiră şi dextrogiră. Aminoacizii obţinuţi prin sinteză chimică se prezintă sub forma unui amestec de 50% aminoacizi levogiri şi 50% aminoacizi dextrogiri. Ţinând cont de faptul că nu există nici un mecanism natural de separare a acestui amestec (exceptând reacţiile enzimatice din organismele vii deja formate), rezultă că, dacă viaţa ar fi apărut dintr-un astfel de amestec, ar trebui ca aminoacizii din organismele vii să fie şi ei 50% levogiri şi 50% dextrogiri, numai că toţi aminoacizii din organismele vii sunt levogiri.Aminoacizii sunt totuşi molecule relativ simple, care reprezintă doar cărămizi de construcţie pentru alte molecule mai complexe (proteinele), iar într-un mediu acvatic (cum se presupune că era şi oceanul primordial), reacţia de polimerizare a aminoacizilor este defavorizată, astfel încât nu numai că aceştia nu au tendinţa de a se autoasambla ci, dimpotrivă, proteinele au tendinţa naturală de a se descompune. Rezultă că nu putem explica astfel originea moleculelor proteice complexe şi nici apariţia ipoteticei “supe organice”. În organismele vii sinteza proteinelor are loc cu consum de energie, prin mecanisme biochimice complexe.În ceea ce priveşte virusurile, denumirea de “forme de viaţă acelulare” este improprie întrucât acestea nu posedă metabolism propriu şi nu se autoreproduc. În plus, ele nu puteau să apară înaintea celorlalte vieţuitoare, deoarece multiplicarea lor nu poate avea loc decât într-o celulă-gazdă, nu şi într-un mediu abiotic.Chiar şi cele mai simple organisme vii (bacteriile) sunt totuşi extrem de complexe, posedând, printre altele, un genom complex şi un set de cel puţin câteva mii de enzime, fiecare dintre ele fiind implicată într-o anumită reacţie biochimică, iar aceste reacţii sunt dependente unele de altele, astfel încât lipsa uneia din ele poate afecta grav organismul, putând provoca chiar moartea acestuia. Rezultă, deci, că aceste sisteme nu puteau să apară pe rând, ci trebuia să apară “hodoronc-tronc” o celulă gata formată.Pentru a răspunde acestor obiecţii, majoritatea evoluţioniştilor invocă ideea că acest lucru ar fi totuşi realizabil prin legături întâmplătoare care ar fi apărut în decursul miliardelor de ani care s-ar fi scurs de la formarea Pământului până la apariţia vieţii. Însă, calculele de fizică statistică arată că probabilitatea unui asemenea eveniment este neglijabilă, chiar dacă am presupune că vârsta Pământului ar fi de sute de miliarde de ani, în timp ce, chiar şi cele mai generoase evaluări cu privire la această vârstă nu depăşesc 4 miliarde de ani.Întrucât calculele de fizică statistică sunt complexe şi, dacă le-aş expune în detaliu, aş risca să nu pot fi înţeles, voi recurge la o analogie: un ceas are o structură cu mult mai simplă decât o celulă vie şi, totuşi, nimeni nu a văzut vreodată o bucată de metal care să se transforme de la sine într-un ceas, indiferent cât de mult timp ar trece, deci nici materia ne-vie nu poate de la sine să dea naştere vieţii.Din exemplul cu ceasul mai vedem un lucru: metalul nu se transformă singur în ceas dar, dacă intervine un ceasornicar, acest lucru devine posibil. Deci, şi în cazul apariţiei vieţii avem nevoie de un “ceasornicar” numai că, dată fiind complexitatea organismelor vii, acesta trebuie să fie cu mult mai inteligent decât omul şi, în acelaşi timp, să fie capabil să intervină la nivel molecular pentru a organiza sistemele biochimice celulare.Fizicianul E. Schrodinger a demonstrat chiar că, din punct de vedere termodinamic nici măcar menţinerea vieţii nu ar fi posibilă dacă nu admitem şi existenţa unui principiu universal ordonator de natură spirituală (el se pronunţa pentru o divinitate impersonală, ca în religiile extrem orientale, dar modul deosebit de inteligent al organizării lumii pare să sugereze mai degrabă existenţa unui Dumnezeu personal).În faţa acestor obiecţii, reacţia evoluţioniştilor este variată:Unii dintre ei, respingând aprioric orice intervenţie divină, afirmă că, din moment ce viaţa există, rezultă că ea trebuie să fi apărut din materia ne-vie prin generaţie spontanee şi, deci, calculele celor care susţin altceva ar fi greşite. Orice s-ar spune, o asemenea a-titudine numai ştiinţifică nu e.Alţii, văzând că nu reuşesc să explice apariţia vieţii pe pământ prin teoria expusă mai sus, caută să rezolve problema afirmând că viaţa a fost adusă pe Pământ (într-un fel sau altul) de pe o altă planetă. Acest lucru nu a fost, însă, demonstrat şi, în plus, nu rezolvă problema deoarece, ori aici, ori pe altă planetă, tot nu pot explica în ce mod materia ne-vie ar fi putut da naştere vieţii.O altă categorie, sunt evoluţioniştii care recunosc că, cel puţin pentru formarea primului organism viu, este necesară intervenţia divină. Aceştia sunt mai puţin numeroşi, deoarece oamenii care cred cu adevărat în existenţa lui Dumnezeu, nu acceptă evoluţionismul, acesta nefiind în concordanţă cu ceea ce afirmă Revelaţia Dumnezeiască despre facerea lumii.Să vedem în continuare cam ce se întâmplă cu un organism viu, deja apărut.UNIVERSALITATEA CODULUI GENETICAşa cum am precizat în prima parte a acestei cărţi, toate organismele vii posedă un genom, iar informaţia cuprinsă în acesta este descifrată cu ajutorul unui cod genetic. Acest cod genetic este universal, adică la toate vieţuitoarele, de la cele mai simple până la cele mai complexe (cu câteva mici excepţii nesemnificative), aceeaşi secvenţă de trei baze azotate codifică acelaşi aminoacid.Atât evoluţioniştii cât şi creaţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a originii comune a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ. Numai că, atunci când ajung să precizeze care ar fi această origine comună, nu mai sunt de acord: evoluţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au evoluat dintr-un singur organism iniţial, în timp ce creaţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au fost create de un Dumnezeu unic. Să analizăm pe rând cele două poziţii.Să presupunem că vieţuitoarele ar fi evoluat toate din acelaşi organism iniţial. În acest caz se pun câteva probleme legate de universalitatea codului genetic.Prima dintre ele se referă la originea acestui cod. Teoria oficială susţine că însuşi codul actual ar fi apărut prin evoluţie dintr-o variantă mai simplă (cu două baze azotate la un aminoacid). Lăsând la o parte faptul că nu există nici un vieţuitor cu un astfel de cod şi nu avem nici o dovadă că ar fi existat vreodată, se pune o altă întrebare: dacă într-adevăr codul ar fi evoluat, cum se explică faptul că astăzi toate vieţuitoarele au acelaşi cod, ţinând cont de faptul că orice modificare a lui s-ar fi transmis numai la urmaşii organismului la care ar fi apărut modificarea, iar la celelalte vieţuitoare nu?Să presupunem acum că într-un fel sau altul s-a ajuns totuşi la un organism care posedă codul genetic actual. Dacă toate vieţuitoarele ar fi evoluat din acesta, ar fi inexplicabil faptul că toate celelalte gene s-au modificat în timp, dând naştere la întreaga diversitate a lumii vii pe care o cunoaştem astăzi, numai genele care conţin informaţia referitoare la codul genetic au rămas nemodificate.Vedem, deci, că universalitatea codului genetic nu poate fi invocată ca o probă în favoarea evoluţionismului.Acceptând poziţia creaţionistă, toate aceste probleme sunt rezolvate în schimb se pune o altă întrebare: cum se explică faptul că Dumnezeu, care prin marea varietate a lumii vii a dovedit că nu suferă de lipsă de imaginaţie creatoare, a ales totuşi acelaşi cod genetic pentru toate vieţuitoarele? E greu de spus care a fost intenţia lui Dumnezeu.Cea mai plauzibilă ipoteză ar fi aceea că Dumnezeu a dorit să aşeze chiar în cele mai intime procese ale vieţii ceva care să dea mărturie despre unicitatea Creatorului. Codul genetic ar fi aşadar, un fel de semnătură a Celui care a zidit lumea. În acest context, s-ar putea să nu fie o simplă întâmplare faptul că, în acest cod, la un aminoacid corespunde o secvenţă de trei baze azotate, după cum Dumnezeu este unul în fiinţă dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.EVOLUŢIA LA MICROORGANISMEÎn faţa constatării că în zilele noastre nu vedem specii de plante sau de animale care să se transforme din unele în altele, evoluţioniştii aduc argumentul că evoluţia are loc treptat, într-un număr mare de generaţii şi de aceea nu poate fi percepută în mod normal. Numai că, acest argument nu poate fi invocat în cazul microorganismelor, deoarece acestea au o durată foarte mică a ciclului de reproducţie (în unele cazuri chiar 20 de minute) şi, de aceea, un număr mare de generaţii poate fi obţinut într-un timp relativ scurt. Astfel, într-o zi putem obţine 72 de generaţii, într-o lună 2160 de generaţii, într-un an 26 000 de generaţii, iar în 100 de ani 2,6 milioane de generaţii. În cei peste 100 de ani de când se fac studii sistematice în domeniul microbiologiei s-au observat unele modificări de caractere ale unor tulpini (populaţii) de microorganisme dar, deşi numărul generaţiilor care s-au succedat este astronomic, speciile s-au “încăpăţânat” să rămână aceleaşi şi chiar s-a observat că tulpinile cu caractere mai deosebite (cum ar fi tulpinile înalt producătoare ale unui anumit metabolit), obţinute prin selecţie artificială, după un număr de generaţii “se sălbăticesc”, adică revin la tipul iniţial. Mai mult, tratatele de medicină scrise cu mii de ani în urmă descriu aceleaşi boli infecţioase ca şi în zilele noastre, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că şi atunci existau aceleaşi specii de microbi. Vedem, deci, că în ciuda teoriilor evoluţioniste, speciile de microorganisme sunt deosebit de stabile.ORIGINEA EUCARIOTELORÎncercând să explice originea eucariotelor, evoluţioniştii susţin că acestea ar fi apărut prin contopirea mai multor celule procariote. În acest fel s-ar explica, spun ei, existenţa mai multor cromozomi în aceeaşi celulă. În ceea ce priveşte mitocondriile, acestea ar fi nişte celule procariote care au ajuns să trăiască în simbioză cu celula gazdă.Numai că, nucleul celulelor eucariote prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc net de procariote:- nucleul eucariotelor are membrană nucleară, iar al procariotelor nu- cromozomii la eucariote sunt mai mari decât la procariote şi au o structură diferită, mult mai complexă decât cea a cromozomului unic de la procariote- existenţa intronilor în genele eucariote şi lipsa lor la procariote- diferenţele care există între diviziunea simplă a procariotelor pe de o parte şi între mitoza şi meioza de la eucariote pe de altă parte- modul diferit în care se realizează reglajul genetic etc.Vedem că eucariotele diferă calitativ de procariote, deci sunt altceva decât o simplă contopire de celule procariote.În ceea ce priveşte mitocondriile, diferenţele care există între codul genetic universal şi cel mitocondrial demonstrează că acestea nu sunt nişte celule procariote, iar interdependenţa profundă dintre metabolismul celulei eucariote şi cel mitocondrial arată că aici nu e vorba de o simplă simbioză, ci de organite celulare care fac parte integrantă din celula eucariotă. Vedem aşadar că nici din acest punct de vedere teoria evoluţionistă nu este credibilă.Un alt aspect legat de eucariote îl constituie existenţa organismelor pluricelulare cu organizare superioară. Acestea au un număr foarte mare de celule (de ordinul sutelor de miliarde) care posedă toate acelaşi genom dar, în fiecare celulă sunt active numai o parte din gene, în funcţie de rolul pe care trebuie să îl îndeplinească acea celulă. Deşi fiecare celulă în parte are propriul său metabolism, între ele există o coordonare perfectă, astfel încât fiecare dintre ele îndeplineşte un rol precis şi toate aceste celule împreună formează un singur organism. În plus, în timpul vieţii unui astfel de organism, multe din celulele componente mor şi sunt înlocuite de alte celule tinere fără ca acest fenomen să afecteze integritatea şi funcţionalitatea organismului. Este inimaginabil ca toate aceste sisteme, atât de complexe şi în acelaşi timp atât de armonioase, să fi luat naştere “întâmplător” prin intervenţia unor forţe oarbe ale naturii. Mai menţionăm un amănunt: dacă speciile de eucariote ar fi evoluat unele din altele, de la simplu la complex, ar fi trebuit ca numărul cromozomilor la fiecare specie să fie mai mare sau mai mic, în funcţie de gradul de complexitate al organismului dar, în realitate s-a observat că nu există nici o corelaţie între numărul de cromozomi şi nivelul de complexitate al organismelor dintr-o anumită specie.FINALITATEAUn argument puternic împotriva evoluţionismului îl constituie cel al finalităţii. La toate organismele vii se observă că fiecare parte a organismului (de la formaţiunile subcelulare, la ţesuturi şi organe) a fost astfel concepută încât să poată îndeplini o funcţie bine definită în cadrul ansamblului organismului şi, mai mult, are exact structura care îi permite să îşi îndeplinească funcţia cât mai bine. La un nivel mai mare, se poate observa că inclusiv între speciile diferite de plante şi animale care ocupă un anumit teritoriu există un echilibru, o armonie, fiecare din specii contribuind direct sau indirect la menţinerea vieţii celorlalte. Observaţiile menţionate ne conduc la idea că aceste sisteme au fost proiectate special pentru a îndeplini funcţia pe care o are fiecare în parte, ceea ce exclude apariţia lor sub acţiunea unor forţe întâmplătoare. Acest argument a fost scos în evidenţă mai ales de savantul român Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei).Împotriva acestui argument, evoluţioniştii au ripostat cu două contra-argumente: organele rudimentare şi organele atavice. Să le analizăm pe rând.a. Organele rudimentareAcestea sunt organe care apar în faza embrionară sau în faza de creştere a organismului, iar la maturitate dispar sau degenerează (cum ar fi timusul şi epifiza). De aici evoluţioniştii au tras concluzia că aceste organe ar fi nefolositoare şi existenţa lor nu ar putea fi explicată decât dacă presupunem că acestea ar fi nişte rămăşiţe din stadiile anterioare ale evoluţiei speciei respective. La o analiză mai atentă se constată totuşi că aceste organe sunt nefolositoare numai în faza adultă, pe când în timpul creşterii au un rol important în organism, iar faptul că apar numai atunci când este nevoie de ele iar apoi dispar nu face decât să confirme existenţa finalităţii şi să contrazică teoria evoluţionistă, deoarece dacă aceste organe ar fi rămase de la specii anterioare atunci nu ar dispărea la maturitate.b. Organele ataviceSpre deosebire de organele rudimentare care există la toţi indivizii, organele atavice apar numai uneori, constituind nişte anomalii sau monstruozităţi. Din faptul că unele din aceste malformaţii existente la om, de exemplu, prezintă asemănări cu structuri sau organe existente la unele animale, evoluţioniştii trag concluzia că omul descinde din animalele respective şi că, dată fiind inutilitatea acestor organe la om, ele ar fi şi o probă împotriva finalităţii. Ei “uită” însă să precizeze că între malformaţii există şi foarte multe care nu prezintă nici o asemănare cu vre-o structură existentă la animale. În plus, dintr-o asemănare exterioară a unor organe sau ţesuturi, nu rezultă în mod logic faptul că omul ar descinde din animalul respectiv (cu atât mai mult cu cât unele malformaţii se aseamănă cu animale pe care nici evoluţioniştii nu le consideră strămoşi ai omului). În ceea ce priveşte finalitatea, organele atavice nu dovedesc nimic, deoarece reprezintă stări patologice.Unii evoluţionişti, dată fiind evidenţa faptului că toate vieţuitoarele posedă exact acele organe care le sunt necesare în mediul în care trăiesc, acceptă într-o oarecare măsură ideea de finalitate, numai că “pun carul înaintea boilor” afirmând că “funcţia creează organul”. Dar această afirmaţie nu este nici logică (cum ar putea exista, de exemplu, funcţia vederii înainte de apariţia ochilor?) şi vine în contradicţie cu observaţiile experimentale care arată că în timpul dezvoltării unui organism, organele încep să se formeze cu mult înainte de a îndeplini vreo funcţie (de exemplu, copilul nou născut are deja picioare, dar abia mai târziu învaţă să meargă). Aşadar nu funcţia creează organul, ci organul a fost proiectat pentru a îndeplini o anumită funcţie, proiectul anticipând funcţia pe care urmează să fie îndeplinită.FOSILELEUnul din argumentele invocate cel mai des de evoluţionişti în favoarea teoriei lor este cel al fosilelor. De la început trebuie să precizăm, însă, că paleontologia (disciplina care se ocupă cu studiul fosilelor) deţine tristul record de a fi ramura ştiinţei care a înregistrat cel mai mare număr de falsuri, ceea ce aruncă o umbră de îndoială asupra argumentelor de acest fel. Vom încerca totuşi să analizăm acele date a căror falsitate nu a fost încă dovedită.S-a observat că în diferite straturi ale pământului se găsesc urme fosile de la vieţuitoare diferite şi că straturile mai adânci conţin de obicei organisme cu o organizare mai simplă. Ordinea apariţiei vieţuitoarelor în straturile geologice ar fi, în linii mari, următoarea: microorganisme, nevertebrate marine şi alge, peşti, plante de uscat, amfibieni, reptile, mamifere şi păsări. Urmele de locuire umană apar numai în straturile cele mai superficiale. Cele expuse până aici sunt fapte.S-a presupus că straturile mai adânci sunt mai vechi (dar în privinţa vârstei concrete a fiecărui strat savanţii sunt încă departe de a se fi pus de acord). Deşi nu poate fi demonstrată practic, această presupunere este totuşi plauzibilă.Evoluţioniştii susţin, însă, că vieţuitoarele diferite care au trăit în epoci diferite au apărut prin evoluţie unele din altele. Numai că, din punct de vedere logic, faptul că două specii apar în straturi geologice succesive nu implică în mod necesar faptul că aceste două specii ar fi luat naştere una din alta. De exemplu, dacă am face săpături pe teritoriul actual al oraşului Bucureşti, am constata că în straturile mai vechi găsim urme de lupi, iar în cele mai noi am găsi urme de câini şi acest lucru nu înseamnă că lupii s-au transformat în câini, ci doar că locul lupilor a fost ocupat de câini.În plus, cercetările de până acum, arată că speciile apar brusc în straturile geologice, fiind bine definite şi în cursul existenţei lor cunosc numai modificări neesenţiale (cum ar fi adâncirea striaţiilor de pe cochilia unei scoici), iar între două specii asemănătoare care se succed în timp nu există verigi intermediare (de exemplu, nu s-a descoperit nici o fosilă de animal care să aibă gâtul de o lungime cât jumătate din gâtul girafei, deşi o astfel de fosilă, dacă ar fi existat, ar fi sărit în ochi chiar şi unui nespecialist şi nici alte asemenea forme intermediare între specii diferite). Şi chiar dacă s-ar descoperi vreodată o asemenea “verigă”, aceasta nu ar dovedi decât succesiunea temporală, nu şi filiaţia speciilor respective.Există totuşi o fosilă care a făcut să curgă multă cerneală şi despre care evoluţioniştii afirmă că le-ar confirma teoria. Fosila constă dintr-un fragment de rocă sedimentară în care se află imprimată urma unui animal care seamănă cu o reptilă dar, în acelaşi timp, are aripi cu pene ca de pasăre. Fosila a fost numită Archaeopteryx. Presupunând că fosila este autentică (deşi există şi voci care contestă acest lucru) să vedem ce dovedeşte ea. De la început trebuie să precizăm că în toate sursele bibliografice pe care le-am studiat am găsit descris un singur exemplar fosil al acestui vieţuitor, iar un exemplar izolat nu este o specie (vedem şi astăzi născându-se creaturi monstruoase care prezintă caractere diferite faţă de specia din care descind, dar acestea nu ajung să constituie o specie, întrucât în puţinele cazuri în care sunt viabile, ele sunt izolate reproductiv tocmai datorită monstruozităţii lor), deci ar trebui să avem un număr mai mare de fosile pentru a putea afirma că am descoperit o specie nouă. Presupunând totuşi că a existat această specie, ea nu este o verigă intermediară între două specii, ci numai o specie care nu poate fi încadrată în nici una din categoriile cunoscute de noi (reptile, păsări etc.). Acest lucru nu ar constitui o noutate, întrucât chiar şi în zilele noastre există asemenea specii (cel mai cunoscut exemplu este ornitorincul) ceea ce dovedeşte numai faptul că natura este, totuşi, mai complexă decât categoriile taxonomice stabilite de mintea omenească a biologilor.Datele expuse până acum nu susţin în mod necesar evoluţionismul, fiind chiar mai apropiate de referatul biblic privind creaţia decât de teoria evoluţionistă. În primul capitol al Genezei, se afirmă că vieţuitoarele nu au fost create toate odată, ci pe rând şi fiecare după soiul ei, iar omul a fost creat la sfârşit. Problema pe care pare să o ridice relatarea biblică este afirmaţia că lumea a fost creată în şapte zile. Limba ebraică, în care a fost scris iniţial Vechiul Testament, are particularitatea că acelaşi cuvânt poate avea mai multe sensuri, în funcţie de context. De aceea termenul de “zi” din Geneză a dat naştere încă din cele mai vechi timpuri la diverse interpretări:Unii au interpretat acest termen în sens literal şi, dată fiind atotputernicia lui Dumnezeu, această interpretare nu poate fi cu totul exclusă, întrucât lumea putea fi creată şi într-un timp scurt. În acest caz ar însemna că determinările omeneşti care par să indice vârste de milioane sau miliarde de ani pentru straturile geologice sunt greşite.Acest lucru nu poate fi exclus cu desăvârşire deoarece toate metodele de datare se bazează în mod esenţial pe ipoteze care nu pot fi verificate, unele dintre ele fiind chiar neplauzibile. De exemplu, în cazul datării cu C14 se presupune că, în perioada din care datează proba analizată, concentraţia acestui izotop în atmosferă era identică cu cea de azi, iar în metoda bazată pe adâncimea straturilor se presupune că aceste straturi au fost depuse în mod uniform în timp, ambele afirmaţii fiind greu de crezut în cazul unor perioade de timp mai îndelungate.Alţii, pornind de la o altă afirmaţie biblică, şi anume că “o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (II Petru 3,8) au considerat că “zilele” creaţiei ar putea fi de fapt perioade mai lungi de timp, acest punct de vedere fiind ceva mai apropiat de cel al geologilor.A treia categorie de comentatori, urmând interpretării date de Sfântul Grigorie de Nyssa (sec. IV d. Hr.), consideră că “zilele” trebuiesc interpretate nu în sens temporal, ci în sensul de etape logice ale creaţiei. Acest punct de vedere pare a fi cel mai plauzibil în contextul cunoştinţelor noastre actuale.Dacă în ceea ce priveşte interpretarea “zilelor” creaţiei părerile sunt împărţite, există totuşi un acord general asupra ideii că lumea a fost creată în mod gradat, ceea ce este în conformitate şi cu descoperirile paleontologice._______________in scurt timp, va urma partea a 2-a

by Macolaus

Suntem ceea ce mancam.Imi pare firesc..Exceptand americanii din Texas si alti semeni de-ai lor, o axioma general recunoscuta este faptul de a manca pentru a trai si nu invers. Viata noastra pe pamant este impregnata de o misiune, un scop si o serie de obiective bine determinate, de natura mai mult spirituala, dar pentru realizarea carora interferam inevitabil cu lumea materiala. O latura primordiala a acestei interferente este alimentatia.Ar fi deplasat sa definim alimentatia ca pe o modalitate de a ne umple burta pentru a ne satisface astfel o placere trupeasca. Cheia misterului mult mai profund care invaluie aceasta componenta a vietii noastre, este langa noi. Nici macar nu trebuie s-o cautam. Trebuie doar sa deschidem ochii.Rolul alimentatiei este de a restabili resursele energetice ale organismului nostru, dar si echilibrul sau bioenergetic in acelasi timp. Hrana pe care o ingeram noi, trebuie sa fie apta sa aduca corpului nostru o serie de elemente vii, care i-ar completa viata cu viata pe care o contin. In felul acesta, in rezultatul unei astfel de regim alimentar, devenim mai viabili, mai energici, mai predispusi la actiuni pozitive, mai clarvazatori. Are loc un incredibil fenomen de revitalizare a tuturor proceselor fiziologice din corp, sporind cu mult longevitatea si calitatea vietii noastre...Un astfel de regim este acela completat de produsele de origine vegetala. Vegetarianismul nu mai este doar un alt stil de nutritie; el constituie un element cheie in determinarea starii sanatatii noastre fizice, psihice, mentale, morale; iar in suma, acestea vor influenta colosal evolutia noastra pe termen lung, in plan personal sau profesional.De ce totusi aceasta inapetenta pentru carne? Care este rationamentul vegetarienilor atunci cand renunta la ea?Animalele din jurul nostru sunt dragalase fiinte vii dotate ca si noi cu cele 5 simturi, cu inteligenta si percepere a lumii. Animalele domestice dintotdeauna au fost un prieten fidel si un ajutor de neinlocuit pentru om, din cele mai vechi timpuri. Caii ne-au ajutat sa ne deplasam rapid si sa ne lucram ogoarele. Vacile, oile si caprele ne-au furnizat pretioasele lactate. Oile ne-au mai si imbracat pe de-asupra. Gainile si alte pasari ne-au dat oua, etc. Si daca plus la toate aceste servicii mai si sacrificam bietele animale, ne dispare imediat aura care ne inconjura pana atunci, ne patam de sangele inocent al acestor fiinte. Ceea ce urmeaza este insa mai tulburator.Ne place sau nu sa recunoastem acest fapt, dar sa le spunem lucrurilor pe nume. Carnea pe care o consumam noi provine din cadavre. Parcursul pe care-l inregistreaza animalul safricicat pana a ajunge pe masa noastra este destul de lung. Fiind insa un aliment mort si fiind supus legitatilor terestre, orice organism neviu este expus imediat activitatii de descompunere a bacteriilor de putrefactie. Vom supune oricum alimentul prelucrarii termice, dar asta nu face decat sa completeze bilantul sau toxic, deoarece imediat ajunsa in intestin, carnea este subiect al unei dezagregari si mai rapide, urmand ca sangele sa absoarba nu doar neinsemnatul aport caloric furnizat de carne, dar si o serie de compusi chimici nocivi, rezultati in urma alterarii acestor produse. Sa retinem, de fiecare data cand consumam carne, ne intoxicam organismul !Alimentele carnate mai sunt si un incredibil zidar al corpului nostru, furnizandu-ne materiale de constructie gata pregatite - proteinele animale - care participa nemijlocit la o crestere accelerata si o imbatranire precoce. Insa argumentul proteinelor animale este pentru mine unul de pozitie secundara, asa cum primordial in acest context este epuizarea continua la care este supus corpul, constanta sa dezechilibrare, cauzate de persistenta unui regim alimentar omnivor. Carnea fiind un aliment furnizor de proteine moarte, colesterol, grasimi saturate si substante nocive, organismul nostru se afla in constanta cautare de substante vii - enzime, catalizatori, vitamine, calciu si alte elemente minerale pentru a o supune metabolismului. Insa lovindu-se de lipsa acestor substante, el le consuma pe cele aflate in rezervele din oase, tesuturi moi, organe, iar in rezultat starea sanatatii noastre degradeaza, rezultatul final fiind disfunctiile unor organe, boli, oboseli, dureri de cap, dezorganizare, dezorientare.A fi vegetarian inseamna a fi pro-life, a se identifica cu natura, a se regasi in ea; a reveni la origini, la elementele fondatoare. Vase sangvine libere de colesterol, de diferiti hormoni animali, de substantele toxice furnizate de carne, de masa supraponderala, de diverse afectiuni si maladii de care sufera frecvent persoanele cu o alimentatie necorespunzatoare, organismul unui vegetarian este pur prin definitie, gandirea sa este lucida, creierul sau fiind bine alimentat si oxigenat, in comparatie cu capilarele in parte obstructionate ale encefalului nonvegetarienilor. Stiu ca astfel de asertiuni poti fi privite critic si cu neincredere de catre multi; certitudinea mea este insa ca fiecare poate incerca pentru a se convinge, n-ar fi decat spre binele sinelui.Bazandu-ma pe viziunea mea empirica, atribui vegetarianismului mai mult decat conotatii traditional alimentare, reduse la aria lor de acoperire in stricto sensu a unui mod de nutritie sanatos. Pe parcurs, am inteles profunzimea continuta in acest mod de viata, acest fel de a fi, in restructurarile care survin in fizicul, mentalul, psihicul, felul de a gandi si a concepe lumea. Este o experienta unica, una liberatoare intr-un sens, te descatuseaza de greutatea materiala, iti exalteaza facultatile mentale – spirituale – analitice, te induce intr-o profunda stare de comuniune cu sursa vietii, cu Providenta... Pentru ca nu te mai identifici cu anticul postulat inscris in Legea Junglei, care te indeamna sa ucizi pentru a trai din caloriile corpului victimei, pentru ca renuntand la ideea de ultim avanpost al lantului trofic si renuntand la postura de pradator, stabilesti un echilibru in viata ta, intri intr-o armonie deplina cu natura, consumand minunatele sale produse vegetale, veritabile comori pentru organismul nostru, adevarate surse ale longevitatii si sanatatii fizice si morale ale omului...Plantele vii au proprietatea de a purifica organismul prin calitatile lor curative, radacinile, semintele si alte componente vegetale ne aduc energie calorica libera de orice surplusuri contradictorii, continand energie pura. Iar complexul de vitamine, enzime si alte substante biologic active care le acompaniaza o transforma intr-o perfecta sinergie a fortelor vii ale naturii, apte de a ne revitaliza, a ne exalta simturile, a ne induce intr-o senzatie de permanent echilibru si confort.Exista o axioma care vorbeste despre echilibru ca o forta mereu in expansiune. Oriunde nu s-ar gasi acesta, are permanenta tendinta de a se extinde prin exrapolare. Odata atinsa, armonia noastra interioara se va revarsa in jurul nostru, traducandu-se prin coerenta in actiunile noastre, clarviziune in deciziile pe care le luam zilnic, eficacitate in atingerea obiectivelor profesionale, omogenitate in starile noastre psihologice, flegma in situatii dilema, fluenta in limbajul oral dar si launtric, progres, evolutie pe orice plan, si in orice actiune intreprinsa.Sa incerci sa schimbi lumea in mai bine,sa aduci lumina in viata ta si a celor din jurul tau,sa-ti stabilesti misiuni nobile si sa cauti o cale spre a le atinge,sa aspiri la lucruri frumoase si sa explorezi modalitati omnipotente de a le da forma...toate sunt posibile, toate iti stau la indemana,si daca esti in cautare, te-ai intrebat vreodata daca cauti unde trebuie...?

by MacolausAu trecut 68 de ani de la ocuparea Basarabiei de catre regimul sovietic. Un regim totalitar, despotic, criminal, care a supus populatia bastinasa celor mai teribile terori si abuzuri pe care aceasta le-a cunoscut vreodata. Infometati, deportati si exterminati cu sutele de mii, romanii basarabeni si-au trait in durere, chin si suferinta destinele lor de martiri ai regimului, victime ale politcii represive dictate de la Moscova de catre unul dintre cei mai monstruosi dictatori pe care lumea i-a cunoscut vreodata, Iosif Stalin. * * *Dupa ce revolutia bolsevica din octombrie 1917 a obtinut treptat controlul asupra intregului Imperiu Tarist, aceasta si-a consolidat puterea si influenta, inlaturind prin genocid si incarcerare toti oponentii politici reali sau imaginari, folosind ca arma de lupta si de supunere - teroarea. La baza ideologica a miscarii bolsevice se afla doctrina marxist-leninista, care era prin esenta un elogiu adus terorii, eradicarii religiei, supunerii totale a populatiei prin pirghii sociale, dar mai ales economice. Despre Karl Marx se stie ca era un satanist, ura crestinismul, scopul lui declarat (dar ascuns public) fiind distrugerea umanitatii, prin procedee fizice (exterminare) si morale (degradarea valorilor social-umane, culturale si religioase). Despre Lenin se stie ca a adoptat teoria debitata de Marx precum si finantarea conationalilor sai germani. Imediat dupa ascensiunea sa la putere, acesta din urma a instaurat regatul terorii si a mortii in Rusia post-tarista. Violent de natura, Lenin era gata de orice crima impotriva umanitatii, capabil de orice atrocitati si genocide, in unicul scop de a obtine controlul si puterea in enorma Rusie. Aceasta s-a demonstrat prin represaliile politice, executiile in masa si politica de infometare a populatiei cu ajutorul careia se urmarea uniformizarea paturilor sociale, supunerea lor totala si neconditionata, reducerea riscului de contra-revolutie prin simpla epuizare fizica a eventualilor instigatori si moment important : intrarea lor fortata in kolhozuri si sovhozuri. In primii ani de guvernare ai lui Lenin, perioada 1918-1920, in razboiul civil, si-au pierdut viata in haosul bolsevic mai mult de 10 mln persoane. In anii urmatori, 1921 - 1922, foametea organizata a mai facut alte 5 mln de victime. Ucenicul silitor al lui Lenin a fost Iosif Stalin, care inca din 1922 avea functia de conducere, Lenin fiind grav bolnav. Dupa moartea acestuia din 1924 si citeva lupte interne pentru fotoliul de la Kremlin, Stalin ocupa functia de secretar al Partidului Comunist care ii conferea puterea suprema. Urmas demn al predecesorului sau, noul dictator de la Moscova n-a intirziat aplicareanoilor politici economice : planul cincinalelor si stabilirea unei agriculturi cooperatiste. In perioada aflarii sale la guvernare (1922-1953) acesta a ordonat sau a aprobat moartea a milioane de oameni : executati ca urmare a calificarii de "dusmani ai poporului", decedati in urma deportarii sau a foametei artificiale ca urmare a colectarii tuturor produselor alimentare.Aceste lucruri au atins si Basarabia intre 1940-1941 in urma Pactului Ribbentrop-Molotov si a protocolului sau aditional secret si au continuat dupa reocuparea tinutului din 1944. Datorita infometarii sustinute, agravata de seceta din vara anului 1947, populatia basarabeana a cunoscut cea mai dramatica epoca din toata existenta sa. Soldata cu aproximativ 280.000 victime, aceasta calamitate de proportii gigantice a generat si alte aspecte oribile : canibalismul. Se furau cadavrele din cimitire , copii nu erau inmormintati fiind lasati pentru hrana. Unii isi ucideau propriii copii pentru a-i minca, altii pe cei ai vecinilor... * * *1918. Sfirsitul razboiului primului razboi mondial. Profitind de slabirea pozitiei militare a Rusiei aflate in razboi civil, organul legislativ al Basarabiei, Sfatul Tarii, hotaraste prin vot majoritar unirea cu Romania si restul teritoriilor romanesti reintregite. Iata textul declaratiei fara echivoc :"În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, În puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România. Această unire se face pe următoarele baze:1. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare după nevoile şi cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaşte de Guvernul Român;2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, ca un organ împlinitor şi administraţia proprie; 3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) Votarea bugetelor locale; b) Controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor;c) Numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale, prin Organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern; 4. Recrutarea Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român, numai după ce vor lua parte la lucrările minoritătilor din Basarabia;6. Respectul drepturilor minorităţilor din Basarabia; 7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri Român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român; 8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanţi proportional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, secret şi direct; 9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste şi sate, oraşe, zemstve şi Parlament, se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct; 10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obştei vor fi garantate prin Constituţie..." * * *Astazi, in contextul polemicii iscate in jurul propunerii dlui Traian Basescu (de a crea o uniune statala Romania - Republica Moldova si de a adera impreuna la Uniunea Europeana), la o conferinta de presa recenta, presedintele tarii, dnul Vladimir Voronin declara :"Pactul Ribbentrop-Molotov nu are nimic cu Republica Moldova si cu zona geografica numita Basarabia. Nu are nimic comun si nici nu a avut, pentru ca zona aceasta, pe care dumneavoastra, cei din Romania, o numiti Basarabia, in 1918 a fost ocupata cu forta de catre regimul de la Bucuresti care era atunci. Si pana in 1940 a fost sub ocupatie. De aceea, cand in 1940 s-au indreptat hotarele, cum se numea atunci, aceasta nu a avut atitudine fata de Moldova. Fata de celelate tari, da, Ribbentrop-Molotov a avut atitudine, fata de Moldova nu a avut nici o atitudine, pentru ca atunci, la 28 iunie 1940, s-a eliberat Moldova care a fost ocupata de Romania. Aceasta este istoria. Cum ar dori aceleasi forte pro-unioniste, unioniste sa o intoarca, sa o suceasca, aceasta este istoria. Eu le-am explicat aceasta istorie si rusilor, care pe furis au semnat acordul cu Romania. I-am explicat aceasta istorie si domnului Putin. Asa a fost, nu ca doreste acest lucru Voronin sau altcineva. De aceea, situatia este de asa natura ca acest pact pentru noi nu are nici o implicare, pentru Moldova. Pentru oricine din celelate tari, poftim, acolo s-a luat de la Ucraina si s-a dat in alta parte, de la Romania au taiat, de la Polonia samd, au mers pana la tarile baltice inclusiv. Dar cu noi a fost o cu totul alta istorie si alta cauza" Este incredibila blasfemia cu care trateaza domnul Voronin istoria noastra. Istoria unor oameni patimiti, care au suferit, au fost tratati cu dispret, deportati, exterminati, fortati pina la disperare, pina la canibalism. Din ordinele monstruosului Stalin. Si astazi se neaga toate aceste lucruri, se uita deliberat, iar in schimb se aduc elogii si omagii fostilor dictatori sovietici. Un popor care nu si-a meritat destinul, dar nici conducatorii zilelor noastre...O, Doamne, mai da-ne un STEFAN-VODA!

by Macolaus .Coeziunea sociala, intr-o viziune globala si obiectiva, reprezinta pe buna dreptate o forta activa de prima importanta atunci cand se vorbeste despre constituirea si dezvoltarea durabila a unei societati, a unei natiuni, a unui stat suveran. Iar in lipsa sa, rezultatul - egal cu suma unor vectori divergenti - negativ, poate fi comparat potential cu cazul Turnului Babel (desi aici e vorba de controverse lingvistice,paralela este oricum simetrica), continuitatea structurii initiate de o comunitate omogena fiind compromisa de multivalentele culturale si lipsa de coerenta in actiuni survenite pe parcurs.Societatea moldoveneasca, mutilata de sinuozitatile istoriei, prinsa in jocul de interese ale imperiilor limitrofe de odinioara, jonglata si pasata ca o minge de fotbal in functie de conjunctura geopolitica, ambitiile si mizele conducatorilor acestora, a urmat o evolutie exogena, care astazi emite un verdict dureros. Acesta ne condamna la neintelegerea unora cu altii si la absenta unor elemente cheie intr-o comunitate : solidaritatea, respectul mutual, respectarea prioritatilor sociale, increderea ca liant sociologic, securitatea provenita din aderarea la un set de valori morale comunitare, spiritul creativ, inovator si intreprinzator, comportamentul decent si respectul drepturilor omului. Este flagrant nivelul jos la care se afla bilantul acestor indici enumerati. Daca i-am compara, atribuindu-le niste cote valorice, pe o diagrama, cu bilantul altor societati pe care le acceptam ca "normale", ale caror raporturi sociale pivoteaza in jurul unor standarde general recunoscute, am fi bulversati.Fara a face prea multe calcule si a implica prea multa gandire filosofica, este evident ca conditia materiala este un model prin care se explica amoralitatea societatii noastre. Unul din ele doar. Asa cum acest fenomen a putea fi explicat chiar adoptand alte unghiuri de vedere. Si aceasta pentru simplul motiv ca am cunoscut si am studiat prea multe personaje care nu se pot plange de lipse materiale, si totusi barometrul codexului moral nu cifreaza pozitiv nici pentru ei. Deci explicatia integrala trebuie cautata mai adanc. De multe ori insa misterele plutesc la suprafata, iar noi trecem pe langa ele sapand prea adanc, indepartandu-ne de esenta. Aici la fel.Ar fi prea stigmatizant pentru societatea in care ma inscriu si eu sa exemplific prea amplu concluzia de mai sus, cert este faptul ca amoralitatea conationalilor nostri este o certitudine si este generatoare de o discordie generalizata in societate, pe toate planurile, pe toate degenerandu-le, blocand orice tentativa de progres, de propasire. Incultura de care se da dovada in tara noastra este de cele mai multe ori frapanta, daca e sa ne amintim de actele de barbarie colectiva de Hramul Orasului din octombrie curent, unde in limitele celui mai degradat comportament socio-uman au fost facute tandari numeroase sticle de vin pe Piata Marii Adunari din centrul orasului, unde soferul personal al Presedintelui s-a imbatat crita si a lovit o masina parcata alaturi, si unde numai Dumnezeu mai stie cate exemple de indecenta abuziva s-au mai dat.Mai grav insa este atunci cand acelasi tipaj sociologic se regaseste pe bancile universitatii, acolo unde e pregatita si antrenata tanara generatie - societatea de maine, speranta noastra. Ramai consternat cand in timpul orelor in amfiteatre, asisti la improscari cu cocolosuri de hartie, e scandalos!! profesorii sunt ignorati, cursurile lor sunt privite cu dispret si chiar sunt considerate execrabile, examenele se cumpara - dezinteres total pentru studii. Unica explicatie a aflarii acestor indivizi pe listele universitare este alierea la modelul preconceput despre parvenirea sociala prin absolut indispensabila obtinere a diplomei de studii superioare, aceasta nefiind decat o bucata de hartie, in final, lipsita de orice substrat cognitiv sau macar empiric. Forma fara substanta, rezultat final, indiferent de parcurs - astea sunt elementele constitutive ale spectrului de viziuni corozive ale celor mai multi studenti, victime ale codului genetic al organismului social, abandonate de "designer"-ii sistemului, absorbite potential de speranta afirmarii in alte medii sociale, prin emigrare.Daca nu sunt operate remanieri, viitorul ne apare in culori sumbre. Si nu putem vorbi despe stagnare, ci despre regres. Caci in contextul actual al mondializarii, o societate care nu progreseaza, care nu se inscrie ca membru activ in cursul implacabil al fenomenelor geopolitice si geoeconomice globale, nu se poate afla decat in regres. Este de datoria fiecaruia dintre noi sa intelegem acest lucru, sa-l constientizam profund si sa actionam. Scepticismul cu care sunt priviti cei care rup liniile uniformizate aflate in somn letargic al celor care prefera sa nu faca nimic este o realitate. Simtindu-se depasiti, eclipsati, acestia vor incerca sa adopte o atitudine ostila, chiar excomunicatoare. De perseverenta celor mai putini depinde totul, caci succesele lor vor fi ca flacara unei lumanari care topeste treptat stratul gros de gheata.Cred intr-o solutie psiho-formatoare prin psihanaliza. Cred in efectul introspectiv al acestei metode, pentru ca sunt convins ca in fiecare din noi se afla o putere neegalata, dezlantuita doar atunci cand intra in alianta cu vointa, cu autoconvingerea. Oamenii au creat minuni, au construit piramide si ziduri vizibile din cosmos,Omul aliat omului poate construi o societate lucida, temeinica.Nu ne mai ramane decat sa incercam.Mai avem o sansa.Vom reusi... .imi puteti scrie comentariile voastre la adresa mea electronica : macolaus@hotmail.fr

by Macolaus

La inaltimile muntelui Ararat aflat in Turcia orientala, la hotar cu Iranul a fost descoperita o formatiune ciudata, care evoca formele unei corabii esuate insa aici cu foarte mult timp in urma. Descoperirea a atras cercetatorii care au confirmat presupunerile : acestia au demonstrat prezenta lemnului carbonizat la periferiile si in interiorul structurii. Au fost gasite fire de par apartinand mai multor specii de animale, iar o sondare radar a demonstrat prezenta unor cavitati regulat in substraturile inferioare ale corabiei... Se initiaza si excavari, sapaturi pentru a cerceta interiorul Arcei, insa guvernul Turciei este inca reticent la acest subiect, se remarca totusi tendinta de a deschide situl cercetarilor in timpul apropiat... *Va mirati ca n-ati auzit de aceasta pana acum? Pentru ca n-a fost mediatizat subiectul : descoperirea Arcei lui Noe n-ar face decat sa intareasca fundatia religiei crestine, ar fi o marturie a adevarurilor biblice, o confirmare a fenomenelor miraculoase care au avut loc in trecut, iar toate reunite ar intari credinta in Dumnezeu... *Astazi insa se forteaza acceptarea altor valori, cei care detin puterea de convingere cred in alte principii, contrare celor crestinesti, si evident ca in incercarea lor de a voala existenta vestigiilor corabiei, tin masele departe de cunoasterea si patrunderea in esenta acestei extraordinare descoperiri. Aduc aici cateva fotografii elocvente, insa voi reveni mai tarziu si cu argumente scrise, cu link-uri si alte informatii utile pentru a crea un tablou clar al tuturor elementelor legate de acest fenomen.

by MacolauS Timpul reprezinta de cele mai multe ori un instrument perfect pentru a demonstra adevarul unor teorii cu credibilitate initiala redusa, respinse de catre cei mai multi pentru neaderarea lor la standardele general recunoscute si aplicate, cat si pentru umbra de suspiciune pe care o arunca in rationamentul acestora datorita caracterului lor inovator - datorita noului concept revelat. * * *Au trecut mai bine de opt luni deja de cand am renuntat definitiv la carne si in genere la vechiul meu regim alimentar pentru a deveni vegetarian (sau mai bine zis lacto-vegetarian + consum de peste si oua in proportii reduse). Imi amintesc si acum zambind de polemica iscata in jurul acestui subiect intre mine si cei din jur, de avertismentele lor nesfarsite cu referinta la eventualitatea dezechilibrarii organismului meu, dereglarii metabolismului, slabirii excesive, etc. Unii ma vedeau deja internat prin spitale, altii aveau ganduri si mai funeste… Nu pot spune ca perioada de tranzitie a fost ceva placut. Ba chiar deloc. A trebuit sa lupt cu propriul corp, sa-mi infrunt stomacul intr-o lupta acerba pentru renuntarea la meniurile bogate in grasimi saturate, in proteine animale si pentru adaptarea la cantitati sporite de legume si fructe, acestea din urma destinate a substitui in intregime produsele de patiserie conditionate, abundente in aditivi chimici, drojdii si zahar. Insa pot spune cu certitudine ca cei care parvin la finele aceastei faze intermediare isi confirma taria caracterului si pot fi siguri ca, excluzand orice alte eventualitati, vor fi capabili sa pastrze acest stil alimentar pentru perioada foarte indelungata, iar dupa ce-i vor fi inteles avantajele si benefica actiune asupra sanatatii fizice si psihologice, il vor urma pentru o viata…_Multi dintre cei carora le vorbesc despre alimentatia mea ma intreaba cu neincredere despre meniul meu vegetarian. Pentru ca nu-si pot imagina ce forme imbraca culinaria fara intrebuintarea carnii si a produselor de origine animala in general. Este insa vorba de o deprindere, o dependenta in modul nostru de nutritie, dar care este privita optional imediat ce renunti la aceste produse pentru o perioada. Consumul lor permanent adapteaza organismul nostru la acest tip de alimente si in momentul in care aportul acestora este stopat, imediat simtim un disconfort atribuit reactiei la schimbare. Aceasta stare ii poate determina pe multi sa creada ca organismul le da de stire ca este un pas gresit si interpreteaza semnalul primit ca pe o alerta de risc de imbolnavire in caz de persistenta a acestui stil de nutritie. Este cea mai mare greseala, si daca stim s-o reperam la timp si sa perseveram in a stabili ferm un nou principiu de alimentare, ne vom convinge si ii vom convinge pe toti ceilalti de succesulvegetarianismului si ii vom surprinde in permanenta cu variatele sale recete, cu imensitatea alegerii felului de bucate pe care ne-o ofera lumea vegetalelor…In acest articol mi-am propus sa aduc si cateva demonstrari vii ale argumentelor expuse anterior, cateva deprinderi culinare pe care mi le-am creat in aceste opt luni si care sper sa constituie un stimul pentru cei care demareaza pe aceasta cale insa din anumite motive privesc prea abstract aceste lucruri. Pentru ca, de multe ori, fiind pregatiti teoretic - am citit o carte, cateva articole, am stat de vorba cu un dietetician - ne lipseste practica de zi cu zi.. ne lovim de problema centrala (cel putin asa o vad cei neinitiati) si care consta in dificultatea identificarii unui meniu variat, asortimentat si care ar asigura zilnic corpului toate substantele nutritive necesare._Am dat preferinta varietatilor de salate, dupa cum se poate remarca, deoarece acestea constituie elementul de baza in alimentatia vegetariana : ele contin mult apreciatele cruditati care indestuleaza organismul cu particulele vii : enzime, vitamine, proteine, grasimi nesaturate si glucide, acizi grasi esentiali, oligoelemente, s.a. toate nealterate, oferite corpului in starea lor fireasca, neafectate de factorul chimic sau termic, constituind principala sursa de mentinere a sistemului nostru imunitar, adica a sanatatii noastre._Fiecare dintre noi poseda instinctiv abilitati de bucatar, multi insa resping inconstient aceasta posibilitate. E destul sa ne gandim putin la diversitatea produselor vegetale, la complementaritatea calitatilor lor nutritive si gustative pentru a obtine rezultate gastronomice uimitoare prin imbinarea cat mai armonioasa a acestora si rafinarea aromelor prin incorporarea unor condimente 100% naturale. Iata cateva exmple : busuiocul verde in salate, ciorbe ; usturoiul ( substanta antivirotica si antibacterigena perfecta prin esenta ei) in supe si consumat proaspat ca suplement la orice mancare; radacini uscate si macinate de patrunjel, etc._Nu vom face o taina din modul de pregatire al unei salate; este clar pentru oricine : se aleg legumele, se taie marunt, se amesteca bine adaugandu-le ulei de floarea-soarelui, de masline sau de nuci (preferabil presat la rece) si putina sare. Doar o singura indicatie : variati cat mai mult paleta vegetala...pentru ca deseori sunt excluse o serie de legume din motivul ca acestea nu pot fi consumate crude, nu sunt gustoase, sau in genere nu prea sunt cunoscute. Si totusi, unele legume de acest gen sunt foarte importante in masura in care ele furnizeaza organismului toate substantele nutritive si vitaminoase necesare. Din categoria acestora pot fi mentionate : rizomul de telina, ridichea de toamna, sfecla rosie, leurda, spanacul s.a._Raman in speranta ca sfaturile mele practice ii vor ajuta pe cei mai multi sa-si definitiveze decizia de a adopta o noua viziune despre nutritia umana : cea fireasca, nealterata de devolutie si de modul nostru de viata "modern"... Nu ezitati sa-mi lasati un comentariu, sau sa-mi cereti un sfat, aceasta tine de misiunea pe care mi-am propus-o din start, deci sunteti mai mult decat bineveniti! _Navigand pe net intr-o seara, am descoperit o pagina web in care am regasit cele mai multe din ideile mele, plus niste informatii foarte utile si chiar formatoare. Va invit si pe voi s-o vizitati : http://www.samancambine.ro/ .-

by Macolaus

Aflandu-ma peste hotarele tarii, mi se intampla deseori sa animez discutii cu strainii despre patria mea. Si dupa atata timp petrecut printre ei, nu ma mai mira cand pronuntand "République de Moldavie", acestia se uita lung la mine :"Ah oui, ça existe ça?!" (din fr: "Serios? asta exista...?!). Nu e doar cazul francezilor, multi dintre occidentali nu stiu mai nimic despre existenta unui stat moldav limitrof Europei, in partea sa sud-estica. Si nu e de mirare: ce a facut Moldova ca lumea s-o cunoasca? O tara care de-abia concepe sensul termenului "dezvoltare" nu starneste prea mult interes la cei ce-o inconjoara. Nu ma pretind mare cunoscator in domeniu, nici nu ma dau mare doctor in teoria macroeconomica, dar cel putin si pentru mine sunt clare cateva principii care ar sta la baza initierii unei reforme totale in tara, in dezradacinarea vechilor precepte politico-economice, in inducerea procesului modern de transformare a infrastructurii si de revigorare economica.

Asa deci, agricultura este cheia succesului tarii noastre. Sau cel putin, punctul de pornire in lungul drum al redresarii economice. N-avem infrastructura necesara pentru a purcede la dezvoltarea industriei si n-avem suficiente resurse pentru a putea eventual intretine aceasta dezvoltare. Deci vom porni de la ce avem : pamantul. Statului ii revine rolul esential de a consolida si intretine evolutiv procesul de ameliorare a conditiilor in care sunt exploatate terenurile agricole, de a asigura un cadru legislativ eficient pentru toti producatorii agricoli, de a-si construi un aparat fiscal bine dotat si de a reeduca functionarii sai in spiritul solidarist, de a controla eficient si pedepsi aspru evaziunile fiscale, tentativele de coruptie, birocratia si abuzul in functiile de raspundere din aceste aparate de stat. Alaturi de aceasta este nevoie de o politica de incurajare a producatorilor agricoli. Si anume prin acordarea subsdiilor si cotizatiilor in domeniul agricol, si mai ales la infiintarea intreprinderilor din sector.Cred in reeducarea populatiei. Cred ca trebuie sa incepem de aici. Am cunoscut alte popoare, le-am comparat cu poporul moldovean si imi dau bine seama ca avem foarte mult de invatat inca. E normal, pare corect, desi nu putem spune ca suntem un popor mai tinar si mai necopt in comparatie cu popoarele occidentale, avem totusi o impresionanta lipsa de valori social-umane esentiale in dezvoltarea unei natiuni. Ne lipseste patriotismul. Ne lipseste solidaritatea, unitatea, cooperarea cu ceilalti. Viata cotidiana in Moldova face o evidenta paralela cu parcursul unui combatant, fiecare individ din aceasta societate lupta pentru existenta sa, si lupta deseori contra aproapelui sau. In lupta lui, el ii ignora pe ceilalti, si fiind depasit de problemele sale, el uita de orice respect pentru aproapele sau, nu mai poate fi vorba atunci de nici o amabilitate cu cei din jur, nici o compasiune pentru cel ce sufera, nici un fel de uniune intru binele tuturor ; din ghiarele lupului fiecare scapa cum poate.Oamenii sunt rai. Si nu e firesc pentru ei, nu e in natura lor sa fie asa, moldovenii au fost mereu foarte ospitalieri, amabili, saritori in ajutor la nevoie. Deci lucrurile se pot remedia, deci exista o sansa sa revenim la starea lor fireasca, si pentru aceasta e nevoie de reeducarea lor. Dar nu poti imblanzi un flamand daca nu-l hranesti, deci reeducarea populatiei trebuie efectuata concomitent cu implimentarea unui plan de actiuni menit sa sporeasca nivelul de trai al populatiei. E nevoie de introducerea unui curs special in programele de invatamant, mai ales la facultatile de pedagogie, acolo unde se vor forma viitorii re-educatori ai cetatenilor. Sa ne amintim ca in Franta secolelor XIX-XX, anume educatia civica a modificat fundamental atitudinea, compotamentele sociale si tendintele conduitei francezilor. Revenind la noi, acest curs trebuie sa fie pregatit foarte atent de lingvisti, de psihologi si oameni iubitori de patrie in acelasi timp. Trebuie edificat in termeni foarte afectivi, care sa cultiveze in mod firesc sentimentul de dedicare patriei sale. Numele sau sa fie de o semantica puternica, sa se intipareasca in memoria indivizilor. Sa fie un curs obligatoriu, dar placut, foarte placut, sa faca persoanele prezente sa se simta bine, sa plece de la el cu zimbetul pe buze, cu inima aprinsa de dorul de a-si vedea tara pe picioare, si sa astepte cu nerabdare urmatoarea sesiune. Stiu ca este posibila atingerea acestui obiectiv, stiu ca trebui sa fie posibil aceasta. Nimic nu este mai puternic, mai rasunator, mai edificator de natiuni decit pasiunea pentru plaiul sau natal, decit candoarea acestui sentiment, decit acest foc care poate preface un pustiu in cea mai roditoare gradina… datoria noastra atunci e sa aprindem acest foc…Crearea locurilor de munca bine remunerate, cel putin la nivelul satisfacerii cosului de consum minim ; instituirea unui sistem de securitate sociala, care sa garanteze tratamentul gratuit a cetatenilor contra unei sume simbolice anuale ; reorganizarea organelor de resort si a aparatelor de stat inclusiv, si mai ales cele fiscale, toate acestea sunt sarcini prioritare. Sustinerea antreprenorilor locali - a creatorilor de intreprinderi, poate compensa lipsa investitiilor straine, si este cu atit mai avantajoasa cu cat profiturile create in urma activitatii economice a acestor intreprinderi raman in tara si vor fi consumate local. -va urma...

by Macolaus*Simboluri ale renasterii franceze medievale, castelele din Valea Luarei reprezinta un patrimoniu inestimabil atat al Frantei cat si al intregii umanitati. Acestea au fost construite incepand cu secolele X si renovate in special in epoca renascentista.Atunci cand regii Frantei au inceput sa-si construiasca impozantele lor castele pe malurile Luarei, nobilimea, nedorind a ramane in urma puterii centrale, a urmat exemplul. Prezenta lor in luxurianta si fertila lunca a Luarei, dominata de un climat moderat, a atras cei mai buni proiectanti si arhitecti ai epocii, aceasta regiune geografica fiind considerata dintotdeauna "Gradina Frantei".Am avut de curand prima fericita ocazie de a vizita cateva dintre aceste impresionante castele si catedrale. Am remarcat prima pentru ca sper sa fac turul celorlalte ramase nevazute intr-o a doua calatorie programata pentru luna decembrie, inaintea sarbatorilor de iarna.Iata o scurta trecere in revista a acestor superbe monumente arhitecturale.BLOIS si castelul sau - un vechi oras de resedinta al regilor Frantei medievale. Impresioneaza prin amplasarea sa pitoreasca pe malul fluviului Luara. Fiind bastina lui Ludovic al XII-lea (1498-1518), Blois este clasat in lista oraselor de arta si istorie, inclusiv istorie monumentala, a Frantei.

CASTELUL CHAUMONT a fost construit in secolul X la cererea lui Eudes I pentru a proteja orasul Blois de razboinicii conti de Anjou. In 1455 insa, la porunca lui Ludovic al XI-lea, castelul este incendiat si distrus pentru a-l pedepsi pe Pierre d'Amboise pentru opunere puterii regale. Fiul acestuia, Charles d'Amboise va intreprinde reconstructia castelului mosenit. In secolul al XIX-lea ii sunt amenajate luxoase grajduri de cai pur-sange, iar castelul este inconjurat cu superbe parcuri peizajere in stil englez.

CASTELUL DIN AMBOISE este unul dintre cele mai impresionante din lunca Luarei. Constructia lui a inceput in secolul XIII de catre Charles VIII. A fost continuata de Ludovic al XII-lea, pomenit mai sus, care a construit o aripa perpendiculara la cea existenta deja pe timpul guvernarii sale. Ulterior castelul a fost reamenajat in stilul renascentist de catre regele succesor - Francois I care l-a invitat aici pe Leonardo da Vinci sa sejurneze. Acestea au fost ultimele zile ale celebrului pictor venetian, fiind inhumat la capela Saint Hubert aflata in perimetrul castelului. M-am aflat in trecere si prin istoricul oras TOURS, care pana la 1940 prezenta o sublima citadela medievala fiind cvasi-total distrusa, spre marele regret al francezilor, pe timpul ocupatiei Frantei de catre trupele hitleriste.O frumoasa catedrala am intalnit in Cléry Saint-André, orasel situat in sud-vestul Orleans-ului.

Dar cu adevarat spectaculoasa este Catedrala Sfintei Cruci din Orléans( Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans ). Inceputul constructiilor dateaza din 1287, insa demolata in parte de catre protestanti in 1568, a fost reconstruita si largita in timp, sfarsitul tuturor operatiilor arhitecturale fiind marcat la 1829.Insa chiar si fara grandioasa catedrala, splendoarea Orléans-ului este incontestabila pe tot ansamblul sau. Aduc aici o colectie mai bogata de poze, acesta fiind si actuala mea resedinta.

by Macolaus *Dintotdeauna am fost fascinati de imensitatea Universului dincolo de Terra. Fascinati si intrigati in aceasi timp. De fiecare data cind privim seara cerul instelat ne intrebam ce se ascunde oare in spatele acestor milioane de puncte sclipitoare, ce forme imbraca acest vast necunoscut, si ce-am descoperi daca am putea vedea mai departe decat ne permite modestul nostru vaz, sau telescoapele optice construite in acest sens...*Timp de mai multi ani, inginerii astronomi americani au lucrat la un enorm proiect : un telescop spatial care, stabilit in afara planetei - in mediul cosmic, sa cerceteze in detaliu si mult mai de-aproape Universul ce ne inconjoara, oferindu-ne raspunsuri fotografice la multe din intrebarile noastre.*Purtand numele ilustrului astronom Edward P. Hubble (1889-1953), Telescopul Spatial HUBBLE este un vast observator bazat in spatiul cosmic, care a revolutionat astronomia furnizandu-i vederi cosmice fara precedent, extrem de profunde si clare. A fost lansat in 1990, fiind intre timp re-echipat cu cele mai noi tehnologii optice si a validat conceptia despre un telescop perfect, plasat cu mult deasupra atmosferei terestre cu efectele sale de denaturare, ce ar trimite inapoi date stiintifice de valoare unica, inestimabila.**Am selectat aici cateva din cele mai spectaculoase fotografii obtinute de catre Hubble in ultimii 16 ani. Click pe imagine pentru a mari la dimensiunile de origine.*Telescopul Spatial HUBBLE in actiune Ecouri de lumina de la Steaua Rosie Supergigantica V838 Monocerotis Stalpi de gaz din Nebuloasa Eagle M16 Ciocnire usoara dintre doua galaxii spiralate Ramasitele Supernovei Cassiopeia A Furtuna perfecta de gaze turbulente in Nebuloasa Omega Maiestuoasa Galaxie Sombrero M104 Aurora Boreala a Planetei Saturn Nebuloasa Eagle M16 Panglica de praf cosmic in jurul nucleului Galaxiei Black Eye M64Nebuloasa Furnicii - Lobi Inflacarati Galaxia Vartejul de Apa in interactiune cu o galaxie companion Jupiter si Satelitul sau Io Jupiter *Imaginile au fost preluate de pe site-ul oficial al Telescopului Satelit HUBBLEwww.hubblesite.org

by MacolauS *citeste partea I*Care totusi este formula de echilibru alimentar ce ar trebui s-o adoptam pentru a regasi o sanatate de fier, o energie vitala desavirsita si o masa ponderala corespunzatoare? Sa renuntam definitiv la produsele de origine animala si sa devenim vegetarieni 100% ? Sau sa ne limitam in a consuma foarte putine alimente pe zi, constienti de riscul subnutritiei?*Nici una, nici cealalta. Solutia ideala este sa acordam prioritate produselor de origine vegetala, ele constituind cel putin 90% din alimentatia noastra, restul ocupandu-l lactatele si foarte rar pestele. Este preferabila eliminarea treptata a carnii si oualor, care-si au echivalenti perfecti in lumea vegetalelor. Insa mai este o serie de produsi alimentari ce ar trebui exclusi imperativ din consumul nostru, si aceasta pentru perturbarile foarte serioase pe care acestia le genereaza in corpul uman, exprimate ulterior prin scaderea imunitatii, predispunerea la diverse boli, obezitate, pierderea vitalitatii, afectarea starii psihice, si in final, imbatrinirea prematura.*Sa analizam zaharul. Camuflat de gustul sau placut, adevaratul efect pe care zaharul il produce in organism este o serie de dezechilibre. Sursa primara de diabet si catalizator al depunerilor de colesterol pe vasele sangvine, acest produs mai are si binecunoscuta reputatie de a favoriza cariile dentare, bolile cardiovasculare si obezitatea. Zaharul se gaseste in cantitati mari in dulciuri, produsele de cofetarie, bauturile acidulate carbogazoase (Pepsi, Sprite, etc.), inghetata. Solutia e simpla : renuntind la toate aceste articole alimentare vom regasi sanatatea si energia noastra vitala pierduta, vom da exemplu si altora care surprinsi de efectele benefice asupra sanatatii noastre, vor face la fel. Aportul de glucide fiind totusi important, vom substitui acestor produse echivalentele lor naturale : dulciuri in baza de miere, cu nuci in locul ciocolatei, din faina de griu complet sau de cereale. Vom bea apa in locul bauturilor acidulate, sau sucuri de fructe, si vom consuma o cantitate cit mai mare de fructe proaspete. Si sa nu uitam : mierea de albine este cel mai sanatos produs glucidic,fiind foarte bogat in acelasi timp in diverse subtante necesare organismului nostru, inlocuind de minune zaharul.*Alte alimente prezentind efecte nocive asupra sanatatii :- chipsurile, cartofii prajiti, si alte prajeli- cofeina (prezenta in cafea, ceai, ciocolata, cola)- sarea- painea alba, pastele fainoase, pizze*Adevarata hrana, cea care ne daruie toate binefacerile sale, care contribuie la intarirea sanatatii si a imunitatii, care ne ajuta sa construim un echilibru fiziologic-spiritual prin armonizarea tuturor proceselor vitale ce au loc in organismul nostru, este cea naturala, bazata pe cruditati. Hrana "vie" este acea care satisface in intregime necesitatile biologice ale organismului uman si care-i aduce un aport indestulator de substante "vii" : enzimele, fermentii, aminoacizii, vitaminele si oligoelementele , toate atit de necesare pentru a intretine procesele sale metabolice. Fenomenele benefice in urma adoptarii acestui mod de alimentatie nu se vor lasa mult asteptate : eliminarea treptata a toxinelor si a diverselor acumulari nocive, hranirea si tonifierea organismului, regenerarea si innoirea mai dinamica a tesuturilor, redefinirea si elasticizarea pielii, obtinerea unui ten curat si luminos.*Hrana vie este acea hrana care nu a suferit tratament termic. In starea lor naturala, cruditatile poseda o energie vitala enorma, aceasta transferindu-se prin alimentare in corpul nostru. Odata cu prelucrarea lor termica, acest aport de energie dispare, iar ceea ce consumam noi ulterior este numita "natura moarta". Cu atit mai mult ca aparatul digestiv depune un efort considerabil la digestia acestei hrani, organismul fiind obligat a se servi de rezervele sale de substante vii pentru a intretine procesul metabolic. Deseori dupa o masa copioasa avem senzatia de oboseala, somnolenta; aceasta se intimpla in urma concentrarii energiei cvasi-totale a corpului la digestia alimentelor. Cu cit insa acestea sunt mai aproape de starea lor naturala, cu atit mai putina energie se va pierde pentru acest proces. *Sa vedem ce forme imbraca totusi aceasta hrana vie. Nu este o taina, le cunoastem cu totii : legume, verdeturi, fructe, cereale, nucifere, seminte, uleiurile vegetale presate la rece, alge, ceaiuri din plante medicinale, mirodenii si condimente din plante, lactatele nefierte si nepasteurizate, mierea de albine si alte produse apicole. Vom remarca ca unele legume nu pot fi consumate crude, de exemplu cartofii, dovleceii sau boabele leguminoase. Acelasi lucru il putem spune despre peste, orez sau crupele de cereale. In acest caz se va prefera fierberea lor in apa sau aburi, la foc slab, evitind orice forma de prajeala sau coptura. *Insa trecerea de la un mod de nutritie in baza de alimente animale la unul vegetal se poate avera destul de dura si de cele mai multe ori riscam sa ne declaram invinsi in aceasta lupta cu propriul nostru organism inca din primele zile. In perioada de tranzitie, de readaptare a aparatului digestiv si al intregului corp la noul regim alimentar (cel sanatos prin desavarsire), care este de regula de 10-16 zile, se simte o foame persistenta, un gol in stomac ce stimuleaza consumul a ceva consistent, hranitor, pentru a suplini vidul caloric creat prin renuntarea la vechiul meniu bogat in grasimi saturate, colesterol si proteine animalice. Aici este toata dificultatea adoptarii acestui regim, si aici esueaza cei mai multi. Exista totusi un remediu, un suplement caloric natural care ne poate ajuta sa depasim aceasta faza - nucile.*Se considera ca nucile sunt foarte calorice si bogate in grasimi, si pe buna dreptate. Daca ne putem limita la 10 nuci in medie pe zi, aceste produse pot fi de o prima insemnatate in alimentia noastra. Si aceasta pentru mai multe motive. In primul rind, datorita faptului ca nuca este una dintre cele mai bogate si calitative surse vegetale de proteine. Ea abunda in fibre, vitaminele B - E, magneziu, dar si in grasimi nesaturate, care au un rol deosebit de imporant in absorbtia nutrientilor, transmisia neuronala, pastrarea integritatii membranei celulare, etc. Iar in comparatie cu alte fructe nucifere (alune,migdale, arahide), nucile contin 3 acizi grasi esentiali echilibrului nostru alimentar. Iata citeva idei simple si practice pentru a incorpora nucile in hrana noastra : in locul dulciurilor si a tot felul de prajituri, putem gusta nuci cu miere, in salate le vom include in locul carnii sau altor produse calorice, in terciul de ovaz la micul dejun vom adauga nuci faramitate in locul oualor sau a preparatelor din carne.*Corpul nostru este ceea ce mancam noi, iar noi suntem ceea ce prezinta corpul nostru. O alimentatie sanatoasa - naturala, constituita din vegetale in stare proaspata - are puterea sa produca schimbari uimitoare in existenta noastra, atit la nivel fiziologic, cit si moral, spiritual. Organismul uman are facultatea de a se afla in perfect echilibru atunci cind hrana sa isi are provenienta din natura vie, imunitatea noastra fiind atunci aproape de valoarea absoluta. Iar cind este atins acest echilibru, energia vitala a corpului isi recapta circuitul initial, favorizand toate procesele biologice ce au loc in el. Atunci simtim un aport de optimism, simtim ca traim din plin, ca ne incadram perfect in aceasta viata, ne simtim plini de sanatate si de emotii pozitive, obosim mai greu, dormim mai usor si mai relaxant, iar relatiile cu cei din jurul nostru se imbunatatesc si chiar ei vor fi uimiti de evolutia noastra. Pentru comparatie sa ne gandim la animalele salbatice. Cita armonie, naturalete si vigoare in aceste fiinte. Dar ne-am pus vreodata intrebarea cit de des se imbolnavesc ele? Majoritatea lor niciodata, iar cele carora li se intampla, isi revin in scurt timp datorita rezistentei lor sporite la boli, generata de modul lor de viata spontan si de hrana lor vegetala. *Sa continuam atunci a fi umani, inspirati de naturaletea lumii salbatice, vegetale si de principiile sale bio-existentiale si sa credem ca devolutia in care s-a adancit umanitatea poate fi oprita si vindecata - prin noi insine, prin redobandirea acelor reflexe si principii fundamentale innascute, si sa incepem aceasta chiar de azi, iar in aceasta misiune nobila mereu vom avea alaturi un aliat fidel - NATURA.